Am ales acest titlu clickbait pentru că sper să se indexeze, și să apară în căutări, că se pare că e nevoie.
Cum să ai bani: cheltuie mai puțin decât câștigi. Atât. Puteți trece la alt articol.
Varianta ceva mai lungă: am două cunoștințe, cu două povești:
* prima a făcut o groază de credite cu buletinul, pe vremea creditelor cu buletinul. Bani pe care „i-a spart pe băutură și femei”. Adică, pe nimic, nu se vede nimic. În momentul în care am întrebat ce va face cu ratele, a spus „Oricum nu mă interesează, nu au ce să îmi ia pentru că nu am posesii pe numele meu”. Dar îi iau: procent din salariu, lună de lună. Iar asta după un proces pe care, bănuiesc, l-a plătit tot omul meu.
* al doilea caz e cu cineva care s-a împrumutat de la bancă, iar ca să închidă banca s-a împrumutat de la Provident, ajungând să aibă datorii de sute de milioane, mult mult mai mari decât banii pe care i-a cheltuit. Ce a făcut cu banii? La fel precum în cazul precedent: nimic, nu se vede nimic.
Astăzi am dat de articolul acesta pe Digi:
Cum a ajuns un român să plătească o dobândă de 30.341% la un credit de 180 de euro
Observ că, după atât timp, zona de „societăți de împrumuturi nebancare” încă are succes, și nu înțeleg cum de oamenii nu s-au prins că nu prea poți fugi de ăștia. Foarte rare sunt cazurile de oameni care „scapă” de plata creditelor.
Dacă Zoso nu mai scrie articole de educație financiară, azi am încropit eu două paragrafe, cu o concluzie la mintea cocoșului: nu cheltui mai mult decât câștigi. Dacă vrei să cheltuiești mai mult, încearcă să câștigi mai mult. Simplu! Doar că, pentru foarte mulți, nu e atât de simplu să înțeleagă acest lucru.
Închei cu o poveste pe care am citit-o într-o carte pentru copii (citez din memorie – dacă are cineva cartea, să-mi spună, că am pierdut-o și aș vrea să o recitesc):
A fost odată un țăran care avea doi băieți. Familie de oameni gospodari și pricepuți. Pentru lucrul pământului, ar mai fi avut nevoie de o pereche de boi.
Într-o zi, băiatul cel mare vine de la târg:
– Tată, am găsit o pereche de boi. Mari, grași, frumoși, tineri… numai 40 de galbeni!
– Fiule, nu e momentul acum. Ne descurcăm cu ce avem…
Peste ceva timp, fiul ce mic vine de la târg:
– Tată, am găsit o pereche de boi. Costă 60 de de galbeni.
– Bun prețul, fiule! Să mergem să-i luăm!
Fiul cel mare, auzind, îi spune tatălui:
– Bine, tată, când am venit eu să îți spun de acei boi cu numai 40 de galbeni, ai spus că nu e momentul. Acum cumperi niște boi de 60 de galbeni, care arată mai rău decât boii găsiți de mine?
– Așa e fiule. Dar atunci nu aveam galbeni de dat pe boi, acum avem.
sursa foto (merita un click pentru a citi articolul)
P.S.: aștept comentariile de tipul: „poate s-a împrumutat pentru că nu avea ce da de mâncare copiilor. Poate nu avea lemne pentru foc, nu știi tu pentru ce s-a împrumutat.” Nu știu, dar pentru 180 de euro mănânc pâine de 1 leu, cu apă, și „mai pun o plapumă pe mine”. Dacă azi n-am 180 de euro, când am să-i am? Cum m-am pregătit de foame și frig, dacă n-am 180 de euro?
Știu că s-ar putea să sune cam de stânga, dar cred că multă lume care dă sfaturi de viață (financiare, dezvoltare etc) nu ia în calcul contextul social al individului. Inclusiv toată industria de self-help care e plină de un pozitivism toxic.
Suntem produsele mediului în care ne-am născut și am crescut, e destul de dificil să ieși din bulă (mental în primul rând). De exemplu, cam toți oamenii (pe care îi știu) care provin de la „casa de copii” au niște tipare mentale și modele comportamentale pe care ei nu le văd, nu le conștientizează.
Noi ne uităm din exterior și ni se pare super simplu, dar nu mai e așa ușor când ești tu cel din groapă. E nevoie de un imens efort mental să conștientizezi groapa, să crezi că e acolo chiar dacă pentru tine e invizibilă, să conștientizezi că tu ești cel care sapă groapa și să iei decizia să te oprești din săpat, deși toată ființa ta îți spune că săpatul e decizia corectă.
Sunt orfan de tata. La 21 de ani eram „gunoier” in Istanbul (am mai scris despre asta – comentariile spuneau sa mai povestesc despre Istanbul). In liceu am avut doar doua camasi, pantofii erau „de la ajutoare”.
„Nu ia în calcul contextul social al individului.” Nu eu, eu il iau. Am trait intr-un anumit „context social” ani de zile.
Tocmai ca am trait in acest „context social” stiu ce nasol e sa n-ai. Si nu, imprumutand 180 de euro cu dobanda de 30.000%!, nu inseamna ca „ai”, dimpotriva.
Nu stiu ce am impresia ca suna ca un text de self-help.
„Self help”… cum sa nu ajungi sa fii dator pe viata la unii. Asta e „self help”?
Cazul doi din articol e dator pe 4 ani, luna de luna, 2.000 de lei pe luna. Pentru a plati, are doua joburi acum (14 ore pe zi), pentru a plati ceva care nu se vede; doar pentru ca a fost prost acum X ani.
„Self help”… poate ca trebuia sa-l iau de urechi atunci, sa-i fi scris atunci un text din asta.
@Cristici, Eu am dat reply la Andrei, nu m-am bagat in discutia voastra
Corect Andrei, cand caștigi puțin nu esti cel mai inteligent. Deci evident ca ești manipulat de marketing si consumerism.Un cerc vicios simplu.
@cristici și eu la 24 de ani eram imigrant ilegal în Italia, munceam pe șantier, dormeam într-un garaj. Gândeam și acționam într-un anumit fel care acum, după 20 de ani, mi se pare stupid și ilogic. Dar atunci nu știam ce știu acum. Deci omul ăla, care acționează într-un mod complet ilogic pentru tine, face asta din anumite motive care pentru el sunt perfect logice. Poate mă înșel, dar mi s-a părut că judeci situația omului prin prisma unor informații pe care tu le știi presupunând că ar trebui să le știe și el. Doar că de multe ori nu știm ce nu știm și mi se pare extrem de dificil de ieșit din paradigma asta.
Parintii mei mi-au oferit zero educatie financiara. Mereu au spart toti banii pe care i-au avut. Nu pot sa zic ca mi-au lipsit multe chestii, dar notiunile de economii, investitii, siguranta financiara sunt ignorate complet de ei si azi. Asta nu m-a oprit pe mine sa ma educ financiar pe Quora si alte site-uri. Pentru multi e mai usor sa vada cine se mai cearta la tv sau ce mai posteaza unii pe FB/Instagram/ Tik-tok , decat sa gandeasca putin in perspectiva.
@Andrei Chira cu afirmatia „toată industria de self-help care e plină de un pozitivism toxic” nu sunt de acord. In ziua de azi cand orice om are access la internet poti sa faci in maxim o ora, doua, o investigatie asupra Xulescului speaker motivational sa vezi ce e de capul lui si daca e ok sau promite verzi si uscate. Asa ajungi la un articol cum ai tu legat de Lorand Sasz spre ex. sau desculti ca Cristian Dascalu. Pe bune nu mai e o scuza ca nu am stiut ca Xulescu e tepar
Ca veni vorba, am vazut tweetul lui Vali cu Lorand si inca unul, nu ramasese vorba ca pleaca in Portugalia ? S-a razgandit sau care e faza ?
Lorand Soaresz Șanț face bani din a-i învăța pe alții cum sa facă bani. Și îi merge bine la om. E promovat pe la radio, pe TV, pe internet, vine pe la diferite evenimente.
Apare pe internet la unu și altu, astfel îi crește cererea de cursuri.
Oamenii nu stau să caute și să vadă că omul a băgat 2 firme in faliment fiindcă nu i-au mers, că așa bun e încât afacerea cu papioane a neveste-sii e in faliment. A rămas doar sa ia banii fraierilor și să îi învețe pe alții.
El legitim in spate nu are nimic. Nu are ceva pe care să arate ca fiind o afacere funcțională și că predă altora din plictiseala sau că vrea să împartă ce știe.
Un om care face bani, face bani, nu pierde vremea să învețe toți papagalii cum sa se îmbogățească. De ce și-ar vinde cloșca cu oo-le de aur? Ca să ce?
Dar na, prinde la puberi peste care viața nu a dat cu cocaru abuziv. Nu și-au luat de la viață muile de rigoare. Altfel ar fi mai sceptici și Soaresz Șanț ar face Uber sau ar lua temperatura la intrare in carfur.
@N așa este, poți afla informații despre oricine. Și pe tema asta ar fi o discuție interesantă, depinde de fiecare ce vrea să afle. Unii vor să afle că X e un impostor care n-a făcut nimic în viață, alții caută confirmarea că e cel mai genial guru suprem.
Pozitivismul nu despre asta era, ci despre faptul că se bate multă monedă pe energie pozitivă, atitudine pozitivă, stă în puterea ta să reușești etc. În principiu, sunt de acord că e bine să fii pozitiv, dar partea toxică vine din faptul că domeniul de dezvoltare personală a ajuns la o maturitate și a devenit perfect optimizat să nu mai spună nimic concret dincolo de „you can do it”. Se bagă multe chestii nemăsurabile, neverificabile, fără context, ca să nu poată fi combătute, gen „dacă n-ai reușit e vina ta, nu te-ai aliniat tu energetic, nu e vina noastră că batem câmpii cu prostii.”
„e mai usor sa vada cine se mai cearta la tv sau ce mai posteaza unii pe FB/Instagram/ Tik-tok”
Pentru mulți asta este viața lor, entertainmentul îi ține în viață ca să suporte jobul care nu le prea convine și problemele pe care le tot amână, nu au la îndemână alte hobby-uri care să le „sporească” existența. Dacă ar fi să fac un ong să îi ajut pe cei sărmani aș organiza evenimente cu activități variate, nu donat haine sau mâncare. Așa cum există evenimente pentru copii, conferințe de networking și alte alea. Izolat e cam greu să te dezlipești
Si Chira are dreptate, si Cristici.
Chiar daca ai un anumit tipar mental, tot trebuie sa il schimbi daca nu e bun. Si nu inteleg cum a ajuns pozitivismul in discutie, in afara ca l-a adus Chira.
Si Cristici are dreptate dar mai mult mi se pare ca are Andrei. Am citit mai demult un articol, cred ca pe vice.com, nu mai gasesc, cu un baiat, provenit tot asa din mediu nasol, viata grea, si povestea viata lui de zi cu zi, cum dadea ultimii lei pe mancare, si isi calcula iau branza d-asta dar nu-mi mai ajunge sa iau paine, iau salam d-asta si renunt la lapte, isi mai facea si cate o placere gen o bere sau cola, etc. era parca curier angajat sau ceva de genul. Povestea era scrisa cumva explicand exact groapa asta din care cei care pleaca cu a 2a sansa le este f greu sa iasa. articolul tin minte ca la vremea respectiva m-a deprimat maxim. eu cand ma duc in mega nici nu ma uit la preturi, pun in cos ce cred eu ca e mai bun/sanatos sau ce imi place. iar tipul calcula la virgula banii cand isi lua de mancare. Da, imi aduc aminte ca era curier uber eats sau glovo parca, ca zicea ca la un mom dat facuse pana la bicicleta si sa schimbe anvelopa cheltuiese ultimii bani sau asa ceva. dar il ducea capul oarecum, adica din ce povestea nici el n-ar fi facut creditul ala de 180eur. daca gaseste cineva articolul…..
Eu sunt de acord cu Cristici, comentariul meu nu era neapărat o critică, ci mai degrabă o completare, un fel de „it’s complicated”.
Are sens ce spui, dar am si suficiente exemple de oameni cu context social super OK, care sunt in datorii de te sperii. Oameni cu venituri de 200-300 de mii de dolari pe an, cu inca 120 de mii din chirii, care acum 10 ani aveau datorii de 1 milion de dolari si, desi au platit corect, acum au un milion jumate in datorii.
Si multi altii ca ei.
Ideea este, asa cum scrie autorul, sa cheltuiesti mai putin decat castigi. Sa economisesti agresiv surplusul si, cand se asta meciul (ca sunt crize periodic), sa ai bani de investit / de o casa etc.
O masina noua costa 30 de mii de dolari si face cam acelasi lucru ca una de 3000. Normal, nu esti atat de cool, dar, cand pui 30 de mii avans la o casa, altfel suna.
@dojo, ce sens are exemplul tau, ce context?
aia care isi iau masina de 30k nu isi iau cu banii in mana sa spui de avans 30k la o casa,
e pe yutub un smekerel, graham stephan, spune ca e o idee buna sa lasi creditul de casa sa il platesti in 20-30ani.. da, asta doar daca ai asigurari decente si ai un job super stabil, venit asigurat, altfel cu cat mai repede platit cu atat mai bine..
cam ca orice, conteaza enorm conextul, cine plm poate fi urmatorul bill gates, jeff bezos sau elon musk sau zukerberg? nimeni.. dar va veni unul asemanator dar nu poti compara pe nimeni cu nimeni exact, de la mediul in care cresti la adn, circumstantele sunt enorm de diferite, e amuzant cum comparam pana si colegii de clasa ce sa mai spun de personaje care-s de pe alte continente si din alte culturi?!
@Dojo, daca tot vorbim strict financiar, nu prea fac acelasi lucru. Cea noua nu iti va crea probleme majore in urmatorii minim 5 ani, pe cand la cea veche sunt sanse enorme sa ai costuri ulterioare foarte mari.
Evident, nu te pune nimeni sa iti iei masina de 30k, dar te poti limita in plaja de 12-15k.
Una e sa faci economii, sa investesti, si alta e sa te zgarcesti, ca apoi sa platesti mai mult per total, doar ca in transe.
@Dojo sunt de acord că trebuie să cheltui mai puțin decât câștigi, am scris o întreagă carte pe aceleași teme despre care vorbesc și Cristici și Vali (muncă, responsabilitate, economisire, renunțarea la consum inutil, renunțarea la competiția cu cei din jur, focus pe învățat lucruri noi, pe păstrat mintea deschisă etc…) Dar dincolo ce ceea ce știm cu toții că e bine să facem, realitatea tristă e că există oameni care nu pot să cheltuie mai puțin decât câștigă.
O completare la textul meu
Să nu mai zic că este imposibil când ești în groapă să observi surse de inspirație, chiar dacă sunt la doi pași de tine, și e cu atât mai greu să poți integra ideile în viața ta, asta dacă nu renunți de tot, iar după un timp, din comoditatea generată de noua situație, începi să recurgi iar la vechile obiceiuri.
@Demult .. am in Romania masina NOUA, platita cam 25 de mii de euro (leasing, cacaturi). Sta si rugineste bine merci in fata blocului, ca nu o pot lua cu mine aici.
