Articolul anterior a fost o lecție bună. Cei mai mulți dintre voi ați înțeles și ați fost de acord cu demersul, care era simplu și evident. Puțini, printre care și oamenii-subiect, s-au simțit nasol. Unii pentru că erau cu musca pe căciulă, alții nu au înțeles că pot fi judecați atunci când se expun pe internet. Mi-a plăcut o schemă a mamei-subiect, părerile voastre negative nu îmi plătesc facturile. Nici alea pozitive, bănuiesc, că ea la alea spera. O copie a articolului și discuțiilor e încă aici.
Reiau și subliniez scopul, pentru cei pentru care nu era evident: era ceva de învățat acolo. De aia vorbim cu oamenii din jur, de aia voi citiți ce scormonesc eu pe internet și public aici, ca să învățăm lucruri. Să schimbăm păreri între noi. Da, e nasol să te judece niște oameni, mai ales când dansezi cu grijă în jurul elefantului din cameră. Dacă nu vrei asta, poate nu e cazul să apari la ziar.
E o viață tristă. Să nu reușești la oraș și să te muți la țară, în speranța că vei deveni centrul atenției și discuțiilor prietenilor. Îl știi pe Marcel? Era pe treabă, făcea succes la corporație, avea o gagică faină, dar se simțea neîmplinit, așa că s-a mutat la boschet, pe un teren fără utilități, se spală la lighean cu apă încălzită la butelie, are buda în curte, da, mă, săpată de el, și acum se simte ca un rege. Da, scoate apa din fântână și o cară de mână până în casă. De vis, tati. Își bea cafeluța în fiecare dimineață în aer liber, în natură, încălțat cu cizmele de noroi, cu 2 bluze pe el, amândouă cam puturoase, că n-are mașină de spălat.
Și nu mă râcâie doar trivializarea statului la casă și a muncii pe care acest stat o implică, mai ales că vine de la oameni care fie nu au dat piept cu asta, fie încearcă să ascundă și să romanțeze asta, mă râcâie mai mult ideea că părinții sau bunicii lor s-au luptat cu greutățile vieții, tusea, coropișnițele, comunismul, frigul, s-au suit în căruță, au făcut între 2 și 4 zile până la oraș, în căutarea unei vieți mai bune. Tac-tu nu a stat 2 zile în căruță și nu a tras la oraș toată viața ca tu să te întorci la țară mai sărac decât a plecat el. Și e stupid și enervant când încerci scheme. Că se vede că încerci scheme. Se vede că încerci să păcălești și să romanțezi situația. Se vede că n-ai plecat cu coaie mari, în termenii tăi, ci ai fugit de greu în speranța că acolo e mai simplu și mai ușor.
Am fost destul de devreme în grupul ăla al lui Andy Hertz, nu cartea lui scrisă stângaci sau analfabetismul oamenilor care scriu acolo m-au făcut să ies, ci faze din astea. O să ne mutăm la țară și o să rupem tot. OK. Mișto. Zi-ne după 6 luni sau 2 ani de stat acolo. La fel? Nu prea vrei să povestești, că nu cadrează cu cafeluța la apus.
Alte articole pe tema asta: casă la țară, fără utilități și unelte necesare la curte.
Sa te muti la tara fara nimic este o mare prostie, pentru ca, desi e bucolic pe timp frumos si cateva ore, dupa aia se asta meciul.
Noi am pornit de la faza casa in rosu de vreo 50 de ani si NIMIC absolut, la casa pe juma’ refacuta, cu buda in casa, baie „de toate”, bucatarie cu apa curenta etc. Astea le-am facut in aprox. 2 ani (ca lucram cu barbata-miu prin weekenduri) si niste mii de euro, dar avand inca sediul central, sa-i zic asa, in oras.
Copilul s-a distrat copios la tara, chiar si cand nu aveam nici pe ce sa punem farfuriile, si cand stateam 3-4 zile pe acolo. Dar nu am chinuit-o cu cacastoarea in fundul curtii – prima investitie a lu’ consortu’ a fost sa puna fosa septica si sa faca buda functionala in baie. Ma irita faptul ca prioritiza cacastoarea inaintea bucatariei mele, dar, in cateva saptamani, cand ne-am golit si noi ca domnii in buda si am dat drumul la apa de ne-am spalat peste tot, am inteles care era ideea.
Poti sa stai in creierii muntilor cateva ore, ca te duci in oras si te speli, dar sa locuiesti in conditiile astea e nasol.
Daca ai apa curenta (chiar si rece, la ca noi in sat nu e decat rece deocamdata), iti faci racord in casa si-ti pui instant pe gaz, cat iti trebuie la buda / dus / bucatarie. Functioneaza de rup, e super OK, macar intr-o prima faza. Dupa aia iei exact ce-ti trebuie pentru un minim confort, se poate trece o iarna si cu soba de gaz (nu mai stiu cum ii zice, avea si posibilitatea sa mearga pe butelie (pentru ca nu avem gaz la mosie) si pe curent. In bucataria de 25 de metri patrati, cu ferestre inca „old style”, incepeam de la 2 grade, cand veneam iarna acolo si in 2 ore aveam 27 de grade.
Nu e o chestie pe termen lung, te costa cam mult, din calculele inginerului consort. Dar, cat ne trebuia noua, cateva zile pe luna, era OK.
Nu am mai apucat sa punem sistem de incalzire si nici sa terminam inca 2 camere, ca am plecat. M-as muta acum la tara, ca avem si interneti de mare viteza, plus ca e pandemie. Probabil ne-ar lua cateva saptamani sa terminam restul de lucrari si sa si tencuim / vopsim casa.
Confirm insa ca, daca ai curent, apa (chiar si rece) si butelie de gaz, te cam descurci. Fosa septica, sapat, montat etc. ne-a costat cam 1000 de euro (2000 de lei a fost fosa in sine, adusa de la Arad, am platit un buldo si inca 2 oameni sa ne ajute la treaba.
Dar nu te muti in pizderia fara sa ai macar astea. Si mai ales nu te muti daca nu ai bani sa iti rezolvi repede problemele astea. Ca nu mori 7-10 zile, sa zic, pana vin muncitorii sau termini o chestie, dar sa treci iarna cu buda in curte e destul de … curajos …
@Dojo
Ce zici tu este de foarte bun simț.
Mulți nu văd ce muncă implică să ai totul in curte linie, ca să-ți bei cafeaua pe verandă dimineața la răsărit, fără mirosu de rahat de porc, gâște și rațe care-ți împuie capu sau un cocoș scelerat pe gard, care guiță dimineața la 4.
Statul la curte cere implicare, mereu se găsește în curte ceva de făcut, că idei sunt mereu. Eu am un exemplu-n familie de d-ăsta care voia la țară casă, și-a luat și când mă duc pe la el văd bolțari aruncați prin curte, lemne rămase de la o anexă dărâmată pe care plouă, dar ar putea fi tăiate și folosite la foc, scule, lopeți, topoare, sape, securi, diferite alea aruncate prin curte.
Se vede că e o putoare, că nu e de el. Răspunsu la întrebarea: de ce te-ai mai mutat, bă, la țară, dacă nu faci nimic in curtea asta? De obicei e tăcere, se întoarce cu spatele și pleacă, dar se vaită că e greu.
Cred și eu că e greu, în condițiile în care mie mi-ar lua vreo 3 zile și o navetă de bere ca să fac curat, să pun tot la locul lui, să tai cu drujba și să așez câteva lemne, să stârpesc din păsările bune de tăiat că vine iarna și să cârpesc un coteț la câine, să nu mai plouă-n el.
Mă uit p-aci, mă uit la ăla, mă uit la alții, învăț de așa nu, că vreau și eu o casă mai departe de oraș, unde să mă duc pe weekend și poate în cursul săptămânii. Am crescut și la țară la bunici până pe la 18 ani, cu 2 vaci, 4 porci, ditai cârdu de rațe, gâște, zeci de găini, oi, capre, plus o grămadă de pământ de muncit pentru a le întreține, cunosc efortul depus pentru a ține o gospodărie și nu e ușor deloc. Trebuie pentru confort și pentru a avea constant resurse ca preocuparea pentru a le asigura, să fie mereu acolo: iarna pentru primăvară, iar vara pentru iarnă.
Nu-s deloc ok scenarii: am murit de foame la țară, dacă n-a venit o zi mașina de pâine sau dacă e o iarnă un pic mai grea, plângem că murim de frig în case. Eu n-am văzut la ăi bătrâni așa ceva, indiferent cât a fost iarna de grea.
Nfine. Prea mult instagram, iutub și emisiunea viața satului au deformat imaginea trăitului la casă, implicit la țară.
Ionut, noi avem vecini cu animale de curte, pentru ca la satul ala majoritatea sunt inca gospodari. Noi nu am dorit asa ceva, pentru ca in general calatoream oricum mult si nu as fi fost linistita sa stiu ca moare porcu’ in batatura. Mirosul in sine nu m-a deranjat, ma bucur sincer ca fie-mea a putut vedea si atinge o groaza de animale, a smuls ceapa din pamant si a cautat urme de caprioara prin gradina.
Astea sunt chestii pe care le regretam acum, mutati in ditai metropola, unde copiii cred ca laptele are forma de cuboid si iese din tetrapack. Ea macar a mancat carne „adevarata”, nu asta de porc de aici care lasa un kil de apa (zici ca-i peste, nu porc), a baut lapte direct de la vaca, a mancat oua cu adevarat organice, scoase de gainile pe care le hranea cu doamna Lena (vecina noastra de la sat, care merita apelativul, desi e doar o femeie de la tara).
Sa vezi ceata dimineata peste deal, sa mirosi iarba aia pe care o pasc caii si vacile, sa vezi cum apune soarele peste livada ta, sa mance copilul mure din gradina proprie .. astea sunt chestii pentru care merita sa te duci la tara (partial sau total, depinde de job / scoala etc.)
E misto sa dai si cu sapa din cand in cand, sa uzi si gradina (vara era nebunie sa ne udam cu furtunul), sa si pui o caramida. Am reconditionat eu cu manuta mea nepriceputa vreo 3 usi din alea de 100 de ani (din stejar), am pus si faianta in baie (desi m-a pizduit mesterul dupa aia ca nu era chiar pixel perfect), am taiat iarba etc.
E fain sa faci si din astea. Pentru noi zilele petrecute la sat au fost absolut minunate, ca a fost vreme faina sau nu. Dar am avut cele necesare unui trai acceptabil, un minim de utilitati pentru a nu-l transforma intr-o corvoada.
@Dojo „Ma irita faptul ca prioritiza cacastoarea inaintea bucatariei mele”
Poate avusese niste experiente neplacute anterior
E foarte ok ce zici si ma gandesc ca avand internet si chemand oameni de la Arad, calculez ca stati relativ aproape de oras, adica asa, la un drum asfaltat distanta
Pentru a-ti pregati cat de cat casa sa locuiesti la sat, cred ca nu iti trebuie cateva saptamani, eventual sa crapi la lemne ai petrece ceva timp :))
Am o intrebare: cati litri are fosa ce ai cumparat-o si din ce material e?
A propos de baie cu fosa, eu am construit o baie de la zero, cu un frate, m-a ajuns toata lucrarea cam 2000 EUR. sanitarele la preturile aproape cele mai mici, faianta, gresia la 20 lei/mp, boiler mixt lemne/electric, usa veche de la fosta debara, fosa in curte, asa, mai de buget de om sarac dar cu energie
am 2 sobe de teracota care merg traznet, am cuptor ce coace bine painea in bucatarie dar am primit si un aragaz standard cu butelie. folosesc mobila veche din casa pentru ca e „taraneasca” si imi place grozav. Per total, sunt un om fericit!
Condiții minime de trai este corect să ai. Să folosești creierul pt o planificare pe termen scurt și în secundar pe termen lung este necesar.
Animalele se cresc știind ce e cu plus si cu minus. Carnea de pasare are nevoie de cel mai puțin timp pt „recoltare”! Antricot de Angus …24 luni min!
F bine de trăit câte 2-3 zile pe lună, apoi crescut progresiv la 7, apoi 14. Legume crescute pe suprafețe mici să înțelegy cum merge samd.
@Irod Am reconditionat vara asta mobila veche de la tara. Curatata bine, data cu lac, schimbat balamale, arata ca-n Dallas (desi se mai vede pe alocuri ca n-au stiut meseriasii sa picteze cum trebuie lacul)
Mie îmi e lene și să fac ordine într-un sertar cu hârtii și alte prostioare, darămite într-o curte..
Irod: Noi locuiam in Timisoara, casa e la 75 de km de oras, dar la 20 de km de Lugoj. Care e un orasel suficient de mare incat sa ai un Lidl sau ce-ti mai trebuie. Aveam autostrada pana aproape de sat, apoi 20 de km printre sate. Ajungeam in general cam intr-o ora sau 45 de minute .. depinde cat de goala era autostrada
Fosa are 2000 sau 3000 de litri, nu mai stiu, e din aia de plastic cu bacterii. Au venit baietii si au facut toata lucrarea de instalare, cu tot cu scurgeri si ce-i trebuie.