O masina la 12-13 mii de dolari face cam acelasi lucru ca masina mea de nici 3000 de dolari. Nu e vorba de a compara o Dacie 1900 toamna cu un Audi mai spalat, e masina mare (bun, toate is aici), motor puternic, consum decent (pentru asa motor), extrem de spatioasa si de faina la condus. Deci nu merg cu o chestie care se rupe sub mine, pentru ca, atunci costurile de reparatii te omoara, asa cum observi.
Am platit pana acum cam 4000 de dolari IN 2 ANI pe diverse reparatii, functioneaza impecabil in continuare.
Am luat-o in primul an, cand avea barbata-miu job de cateva luni, pentru ca nu mai mergea cu varianta bicicleta, ca are 60 de km dus intors. E OK vara, ca bicicleta e electrica si te simti aprox. misto sa calatoresti, dar iarna e o idee mai nasol pe aici.
Pe atunci eram la zero cu banii, pentru ca ne-am luat carti de credit doar pentru a creste credit score-ul, nu sa intru in ele. Ca la 27% DAE, daca iei si 2000 de dolari, te-ai cam futut singur.
Odata ce am inceput sa produc si eu ceva bani si putem economisi mai agresiv, am decis ca, decat sa schimbam masina pe una mai „sexy”, cand asta inca merge cel putin 3-4 ani de acum, mai bine facem un efort si strangem bani pentru o casa. Suntem in acest moment cu banii de avans pregatiti (mai incercam sa strangem macar 10-20 de mii, dar avem avansul deja pentru ce dorim noi) si asteptam sa apara casa visurilor in zona pe care am ochit-o.
Dupa ce iau casa ma intereseaza sa accelerez platile, ca nu am chef sa platesc rate la 70 de ani si nici sa las copilului datoriile (asa cum zicea prietena aia cu milionul care acus’ sa face 2 milioane in datorii)
@Dojo, in cazul asta, ai platit pe masina ta 7k (3k pret + 4k reparatii) + timpul si eventualul stres al service-ului.
Pe cand eu am luat-o de noua cu aprox. 13k si n-a vazut decat revizii. Cand a mea va iesi din garantia de 5 ani, amandoi vom ajunge intr-un final cam la aceeasi valoare platita, doar ca tu ai platit-o in transe si nu te-ai bucurat de beneficiile aferente, pe cand eu mi-am asumat un risc si am avut liniste.
Asa se fac in realitate calculele.
Comparatia cu masina ta lasata in RO si care rugineste in fata blocului e complet inutila. Fiecare isi creaza si cunoaste propriile prioritati in viata.
@dojo-nu te duci in America ghidat de mentalitatea romaneasca de a fi proprietar cu orice pret,intr-un timp foarte scurt.Si sa-ti iei credit carduri doar ca sa fortezi cresterea credit score-ului.La o aplicatie pt mortgage nu conteaza doar credit scorul.Ala-i bun pentru cumparat masina sau frigider in rate,la case e altfel-conteaza income-ul(si sa fie sigur),work history(2-3 ani nu ajung,mai ales cu low income jobs),disposable income(ce mai ramine dupa cheltuielile de familie),daca ai savings,IRA,stocks,401K pension plan,medical insurance,life insurance,etc.Ownershipul vine cu closing costs(2-5%) platite de cumparator si cu propety taxes foarte mari(in NY).E motivul pt care americanii prefera chiria,nu au batai de cap,landlord-ul plateste tot.Te feresti de reparat masina,dar un emergency call la un plumber sets you back 1,500-2,000 usd per interventie.America are o societate dinamica si foarte mobila,gata sa sa se mute in alta locatie in cautare de oportunitati.De aia nu se leaga nimeni la cap cu casa.Aia vine tirziu,cind ai venituri mari si sigure si savingul doldora de $,plus siguranta ca ai plasamente financiare secundare care sa te fereasca de riscul foreclosure sau bankruptcy.
Dacă câștigi 1000 Ron și cheltui 900 se cheamă că o să ai bani?
Recomand The Richest Man in Babilon.
Da. Vei avea 100 de lei pe luna in plus. Adica, inca un salariu pe an. Adica, daca te da afara, ai avea o luna in care nu ar trebui sa te imprumuti.
Vorbesc cu nepotii mei (18-27 de ani) si le explic ca independenta se castiga prin perioada in care poti sta fara job: sa ai bani sa iti permiti sa stai cativa ani fara job. Iti ofera o incredere (si o independenta) mai mare decat daca ai avea ultimul model de iphone. Altfel negociezi niste salarii cand nu esti in foame.
Mi s-a propus sa investesc niște mii de euro în bitcoin. Nu înțeleg de ce dracu mi-au sângerat urechile și am fugit mâncând pământul când mi-au zis. Cum am putut rata așa mare oportunitate?
@IonutM – sper ca macar ai investit banii respectivi in alte asseturi (actiuni, imobiliare, orice altceva care genereaza bani) si nu in toale sau vacante.
Bitcoin (si restul crypto) nu sunt o investitie buna pentru oamenii cu aversiune la risc pentru ca poti pierde imens atunci cand volatilitatea e mare si nu stii sa o gestionezi.
Prin US exista consilieri financiari care functie de profilul tau de risc iti pot recomanda un portofoliu mai riscant dar cu sanse de castiguri mari sau mai conservator dar cu profituri modeste (fondurile care urmaresc indexii bursieri au un profit anual long term undeva pe la 6-7%, ceea ce iti asigura o pensie decenta).
Da, se cheama.
„…independenta se castiga prin perioada in care poti sta fara job: sa ai bani sa iti permiti sa stai cativa ani fara job. Iti ofera o incredere (si o independenta) mai mare decat daca ai avea ultimul model de iphone. Altfel negociezi niste salarii cand nu esti in foame.”
comentariu asta de la cristici trebuie printat si distrbuit pe strazi. Mai ales ultima propozitie.
Am niște chestii cumpărate cu randament mic, pentru a nu ține banii la ciorap. Nu multe, dar e ceva acolo. Scot de un cico.
Prima sotie a lui Ion Tiriac a fost fiica lui Gheorghe Maurer.
Motivationalele astea nu merg, daca îmi spui mie sa muncesc mai mult, fac eforturi de a.munci cu 50% mai mult să câștig cu 10-20% mai mult, în timp ce țiriac jr. se trezește pe la ora asta (11:42) și contul său de azi noapte de când a tras ultima linie de coca a crescut cu 2 milioane de euro, acum se duce la cafenea pe Dorobanți și până ajunge acolo mai câștigă 500k de euro nefăcând nimic
Ti se pare un articol motivational? Ca mie nu.
Oricum, foarte multi ajung in cacat tocmai, pentru ca se compara cu Tiriac Jr. Ei fiind copii de oameni normali.
Perfect de acord cu tine.
De ce as economisi niste bani cand Tiriac Jr face avere stand degeaba intre o linie de coca si o cafea pe Dorobanti?
Atunci apucă-te și tu de tras coca. Că sigur sigur o să ajungi între cei 0.01% din oameni care îți permit să se trezească la 11 și să facă nimic pentru că banii curg. Dacă job-ul actual nu-ți permite să pui deoparte sau muncești prea mult, ia în calcul schimbarea job-ului. Nu e simplu, nu peste tot se poate, dar măcar să încerci să-ți depășești condiția. Ăsta e rolul acestor articole – și nu a celor care de învață să faci bani dintr-un clip pe youtube. Sau să plătești ca să înveți să faci bani. Nu trebuie să înveți nimic ci doar să încerci alt job, să pui în valoare ce știi deja.
Pentru că fără job Țiriac junior se duce la cafea, iar tu te duci pe copcă. De aia. Nu zice nimeni să îți mânci de sub cur, dar e ok să ai o plasă de siguranță pentru probleme.
Am bușit mașina din vina mea. Cu păgubitul am scăpat cu asigurarea, pe a mea a rămas să o fac din buzunar. Dacă nu aveam bani și nu cunoșteam pe unu-altu care lucrează mai ieftin, cu ce reparam? Că nem tudom lovele. Și crede-mă că nu am avut niciodată bani, ba chiar m-am ars urât de tot și m-a lovit problema acum 2 ani.
M-am dus la ING Bank să fac un card de debit, pentru că trebuia să dau un IBAN unde lucrez acum. Nu mi-a făcut pe loc, deoarece aveam o tinichea de acum 15 ani.
Isteț nu am plătit o linie de credit la timp. Și am plătit-o într-un final, cu dobânzi, penalizări și tot. Am stins creanțanla bancă, iar 15 ani mai târziu mi-au spus că trebuie analizat cazul și să revin 3 zile mai târziu, să stau de vorbă.
M-am dus la altă bancă și am rezolvat. Prostia persistă. Și ani mai târziu plătești sute de milioane, bani pe care nu ii vezi, bani de care în loc să te bucuri, te bagă în groapă. Sau bolile care apar din cauza grijilor.
@Flat – ce nu intelegi tu in ecuatia asta e ca Tiriac senior e cel care a muncit pentru banii respectivi.
Iar tu daca pleci de la 0 va trebui sa faci ce a facut Tiriac senior – sa cheltui mult mai putin decat castigi si sa investesti cat mai bine economiile.
Sau sa tragi si tu coca/marihuana/alcool si sa injuri ca esti sarac.
„Tiriac senior e cel care a muncit pentru banii respectivi” clar prietenii fosti securisti nu contribuit cu nimic
@N – ce nu inteleg multi e ca pentru a deveni bogat nu e suficient sa muncesti din greu.
Ai nevoie in primul rand de multa disciplina si focus. Apoi si de ceva noroc, de un context favorabil si de o retea de cunostinte (celebrul networking).
Si asta se aplica si lui Bill Gates (maica-sa era avocat senior la IBM si avea intrare la toti cei din echipa de management – joburile alea cu C in fata) si lui Tiriac sau Ioan Niculae (in cazul tarilor din est a contat majoritar contextul favorabil – aka prabusirea statului post-comunist – si reteaua de cunostinte – securisti si membri de partid).
Atunci cand vrei sa devii bogat renunti la morala care pune binele comun deasupra celui personal. Si probabil ca daca ii iei la periat pe toti milionarii din lume 90% din cei la prima generatie au macar niste optimizari fiscale la baza averii.
@MariusCC da tocmai asta zic si nu inteleg atatea manute rosii
Nu am spus ca Tiriac nu a muncit sa ajunga unde e, clar a tras omul, doar ca in cazul tarilor din Europa de Est a contat enorm in perioada aia de dupa revolutie sa ai relatii, asa ba aflai anumite informatii la care nu avea acces orice saracan, ba ti se facea partie in domeniul de activitate, statul dand in cap doar concurentei, iar in cazul tau inchizand ochii, eventual ceva contracte cu statul sau alte avantaje dar care nu imi vin mie in cap acum.
Flat, amice, stii ce zicea Caragiale.
Tiriac senior nu este
doar muncitor sau
doar destept sau
doar cu amici securisti sau
doar norocos sau
doar risk-taker sau …
El este un cumul de factori:
Poate fi considerat cel mai muncitor dintre desteptii norocosi, risk-takeri si cu amici la securitate. Sau cel mai norocos dintre muncitori, … ai prins idea.
Ca Tiriac au pornit zeci de mii, sute de mii si dintre toti pe el il stii, pentru ca el a reusit cu calitatile sau pilele sau norocul lui. Tu nu ii vezi pe restul de 99.999. Il vezi doar pe el si te-ntrebi eu de ce nu sunt ca el. Uite d-aia!
Daca o sa ajungi vreodata ca el, fi-tu se va putea scula cand vrea el sa-si bea cafeaua pe Dorobanti si sa foloseasca 500E ca sa traga coca pe nas.
Flat si altii cu opinii de genul:
Cred ca ce spune Cristici aici de ceva de bun simt, in conditiile de bun simt minim si onestitate pe care le-ar avea cititorii articolului.
Apai tu aduci in discutie parveniti intr-o discutie despre oameni normali si simpli, ceea ce e total deplasat. Stiu, poti compara mere cu pere dar si cu elicoptere dar, in acest caz nu isi are rostul o astfel de comparatie.
Eu ca om normal cu venituri normale incerc sa aplic fara echivoc ce spune Cristici si cel putin nu sunt in gaura!
Cu alde tiriac jr duci discutia intr-un derizoriu alarmant.
dar nu-ți spune să muncești mai mult ca să câștigi mai mult. îți spune doar să nu cheltui tot ce câștigi.
@AB
Păi tocmai aici e schepsisul, că indiferent cît cîștigi, mult sau puțin, dacă nu-ți controlezi balanța financiară tot în rahat ajungi.
Am intrat repede, am zis ca e si giveaway la primele 10 inscrieri la webminar… #dezamagire
tu macar n-ai masina care consuma “doar 10 la suta” deci sfaturile tale s-ar putea sa fie bune … le citesc mai târziu, bate takeawayu’ la usa acum
N-am masina pentru ca sunt „eco” (1), apoi am facut un calcul: la cat (nu) merg eu, are sens sa am masina? Lasă benzina: asigurari, taxe, cauciucuri de iarna, „filtru de particule”, „s-a aprins un bec pe bord si nu stiu de la ce”, „bate”, „troncane”… are sens? Folosesc cu incredere blablacar (am multe „pozitive”), avion, tren, taxi. Pentru mers la piata si la munca, bicicleta.
Cat economisesc pe luna ca n-am masina? Dar timp, ca nu stau in traficul bucurestean, cat economisesc?
Cu banii economisiti imi permit sa „comentez” la munca, la intrebarea: „Da’ de ce ai gura mare tu, ai cumva si alte surse de venit de comentezi?” sa imi permit sa le rad in fata.
–
becul ala de pe bord aprins, la o Skoda a unui prieten a costat 2000 de lei „sa nu mai fie aprins”. Pai atat am dat eu pe Giant-ul meu!
@Cristici
Stai într-un oraș mare în Italia?
Și ce dor mi-e de Kadikoy și Yenikapî.
Ce zice xxx e că asta e o situație care ți se aplică ție și nu e general valabilă.
Pledezi pentru bicicletă pentru că ești un bărbat singur, fără familie, fără copii, iar bicicleta îți satisface nevoile. E foarte în regulă. Dacă ai un copil situația se schimbă. Sigur, te poți descurca și cu transportul în comun și, din când în când, cu taxiul. Dar sunt oameni pentru care economisirea în extrem nu e chiar ce își doresc, așa că își calculează costul de cauciucuri, benzină, revizii și îl pun în balanță cu confortul oferit. Vreau să mă duc sâmbătă să plimb copilul pe Valea Doftanei, săptămâna viitoare la Comana și peste 3 în Prăpăstiile Zărneștiului. Mă costă mai mult decât cu trenul? Evident. Dar mergând cu mașina nu mai iau metroul până la gară, trenul până la brașov, microbuzul până la râșnov și taxiul până în prăpăstiile zărneștiului. Deci cumva îmi asum un cost mai mare ca să economisesc timp și confort. Dar e alegere strict personală și nu înseamnă că e și o decizie bună.
Ca să rezum, e în regulă dacă nu am mai considera că nevoile noastre sunt și nevoile celorlalți și credem că deciziile noastre sunt cele bune.