Soba este asta: https://www.emag.ro/soba-samus-pe-gaz-4200w-gpl-3-rezistente-quartz-rs422q/pd/D38Z07BBM/
Samus ii zice. Sefa lor. Facea caldura ca la nebuni.
Cu animalele probabil am fi rezolvat pe sistemul ca ii dadeam vecinei bani sa cumpere pui si porci, sa ii creasca si apoi sa ne dea noua carnea. E prea mult de lucru, daca iti faci singur treaba asta si, daca te tot plimbi oras-sat si pe afara e cam nasol sa ai si ferma.
Cand ne-om plictisi de viata de aici ne-om intoarce sa vedem cum creste iarba. Daca eram in Romania, ne-am fi mutat toata perioada asta la sat si ma durea la banana de lockdowns si rahaturi.
Asta e …
Ma bucur sa stiu ca mai sunt si altii care apreciaza viata la sat. Se poate face si un hibrid (casa pe sistem weekend sau vacanta), se poate sa te si muti complet, multe se pot, numa’ sa vrei.
@dojo: merci pentru detalii.
Well, eu am luat un box de 1000l de plastic, cu 140 de lei si l-am pus pe post de fosa. sarakie, vorba aia, si oricum in momentul asta e mai mult nefolosita, deci 1000l e suficient. mie imi place foarte mult ca lucrez la casa si o fac functionala si in al doilea rand, e locul unde vreau si eu sa ma retrag peste o vreme, am padure peste tot imprejur, zona cu munti scunzi si foarte accesibili.
legat de locatia voastra as spune doar atat, lugojul are doar un Lidl si ala e pe Caransebesului
si, ca zona aproximativa, poate ma insel, dar poate vorbim de meleagurile unde s-a nascut aviatorul sau de partea cu bethausen sau dobresti 
well, arealul e destul de mare :)))
sunt aprox in aceeasi situatie cu voi ca distante, doar ca in alta directie, daca sunt calculele mele bune…
altfel, nu renuntati la proiect, nu renuntati la satisfactia de a avea un loc facut asa cum il vreti, zonele sunt bune aproape din toate punctele de vedere, acces la autostrada, apropiere relativa de orase civilizate, oameni buni, natura frumoasa si altele.
numai bine!
@Flat, ai grijă cu ordinea în sertarul ăla, am aruncat un plic cu niște bani la o ocazie d-asta.
Pe mn m-a amuzat pe pagina de fb a „subiectului” anterior, unde cineva comentase „pai si eu stau la țara si am vreo 5 copii, de mine ce sa mai comenteze?”
E frumos la tara daca ai si ceva in oras, iar tara sa fie doar pt weekenduri sau cand te-ai saturat de oras, bagi o saptamana de aer curat.
E greu daca ai copiii la scoala sa stai la sat, mai ales daca stai pe langa Bucuresti.
Asta ma tine si pe mine sa ma mut definitiv la tara, scoala si socializarea copiilor. Am toate conditiile la tara, casa „ca la oras”, dar cand ma duc 2 saptamani vara nu au copii cu cine sa se joace. Pana nu se fac ei mari nu pot pleca din oras, si dupaia cine stie daca mai am eu energie…
chiar si asa, nimeni nu este afectat daca se muta marilena la tara si apoi pune poze pe facebook cum scoate apa din put.
Aw, s-a șters, ce păcat…
Nu pot sa nu remarc ca porcul din dreapta are conditii super de trai. Unde s-a mai vazut pereti tencuiti in cotetul porcului!
Poza nu e din Romania.
La mine la tara, si la purcel si la gaini… da nu mai am purcel de ceva vreme asa ca acolo s-a facut curat si e magazie de lemne. Cu cat e mai curat, pereti mai drepti , ciment pe jos si paie schimbate des ca sa nu fie umed e mai usor de facut curat. Un var in primavara, schimbat la gaini leaturi, cosuri si cuibare. Avem animale, le mancam, da hai sa nu ne batem joc de ele….
se tencuiesc ca sa poti sa dezinfectezi/varuiesti mai usor.
A, dar mie respectivul mi-a dat și block după ce m-a dat afara din grup.
Am postat o poză cu un sat din Franța, sau nici măcar, parca era ceva câmp, pozat absolut la nimereala și ideea era cât de curat este și de ce la noi nu se poate. Și nici nu am făcut-o cu răutate
ci cu părere de rău pentru natura aia amarată care e acoperită cu gunoaie. Evident, s-a înțeles ca vai domle, iote ce ma dau eu mare ca sunt aici și alte mizerii.
Si bineînțeles nelipsitul, ahaaa lipsa de patriotism…
Eu am urmărit postările unei dne care tot asa, inițial toată entuziasmata, mama, mama, face ferma, face aia și ailaltă, gemuri, cârnați, cornulețe, povestea, poza cocoși, găini, rate samd…”vai ce frumos e totul” Concluzia: după vreo 5 ani…și-a deschis un mic magazin în oraș, ca acolo nu avea cu cine lucra sa susțină mini-ferma respectivă și nu făcea față.
Plm, astia care se muta la tara sa faca micro agricultura si hand madeuri cred ca au o problema la cap si lipsuri elementare de logica.
Cafeluta aia pe terasa merge daca nu te apasa altele. Oricum, dupa maxim doi ani majoritatea o cam lasa balta.
Ar trebui sa pun experienta in scris. @zoso vezi ca pe saptamana viitoare vine. Ai limita de caractere?
mai am 2 giga liberi pe server până luna viitoare.
Dacă micro-fermă înseamnă 2 serii de găini de carne pe an, crescute în țarc, porcu luat de la crescători și mierlit iarna în bunul spirit și tradiție românească, atunci îs de acord cu ea. Plus 2 potăi și 3 pisici, ca să am cu cine mă tăvăli. In rest, locul animalelor de consum este la fermă zootehnică, nu în curte.
Bă io stau la Cișmigiu, cam in pădure asa pe brezoianu. Etaj 8 cu terasa(17mp) si pomi(columari, un palmier si bambus pt umbra excesivă) si căpșuni si Dax-pisica, se simte ok cind vineaza albine. E si polițiști vara, seara dau cu laser si fug la săracii aia in Kiseleff. Are gaz, net, wc, apa calda. Da repet ap. da practic in copacii din pădure, e singurul bloc consolidat de unu de sta la 4… vulpii nu am văzut, un arici da, pe jos si are de la oprescu rate, lebede si orătănii, da cam ca la țara asa. Oua n-am căutat. Cum ar venii m-am întors la țara da cu coaile marii, cum zice bine autorul.
Nici la ora de romana n-ai fost; sa-mi bag pana daca ai vreo cursivitate in textul ala!
Aoleu. Se pare că ai uitat sa închizi cotețul cu idei proaspete și proaste!
Vali ai mai scris tu un articol sau două, despre cei care au ajuns în oraș dar orașele respective au devenit moarte (ex. cele de colonii miniere, ferme colectivizate, undeva cvasi-izolate…) din cauza „moștenirii grele”.
Ai dat de înțeles că, dacă vor viață bună, să vândă & să se mute în alt oraș, viu. Printre comentarii, au fost pertinente unele în care îți explicau faptul că, fără un ajutor real serios, nu au cum să vândă ceva din nowhereland să ajungă undeva unde chiar au șanse.
Eh, ăstea sunt două/trei categorii de oameni din articolele tale care există concomitent: cei care vor viață bună dar nu au cum din cauza conjuncturilor dinafara controlului lor din orașele moarte/colonii, cei care se mută la țară în orice condiție fiindcă băncile din România cu sistemul bancar condus de Manole&Co sunt cum sunt (argumentul duduii, „eu am ales să trăiesc fără să las copilului moștenire datoriile mele la bănci[?]” e valid, asemeni situațiilor în care te îmbolnăvești de Covid, mori, și ce se întâmplă cu copii tai + datoriile pe care le ai) și, trei, „boemii” care au rămas în orașe cu părinții care, chiar dacă nu și-au făcut economii sau nu emulează țările nordice bogate în resurse petroliere & ajutoare de stat masive (apropo, nordofililor, preaslăviți comunismul fara sa va dați seama), au rămas în orașe care contează.
Toate trei sunt afectate de aceeași sursă. Toate trei sunt condamnate de cei care consideră că e ok să te îndatorezi 30 de ani din viață fiindcă sistemul bancar central, cu cel comercial, respectiv dezvoltării imobiliari, sunt ‘întovărășite’ (că tot, separat/offtopic spus, au fost critici cu Prima casa) la prețuri, comisioane & dobânzi.
Incepi interesant, dar dupa… Mai usor cu pianul pe scari. Povestea cu „nu las copilului datoriile mele la banci” e poveste. Stiu ca destule banci cer asigurare de viata cesionata in favoarea bancii. Asa ca nu inteleg cum poti sa mori de covid si sa lasi datoria mostenire. Practic cu asigurare de viata nu ai cum sa faci asta chiar daca ai vrea; e garantat ca banca ia banii, iar copiilor le ramane casa.
E mai simplu sa scrii patimas despre „Manole&Co” decat sa dai o cautare pe google dupa „asigurare viata credit ipotecar”.
A, si am niste amintiri vagi ca in cazul in care lasi datorii mostenitorilor acestia pot opta daca sa accepte mostenirea sau nu.
Da, sistemul bancar e nasol. Dar eu sunt suficient de batran ca sa-mi aduc aminte cum era in anii 90, inainte sa se poata face credite usor. Da, apartamentele erau ieftine, pentru ca lumea nu avea bani. Si nu se construiau decat vile pentru oameni de afaceri/bisnitari/politicieni. Asa nasoale cum sunt complexele rezidentiale e totusi mai bine decat nimic.
@Șerban
Sper să nu mă înșel (că ar fi în defavoarea mea) dar Spania, Italia, Franța, Olanda (cred) și Regatul Unit (cred) și anumite țări Scandinave (cred) – de celelalte nu mă pronunț -, după ce moare datornicul și la miză e un imobil, deja nu se mai pune problema de plata datoriei(+dobânzii), automat legea îl ajută pe partener(ă) și/sau copii să mențină acel imobil fără să mai plătească ceva în plus.
@Șerban, e adevărat că moștenitorul poate accepta sau nu, dar chiar și dacă acceptă nu se alege cu datoriile.
Nu mai există ceea ce se numea „moștenirea sub beneficiu de inventar”, dar acum la moștenire averea mortului nu mai fuzionează cu cea a moștenitorului până nu se stabilește care-i treaba cu datoriile.
Ca idee: moștenești, toate sunt pe numele tău, dar sunt distincte dpdv juridic, ce aveai tu dinainte cu ce-ai primit de la mort. Când se face inventarul și se calculează datoriile mortului, ele se pot plăti doar în limita activului moștenirii.
Dacă activul moștenirii e mai mare decât pasivul, ce rămâne din activ după plata pasivului îți rămâne ție pe bune.
Dacă sunt egale, nu mai rămâi cu nimic, dar nici cu datorii de pe urma mortului.
Dacă activul e mai mic decât pasivul, se plătesc datoriile în ordinea stabilită de legi și apoi gata, o parte din creditori rămân cu buza umflată, nu pot veni la tine, ca moștenitor, să le dai din averea ta.
Asta se întâmplă prin însuși efectul legii (noul cod civil, 2011), nu prin modul în care tu accepți moștenirea.
Dar ai dreptate cu asigurarea la creditul ipotecar. E obligatorie și cesionata în favoarea băncii. Poți atașa asigurări și la alte credite dacă alegi și banca oferă posibilitatea.
Viata la tara e mult mai scumpa ca la oras daca vrei sa o faci la standarde europene. Casa are costuri mult mai mari, si aceleasi nevoi pe care le satisfaci rapid is ieftin in apartament le satisfaci la costuri cel putin duble la o casa, daca vrei iti pastrezi standardul de viata.
Terenul, gardul si alte elemente legate de casa sunt din prima mai scumpe decat peretii comuni de la bloc. Costurile fixe cu instalarea utilitatilor sunt mult mai mari. Costurile pe fiecare anotimp sunt de asemenea mai mari.
Bineinteles ca daca scazi nivelul sau nu iti pasa de nivelul de trai, poti trai si in cort daca iti permite clima. Sau in rulota. Pana la urma conteaza ceea ce vrei sa obtii. Acelasi confort ca la oras ? Costa aproape triplu. Costuri mici si apropiere de natura ? Poate ca nu ai nevoie de bani, banii nu au existat dintotdeauna, asa ca oamenii s-au putut descurca in conditii precare toata viata. Din nefericire, cand te duci la tara si nu ai conditii incep si bolile. Munca, stresul, lipsurile, conditiile nasoale, toate astea au facut ca milioane de oameni sa plece din tara. Ceva imi spune ca la tara e bine numai daca te intorci acolo ca milionar.