Uite, tu ești un bărbat singur, la 40 de ani, locuind cu mama. E ceva în neregulă cu asta din punctul tău de vedere? Probabil că nu. Dar din punctul altora? Probabil că da. Dar nu înseamnă nici că ceilalți au dreptate. Dar cum ar fi ca absolut toată lumea să urmeze niște tipare și să facă același lucru. Toți să meargă cu bicicleta, toți să economisească în extrem, toți să se îmbrace de la second hand, toți să se căsătorească și să facă copii la 20 de ani.
Eu m-am „trezit” și am început să economisesc și să investesc la 25 de ani. Sunt alții care au început la 40, dar și alții care fac asta de la 20. Spune-i unui puști care e la facultate să pună deoparte 50 % din venit ca să fie independent financiar la 35 de ani. O să îți râdă în față. Dar nu pentru că e un puști prost sau ignorant, ci pentru că experiența, nevoile și perspectivele lui de la 20 de ani sunt diferite. Dar nu automat greșite. Nimeni nu a descoperit o rețetă a succesului.
E nasol sa-ti plimbi copilul pe Valea Doftanei cu o masina cumparata cu bani de la Provident. Acesta e sensul comentariului meu.
Ia-ti masina, daca simti nevoia de masina. Nu cu bani de la Provident.
80+% din adultii Romaniei au crescut fara masini, fara benzina, sau cu circulatie „cu sot si fara sot” in week-end. Nu moare nimeni daca nu ajunge sambata pe Valea Doftanei, cu masina cumparata cu bani de la Provident.
Bineinteles, textul e „opinie”. Weekend-uri pe Valea Doftanei, dar apoi doi ani de munca 14 ore pe zi, sa platesti ratele la Provident. Versus mers cu trenul la Busteni, dar stat 6 ore pe zi in plus cu copilul, ca n-ai rate de platit. Ce ar alege copilul tau?
–
Cu sau fara legatura: am doi prieteni in Bucuresti care au masini, dar se duc la serviciu cu metroul, ca e mai rapid. Ambii au copii, si folosesc masina, da, mai mult cand pleaca undeva cu copiii.
iCiolac are un comentariu argumentat, moderat, politicos, cum rar vedem pe aici. O surpriza placuta sunt si cele 19 la 0 mânute verzi. Chiar ma mir ca nu l-a observat niciun hater.
Sigur ca masina e un „must” daca ai copii, mai ales in Bucuresti sau orasele mai mari. Dar astazi, chiar si in Bucuresti, sunt distante si lucruri pe care le poti face cu bicicleta. Pentru ca nu esti tot timpul cu copiii, nu trebuie non-stop sa-i duci undeva, iar de la o vârsta e chiar benefic sa-i inveti ce e ala transport in comun si autonomia.
Problema masinii este alta. Când o ai, ignori complet deplasarile sau lucrurile pe care le poti face cu bicicleta. Tot timpul vei alege masina, din comoditate. Sunt foarte putini oamenii care au masina si se suie in transportul in comun. Sigur, pot aparea vreo doi prin comentarii, dar asta nu schimba cu nimic adevarul. Oamenii prefera sa se aglomereze in trafic cu masina lor, decât sa se suie in metrou. Sigur, pentru ca la intoarcere fac si cumparaturi, ca se organizeaza in asa fel incât masina sa fie bine folosita.
Dar tipul asta de gândire – am nevoie de masina pentru ca! – nu poate duce niciodata la nimic bun pentru ansamblul populatiei/societatii/orasului din care faci parte si la ai carui reprezentati te ocarasti cu injuraturi când nu ai copiii in masina (asta pentru parintii aia cu parenting inclus in pretul masinii).
Oricum, România este in continuare in epoca „statutului social dat de masina” si nu se va opri acum din achizitii de masini. Si nici nu le va inlocui prea curând, macar partial, cu biciclete.
Exact in acest moment, primaria Strasbourg deruleaza un program de inchiriat „de test”, adica gratis, pentru o luna, o bicicleta CARGO. Au vreo 6 modele, de la alea pentru un copil, la alea cu care poti transporta un palet de marfa. Asta pe lânga inchiriatul de biciclete cu ora, cu luna, cu anul si inchiriatul de masini cu ora si lasatul in locuri special amenajate.
Daca vrem o viata mai buna, pentru noi, trebuie sa vedem imaginea de ansamblu a societatii din care facem parte in acel moment. Nu e simplu atunci când masina e inca „statut social” sau infrastructura e asa cum se prezinta in Bucuresti. Dar fara un efort personal de a folosi bicicleta ORI DE CATE ORI E POSIBIL (si chiar e posibil, si in Bucuresti), lucrurile se vor schimba mult mai greu. Sigur ca primariile vor impinge la un moment dat „trend”-ul bicicletelor, dar asta nu e o prioritate la câte alte probleme sunt intr-un oras ca Bucuresti (sau alte orase mari din RO).
discutia cu masina, mai ales intr-un oras cum e bucurestiul, mi se pare fara sfarsit si e un cerc vicios ce se intampla: nu voi renunta la masina pt ca nu ma pot baza pe transportul in comun care la randul lui este prins in trafic pentru ca eu ies cu masina samd.
Ca orice cerc vicios, la un moment dat, cineva trebuie sa-l rupa.
Cristi, cazi în continuare în prăpastia generalizării doar pentru a-ți întări opinia și presupui că majoritatea își cumpără mașini pe credite de la provident și dacă se duc un weekend pe Valea Doftanei muncesc înzecit pentru a recupera banii cheltuiți acolo.
Tu ai hobby-uri? Câți bani aloci lunar sau anual pentru ele? Dacă hobby-ul sau simpla plăcere a cuiva este să își petreacă weekend-urile la munte sau la mare, iar pentru asta își cheltuie 10-20 % din venitul lunar/anual care e greșeala?
Încearcă să accepți că oamenii pot avea alte plăceri, preocupări față de cele pe care le ai tu.
Vorbești de faptul că 80% dintre noi am crescut fără mașini și e adevărat. Dar la fel am crescut și fără căldură, fără acces la informații, filme și muzică. (Nu e cazul meu, că sunt ceva mai tânăr) Părinții mei așa au crescut. Au fost fericiți și mulțumiți așa pentru că nu exista alternativă sau pentru că alți 80% dintre oameni erau ca ei. Dar nu înseamnă că automat că astăzi ceilalți trebuie să procedeze la fel.
Tu ești ultra conservator, ne-am contrazis și în momentul în care spuneai că bicicletele cu frâne hidraulice sunt de căcat, că alea cu saboți sunt excelente că e 2 lei un sabot și îl schimbi imediat. Tot partea financiară prima, negândindu-te că poate imortanța banilor e diferită.
E foarte bine să ai păreri, să ți le expui, dar înainte să publici, gândește-te dacă nu cumva există șansa să te înșeli.
În general, un echilibru și în viață, și în finanțe, și în gândire ajută. Sau, ca să nu generaliz, m-a ajutat pe mine.
Salutare!
Articolul scris de mine e prin prisma celor doua exemple, plus cel de azi: „Cum a ajuns un român să plătească o dobândă de 30.341% la un credit de 180 de euro”.
„10-20% din venitul lunar” e „credit la Provident”, e „Cum a ajuns un român să plătească o dobândă de 30.341% la un credit de 180 de euro”?
Daca nu se aplica la tine, foarte bine, bravo.
Ce inseamna „prăpastia generalizării”, cand in ziare apare un articol cu titlu de mai sus, iar eu fac un fel de „raspuns” la el? Unde e „generalizarea”? Unde vezi „generalizare” in textul original? E foarte bine să ai păreri, să ți le expui, dar înainte să le scrii, gândește-te dacă nu cumva există șansa să te înșeli.
–
„Dacă hobby-ul sau simpla plăcere a cuiva este să își petreacă weekend-urile la munte sau la mare, iar pentru asta își cheltuie 10-20 % din venitul lunar/anual care e greșeala?”
Ce legatura are asta cu textul meu?
–
Despre biciclete cu frane hidraulice sau pe saboti, ca sa fac legatura cu articolul, e asa: ai bani sa repari franele alea cand se strica? Ai cateva sute de lei „rezerva”, disponibili in momentul in care ti se strica franele? Daca nu, ia-ti pe saboti, ca e 10 lei o pereche.
La fel si la masini: ai bani de schimbat farul la merțan? Ai bani de pus cauciucuri, de intretinut o masina scumpa? Daca nu, poate ar fi mai intelept sa te orientezi catre o masina mai ieftina, cu care pe bune sa-ti duci copilul pe Valea Doftanei, nu sa schimbi filtrul de particule facand un credit la Provident. (aici doar am vrut sa fac legatura intre articol si comentariul tau care, cumva n-avea legatura cu textul).
Textul e sumarizat in primele cuvinte: „Cum să ai bani: cheltuie mai puțin decât câștigi. Atât. Puteți trece la alt articol.”
Nu am „generalizat”.
Comentariul tau ce vrea sa spuna, ca e ok cu credit la Provident daca vrei masina? Nu e. Dupa cum vezi, plange multa lume. „Generalizand”, cam toti cei care au credit la Provident plang.
Aceea stire despre „Cum a ajuns un român să plătească o dobândă de 30.341% la un credit de 180 de euro” o folosesti ca scanteie de porninre la o generalizare.
Si iti spun asta fiindca odata ce nu ai siguranta legalitatii acelei dobanzi, sunt doar vorbe de cancan. Sunt sanse imense ca acel credit sa fie anulat in instanta, cum probabil nu stii ca este ilegal ca in creditarea catre persoanele fizice sa depasesti cu 150% dobanzile si comisioanele aprobate de BNR.
Pornesti de la o situatie in concreto, unica in tara si in baza ei construiesti o teorie
Stiu ca ma vei injura, dar iti recomand pe viitor ca teoriile sa ti le bazezi pe analiza mai multor situatii generale si concrete, nicidecum sa faci mai intai teoria si apoi sa cauti exemple care ti-o sustin.
Revenind la exemplul tau cu masina, te contrazic prin prisma propriei experiente. Eu fac 8-10k km pe an si mi-am luat masina noua, fara credit. Din start, probabil imi vei pune eticheta de idiot economic,. Doar ca tu nu ai habar ca in majoritatea zonelor din tara nu ai libertatea de miscare fara o masina, asta ca sa evit argumentele personale care tin de calitatea si placerea vietii.
Faptul ca tu imi recomanzi o bicicleta, bazandu-te strict pe propriile pareri si experiente, e complet aiurea si inaplicabil in realitatea mea. Mult noroc cu pedalatul in realitatea mea, unde primul magazin mic e la 15km, iar primul supermarket la 60km, distanta parcursa doar pe camp, unde daca nu ar fi braconierii, s-ar umple zona de mistreti si sacali.
Daca ar impozita it istii cu 10% ai putea si tu sa pui doparte ceva si sa nu te imprumuti.
Salut, cristici,
De obicei, clienții noștri nu apelează la împrumuturi pentru a-și achiziționa lucruri scumpe, cum ar fi, de exemplu, o mașină, ci pentru că au nevoie de sprijin financiar rapid și, în general, sumele de care au nevoie sunt destul de mici. De exemplu, printre motivele pe care aceștia le menționează atunci când apelează la un împrumut sunt: lucrări de renovare a locuinței, achiziția unei centrale sau a lemnelor pentru foc pe timp de iarnă sau chiar susținerea unor cheltuieli legate de studii. De altfel, valoarea medie a unui împrumut este de 5.000 de lei, iar suma maximă pe care cineva o poate împrumuta de la noi este de 15.000 de lei, dacă este client nou, care nu a mai luat un credit de la noi. Unii dintre clienții noștri nu sunt eligibili pentru a obține un credit mai ieftin de la bănci, pentru că nu au în spate un istoric de creditare și, deseori, sunt astfel excluși din ofertele altor instituții financiare. Mai mult, aproape 30% dintre clienții noștri își încep istoricul de creditare cu noi și apoi acces în acest fel la soluții de creditare oferite de bănci. Adăugând în ecuație și faptul că absolut toate împrumuturile sunt acordate în urma unui proces strict de scoring, prin care identificăm gradul de îndatorare al clientului, precum și capacitatea lui financiară de a rambursa, peste două treimi dintre cereri sunt respinse. Mai mult, gradul de îndatorare este important și pentru noi pentru că ne dorim ca fiecare client să poată achita tarele fără proble.e De altfel, potrivit reglementărilor implementate de BNR (instituție care ne reglementează și supraveghează) în 2018, gradul de îndatorare maxim a fost stabilit la 40% din venitul lunar al debitorului.
Nu am susținut niciodată că suntem perfecți și căutăm mereu moduri prin care să îmbunătățim experiența clienților noștri. Dincolo de asta, analizăm constant nivelul de satisfacție pentru că este important să înțelegem cum îi putem deservi mai bine. Potrivit ultimelor date, colectate pentru lunile noiembrie-decembrie 2020, procentul clienților care se declară foarte mulțumiți de colaborarea cu noi este de 85%. În plus, potrivit aceleiași analize, 95% dintre clienți se declară foarte mulțumiți de interacțiunea cu reprezentanții noștri de vânzări. E drept, sunt și clienți care au așteptări mai mari în ce privește produsele și serviciile noastre, astfel că, în medie, aproximativ 3% dintre clienți ridică această problemă. Suntem însă foarte conștienți de importanța fiecăreia dintre solicitări sau reclamații și luăm în serios toate sesizările, pe care le gestionăm printr-un department dedicat, cât mai repede posibil. Mult mai repede decât termenul stabilit prin lege. Cum spuneam, mereu este loc de mai bine și știm și noi asta, așa că nu pretindem că nu ar fi loc de îmbunătățiri. Tocmai de aceea, discutăm cu clienții noștri pe tot parcursul perioadei de creditare și chiar și după închiderea creditului, pentru a identifica rapid unde este nevoie de modificări și cum le putem implementa cât mai potrivit pentru clienții noștri.
Și acum o să intre Provident să spună că cei care se împrumută de la ei nu au probleme cu băncile, ci sunt tineri de succes care n-au bani de conversie profesională, vezi reclamele lor motivaționale. 😀
Asa s-a fript „cazul 2” din text!!
Dacă iei de la Provident 3000 de lei, că mai ai de terminat 1 an de facultate până îți dai licența, iar înapoi dai 5000 de lei e ok. Dar să ai de unde. Și pe termen lung câștigi acces pe piața muncii la joburi mai bine plătite cu studiile dobândite.
Eu nu inteleg, toate mizeriile gen Provident pot sa afiseze dobanda pe zi? Nu este toata lumea obligata sa afiseze clar DAE anual?
Si atunci, daca tu te imprumuti la orice peste 100% anual, sanatate – daca nu e urgenta si ceva ce tine de sanatatea cuiva atunci nu prea vad scuze pentru o tampenie atat de mare.
Si nu inteleg cum nu cauta lumea recenzii, review-uri, recomandari Provident sau alte mizerii probabil cu spate politic.
Cred ca iesi mai bine la Nutu Camataru decat la astia.
Salut, Emil,
Unul dintre principiile de bază pe care le avem în companie este transparența, în special în ceea ce privește costurile aferente fiecărui împrumut pe care îl acordăm. Începem încă de la prima interacțiune pe care un potențial client o poate avea cu noi, adică site-ul, unde avem un calculator dinamic, pe care orice persoană interesată de un credit de la noi îl poate utiliza pentru a afla exact cât ar avea de plătit până la finalul contractului, iar acele sume sunt fixe și nu se modifică niciodată pe parcursul perioadei contractuale. Practic, știi exact ce valoare are fiecare rată, un aspect pe care îl specificăm foarte clar și în contractul fizic pe care clienții îl semnează. La fel de transparenți suntem și în ceea ce privește DAE, este o valoare pe care o comunicăm deschis în toate materialele noastre de promovare, fie că este vorba de site, TV, social media etc. La noi, dobânda este anuală și, de regulă, dobânda pe zi se aplică la creditele pe termene scurte, de până la 45 de zile. Indiferent de cum se aplică dobânda, toate instituțiile financiare trebuie să calculeze și să afișeze DAE. Mai mult, DAE este un indicator relevant pentru creditele cu o maturitate mai mare și nu reflectă, procentual, suma suplimentară de rambursat adăugată principalului. DAE este un indicator care te ajută să compari ofertele de credit cu caracteristici similare (aceeași sumă, perioadă de rambursare și tip de dobândă). Ca un exemplu, pentru un împrumut de 1.000 de lei pe o perioadă de 52 de săptămâni, valoarea DAE este de 85,67% iar suma totală de rambursat este de 1.347,97 lei. Cea mai mare valoare a DAE, în cazul nostru, este de 130%. Poți verifica și tu aici: https://www.provident.ro/despre-provident-credit-online/provident-transparent. Poți afla chiar din acest video mai multe detalii despre DAE și de ce are acest indicator valoare mare în cazul Provident: https://www.youtube.com/watch?v=WdmyqnBa-XE&feature=emb_logo&ab_channel=Provident.
E bun pentru inceput si cat esti tanar si nu ai copii.
Doua mentiuni:
1. Dupa un timp, sfatul „cheltuie mai putin decat castigi” nu mai e suficient. Parerea mea, unuia care cat de cat a avut grija sa castige mai mult decat cheltuia lunar este ca treaba asta este temporara. Pus la ciorap functioneaza pe termen scurt/mediu pana iti dai seama ca protejezi cumva familia pe o perioada de 6-12 luni. Insa, cumva, la un moment dat trebuie sa faci pasul spre alte mecanisme care sa-ti protejeze banii castigati sau sa aduca mai multi. La un moment dat trebuie sa treci la investitii. Jobul sau sanatatea sunt cam relative, cat esti tanar e ok, mai tarziu pot aparea chestii neprevazute si pe masura ce trece timpul e greu sa bagi singur cu x clienti. Si daca tu cheltui cat castigi dar jumate sunt investitii nu e un lucru rau considerand ca ai deja destui bani stransi in caz de ceva neprevazut. Binenteles, pasul 1 este pune lunar niste bani deoparte.
2. E o discutie mai lunga cu creditele. Trebuie inteles ca nu orice datorie este o datorie nasoala. Daca datoria este 1000 lei dar cu ea ai active de 5000 lei, nu e chiar asa de cacat cum suna. Daca tu ai facut credit pentru ca te-a rugat (vorbindnerealist) Elon Musk sa-l ajuti cu 1000 lei si iti da 20% din Tesla si tu stii ca iti produce mult mai mult si poti vinde 20% alea si faci 3000, nu e nasol. De asta vad si articole de genul „Trump are datorie 1 miliard”. Faceti exceptie ca e vorba de personajul asta dar daca el are active de 5 miliarde si datorii de 1 miliard, nu inseamna ca omul e rupt in cur. Pe langa asta, in SUA investitorii prefera sa ia credit acum pentru ca dobanda este undeva la 2.8% si e ieftin sa imprumute bani si sa cumpere imobiliare chiar daca ar putea plati tot cash.
„Trebuie inteles ca nu orice datorie este o datorie nasoala”
Credit pentru nimic, pentru iphone, asta e subiectul articolului.
Sunt singurul dintre cunostintele mele care nu are credit. Mi-e frica de credit. Dar nu sunt impotriva lor. Cand va fi cazul (pentru o casa) am sa iau. Momentan nu e cazul.
Totusi, din cei X prieteni pe care ii am, toti cu credite, am ales doar doua cazuri, de oameni la care nu se vede nimic. Pe omul care a facut credit la banca sa-si ia casa de vacanta in sat romanesc (casa batraneasca, 15.000 de euro – am sa revin cu articol despre turismul rural) nu l-am pomenit. Dimpotriva, chiar il consider un exemplu.
Dacă o să îmi iau vreodată iPhone, am să fac ceva la modul 250 de lei pe lună rată la iPhone și abonament la telefon inclus, direct la operatorul de telefonie mobilă, cu un avans minim.
Chiar daca aș avea să îl iau cu banii jos, nu aș da o sumă așa mare dintr-o dată, ci prefer feliat.
Chestia cu Iphoneul eu o vad la modul urmator „as putea cumva transforma obiectul ala in ceva care sa produca bani si in x luni sa-mi amortizez investitia?”. Chiar daca e vorba de taskuri simple gen sa faci poze mai bune, sa raspunzi la mailuri, sa intri pe zoom/teams/teamviewer remote.
Apoi ar mai fi o chestie. Personal sunt de acord ca a face credite pentru consum e de evitat, cel putin eu nu fac chiar daca as putea plati in rate de 10 lei pe luna. Motivul? Va deveni obisnuinta sa faci credit pentru cacaturi si vei considera ceva normal. Vezi o tigaie? Hai sa mai bag un credit.
Cand e vorba de credit pentru investitie sau ceva medical urgent, discutia e alta.
@Ionut, cam asta-i greseala ascunsa. Te-ai gandit sincer ca poate nu iti permiti acel iphone daca nu poti sa te desparti de banii aia? De ce sa stai cu piticul pe creier ca luna de luna ai de dat bani undeva?
Faci rata de 250lei la telefon, dupa inca 600 lei la masina, dupa inca 200 la un PS5, dupa inca 100 pe ceva. Si pe parcurs te trezesti cu 1000+ lei datorii, iar intr-o luna esti anuntat ca hopa, se fac restructurari si esti pe lista. Ce faci?
Nu zic ca asa vei proceda tu, doar dau exemplu pentru ca asa li s-a intamplat multora si s-au dus in groapa cu totul. De la o rata mica.
@Robert
Așa e. Ai dreptate în logică.
Aici tine și de o disciplină. Poate nu îți trebuie un telefon scump.
Poate vrei o mașină ok sa te fâțâi. 500 de lei rata, ca să iei un junghi de 6k euro. E ok. Poate mașina îți scutește alți bani și îți îmbunătățește viața. Nu văd o problemă în a avea credite, câtă vreme rata lunara este rezonabilă și permite să respire.
Dar asta ține de in pic de disciplină. Aici depinde de la om la om și la aspirațiile fiecăruia.
Eu nu am o problema să merg cu Loganu(sărăcia) și să am în buzunar Xiaomi.
Poate pentru alții e. Eu le-am luat ic banii jos. Alții poate vor mai mult și să plătească mai mult. Câtă vreme, dau un exemplu, plătește rate 500 de lei lunar la un venit de 4000 de lei net, nu e mult. Dacă plătește 1500 de lei, atunci e o problemă. Contează ponderea. Aici contează ce face cu banii din credit: mașina să se miște, navetă, mobilitate. Sau îi phoote aiurea?
Eu cand raman fara bani mai schimb o suta de euro
vezi ca ai scris „mie” gresit
Vorba e de 25 de ani,doar moneda era alta.
Cazul unui prieten: credite peste credite, motiv pentru care nu îi ajung banii de la o lună la alta. Ce face el? Folosește un card de cumpărături pentru sumele care nu îi ajung. Am zis să-l ajut și să-i sugerez o schimbare: să facă un credit de nevoi personale cu care să închidă datoria de la cardul de credit (la care plătește o sumă destul de mare, care se duce mai mult pe dobânzi, deci perspective de a scăpa de problemă nu sunt).
Răspunsul lui? „Păi și dacă am și eu nevoie de 100 de lei de unde scot? Așa am cardul”
Nu vrea să înțeleagă că având o rată mai mică o să aibă nevoie de acea sută de lei mai rar, plus că scapă și de datorie în câțiva ani.
Eu la asta cu credite peste credite as incerca si altceva. Contopirea tuturor intr-un singur credit mai mare. De multe ori dobanda e mai mica la un credit mare fata de multe mai mici.
Este gresit sa ‘contopesti’ creditele cum sugerezi. Este mult mai eficient sa inchizi creditele mici, pe rand.
@GruVe, si ce te opreste sa platesti aniticipat la creditul mare cu dobanda mai mica?
Creditele astea mici si multe au dobanzi foarte mari uneori si sunt mai paguboase.
Cred ca e usor retardat prietenul tau.
@Zarax Te opreste psihologia sumei mari pe care trebuie sa o returnezi. Motivatia poate fi mai mica, pe cand daca ai sume mai mici de rambursat si vezi cum se inchid pe rand te pot motiva. Desigur tot ce disutam noi aici este la nivel teoretic pentru ca in practica difera de la caz la caz. De exemplu Dave Ramsey are niste sfaturi excelente pentru aceste tipuri de cazuri, cu datorii mari. Rice and beans
Multă lume face rate la diverse chestii, pentru „a avea și ei”. Vor și ei să fie acolo, să scoată iPhone-ul pe masă sau să vină cu nu știu ce mașină. Problema e că unii rămân efectiv fără bani de mâncare. De aia, am preferat mereu să am un telefon mai de buget, decât să bată vântul prin stomac. Statutul social, nu ține de foame.
Cam off topic, dar mie cel mai mult imi plac telefoanele de buget. N-as da mai mult de 1500 lei pe un telefon. Destule telefoane de buget, mai ales daca mai astepti si prinzi o reducere buna, au specificatii interesnte. Daca as fi director sau ceva, sa folosesc tot ce ofera telefonul si sa ma ajute la productivitate, atunci da, un Samsung Note ar fi potrivit. Dar asta e alta discutie.
Si eu ma uit cu jind catre iPhone SE (2020), dar sunt interesat cate ore de SOT scoate. Poate ma ajuti tu @vali, ca stiu ca ti-ai cumparat.
ce e aia SOT?
@Vali SOT = screen on time.
ah. nu știu, eu nu sunt relevant, că eu folosesc telefonul diferit de oamenii normali
sot este timpul în care ecranul este aprins consumând x baterie. SOT = screen on time
Să mă bag și eu aiurea, am tot folosit SE 2020 (vândut, încercat altele și revenit la el). Până la urmă tot nu ne-am înțeles, deși e decent la poze și viteză, autonomia e de rahat. Apoi am zis sa incerc și Pixel, după mai multe modele m-am oprit la 4a. Pot să zic că ăsta m-a liniștit cu iPhone. A, am vândut iPhone 12 mini să îl iau, am rămas și cu ceva bănuți. Cam 1500 lei. Toți prietenii au zis că sunt nebun, dar parcă mai tare mă ambiționau să iau Pixel. Nu știu dacă funcționează și pentru alții, numai zic că pentru mine este peste așteptări și a închis un cerc vicios și o perioadă de chin cu alesul telefonului ideal.
Eu am prins acum doi ani de zile un Poco F1 cu 900 de lei sigilat. Scotea poze mai bune ca un OP6, care costa de vreo doua-trei ori mai mult. Am fost super multumit. Nu-mi aducea „statut social”, dar nici nu imi pasa.
Salut, sunt “long time lurker” pe acest blog si comentez doar datorita articolului din link-ul de la “sursa foto”. Cristici aici (parerea mea) a deschis usa catre o mina de aur. Recomand insistent tuturor ce inteleg la nivel de baza limba engleza, sa citeasca din scoarta in scoarta BiggerPockets si mai alesa sa asculte cele 2 podcasturi principale ale lor “Bigger Pockets Realestate podcast” (primul si cel mai bun parerea mea) dar si “The Money Podcast”. Indiferent unde te afli pe scara de siguranta financiara (cred ca e mai bine decat sa zic independenta financiara) cele 2 si articolele de pe site iti vor schimba viata (experienta persoanala). Datorita lor tot cochetez cu ideea de a scrie cate ceva despre Educatia Financiara de baza, atat de absenta si necesara in Romania (si nu numai).
„Datorita lor tot cochetez cu ideea de a scrie cate ceva despre Educatia Financiara de baza, atat de absenta si necesara in Romania”
Sa adunam aici un text pe saptamana despre cum sa nu arunci cu banii pe geam, apoi sa plangi ca „nu ai ce da de mancare copiilor”. In 2021 inca exista oameni care muncesc un an afara pentru a sparge banii doua luni in tara. Am crezut ca a murit moda asta… deloc!
Nu mai „cocheta”, si scrie. Ca nu prea e text pe net despre asta, mai ales in limba romana.
La un text scris despre educatie financiara, apar 10000 de manele si „sparg banii ca un VIP”. Orice text micut care spune „bai, mai ganditi putin si la viitor” ajuta. Se indexeaza pe net, si ajuta.
Nu mai „cocheta”, scrie si trimite-l pentru „Guest Author” aici pe blog.
De exemplu, eu n-aveam chef de scris paragrafele de azi, pentru ca mi se pare la mintea cocosului, deja toti stiu, nu? Ei bine, se pare ca nu – vezi articolul de la Digi. Daca zoso nu vrea sa ma asculte, sa bage un text pe saptamana, o rubrica saptamanala, poate ca altii ar trebui sa o faca.
Cunosc un om care a primit o mostenire de la bunici, bani suficienti sa isi cumpere un apartament. A plecat „in jurul lumii” cu banii. Dupa un an, banii s-au terminat si s-a intors in tara. Acum sta cu chirie. O fi facut bine, o fi facut rau? A adunat experiente de viata, si gandeste la ele cand nu poate schimba mobila veche in casa in care locuieste, ca nu e casa lui?
E bun și scrisul ăsta, dar ca om care scrie ceva aproape zilnic îți pot spune că de cele mai multe ori simți că vorbești singur. Am scris o carte pentru că mi se părea că scriind pe blog se îngroapă informația, se pierde prin mormanul de articole, am crezut că dacă e într-un singur loc, într-un „produs”, o să aibă impact.
Ei bine, nu prea are. Majoritatea o văd ca pe o carte de dezvoltare personală, deci trebuie să fie câh, se știe că ăștia cu dezvoltarea personală sunt impostori; alții, care sunt fani dezvoltare personală, se așteptau la clișee, citate, chakre, energii și sunt ușor dezamăgiți că nu au aflat „secretul” nici din cartea asta; iar cei care înțeleg că e vorba despre responsabilitate și muncă oricum știau deja informațiile, deci nimic nou sub soare.
Asta nu înseamnă să nu scrii, e doar un „heads up” ca să știi la ce să te aștepți.
@Dragos – nu ascult podcastul lor insa stiu site-ul si am o idee destul de buna despre Real Estate. Ideile de acolo sunt extrem de bune insa din pacate nu poti pune in aplicare multe din ele pentru ca sunt alte sisteme in US fara de Romania.