Sunt foarte curios de ce ti-ai luat atitea minusuri. Mie mi se pare foarte adevarat tot ce ai zis.
Si-a luat minusuri pt ca oamenii habar n-au pe ce lume trăiesc.
Io am o casa la tzara (din alea care apar pe grupul ala), merg acolo in weekend, dar nu ma mut din mai multe motive printre care cele mai importante ar fi:
1. canalizare
2. incalzire centrala
2. educatia copilului
Primele doua puncte ar putea fi rezolvate cu wc-ul din fundul curtii si soba pe lemne, dar e mai greu cu educatia.
Vreau sa ma mut in viitor acolo, cand nu va mai fi educatia copilului un impediment. Si pentru asta-mi de cativa ani am inceput sa fac diverse lucruri pe-acolo si anume:
# anul asta am bagat apa de la reteaua centrala;
# anii urmatori vor baga canalizarea, asa ca momentan nu intreprind nimic in sensul asta; folosesc wc ecologic pe care l-am achizitionat dupa ce-am citit asta: https://zoso.ro/de-unde-cumpar-o-toaleta-ecologica/
# imbunatatesc livada de pomi fructiferi
# plantez arbusti fructiferi (mure, zmeura, etc)
# curat diverse parti ale terenului care s-au salbaticit
# construiesc diverse acareturi pe langa casa de care am nevoie (in primavara am planificat un foisor)
# inlocuiesc acoperisuri stricate – am rezolvat lemnaria anul asta
# cumpar scule de care am nevoie si invat sa le folosesc
# vad care mi-s nevoile cat stau acolo ca sa-mi dau seama ce trebuie sa fac, cum pot imbunatati diverse
# invat ce-nseamna agricultura; sunt la al treilea an de plantat legume, a iesit cat de cat ok. in fiecare an am imbunatit ce mi s-a parut ca anul precedent n-am facut bine. le-am stropit doar cu piatra vanata, mi-au fost afectate rosiile, castravetii de mana, dar tot am facut ceva bulion si castraveti murati
# sper la primavara sa construiesc o sera pentru rosii, castraveti, sa-i fac sistem de irigare prin picurare. am invatat ca astea-s cele mai afectate de mana
# am invatat ce-nseamna sa-ti faci lemne de foc – de la taiat copacul pana la aranjat lemnul crapat in lemnarie
# si multe altele…
Fac toate astea construindu-mi constant conditii tot mai bune si imbunatatind infrastructura, dar fara a renunta la confort si educatia copilului.
Primele 2 puncte se rezolva cu fosă septică (eco, daca vrei sa fii în trend, d’aia cu bacterii) și centrală pe peleți sau pe curent. Dacă îți permiți să stai acasa și ai nervii tari, poți sa te arunci și la un homeschooling pe tot felul de platforme sau duci copilu la prima scoala decentă+ X cursuri de diverse.
@Vali, tu ai asa o idee preconceputa ca viata la tara == cacastoare olteneasca in fundul curtii, nema facilitati de baza (nu tu apa curenta, curent electric, gaze, etc), nema internete, tembelizor, nema semnal de calitate la mobil si asa mai departe.
Or fi cazuri de felul asta, nu zic nu. Dar hai sa iti spun ce a cumparat varu-miu, in primul sat de langa primul sat mare de langa Titu. Adica undeva in ruralul indepartat. Deci Titu, da? Nu cine stie ce oras de minimum 20 000 locuitori sau comparabil.
Omul are la poarta strada cu asfalt adevarat. Pe stalpii de pe strada aia vine pozat, pe langa cablul de curent, un coaxial cu programe tv si net. Nu stiu ce firma ca nu am stat sa analizez, cert e ca serviciile functioneaza ok, netul fuge cu undeva cam 100 Mbps, constant. Apa curenta de la hidrofor, captare de adancime. Fosa sceptica. La mica distanta de casa, statie 3G/4G de unde emit toti granzii – Orange, Vodafone, Telekom. Statie si in satul vecin, in caz ca asta dezvolta ceva probleme si ii cade emisia.
Alimentarea cu curent e ok, nu fluctueaza tensiunea si mai ales nu cade alimentarea la primul viscol mai musculos.
Magazine cu chestii alimentare de cumparat, in sat. Nu ai chef, te duci in primul oras mai acatarii, unde gasesti Lidl si Penny. 7 km distractia.
Sa nu mai spun cat de putin a dat pe toata distractia asta, ca iti stric cheful.
Deci nu peste tot gasesti conditii de Ev Mediu timpuriu. A, daca iei o proprietate fara conditiile astea, ori vii cu bugetul necesar rezolvarii problemelor respective, ori iti asumi consecintele ori… nu mai cumperi.
Pai, nu despre cei ca varul tau este vorba. Ci de cei care cum bine zici „isi asuma consecintele” vreo 6 luni-2 ani, ca ei defapt nu vroiau consecintele alea. Este articol avertizare pentru cei care cred ca isi pot asuma consecintele, dar in realitate nu inteleg ce isi asuma.
…și ascunzând sub preș chestiile nasoale, îi atrag și pe alții în capcana asta.
Since vorbind, nu ai cum sa fii atras in cacana asta daca faci un minimum de ancheta in prealabil.
@etravel sunt chestii care nu îți trec prin cap. Nu există copil născut în Drm Taberei să îi treacă prin cap in mod natural sau după research că:
acoperișul se strică și e in pantă alunecos și mortal după 65 de ani,
că burlanul ruginește și se umple de frunze,
că apa se infiltrează la temelie și în 10 ani cade peretele,
că se înfundă cu rădăcini țeava de scurgere până la fosă,
că strașina putrezește,
că ai nevoie de câine de pază și ți-l otrăvesc hoții,
că iarna 5 zile nedezapezit nu e nimic anormal,
că ursul rupe gardul și pleacă cu porcul,
că intră soricei în izolația termică, etc… Sunt sute de lucruri care nu au cum să îți treacă prin cap nici după 2 ani stați la Cucuieți.
Măcar dacă ar fi toate localitățile cum e cea în care am copilărit eu: comuna Pleșcuța, județul Arad: este asfalt în sat, apă, nu e gaz intr-adevăr.
În general au mai rămas bătrâni.