Partea de finantare e diferita si mult mai rapida si cu mai multe optiuni, piata este transparenta si stii cat valoreaza un imobil, ai 1031 exchange si tot asa.
Vreau sa spun ca e posibil insa putin mai greu si mai incet decat o fac oamenii aia in state..
@BigBear – fara suparare daca nu asculti podcastul nu ai cum sa intelegi la ce m-am referit mai sus. Ai dreptate, podcasturile cele 2, mentionate de mine, sunt preponderent despre investitii in imobiliare dar atat realizatorii cat si invitatii discuta defapt despre siguranta (independenta) financiara. Asa cum a zis cineva mai sus in comentarii, siguranta financiara este data de numarul de zile/saptamani/luni/ani in care poti sa traiesti daca azi te opresti din muncit (adica castigat bani din vandutul timpului tau = salariu / fee pentru cei ce sunt consultanti/freelanceri/one man show/antreprenori fara angajati). Practic siguranta financiara (unii ii zic “fuck you money”) este data de suma dintre economiile tale, valoarea investitiilor tale si cel mai important: veniturile pe care economiile si investitiile tale ii produc pentru tine si cat timp iti permit acestea sa nu iti mai vinzi timpul pentru bani. Despre acest lucru vorbesc de fapt participantii la acele podcasturi si cum sa iti creezi un sistem prin care:
1. Sa te ridici din cea mai crunta mizerie (exista evident limite si aici);
2. Sa te aduci pe linia de plutire;
3. Sa incepi sa economisesti;
4. Sa incepi sa investesti;
5. Sa alegi ce vrei sa faci pe mai departe cu viata ta (ca unii invitati la podcast au ales sa constuiasca imperii – preponderent in imobiliare pentru ca le place activitatea si altii au ramas undeva intre 2 si 10 proprietati si fie s-au “pensionat” fie merg in continuare la un job care le place, este cu totul alta discutie)
Culmea “sistemul” de a reusi (sau macar de a avea o viata normala) nu e doar unul. Din peste 200 de invitati, mai niciunul nu are acelasi parcurs, dar culmea, ideea de baza e aceiasi: munceste, “delay gratification” (amana recompensa), nu sta pe langa oameni care nu aceleasi valori ca tine in zona financiara (si aici intra de la rude, sot/sotie pana la prieteni si colaboratori) si tine ochii pe premiu.
Pentru cele de mai sus trebuie doar sa vrei sa asculti, sa vezi ca la altii poate fi mai rau (comparat cu SUA unde daca esti sarac practic este iadul pe pamant si serviciile sociale sunt 0, in Europa totusi ai o sansa daca tragi cu dintii – ajuta si putin noroc ca in orice) si sa adaptezi ce poti din ce zic ei la realitatea ta.
Acum, legat de piata imobiliara, avantajele fiscale pe care le ai la ei ca investitor in imobiliare (acel 1031 este aur curat), usurinta cu care oricine (nu doar banci sau IFN-uri) iti poate imprumuta bani legal daca tu demonstrezi cu rezutate ca esti bun pe ceea ce faci – ai dreptate, sunt din alta lume. Totusi si la ei imprumuturile de la banci se pot aproba si in 6 luni (cel mai repede tot IFN-urile iti dau bani si tot cu dobanzi si marje uriase) – asa ca aici avantaj Romania: daca ai situatie financiara stabila, istoric buna de plata a datoriilor iei credit ipotecar in nici 2 saptamani. Ca bancile din Ro nu inteleg (sau se fac ca nu inteleg deoarece deja castiga enorm) ce inseamna credit pentru investitii imobiliare este o alta discutie (lejer un articol intreg).
@Andrei Chira – cred ca e riscant sa te astepti ca toata informatia respectiva sa aiba impact imediat. Mai curand impactul e pe termen lung si presupune de multe un declic in urma acumularii de experiente si informatie. Fara experientele respective informatia trece pe langa, e complet irelevanta.
Acum vreo 20 de ani primisem o carte a lui Robert Kiosaki – pur si simplu ce scria omul ala nu a avut nici un ecou. A trebuit sa fiu sclav la banca pentru 10 ani ca sa pot intelege ce incerca sa transmita.
@MariusCC ai dreptate. Țin minte că am dat și eu la un moment dat peste Kiyosaki, mi-a plăcut, am recomandat-o unora și oamenii mi-au dat cu ea în cap, au depus un efort extraordinar să caute mizerii despre ăla, să-mi demonstreze mie că e o porcărie cartea.
@BigBear – fara suparare daca nu asculti podcastul nu ai cum sa intelegi la ce m-am referit mai sus. Ai dreptate, cele 2 podcasturi mentionate de mine, sunt preponderent despre investitii in imobiliare dar atat realizatorii cat si invitatii discuta de fapt despre siguranta (independenta) financiara. Asa cum a zis cineva mai sus in comentarii, siguranta financiara este data de numarul de zile/saptamani/luni/ani in care poti sa traiesti daca azi te opresti din muncit (adica castigat bani din vandutul timpului tau = salariu / fee pentru cei ce sunt consultanti/freelanceri/one man show/antreprenori fara angajati). Practic siguranta financiara (unii ii zic “fuck you money”) este data de suma dintre economiile tale, valoarea investitiilor tale si cel mai important: veniturile pe care economiile si investitiile tale ii produc pentru tine. Despre acest lucru vorbesc defapt participantii la acele podcasturi si cum sa iti creezi un sistem prin care:
1. Sa te ridici din cea mai crunta mizerie (sunt unele cazuri in care este imposibil dar f rar);
2. Sa te aduci pe linia de plutire;
3. Sa incepi sa economisesti;
4. Sa incepi sa investesti;
5. Sa alegi ce vrei sa faci pe mai departe cu viata ta (ca unii invitati la podcast au ales sa constuiasca imperii – preponderent in imobiliare pentru ca le place activitatea si altii au ramas undeva intre 2 si 10 proprietati si fie s-au “pensionat” fie merg in continuare la un job care le place, este cu totul alta dicutie)
Culmea “sistemul” de a reusi (sau macar de a avea o viata normala) nu e doar unul. Din peste 200 de invitati, mai niciunul nu are acelasi parcurs, dar culmea, ideea de baza e aceiasi: munceste, “delay gratification” (amana recompensa), nu sta pe langa oameni care nu aceleasi valori ca tine in zona financiara (si aici intra de la rude, sot/sotie pana la prieteni si colaboratori) si tine ochii pe premiu.
Pentru cele de mai sus trebuie doar sa vrei sa asculti, sa vezi ca la altii poate fi mai rau (comparat cu SUA unde daca esti sarac practic este iadul pe pamant si serviciile sociale sunt 0, in Europa totusi ai o sansa daca tragi cu dintii – ajuta si putin noroc ca in orice) si sa adaptezi ce poti din ce zic ei la realitatea ta.
Acum, legat de piata imobiliara, avantajele fiscale pe care le ai la ei ca investitor in imobiliare (acel 1031 este aur curat), usurinta cu care oricine (nu doar banci sau IFN-uri) iti poate imprumuta bani legal daca tu demonstrezi cu rezutate ca esti bun pe ceea ce faci si valoarea imobilelor usor de evaluat si raportat la piata – ai dreptate, sunt in alta lume. Totusi si la ei imprumuturile de la banci se pot aproba si in 6 luni (cel mai repede tot IFN-urile iti dau bani si tot cu dobanzi si marje uriase) – asa ca aici avantaj Romania: daca ai situatie financiara stabila si istoric buna de plata a datoriilor (indiferent daca sunt mari sau mici) iei credit ipotecar in nici 2 saptamani. Ca bancile din Ro nu inteleg (sau se fac ca nu inteleg deoarece deja castiga enorm) ce inseamna credit pentru investitii imobiliare este o alta discutie (lejer un articol intreg).
@autor: ar fi interesant de scris o serie pe tema asta pana la a explica cum sa investeasca
realitatea e ca doar 23% din romani pun bani deoparte si au capacitatea sa inteleaga ce spui.
restul „dumnezeu cu mila”
si cam aici se opreste orice discutie financiara realista.
ca vrei sa dai un sfat celor la inceput de drum… 👍. numai ca doar 23% il vor intelege
restul vor rade sau se vor vaita ca de obicei, ca ei oricum castiga prea putin pentru a avea economi pentru viitor.
genul columbeanu care si de le dai milioane pe mana ei tot saraci si prosti vor ajunge intr-un final.
a pune bani deoparte nu inseamna doar sa ai niste bani acolo in pusculita. asta e cel mai mic avantaj al acumularii de capital.
cel mai mare avantaj e ca depasesti conditia animalica unde gratificare de moment primeaza.
incepi sa gandesti pe termen lung, sa faci planuri, sa construiesti.
#delayedgratification e secretul oricarui om care pare ca a reusit in viata fara sa castige la loto. iar in romania doar 23% au inteles asta.
Nu știu dacă e sărac și prost Iri, da’ să îmi fie cu iertare, ce-a futut la viața lui …
Crudul adevar e ca sunt multi oameni neseriosi si neatenti, pe langa cei cu IQ monocifru. Iti ia 2 minute sa citesti un contract sau sa intrebi ce e aia dobanda, asta sa zicem in cazul in care nu stii in ziua de azi.
Dar ca e provident sau ing, mereu vor exista oameni care vor lua ultimul samsung s235 sau o masina, vacanta, haine de la vagabont desi nu isi permit. Multi dintre ei aceeasi care nu au chef sa mai vina la munca intr-o zi si nici nu anunta sau care promit ca „peste 2 zile incepem lucrarea” si nu mai auzi de ei. Doar ca in cazurile astea nu patesc nimic, poate cateva zile cu stomacul gol, pe cand institutiile vin peste tine fara mila „boss, ai semnat un contract, ne tragi tu teapa?!”.
Vedeti postarea pe fb despre criptomonede a lui Mindruta si ce cocosi cu certitudini sunt pe acolo. Mama, mama, e festival de coaching speculativ al martorilor lui bitcoin. Au certitudini ma, dau exemple Tesla si fonduri speculative ce investesc in bitcoin, adica ce aia sunt prosti? Pun mina in foc ca agaricii nu au 5 mii de dolari in economii. Sa vedeti termeni din domeniul cripto si blockchain, ce mai, matematicienii Martorii lui Satoshi.
Nu am investit in criptomonede, am ras si eu in trecut dar hai sa-ti dau un exeplu. Facem exceptie de marea masa, discuram un caz rar.
Presupunem ca esti Logan Paul si faci undeva la 20 mil$ pe an si ai marja de profit foarte mare. Deja ai multe tipuri de investitii( stocuri, fonduri mutuale, aur, imobiliare, investitii in diferite firme, etc). Intrebare: ai investi 5% din profitul anual in crypto? Cel mai probabil da. De ce? Riscul sa mori de foame e mic, pierzi 5% din investitii, produci enorm de muli bani cat sa acoperi in 2-3 luni pierderea, diversifici tipurile de investitii, posibilitatea de avea profit rapid de pe urma celor 5% investiti in bitcoin e mare, profilul tau de risc e f mic.
@Cristi – tocmai ai descris un investitor acreditat (certified investors in US). Astia sunt cei care au dreptul sa investeasca si in hedge funds (ca tot se discuta pe aici de gamestop saga).
Doar ca vezi tu – poti aplica diversificarea si atunci cand ai doar 10k lei/an de investit.
@MariusCC
Cum poti aplica diversificarea si atunci cand ai doar 10k lei/an de investit? Cu o marja de profit mult mai mica bineinteles dar cum? Fara a face din asta un al doilea job cu norma intreaga, bineinteles.
@vosidit98 – poti de exemplu sa imparti cei 10k in 3 (nu neaparat egale):
1. aur (de 3k cumperi monede), eventual argint – pentru asta astepti promotii, editii festive
2. actiuni – cumperi lunar la ceva companii la care intelegi business-ul sau index bursier. Ca idee actiunile companiilor de infrastructura de obicei sunt destul de safe (transgaz, nuclear electrica, samd)
3. crypto sau alte assets riscante. Poti cumpara cu credit o masina pe care o inchiriezi pentru taxi, uber, samd. Poti cumpara un utilaj de bucatarie pentru o mica afacere (prieteni, rude – ideea e sa ai un contract clar cu ce dai si ce primesti).
Asa cum spuneam mai sus diversificarea o faci functie de cat de comfortabil esti cu riscul. Sau de cat de disperat esti sa iesi dintr-o situatie nasoala.
Sunt 2 chestii aici:
1. Ce reprezinta 5% aia in raport cu cheltuielile obisnuite? Pentru ca s-ar putea sa apara regrete. E o diferenta cand pierzi 5% reprezentand poate 1 mil din 20 si cheltuielile tale obisnuite sunt de cateva mii pe luna pentru ca stii ca oricum produci enorm si nu mori de foame si alta e cand 5% care poate inseamna 1000 euro si te gandesti „cu banii astia mai bine plateam gradinita/chiria sau aveam 2 luni de mancare”
2. La sume mici efortul/munca/stresul ar putea sa nu justifice. Imagineaza-ti ca lucrezi cu 5 clienti fiecare te plateste cu $100 pe luna. Ai prefera unul cu care sa-ti dea $500. In cazul de fata poate 0.00000001 bitcoini/actiuni ar putea sa nu justifice decat daca vreau sa creez un obicei sau cu ocazia asta sa ma puna in situatia sa studiez domeniul
Am observat mai sus comparațiile cu Tiriac jr si par destul de funny. Sa spui ca nu economisești pt ca oricum sunt milionari care câștigă din pasive si lunea e nedreapta e ca și cum as spune ca eu, o femeie normala, nu ma obosesc sa ma îngrijesc pt ca oricum Monica Bellucci e mai frumoasa.
Pe Moni o știm, acuma dacă pui și tu niste poze sunt sigur că se face de un juriu repede și aici.
E buuun comentariul asta! Buun!
exista doua curente care nu tre sa fie neaparat contradictorii:
e bine sa te stradui sa cheltui mai putin decat castigi;
concomitent cu asta asta e bine sa te chinui un pic sa castigi mai mult decat castigi.
prima a incercat-o nea nicu din optzecisiceva. i-a iesit de minune
a doua se cheama capitalism, stim cu totii cat de groaznic e, mai ales ca pana si in versiunea autohtona, cu putin noroc, ai o treime din piramida nevoilor acoperita, ramanand sa te alinti cu urmatoarele
so yeah… as mai continua ca multe din comportamentele paguboase tin de firul narativ al vietii fiecarui ciumpalac dintre noi, da am vazut ca faceti urat la genul asta de idei asa ca stau cuminte
„a cheltui mai putin decat castigi” nu exclude „a te chinui un pic sa castigi mai mult decat castigi.”
De fapt, e un fel de completare: Cheltui mai mult decat castigi? Fa ceva sa castigi mai mult!
Acum mai depinde si cum cheltui banii aia. Si eu sunt ca autorul, frica de credite, nevoia permanenta de plasa de siguranta, sa stiu eu ca stau pe niste bani acolo. Doar ca asta te poate face sa pierzi, pe termen lung.