Făcut calcule, casă spațioasă chiar lângă oraș, condiții ca la oraș, teren minim 1000 mp ca să nu mă uit la vecinul în curte, minim 100k.
nu-ți fă planul pentru acum. fă-l pentru când fetele vor avea 18 ani și vor pleca de acasă și rămâi tu cu baba ta
Fii atent la ce zice sefu. Casa se face pentru tine si nevasta. Ok, cate o camera micuta pentru fiecare copil nu e bai.
Dar sa nu cazi in patima altor batrani care si-au facut palate si copiii sunt vecini cu mine. La casa lor fiecare. La vreo 20 de km de casa parintilor.
Casa se face pentru tine. E primul sfat dat de prietenii mei.
jules are dreptate. Din pacate taica-miu a facut casa inainte sa stiu chestiile astea, asa ca acum are un mastodont mare pentru ei doi.
jules mă cita pe mine.
Daca tot te citesc de multă vreme, hai sa imi spun si eu povestea si sunt curios ce părere aveți.
De 5 ani m-am mutat lângă București, la 7km de centură, 13km de cea mai apropiată stație de metrou. Casa este individuala, etaj, pod, 130mp, fara beci(imi lipsește) iar terenul cu tot cu casă are 560mp.
Am gaze, puț pt apă, fosă, canalizarea si apa curenta e in lucru de cand m-am mutat. Casă nu e la stradă ci la 50 de metri de șosea, pe un drum adiacent neasfaltat dar iluminat.
La vremea când am luat casa (75k€) nu gaseam un apartament de 3-4 camere in București lângă tot ce îmi doresc si mai nou, cu facilități ca loc de parcare.
Între timp s-au construit pe langa mine cam tot ce trebuie, magazin (din lanț de magazine), un restaurant mai modest, o locație de unde sa comand pizza. In rest ajung usor la un hipermarket sau magazin de bricolaj.
Sunt conștient ca nu e ideal, mai ales cu un copil si traficul de căcat dar parcă anul asta a meritat din plin ceea ce anul trecut era un dezavantaj.
Clar nu ma incadrez in categoria de mai sus si nici in categoria care își permite sa locuiască în oraș. Nici de moșteniri nu pot vorbi. Câștig rezonabil pt un trai decent dar nu suficient pt a-mi permite ceva peste 100k€, fără sa ma impusc singur in picior.
A fost un compromis ok la momentul respectiv si încă mai e, iar pe viitor nu exclud posibilitatea de a ma muta.
in romania instagram e ca in dreapta. realitatea e proportional mai jos.
Tocmai am citit postarea unuia care la vârstă de 33 de ani susține aproape la nivel de boala la căpșor, cum se vor descurca el, nevastă-sa, copilul și chiar și următorul copil pe care vor sa îl toarne, acolo la tara, FĂRĂ BANI.
Și cum ei și-au dat demisia și banii nu sunt importanti absolut deloc. Au ceva pus deoparte pentru juma de an, da important e ca le dă congelatorul pe afara de câte au din gradină.
Când i-a întrebat lumea de scoala, doctori alea alea… Pai copilu e mic acum, deci n-are nevoie de rechizite și de imbolnavit nu e cazul, ca ei mănâncă sănătos…
Vai câți sunt la tara fara bani și nu-și fac prea multe mustrări de conștiință!! Pe principiul ,,păsării chioare” ii face Dumnezeu cuib, multi trăiesc într-o dulce inconștiență amestecata cu lipsa de educație, lene și miserupism. Voi astia ce scrieți pe aici, oameni cu școala , vă faceți tot felul de calcule, cum e și normal, dar v-ați întrebat vreodată cum trăiesc vreo 2 milioane în țara asta de cetățeni ,,suverani” care nici nu vor sa lucreze pentru alții, că angajați, dar nici nu știu să-și facă viața lor și a familiei mai buna?! Un exemplu, am un frate la tara, neînsurat la 47 de ani. In 1987 l-am luat la Reșița, a făcut profesionala de tâmplar, a lucrat vreo 2 ani, eu am plecat la facultate in 1992, el și-a întors la tara. Lucrează de atunci în batatura părintească și cu ziua prin sat. Are două mâini stângi, orice face e greșit, încet și fusarit. Ii spun de multe ori că va ajunge la anii când nu va mai putea lucra nimic și nu va avea pensie, nici urmași. Da din umeri și nu-i pasa! Mai peticește la casa bătrânească, noroc că mai merg eu o data pe an și bag bani și munca de calitate, deși eu nu voi sta acolo niciodată! Atunci fuge de mine, nu-i place că-l iau tare! E genul tipic de ratat inconștient de la tara!
Hipsteri tampiti. Atat. Restul e doar galagie.
Scurt ghid de relocare la țarănoaia.
– ai crescut la țară, ști că găinile cotcodăcesc și cocoșii fac cucurigu. Dimineața devreme.
– indiferent de viteza de internet, lemnele nu se sparg singure.
– nu iasă foc făra fum, cănd facem focul dăm jos Paul&Shark și ne punem o vestă tricotată sau o bluză de trenling Sergio Tacchini, aia verde cu care mergeam la discotecă. Acu 25-30 de ani.
– te muți cu moșul/babeta (45 -50 ) cănd pruncii sunt pe drumul lor, eventual le-ai cadorisit o cambuză să plece în viață mai lin, nu cănd ai 5 rate la bănci și îți tremură degetele pe POS, cănd îți plătești cafeaua la Ștarbacs.
– ai habar să schimbi un bec și consoarta să construiască o ciorbă minim de legume.
-Netflix în weekend, după ce porcul adoarme fericit și răsadurile îți trimit bezele din grădină.
Şi pentru numele lui Dumnezeu, nu-ţi boteza animalele dacă ai intenţia să le mănânci la un momant dat.
@Shoric: Cand eram mic și ne făta vaca, aș fi stat toată ziua să ma joc cu vitelul. Părintii imi ziceau să il strig Tocănel sau Fripturică. Se poate și așa
@Shoric, n-am făcut asta în copilărie. nu știu de ce, dar am o vagă senzație că părinții n-au permis sau cel puțin au descurajat insistent practica
.
mai târziu nu a mai fost nevoie de d-astea. mama mai boteza unii pui mai speciali (d-aia cu moț, ”ciorapi” sau gâtul gol), dar asta n-o împiedica să-i facă și să-i mănânce ciorbă la un moment dat.
Dacă aș avea un porc l-aș striga Shoric.