Exemplu: Aveam o regula, oricat de proasta ar fi fost luna in curs (dpdv cheltuieli, ca venitul era relativ constant), primul lucru pe care il faceam cand intra salariul era sa pun 100 de euro deoparte.
Toate bune si frumoase, se stransesera niste mii acolo (mai puneam si surplusul la sfarsitul lunii sau prime si alte castiguri) Dupa care am avut in acelasi an nasterea si inca o interventie chirurgicala a sotiei, plus tratamente, plus ceva mici probleme ale copilului, toate la privat. Nasterea era la cheltuieli prevazute, ce a venit dupa nu. Plus cresterea inevitabila a cheltuielilor cu un bebelus. Plus scaderea venitului sotiei.
Poof, in cateva luni s-au dus toate economiile!
Apoi am mai luat un credit sa schimbam masina(chiar trebuia), asa ca suta aia nu mai exista, se ducea la banca impreuna cu o colega de-a ei. Daca am mai fi avut economiile, am fi dat avans mai mare pentru masina si am fi avut rate mai mici sau mai putine.
A durat vreo 2-3 ani sa stabilizam situatia financiara, in ciuda faptului ca veniturile familiei au mai crescut in timpul asta cu cateva sute.
Ce am invatat din asta: suta aia de euro se duce acum intr-o asigurare de sanatate pentru toata familia. Inca cateva zeci se duc pe CASCO. In economii se duce doar surplusul. Prin urmare nu mai avem cine stie ce economii, nu mai am libertate financiara (sunt alti bani pe care TREBUIE sa-i dau luna de luna cuiva), dar daca am o problema stiu ca nu trebuie sa scot din buzunar dintr-o data o suma mare. Deja cu CASCO am „economisit” cateva mii de euro, din pacate, din 2 accidente usoare.
poate că da, dar dacă n-ați fi avut economiile ați fi avut niște datorii mai mari, pt că la momentul în care s-au întâmplat acele nasoale neprevăzute, nu aveați nici asigurările alea care te acoperă acum, nici venitul lunar să acoperiți niște chestii (cheltuielile cu copilul, scăderea venitului soției, etc).
chiar dacă ați cheltuit economiile, 1. nu aveți datoriile pe care le-ați fi avut în lipsa lor. 2, chiar dacă aparent nu se vede pe ce le-ați cheltuit, dacă te uiți mai atent se vede: sănătatea soției, bunăstarea copilului, etc.
și eu am economisit anul trecut cu gând că fie îmi acopăr curu’ dacă rămân fără job (postul meu e temporar), fie mai dau un ban în avans la creditul la casă (dacă postul se permanentizează), și în decembrie i-am dat pe toți și încă ceva (de la părinți) pe o intervenție chirurgicală. apoi mi-am petrecut concediul medical la părinți și au plătit ei tot (nu mult, dar tot a fost confortabil mental).
ce făceam dacă nu aveam economiile? făceam un împrumut?! la bancă (sau la vreun ifn, că la momentul ăla știam că îmi expiră contractul în martie; s-a prelungit între timp) sau la cunoștințe. pe lângă stresul cu intervenția chirurgicală, mă mai ”distram” și cu stresul alergatului/întrebatului după împrumut. și ulterior cu stresul plății ratelor. sau făceau părinții un împrumut, oricum m-aș uita, dacă nu aveam banii ăia intram în datorii cu dobândă.
așa, după ce m-am întors din concediul medical eram pe 0, cu toate cheltuielile curente plătite și fără datorii. și am putut să mă reapuc de făcut economii (și nu de plătit datorii) la primul salariu intrat.
n-am murit de foame sau n-am stat în frig ca să fac economiile alea, doar nu m-am spart în figuri și nu mi-am făcut toate plăcerile (doar o parte din ele).
Parerea mea ca ai facut o greseala cel putin postu de mia sus. „facut credit sa schimb masina” asta in caz de copil nou cheltuieli sotia cu venti scazut? De ce ai face asta? Un logan de 2000E nu mia era bun? mai ales ca ala nu se prea strica? pana iti mai revii cu finantele si sigur iti poti lua passat peste 2 ani?
Ca si o paralela am un prieten ce nu si-a luat decat masini noi si nu ceva bombe, renault fluence cam 30k la final si nu stiu ce mizerie de la citroen de 15k, toate finantate pe 5 ani etc…over all a ingropat o garsoneira in niste masini cel putin mediocre, timp in care eu chiar am cumparat o garsoneira si ma plimb cu passatu din 2005 ca merge bine si acuma…
Cel mai bun sfat este sa evoluezi in primul rand, nu sa cheltui mai mult decat produci. Nu poti decat temporar sa faci asta sau daca mostenesti/primesti ceva. E important sa nu cheltui dampulea dar cel mai important e sa ai ce cheltui. Oricand poti sa evoluezi. Daca simti ca stagnezi schimba jobul, cere sa inveti mai mult, cere mai mult sa muncesti. Daca esti puturos atunci nu te vaita.
cum sa slabesti: consuma mai mult decat mananci.
Da. E clasic. Am scris un articol imediat dupa Revelion, si vreau sa revin cu update dupa 100 de zile, sa intreb „publicul” cum a evoluat in 100 de zile (cei care si-au pus in cap sa slabeasca).
Exact asta e tactica: consuma mai mult decat mananci.
„Bugetul de kcal” trebuie tratat fix ca bugetul de bani. Iar aici, pentru multi, iti poti permite sa consumi muuult mai mult decat bagi in tine.
Bineinteles ca nu te imprumuti la provident ca sa mergi la curve, dar nu inteleg ce trebuie sa „se vada”. Ca s a mutat in 3 camere? Ca a mai turnat un copil? Atunci era ok?
Eu prefer bautura, iesiri, excursii sau femei in dauna unei masini mai smechere, fiindca pe mine ma intereseaza sa ma distrez cat pot de mult si sa imi fac amintiri – consider ca asta e ce iti ramane.
Evident, ideal ar fi sa existe un echilibru.
Alzheimer approve this
Cand te suna aia, iti trimit SMS-uri, iti pun poprire pe conturi, iti trimit dosarul la biroul de credite, ti se pune sechestru pe conturi, si sfarsesti prin a da 20% din salariul pe luna, timp de 4-5 ani… astea sunt „amintiri care raman”, sau nu? (cazul 1 din text)
„Amintiri faine” e sa poti dormi noaptea fara stres, e sa nu ajungi sa ai atacuri de panica… Daca vrea cineva, pot lua interviu video cu un om din acesta care a facut credit, si acum mai are 4 ani cu 2000 de lei pe luna „rata” de care credea ca scapa. 2000 de lei pe luna timp de 4 ani, si e in aceeasi situatie ca inainte de a lua banii (n-are casa, n-are masina, copil, excursii facute, tururi in jurul lumii, haine scumpe, ceasuri, mobile, computere… nimic din toate astea). Aici e problema.
@ lucifer – buna
@ cristici – Boss, eu sunt de acord cu ce spuneai. Ideea e ca daca tot sunt bou si cheltuiesc ce nu-mi permit, nu mi se pare cine stie ce virtute sa dau banii pe lucruri materiale care „se vad” in loc sa-i dau pe experiente.
@Mn.bradu, unele dintre bunurile materiale care se văd le poți vinde și mai acoperi din datorii. Chiar dacă le vin pe un preț jalnic.
Bucifer e Woody Allen!
„nu cheltui mai mult decât câștigi”*
*nu se aplica Statului Roman.
De asta ar fi nevoie de „zgarciti” ca mine in functii de Stat.
S-a observat ca, daca incerci sa cheltui mai putin decat castigi, de multe ori esti catalogat zgarcit? Nu e amuzant?
Se aplica la toate statele
.
„mentalitatea” statului e data de suma mentalitatilor locuitorilor, daca majoritari sunt cei YOLO … asa va fi si tara (exemplu perfect: Grecia ).
Statul roman își poate emite singur moneda iar pentru moneda lui muncesc 4 milioane de oameni (cei angajați in revisal).
Când o să ai și tu 4 milioane care să folosească hârtia ta, o să poți face deficite și tu :))
Ba Manu, babaiatule!
Esti sigur de ceea ce spui?
https://www.mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/Raportprivinddatoriapublicadec_2020.pdf
Ia vezi in ce monede e denominata datoria publica a Statului Roman si cine sunt creditorii Statului Roman.
4 milioane de angajati la o populatie de 19 milioane si tu crezi ca e ok sa te apuci de printat bani?
Zi-ne si noua daca Manu e de la „Manole”, ca sa stim sa ne schimbam leii cu euro.
Păi nu-i nevoie de printat. Daca 100 de oameni imprumută de la bănci, fiecare cite 100 de euro la dobindă de 5%, hop, banca are la restituirea lor 10.500. Electronici fiind, s-au înmulțit iute, dar dacă nu se tipăresc, de unde ar putea apare?
Nu inteleg faza cu „nu se vede nimic”. Ce te-ai astepta sa se vada ? De ce trebuie sa ne cheltuim banii numai pe produse (casa, masina, silicoane) ?
In ultimii ani am investit foarte mult in „experiente”, spre exemplu. Ma duc la zoo o data la cateva saptamani doar pentru ca-mi place. E scump si nu m-as imprumuta pentru asta, dar banii nu trebuiesc cheltuiti doar pe produse.
Poate omu si-a facut credit special sa aiba bani de femei si bautura pentru ca asta e placerea lui. Nu e o decizie buna pentru multi dintre noi, dar este pentru el. Si pana la urma inteleg ca isi plateste datoria.
Asta cu experiențele e cu 2 tăișuri.
Pe deoparte e o găselniță de marketing exploatată la greu de industria turistică pentru că ghici ce, ei vând aceste experiențe.
Pe de altă parte, când ajungi pensionar și să plătești chirie și să mănânci odată la 2 zile toate acele experiențe n-o să ajute la multe.
Echilibrul e cheia și aici. Nici să o arzi obsesiv pe agoniseală să-ți faci imperiu imobilar și parc auto, dar nici s-o arzi hipsterește doar în excursii când tu n-ai 1000 de euro pe numele tău.
Personal sunt de acord cu tine. Zic doar ca alti oameni au alte placeri.
@manu144x
Uite ca eu n-o ard pe hipstereala, nu „beu” (nici macar cafea), nu pufai (nici macar iarba), nu merg in excursii si luna trecuta tot am „spart” 1700 lei pe investigatii medicale la privat pentru ca la stat „nu mai avem locuri pana in Noiembrie”.
Ce inseamna sa faci asta, de fapt? Cel care a luat 180 euro cu asemenea dobanda, a gresit, clar. Dar ce inseamna sa traiesti, conform regulilor tale, @cristici? Cum iti iei o casa, o masina, etc? Apelezi la credite sau nu? Daca apelezi la credite, consideri ca limita de indatorare de 40% din venituri este corecta sau ar trebui sa fie mai jos? Consideri ca o masina, o casa, dupa ce platesti creditele alea, sunt lucruri care se vad, ulterior?
Mersi!
Limita de indatorare de 40% din venituri pe mine ma sperie. Dar eu sunt eu; vreau sa am luxul sa merg la ce job vreau, si sa dorm bine noaptea. Covrigi cu ceai sunt ok in loc de caviar, daca dorm bine noaptea.
Haine, sute de euro in haine, pe care le schimbi in fiecare sezon. Mai tii minte cum arata X in puloverul ala super fain, acum 4 ani? Dar el, „a adunat amintiri” cu puloverul ala? Dar cu geaca aia de firma, dar cu pantofii aia de lux, pe care i-a purtat doar de trei ori? „S-a vazut ceva”, sau tot in Crangasi, la etajul 4 sta? Daca e tot in Crangasi la etajul 4, pe scara care miroase a gunoi, cumva e/a fost degeaba dorinta lui de lux aparent.
Cum imi iau casa sau masina. Daca nu pot cu banii jos, mai ales casa, cu credit. Ce casa, cat sa fie rata? Pai… chiria cat e? Sa zic un maximum de 1,5 chirii? Ca oricum trebuia sa dau bani pe chirie, nu? Asa ca, imi iau casa pentru a putea schimba mobila cand vreau eu in ea (repet asta, pentru ca stiu un caz de om care de 10 ani nu poate misca nimic in casa in care sta cu chirie).
Ce inseamna „a se vedea”… o excursie in State e ceva „care se vede”, de exemplu. Multi comenteaza mai sus ca am ceva cu cei care „aduna experiente”. Nu am, dimpotriva. Ii apreciez. Dar e nasol sa „aduni” o luna de State si 2 ani de credit, in acelasi film. Nu e placut. Nu e placut pentru mine, poftim, sa nu „generalizez”.
O masina „se vede”. Desi n-am si nu vad sensul daca nu ai copii, mai ales in orase aglomerate unde ajungi mai repede chiar si pe jos. Dar da, daca tu vrei masina, macar vezi pe ce ai dat banii. Te folosesti de ea.
Ce „nu se vede”: repet, nu a murit moda asta (!): munceste afara la gheb, vine duoa luni in Romania si o arde cu distractii, arunca cu banii in stanga si-n dreapta, e boier. Apoi pleaca iar la munca. De peste 10 ani face asta. Ce „se vede”? Pai… nimic. Absolut nimic. Scriu in comentariu de cineva care se plange ca n-are bani, dar isi cumpara fasole de la restaurant. „Se vede” ceva? Macar nu te plange! Zi ca esti boier, ca mananci la restaurant, nu te plange!
–
Tot ce am scris, opiniile mele nu inseamna nimic in ecuatia de viata a unor oameni. Totusi, cel putin doi din toti cei amintiti in comentariile mele de azi cred ca eu sunt bogat, ca imi permit, ca sunt „prea relaxat”, ca „de unde am eu atata siguranta pe mine”?
Cum de unde? Eu n-am rate, n-am credite, n-am datorii… n-am nici iPhone, nici bluza Versace, da.
Mi-a zis recent cineva: „La cum te vad eu, cred ca ai sute de mii de euro in cont.” Ha ha. N-am. De unde sa am? Dar cum ajung eu, fara iPhone si fara masina scumpa, sa creada lumea ca as avea sute de mii de euro in cont? Ce le inspir, oare?
–
Un exemplu de „nu se vede” sunt minerii. Care au primit atunci demult ‘jde salarii compensatorii. Erau mult mai bogati decat romanul de rand, in anii aia. Stiu ca erau reportaje la TV, iar ai mei, din alt colt al tarii, ziceau: „S-au ajuns, beau suc la cutie minerii.” Suc la cutie, cand restul tarii nu avea bani de paine. Ce s-a intamplat cu minerii, „s-a vazut” ceva?
Cea mai proasta idee e sa apelezi la credite. Mai ales la cele pe termen lung.
„Debitorul e sclavul creditorului” (cica e din biblie).
Daca te intereseaza subiectul tipul asta are multe clipuri in care iti explica
https://www.youtube.com/watch?v=3qZ9CMbtDQA
„Minerii au cerut renunţarea la decizia de închidere a minelor şi salarii mărite. Refuzul ministrului Industriilor, Radu Berceanu, şi a prim-ministrului Radu Vasile de a se deplasa la Petroşani i-a iritat şi mai mult pe mineri. Până pe mijlocul ianuarie 1999 au protestat pe străzile Petroşaniului zilnic în jur de 15.000 mineri. Pe 14 ianuarie 1999, liderii minerilor au formulat un nou set de revendicări inacceptabile, printre care salarii compensatorii de 10.000 de dolari pentru fiecare disponibilizat sau 500 de dolari pensie pe viaţă.”
„Aproape 20.000 de mineri au cerut să fie disponibilizaţi numai între anii 1997 şi 1999. Au primit salarii compensatorii, iar sumele obţinute erau considerate la acea vreme drept mici averi. ”
https://adevarul.ro/locale/hunedoara/ce-s-a-ales-mineri-17-ani-batalia-costesti-culisele-violentelor-incheiate-pacea-cozia-decaderea-apocaliptica-oraselor-mina-1_56a2085837115986c6c829d8/index.html
Un exemplu foarte bun de „nu se vede” este insusi orasul Bucuresti.
„Se vede” ceva? Ce idee buna, sa fac un articol cu sute de poze… sa selectez cateva sute de poze din cele cateva mii pe care le am la capitolul „nu se vede”.
Aruncat bani pe pavaje, banci, pietre, panselute… se vede ceva? Veti spune ca buzunarele smecherilor „au vazut”. Dar prostia, prostia nu conteaza in ecuatia asta? Ca pui marmura alba, pe care apoi o spargi, ca pui statui care coclesc si curge de pe ele pe marmura alba, ca pui pavaj in fata la TNB, iar peste cativa ani parca nu a fost vreodata pavaj acolo (sa-i spuna cineva lui Caramitru ca e incompetent)…
Au bagat bani (inclusiv europeni) „sa se vada ceva”… Se vede, e ok Bucurestiul, e „capitala europeana”?
Extrapolati Bucurestiul la actiunile unui om. Asta inseamna „nu se vede”: existenta unui om sa fie asemanatoare cu existenta orasului Bucuresti. Are iPhone, dar n-are apa calda. Iar daca maine tuseste, ia foc in casa. Totul corelat cu niste „datorii istorice” imense.
Asta inseamna „nu se vede”.
apropos de mineri, salarii compensatorii și suc la cutie, acum 20+ ani când ai mei încă nu stabiliseră situația juridică a casei părintești a maică-mii și n-o renovaseră, aveau chiriași acolo. la un moment dat el a pus mâna pe niște bani mai mulți, cred că niște salarii compensatorii, primul lucru pe care l-a făcut a fost să cumpere telefoane mobile pentru toți (2 adulți + 2 copii, posibil și pt cel puțin un părinte la țară, dar pt asta nu bag mâna în foc). într-o vreme în care, cel puțin la mine în oraș, foarte puțini aveau telefoane mobile (aproximativ în aceeași perioadă, când eram eu în ultimul an de liceu, doar 2 copii din clasă aveau telefon mobil, pe care fie nu îl luau la școală, fie nu-l afișau, eu personal nu le-am văzut, am aflat în timpul BAC-ului că aveau/avuseseră).
Dorinta asta de a avea bani, este specifica multora care au avut anumite neajunsuri sau nu au primit ceea ce si-au dorit cand voiau. Nu vreau sa intru in discutii despre economisire, despre diferite stiluri de viata sau cum experientele te definesc ca om.
Realistic, cam cea mai mare investitie o sa fie in educatia ta si cat de mult esti dispus tu sa lucrezi la tine. Ca lumea nu accepta aceste lucruri sau nu vede corelatia intre ele, este o alta discutie.
Si fix din exemplele date de tine, oamenii aia fie au avut ghinion sa nu se duca la scoala si sa invete lucruri(din pacate mai sunt si cazuri din astea), ori au preferat sa se distreze si nu au dat vreodata importantei scolii si cam cat impact are ea in educatia lor. Sa am mila de ei fata de cat mult si-au complicat viata? Da si nu. Pot intelege o situatie limita unde sa fi nevoit sa apelezi la chestii de genul Provident, dar nu pot intelege situatiile unde tu iti satisfaci un moft si ajungi sa apelezi la Provident. Daca in prima situatie ai fost constrans in a doua ai ales deliberat deci esti constient asupra deciziei tale.
Ne putem concentra mult si bine asupra faptului ca romanii au niste salarii mici raportate la costul vietii. Si in anumite situatii chiar asa e. In acelasi timp, insa sunt si foarte multi care nu vor sa treaca de acel prag si tot asteapta solutia salvatoare. Si uite asa, asteptand mai pun de un credit ca e mai frumos sa astepti in timp ce te joci pe un iPhone nu?!
uite din cauza asta razi cu curul de unii americani
care desi locuiesc in eldorado sunt rupti in cur si fac foamea
ce sa mai zic de ratatii care s-au imprumutat sute de mii de dolari pentru facultati inutile
oricum la fontaine ramane nemuritot
Cred ca nu neaga nimeni faptul ca la noi, nivelul de educatie financiara este extrem de scazut si ca cele 2 sfaturi financiare de baza – si banale in esenta (cheltuie mai putin decat castigi, respectiv mareste-ti veniturile) risca cel mai probabil sa treaca la categoria: „ce, ma inveti tu pe mine ce sa fac cu banii mei?!”
Dar dincolo de educatia financiara, cred ca disciplina (inclusiv a banilor) tine mult si de datele native ale individului, de capacitatea innascuta de a se abtine, de a-si amana recompensa, iar asta se vede inca din copilaria mica (vezi faimosul test al bezelei). Dincolo de tiparele financiare cu care cresti (iar eu am avut si modelul de mentalitate „cat am mananc, cat nu rabd” si pe cel cu „bani albi pentru zile negre”), dincolo de educatia financiara pe care o primesti – sau ti-o mai faci si singur cand vezi ca ce stii nu e suficient (The Millionaire Next Door, The Richest Man in Babylon, etc.), in cele din urma, ai sanse mai mari sa devii un adult interesat de economisire, planificarea bugetului, crearea de venituri pasive, etc. daca, la origini, esti un copil care spune mai degraba „mai pastram si pentru maine [insert: banane, ciocolata Africana, etc]”. Si, cand ai un copil aflat clar in categoria de „instant gratifier”, discuti despre bani in termeni practici, ca e vital (la fel ca sexul), cumperi carti de profil pentru copii (ex. Școala banilor bine-crescuți), oferi modele utile, dar, mai departe, nu poti decat sa speri ca o sa faca alegeri (mai) inteligente (decat credite la Provident pentru un iPhone).
Cum poti cheltui mai putin decat ai castigat daca ai 2000 de lei in mana, pe program de 8 ore, intr-un oras in care platesti chirie pentru a dormi la demisol cu inca 3 insi in camera ?
E adevarat, multi oameni care au probleme financiare au de multe ori si vicii care vin cu propriul lor cost.
Dar, sa presupunem ca nu ai vicii, nu ai televizor, nu ai lumina, nu ai gaze, nu ai apa, nu ai nici telefon (nici macar din ala vechi, cu taste si ecran monocrom).
Daca faci naveta o data pe saptamana – ca sa te speli, sa nu puti – tot dai 100 lei pe bilet la tren, asta daca nu mergi cu nasu’. Sau dai 40 lei la maxi-taxi. 40 * 4 = 120.
Dai cel putin 15 lei pe zi pe mancare (mese ca la spital dar, na) 15 * 30 = 450 lei (ca ai nevoie sa mananci si in weekend).
O cocina de chirie (fara apa, gaz, lumina, tv) unde mai stai cu inca 3 oameni tot ajunge vreo 300 de lei.
Deci fara 120+300+450=870 lei nu scapi.
Daca ai nevasta, care sa-ti puna pachet, cel mai probabil trimiti mare parte din bani acasa. 2000 – 870 = 1130 lei.
Dar sa zicem ca esti singur si strangi cumva, la sange, cate 1100 lei pe luna. 30 iti raman tie, 1 leu pe zi, asa de un covrig. La finalul anului ai 13200 lei in cont. Esti slab ca un ogar, sanatatea probabil ca ti-e varza. Acum apuca-te si investeste-i in ceva!
Si pentru asta trebuie cumva sa ai norocul de a te naste cumpatat, cu sanatate de fier si cu abilitatea innascuta de a intelege ca viciile = nasol pe termen lung.
Astept comentariile cu „viata nu e corecta”.
dar omul nu zice să trăiești de 800 de lei din 2.000 făcându-ți sănătatea praf și trăind aproape ca un homeless, ci eventual să trăiești aproape rezonabil (sau cel puțin, nu așa nasol) cu 1800 lei și să pui 200 la ciorap pt nasoale.
în 2007 aveam 700 și ceva, aproape 800 lei salariu, împărțeam un apartament cu 3 camere cu alte 4 persoane (nu o cameră la demisol cu 3 oameni, recunosc) și tot puneam bani deoparte. erau foarte puțini, îi cheltuiam când se ivea ceva neașteptat (mereu se ivește), dar totuși atunci când se ivea neașteptatul aveam banii, nu mă apucam să fac datorii pt el.
mereu am avut economii, indiferent cât a fost salariul de mic și cheltuielile de mari, indiferent cât de mici erau economiile alea. așa mici cum erau, mi-au fost de folos.
Comentariul tau ce spune? Ca daca ai 2000 de lei e ok sa te imprumuti la Provident sau la banci, sa traiesti pe credit? Asta spui?
E sustenabil sa cheltuiesti 2500 de lei pe luna, tu cassuedejd 2000 de lei?
Care e sensul comentariului tau?
Vrei un raspuns? Schimba jobul. Pleaca afara. Mai fa o scoala. Cere o marire de salariu.
Voiai „sa inteleg” ca e ok sa traiesti pe credit? Nu e ok. Deloc nu e ok.
–
Citez dintr-o lista lunga de comentarii din alta parte: „Noi cheltuim 17 milioane pe luna pe bautura si tigari.” Ai banii astia de dat pe bautura si tigari? Daca da, e ok. Daca nu, bea mai putin si fumeaza mai putin. Nu fuma pe credit.
Alt caz: plange zilnic ca n-are un leu un buzunar, dar isi cumpara mancare de fasole de la restaurant. Serios, exista oameni din astia. Cand ii spun ca o cutie de fasole e 2 lei, si ii ia 15 minute sa o faca „mancare de fasole”, spune ca n-are timp. Pai ce faci cu timpul? Bani n-ai, timp n-ai… daca n-ai timp, ce faci cu el?
–
Am un prieten (fost coleg de scoala primara) pe care eu il admir destul de mult ca om. Nu e bogat, nu e sarac. „Se descurca”. Nu l-am auzit niciodata plangandu-se.
A facut o prostie, a ajuns dator cateva mii bune de euro. Nu stiu cum, si in cazul lui, nu se vede ca ar fi facut ceva cu banii.
S-a plans? Nu. A plecat la munca in afara. A stat jumatate de an la spalat veceuri, a venit si a platit datoria. Repede.
I-am spus: „Acum daca ai platit datoria, mai mergi o tura la veceuri, sa faci niste bani pentru tine, sa ai acolo, ca cine stie?”
există și conserve de mâncare de fasole gata făcut și sigur e mai ieftină ca la restaurant.
@cristici Nu asta vreau sa spun. Nu este OK sa te imprumuti, niciodata, de la Provident. Si cu atat mai putin atunci cand ai castiguri mici.
DAR, dar, este de inteles ca o persoana care are venituri precare ar putea ajunge, din disperare sa apeleze la institutii financiar-nebancare (nu le spun altfel ca se supara).
Viciile sunt o situatie complicata. Am incercat sa-mi conving diversi amici sa se lase de fumat de-a lungul timpului, dar pana la urma lucrul asta trebuie sa vina din dorinta persoanei respective. Daca omul e stresat si alinarea lui e in tutun, poti sa-i spui orice fara vreun efect.
Nici situatia cu „restaurantul” nu e neaparat foarte simpla. In primul rand, sigur nu era vorba de o cantina? In al doilea rand ce fel e gatita mancarea „la conserva”?
Singura conserva de 2,45 lei pe care o gasesc la o cautare cursorie este o mizerie de fasole cu „carnati” sau „costita” de la Auchan.
Cand eram student asa mi-am stricat stomacul, cu multe conserve de fasole si mazare incalzite. Cu paine din belsug bineinteles. Cel putin asa reuseam sa mananc de 12 lei pe zi.
Dar asta era in 2009 si erau conserve Mandy nu Auchan. Acum aceeasi fasole/mazare (adica Mandy) costa 5,25 lei si nu te mai incadrezi la 12 lei pe zi daca vrei 3 mese. Acum, din fericire, nu trebuie sa ma mai ating de asa ceva. Dar fiecare se descurca cum poate pana la urma.
Despre ultima situatie nu stiu ce sa zic. Am cunoscut oameni care au ramas datori cu sume uriase dupa ce au incercat „combinatii”.
Personal, am reusit sa evit situatiile astea. Nu zic, m-a ajutat si faptul ca sunt autist si am o aura de om ciudat asa ca multi dintre cei care mi-ar fi propus asemenea „afaceri” pur si simplu m-au evitat.
@AB Din calculul facut de mine pe fuga si estimativ ti-ar trebui ~900 de lei sa traiesti aproape ca un homeless, nu doar 800.
Si eu am avut mereu economii, dar aici nu discutam despre mine si despre tine, discutam despre romanul sarac, impins de circumstante (infrastructura degradata, distributia inegala a locurilor de munca) catre marile orase pe un salariu derizoriu.
Pentru ca o buna parte dintre romani au doar 3 alternative: trai prost in chirie impartita la oras, trai prost cu naveta la fabrica sau trai de subzistenta (munca de zilier + ajutor social) la sat.
Consumerismul și boala banilor, bata-le vina. Ne place să părem atât de importanți, însă dacă ne raportăm la o scară mai mare, suntem exact ca niște r*hăți în vânt, indiferent de avere, statut social, sex, influență, fizic etc. Universul nu ține cont de toate astea și te poate șterge imediat din ecuația sa, că și cum n-ai fi existat.
da, dar noi nu suntem Universul. noi nu suntem macro-ul care se p…. cu jet pe micro, noi suntem micro-ul, care se străduiește să nu intre foarte tare în rahat.
oricum macro-ul îți poate da brânci sau chiar să te arunce în rajat, să intri singur e cam nașpa.
Bani n-o să ai niciodată dacă ești slugă pentru alții. Și bogat n-o să ajungi niciodată dacă nu investești.
ca să investești, trebuie să ai ce investi.
cum cei mai mulți dintre noi nu am primit/nu primim/nu vom primi moșteniri/cadouri babane pe care să le investim, mie mi se pare că mai întâi trebuie să învățăm să economisim ca să avem bani de investit.
E realizabil și fără moșteniri și combinații cu statul, dar da, banii mulți se fac ușor, banii puțini se fac greu.
da, nu neg că e realizabil și fără moșteniri, dar ca să investești trebuie să ai un surplus. ca să ai un surplus trebuie ca o perioadă să cheltui mai puțin decât produci.
mai sunt și cazurile în care te împrumuți și investești împrumutul, dar mai răruț.