Teodor, „dacă” ai avea. Sărakule
Eu pot sa zic ca e foarte frumos la tara cand castigi multe mii de lei pe luna. Cand obosesti de stat la laptop, te mai duci prin gradina si mai dai cu sapa, mai faci ceva lucru manual, mai bricolezi cate ceva. Cand se aduna muncile si iti vine sa iti bagi picioarele, dar nu poti sa faci nici asta, ca obosesti repede, platesti pe cineva sa munceasca in locul tau. Follow me for more tips.
esac. e mișto să iei o pauză să uzi roșiile. nu e mișto să sapi 2 zile la vie.
Exact, nu i misto sa mesteci in betoniera, e mai misto sa intermediezi, sa emiti pretentii, sfaturi etc. De tinut minte cind ne plingem ca n avem muncitori sau avem, dar lucra fara grija la calitate/scule.
Poate ca oroarea mea fata de viata la tara vine si din faptul ca am fost fortat de regimul comunist sa fac PRACTICA AGRICOLA din clasa a 5-a pina in a 11-a. Stiu ca astea sunt povesti de adormit nepotii pentru majoritatea cititorilor acestui blog.
La 15 septembrie 1983 mergeam in prima zi de scoala in clasa 5-a, primeam manuale, bla-bla. 1983, un an inainte de 1984, George Orwell. Apoi timp de o luna, pina la 15 octombrie munceam la cimp. Depanusam porumb undeva in cimp, stind in praf si matase de porumb uscata si coceni. La prinz mincam pachetul de acasa. Daca nea Vasile era prea beat sa vina cu caruta cu butoiul (de fibra de sticla) de apa tocmai de la ferma de animale, unde era pompa puternica, ce scotea apa din putul de mare adincime, ma spalam pe maini cu apa din sticla de acasa. Cei mai putin norocosi mincau cu minile murdare. Dupa ce depanusam cateva tone, incarcam stiuletii in remorci, manual, ce erau apoi trimisi la silozul din apropiere. Cativa copii erau trimisi cu remorcile la siloz, sa descarce tot manual stiuletii in siloz. Astia erau norocosi, ca silozul era la gara si in gara era un chiosc, puteau minca o eugenie si bea un Quick-Cola, imitatia romaneasca de Pepsi-Cola.
Dupa vreo saptamina de depanusat, dupa taierea cocenilor de porumb, factorii decidenti din CAP hotarau ca e momentul sa recupereze din stiuletii pierduti de masinile de recoltat pe cimp. Asa ca mergeam cam vreo 10km pe zi, cite doi copii pe rindul de porumb, in urma unei carute, si adunam acei cativa stiuleti ce ratasera remorca la recoltare. Estimarea mea de atunci era cam 100kg de porumb pierdut la hectar, cam o caruta la 3 hectare. Evident ca era destul de mult astfel incit sa justifice sa pui copii de 10 ani sa mearga 10km pe zi printr-o tarla plina de buruieni, poate plina de noroi dupa o ploaie. Era justificat si ca unii copii sa se accidenteze, mergind printre acele ramasite de coceni de 20cm inaltime in care puteai sa cazi si sa te ranesti. To justificata era si posibilitatea de a lua RÎIE. Am avut RÎIE in clasa a 6-a, luata la practica. Pentru cei care nu stiu, cautati SCABIE pe google.
Cind se ajungea la jumatea lui octombrie trebuia sa intervina vreun inspector scolar sa convinga secretarul judetean sa incheie practica agricola si sa lase elevii la scoala. Daca ala era al dracului de prost si incapatinat, numai vremea urita incheia practica agricola. Ce sa vezi, si primavara faceam practica agricola, cam vreo 3 saptamini, sa nu uitam ca traim la tara si suntem sclavii regimului ceausist. Praseam porumb sau floarea soarelui. De ce regimul folosea copiii la prasit si nu o facea cu utilaje mecanizate? Pai se intimplau mici desincronizari in sistem si cresteau porumbul si floarea soarelui peste 50cm, prea mari pentru a fi prasite cu utilaje, care aveau o inaltime mica, puteau prasi plante de maxim 20-30cm. Sau buruienile nu cresteau atat de mari incit sa fie utila prasirea lor cind plantele erau mici, se mai astepta nitel, apoi prasirea era posibila numai manual, cu sapa. Cine sa faca asta? Copiii, viitorul patriei.
In clasa a 7-a, adica toamna 1986, am facut practica 6 saptamini, pina la final de octombrie. Asta pentru ca in primavara, datorita exploziei de la Cernobîl, nu am facut practica agricola. Comunistii s-au gindit ca totusi nu e sanatos sa tii copiii afara, cu tot norul ala radioactiv ce se invirtea prin Europa. Dar in septembrie a fost ok.
La liceu , 1987, am schimbat placa. Daca in primele zile de scoala am mers zilnic la cules de fructe, prune si mere de toamna la o ferma pomicola din apropiere, dupa vreo doua saptamani decizia fost sa mergem in tabara de munca, la o ferma viticola aflata la vreo 40-50km de oras, majoritatea elevilor fiind adunati din tot judetul, deci destul de departe de casa fiecaruia. Doua saptamini intr-o ferma la cucuieti, fara chiuveta si wc cu apa curenta, intr-o cladire a CAP-ului respectiv transformata in dormitor, cu robinet in curte. Doua saptamini fara baie. Ireal, nu?
Doua saptamni in care fetele de 14-15 ani, abia intrate la liceu, au ajuns toate la ciclu, unele la PRIMUL CICLU, fara sa stie ce sa faca. Acum 30 de ani lucrurile stateau un pic altfel decit azi, baietii erau baietei la 14-15 ani, fetele erau inca fetite, abia le venea ciclul. Nu vedeai vreo fata fardata, nu aveau habar de sexualitate ca azi, chestiile erau simple de tot. Aveam diriginte o femeie foarte energica, care a maturat pe jos cu toti de pe acolo, barbatu-sau era director de fabrica mare in oras, prieten cu secretarul de partid judetean si nu avea frica de nimic. A tinut doua zile toate fetele in dormitor, s-a dus ea cu un tractorist pina intr-o comuna alaturata si a cumparat VATĂ si feșe sterile si le-a invatat pe fete ce si cum e cu ciclul. A urlat sa nu vada barbat pe o raza de 200 de metri in jurul cladirii aceleia, ca le rupe picioarele. Fetele alea s-au spalat la păsărică la robinetul din curte, cu alte trei-patru tinand un cearsaf in jurul ei.
Anul urmator a fost la alta ferma, tot fara baie, la mere. Alte doua saptamani, in care macar aveam muzica in fiecare seara, un fel de discoteca cu un Magnetofon, venea un baiat din sat si ne distram cumva. In 89 toamna am fost la o ferma viticola, am cules struguri pentru vin, nu de masa, nu puteai minca.