Complicata treaba, dupa cum zic multi in comentariile de mai sus. Totul se leaga de „upwards mobility” familial si individual.
Am crescut intr-un cartier relativ sarac din Constanta, eram suedeji, romani, turci, tatari la un loc, toti saraci lipiti (tranzitia din anii ’90 anybody?), cu datorii de la o luna la alta. Da, pentru ai mei salariul se termina mai repede decat luna. Am avut norocul ca m-au impins sa merg la facultate printre mitici (si moldoveni), altfel cine stie unde ajungeam.
Am prieteni care au ramas fara parinti, au facut doar o scoala profesionala (si aia chinuita) au trecut prin videochat in tinerete si acum sunt bine mersi cu familii frumoase, situatie financiara ok, salarii cinstite la Capitala, a contat foarte mult caracterul lor personal si anturajul de-a lungul timpului. Am si prieteni care s-au apucat de proxenetism din cauza foamei si au facut cateva vizite la Mititica, probabil acum inca combina diverse la coltul strazii.
Eu am scos capul de acolo si dupa facultate am prins trend-ul „firmelor straine care angajeaza talent romanesc” si acum castig $15-20,000 pe luna (salut, Dragos!). O fi fost noroc, nu stiu, probabil. O fi fost caracterul parintilor care, chiar daca s-au chinuit financiar, macar aveau alte conceptii legate de valori, ce conteaza in viata, imprumuturi, etc. Ce-i drept erau printre putinii parinti cu studii superioare in cartier (multumim Partidului).
Ca o concluzie: da, conteaza mediul in care te-ai nascut, conteaza si caracterul tau si cat de hotarat esti sa cresti, conteaza si norocul.
Io am dat like pentru salariu….
A incercat cineva pur si simplu sa nu mai fie sarac? Opreste-te!! Doar spune NU!
Eu vreau să înțeleg acest obsesiv „nu se vede nimic”. Înțeleg că unii au făcut credit/cămătari și „nu se vede nimic”. Ce ar trebui să se vadă? De exemplu, cel care a scris asta, de ce nu ne spune ce se vede la el nefăcând credit. Din ce înțeleg +40 ani, locuiește cu mama, nu are mașină și are saboți la bicicletă. Cumpără SH haine, nu are soție ori copil în creștere.
Dacă te oprește cineva pe stradă și te întreabă ce se vede la tine la +40 ani fără a fi îndatorat la bănci/cămătari, ce răspunzi?
Sper că nu începi cu experiențe că din ce am citit, la ținea alea nu prea ar valora la fel se mult că lucrurile materiale.
salut, ionuț, bine ai venit pe blog. ce mai faci? tot jeg infect sau te-ai vindecat între timp?
Ar putea să se vadă: o casă nouă, o mașină nouă, îmbunătățiri de infrastructură (un acoperiș nou, reparat fundația) sau renovări la casă, o mobilă mai nouă, o problemă de sănătate rezolvată, niște cursuri urmate și absolvite (care, de preferat, să ducă la un job mai bun), la o adică se poate vedea chiar și într-o vacanță foarte mișto care ți-a mers la suflet sau din care ai acumulat experiențe.
Dar un credit pt un telefon pe care l-ai scăpat pe jos/ți l-a trântit copilul sau pt perdelele pe care le franjurit pisicul nu se vede. Nici ăla la care ai jucat banii la păcănele.
Ce amuzant e cum trag unii concluzii din 3 informații scrise pe un blog.
Locuiesc cu mama PENTRU CA E PANDEMIE, bă, asta nu s-a mai citit.
Am buletin de București, făcut pe adresa unei locuințe pe care o dețin „pe persoană fizică”.
Acum a schimbat complet sensul textului? Opiniile mele sunt mai valabile acum, că am spus că am o casă a mea? Am și bani in bănci de peste hotare… îți dai seama?
Asa, eu trebuia sa merg la culcare acum mai bine de o ora, dar am citit ce era pe aici, nu cred ca tot, dar doar tot ce am vazut eu cand am terminat si am dat refresh!
Deci, nu e nici o problema sa gresesti (in chestiile neesentiale vietii, de exemplu sa confunzi oxigenul cu CO2) iti asumi greseala, si mergi mai departe! Esential este sa nu repeti aceeasi greseala de 2 ori! Frica de a gresi este la fel de daunatoarea ca greseala insesi! Pana la o anumita varsta, este absolut normal sa faci greseli, unele chiar si cand esti mai in varsta!
Este absolut irelevant cati bani castigi, tot ceea ce conteaza este ce poti face cu banii care ii castigi! De exemplu 100$ in Congo poti face ceva care in Norvegia nici nu te gandesti sa poti face, dar chiar si asa tot e relativ (chestii ieftine in Norvegia si foarte scumpe in Congo)
Romanian este o tara cu populatie saraca, cu mentalitate de oameni saraci chiar daca castiga la nivel de salariu mediu pt Europa! Dar nu e doar din cauza lor, asta se intimpla ca foarte multe lucruri/servicii costa mai mult decat in tarile bogate! Uneori se intimpla asta si din cauza ca oamenii nu pot „vedea” /aproxima ce e posibl sa se intimple pe viitor, aici conteaza statul care este total nepredictibil, dar iti poti lua niste masuri de prevedere, asa la nivel de bun simt si tot vor fi mult peste ceea ce vede/intelege 50% din populatia Romaniei!
Inca ceva, in Romania se pedaleaza prea mult pe „succes” si mie imi pare ca asta nu e adevarat, de fapt e chiar fals, poti sa fii o persoana absolut mediocra intr-un rol potrivit, si poti castiga banii care ii meriti! singura problema este cand esti mediocru si crezi ca esti „diamantul coranei”! altfel totul e ok, undeva intr-o tara unde salariul „mediocru” este la distanta de salariul minim!
In concluzie: nu e musai sa ai succes la servici ca sa fii fericit, nu e musai sa fii o persoana de succes ca sa fii fericit!
Initial am vrut sa zic ca „tot ce conteaza este fericirea ta ca individ” dar mi’am dat seama ca suna prea egoistic pt o persoana ca mine! Sorry!
Succesul nu este pt toti!… cel putin nu in forma in care ne transforma in persoane fericite!
In conditiile in care o cutie de fasole de la Aldi costa £0.39 (2.20 lei) iar la noi o cutie de fasole de aceeasi calitate (K-Classic) costa 3.5 lei (in Germania costa 0.69 Euro) nu cred ca putem vorbi de paritate a puterii de cumparare chiar daca avem salarii „medii” (lol) pentru Europa.
In Romania preturile sunt „mici” doar daca vanezi constant dupa oferte, cumperi preponderent din piata si gatesti mai mult acasa. Ceea ce poate deveni usor un „job” de weekend.
Daca intri in orice supermarket din Germania sau in Romania cu 50 de euro si mergi pe cele mai ieftine produse, cam tot cu acelasi cos de cumparaturi pleci in medie. Dar 50 de euro se castiga mult mai greu in Romania.
Eu am un apartament, 18 mii si de renovat apartamentul ca sa il inchiriez. Ma gandeam daca sa renovez apartamentul mai taraganat si sa mai cumpar alt apartament. Varianta 2, renovez rapid si restul investit in stocuri.
Pareri ?
Renoveaza-l cu buget cat mai redus (focusul aici este pe durabilitate, functionalitate si aspect placut – fix in aceasta ordine) si inchiriaza-l urgent (cel mai important lucru: alege cu mare atentie chiriasul). Orice bun (si banii intra aici) care nu produce ceva, SIGUR produce pierderi (pe langa depreciere – nu stiu daca e cazul cu apartamentul in functie de tara/orasul/zona unde este, creeaza costuri ca sa il intretii – chiar daca ne referim doar la impozitul anual si asigurare. Si da banii care nu produc nimic produc pierderi din cauza inflatiei). Daca nu ai rezerve de cash, creeaza si o rezerva de cash care sa iti acopere minim 3 luni de lipsa de salariu/venit (ideal ar fi 12). Daca ai aceste economii, atunci diferenta trebuie sa mearga spre noi investitii.
Si pentru „investitorii” care zic decat sa il inchiriez pe suma asta (insert aici orice cred unii ca e prea putin) eu iti zic ca si daca il inchiriezi sub pretul pietei pe moment tot e mai bine decat sa nu produca nimic. Pe termen lung (cand revin studentii si turistii daca este intr-o zona cu flux de astfel de persoane in post pandemie) iti va fi usor sa maresti chiria (majoritatea oamenilor accepta mai usor o crestere rezonabila a costului chiriei decat sa se lupte cu mutatul) sau sa inlocuiesti chiriasul.
@Dragos, multumesc. De renovat oricum o fac si sunt de acord cu tot ce ai zis. Inchirierea e primul lucru.
Bani pentru 24 luni+ am.
Eu sunt in dubii legat de cat e de legit sa investesti in imobiliare vs a investi in stock market. Sunt cam conservatoare cu banii, daca obtin 1000 pasiv pana la 30 de ani, sunt multumita.
@RealRoxi – sunt doua domenii complet diferite, ambele pe termen lung. Stock inseamna complet pasiv – bagi o suma de bani si castigi .. in functie de in ce investesti. Daca nu ma insel un fond mutuel mediu risk iti da pe la 6-7% pe an, un index 500 fund ar trebui sa fie pe la 7-8%.
In imobiliare castigul e compus. In primul rand nu se cumpara cash un imobil, marele avantaj e faptul ca poti imprumuta bani la un pret scazut (pentru ca sunt garantati cu imobilul) si in loc sa cumperi cash un imobil poti cumpara 2 sau trei, luand bani de la banca.
1. Dupa ce platesti ipoteca, impozitul pe proprietate, asigurarea si ceva fond de renovari ar trebui sa ai niste bani ramasi din chirie. Positive cash flow
2. Din plata imprumutului ipotecar o parte reprezinta principalul si o parte dobanda, sa spunem ca ai 150 de euro rata la banca, 70 de euro reprezinta plata din credit.
3. Cresterea in valoare. Istoric ar trebui sa iei in calcul un 3% crestere anuala a valorii imobilului.
Daca le aduni pe cele 3 probabil iesi pe la 10% sau mai sus, in functie de cum cumperi, dobanda la credit etc insa este o investitie semi pasiva, poti sa mai ai ceva probleme cu chiriasii.
De preferat sa investesti in ce stii si in ce te simti confortabil, nu doar in ce aduce profit mai mare.
@RealRoxi – in mare @BigBear zice bine: imobiliarele si bursa sunt diferite de la cer la pamant.
As adauga cateva pareri/observatii:
1. Stocks nu inseamna pasiv decat daca mergi catre indexfunds desi si acolo e bine sa faci ceva analize la inceput. Eu in loc de pasiv as folosi „deloc sub controlul tau ca investitor” – adica tu cumperi actiuni sau obligatiuni sau orice alte instrumente financiare vandute pe bursa dar in afara de cazul in care cumperi un pachet majoritar de actiuni, nu ai nici un cuvant de spus legat de modul cum investitia ta este folosita. CEO sau Bordul de Directori sau Proprietarii (Actionarii Majoritari) fac ce vor cu acea companie. A nu se intelege ca Bursa este ceva rau – poate fi ceva absolut fantastic pentru cei ce inteleg riscurile, isi fac temele si din nou au si un pic de noroc. Nu este pentru cei consrvatori (cum te descrii tu).
2. Investitiile imobiliare in schimb, chiar daca sunt facute cu banu imprumutati, sunt 100% sub controlul tau ca investitor (in limitele legii desigur): poti sa o vinzi, sa o inchiriezi (pe termen lung sau scurt, cu camera sau tot imobilul, poti sa ii aduci imbunatatiri sau modificari), sa te muti in ea, sa o pui gaj pentru alte credite, sa o dau gratuit cuiva pentru a face un bine etc.
3. Daca vorbim de piata din Ro experienta mea zice ca nu te apropii de cei 10% calculati de BigBear (doar din experienta mea) dar 5%-6% poti obtine ca ROI. Marele avantaj aici este ca (si daca il cumperi cu credit, atata timp cat chirie iti acopera rata si celelalte costuri: taxe, impozite, asigurari, eventuale reparatii inevitabile etc) worst case scenario in x ani (sa zicem 30 de ani daca cumperi cu credit ipotecar clasic pe cea mai lunga perioada) altcineva ti-a platit un imobil. Eu sunt 100% impotriva cumpararii pentru apreciere, de aceea zic mai sus ca nu sunt de acord cu randamentul calculat de @BigBear – personal nu iau in calcul aprecierea cand imi fac ROI pe imobiliare. Aprecierea te ajuta doar daca planuiesti sa folosesti bunul la noi credite mai mari, parerea mea.
Daca esti conservatoare cu banii mergi pe partea de imobiliare. Si aici insa iti sugerez sa iti faci temeinic temele inainte (de la calcule de genul Worst Case – Best Case, legislatie locala, taxe, costuri , asteptari ale chiriasilor, ce ofera concurenta, planuri de viitor pentru zona din partea autoritatilor si a marilor investitori etc.) si sa alegi cu mare grija chiriasul. A se vede si ce zice @BigBear – investesti in ce stii (nu inseamna sa nu faci investitii decat in domeniul pe care il stapanesti acum si sa te educi inainte si apoi constant pe parcursul investitie – altfel doar joci la loto).
Atentie insa – deciziile de investitii trebuie corelate si cu varsta – cu cat esti mai tanar cu cat iti permiti investitii mai riscante (ai timp sa iti revii daca dai gres) dar pe de alta parte „slow and steady wins the race” daca incepi de foarte tanar cu investitii conservatoare si ai un maxim 10% ROI pe care continui sa il investesti, in 20-30 de ani e posibil sa te trezesti milionar. Si da, pe masura ce imbatranesti timpul trece din ce in ce mai repede (nici nu vei simti cei 20 de ani trecuti)
Da, ar fi frumos daca in scoala, de exemplu, ar exista o materie numita „educatie financiara”. Dar nu o sa vedem niciodata asa ceva. Pentru ca nu e in interesul nimanui.
M-am saturat de ceva vreme de articolele in care oamenii sunt acuzati ca nu isi cheltuie banii si ii tin in banci, ca din cauza lor economia nu isi revine.
@Dani – teoretic toti vor asa ceva, practic insa extrem de putini. Educatia financiara inseamna realitate, inseamna disciplina si planificare iar in general oamenii fug de realitate.
Din perspectiva cifrelor nea Mitica greseste ca este doar muncitor 40 de ani, in realitate el e mandru ca a lucrat in acelasi loc 40 de ani si a dus o casa. In acelasi timp oamenii nu vor sa stie cat cheltuie pe tigari, bautura, pe city break, pe comandat la birou si alte chestii similare.
In mod similar oamenii nu vor sa stie ca ar trebui sa invete chestii noi, sa faca niste cursuri, sa isi schimbe jobul, sa caute alta firma sau alt domeniu, sa incerce sa castige mai mult per unitate de timp sau sa aiba ceva activitate pe langa job etc.
Nimeni nu vrea sa stie asa ceva, noi vrem sa visam ca putem avea mai multi bani, o viata mai buna sau un venit pasiv insa nu vrem sa stim exact cum sa facem asta si sigur nu vrem sa facem acei pasi.