Chestia e ca toate astea se intimplau pur si simplu, nu puteai refuza, erai obligat sa faci asta, ca sa poti merge mai departe. Sa zicem ca puteai refuza, nu te prezentai la practica agricola. Ce urma? Pai la gimnaziu aveai media scazuta la purtare, dar la liceu erai poate chiar exmatriculat din liceu, si trimis la un liceu de cacat, sau o scoala profesionala. Ti se refuza dreptul la educatie pentru ca nu acceptai ce hotara sistemul comunist pentru tine, anume ca trebuie sa sclavagesti doua-patru saptamani pe an nespalat si cu mincare groaznica. Uitasem de asta, de mincare. Era o chestie cu care te obisnuiai pina la urma, cind am ajuns acasa mincarea nu avea gust, atit de obisnuit eram cu laturile alea. Ah, si am gasit viermi in orez, avea larve in el si-l gatisera, avea si carne in el, era bun. Cind ti-e foame, nu mai esti asa sensibil la ficat si bila.
Agricultura acum, dupa toate astea? Cel mai ineficient mod de a-ti consuma energia, mai bine tragi de fiare, daca tot vrei miscare. Munca fizica era singura modalitate de a avea mincare in urma cu nici 70 de ani, cind toti membrii familiei asta faceau. Unii pot sa fie mult mai utili facind altceva decit agricultura de subzistenta. Ii inteleg pe cei care se muta la tara si fac o mini ferma, un solar, produc carne si legume de vinzare, si din asta traiesc. Dar sa te muti ca sa „traiesti sanatos” inconjurat de balegă, pentru ca doar asa te simti in comuniune cu natura, in timp ce faci software pentru ca ai conexiune la internet oriunde, nope. Munca in agricultura presupune efort fizic si mental serios in salturi, saptamani la rind, apoi pauza, iar timpul cind nu faci nimic e fix necesar pentru odihna, ca sa poti continua cind vine iar vremea muncii. Chestia e ca nu merge cu procrastinare corporatista, lasa ca o frec acum si fac in weekend in plus. Plantele necesita muncile la momentul potrivit, nu mai incolo, nu mai devreme.
Cei care nu au alta solutie de subzistenta decit agricultura sunt cei care nu-si pot vinde forta de munca sub alta forma. Iar astia nu produc mincare pentru restul, pentru ca nu produc suficient pentru ei insisi. Agricultura intensiva e solutia, dar fara chimicale ce se regasesc in produs mai tirziu. Asta e alta discutie.
Daca hipsterii de azi ar fi avut experientele mele povestite aici, nu ai fi auzit pe unul ca vrea la tara.
@Finch, am făcut practică agricolă o singură zi, în septembrie ’89. eram în cls. III-a, 9 ani și eram cât un creion. la bumbac. cred că după aia au intervenit niște părinți pe ”unde trebuie”.
nu, nu m-am distrat. (că-i mai auzi pe câte unii ”ne distram cu colegii, mâncam fructe, bla, bla, ce mișto era” )
Sunt nascut la tara, trait la tara pina la 14 ani, cind am plecat la liceu la oras. Pe urma a urmat facultatea la oras si la oras am ramas. Merg la parinti la doua-trei saptamani, sau cind e nevoie, au gospodarie, vie, pasari. Animale nu mai au, dar au avut cind traiau bunicii, oi, vaca, porci. Am copilarit cu lapte, brinza de oaie si de vaca la discretie, rosii, castraveti, ardei, vinete, ceapa si usturoi din gradina. Stau la casa acum, dupa 11 ani de bloc, in interiorul centurii Bucurestiului. Nu m-as intoarce la bloc, decit poate dac-ar fi in Manhattan la etajul n-spe, cu vedere la Central Park. Ei bine, dupa plecatul din casa parintilor, nu mi-a mai placut absolut deloc viata la tara cu gospodarie si animale. Mizerie, balega, putoare. Din amintiri nu-mi iese faza cind mi-au cumparat ai mei pe la 9 ani niste bascheti chinezesti din aia celebri, cu cauciuc la glezna, culoare rosie pinza, cu cauciucul alb, si am calcat cu ei intr-o balega de vaca chiar in prima zi. Bai, am plins o ora. I-am spalat cu peria si detergent, i-am uscat. Din acel moment mersul cu baschetii aia prin sat era cu capul in jos dupa balegi si gainat de pasare. Nu am jucat fotbal cu ei decit dupa ce s-au cam rupt, cind era clar ca sunt paraditi. Acum cind ajung la tara nu suport cintatul cocosilor, urletul cainilor, tipatul pasarilor de curte, mirosul de cacat de porc. Vreau liniste, doar zgomotul naturii, pasari din natura, nu domestice.
Acum multi ani primarul a bagat apa in satul parintilor. Nu o foloseau la nimic, aveau acel camin in curte, la drum, fara utilitate, ca ei au fintina cu pompa sumersibila, apa la galeata, fara hidrofor. A trebuit sa-i amenint pe ai mei ca nu mai vin pe la ei daca nu fac baie. Pina la urma m-am apucat eu cu un var si in doua week-end-uri am facut o camera baie, am capitonat-o cu vata minerala si rigips, apoi varul a adus o echipa de profesionisti si baietii au instalat fosa septica, apoi gresie, faianta, dus, chiuveta, wc si boiler electric, au tras conducta de evacuare la fosa, in spatele curtii. Tot frumos si infloritor. Daca ii lasam pe parinti sa decida ei cind isi pun instalatii moderne, niciodata nu faceau. Tot in gradina mergeau.
Lasind la o parte chestia cu wc in casa, care e diferenta absoluta intre evul mediu timpuriu si secolul 20, nu mai pot trai in gospodarie cu animale pe linga casa si miros de excremente animale. Nu pot trai cu drum de pamint si noroi pe incaltari. Ok, vreau drumetie prin noroi, iau bocanci de asa ceva si ma noroiesc, dar nu atunci cind am pantofi in picioare. Si se poate. Orice se poate. Ai pamant de oale prin curte si cind stropesti nitel faci oale pe incaltari? Aduci o basculanta de pamant mai negru, niscai nisip si apoi pui iarba. Intelenesti iarba aia si gata, s-a terminat cu noroiul. Nu pui neaparat beton. Cred ca guvernul ar trebui sa porneasca un program „prima iarba in curte” pentru satele din Romania, care se zbat in noroaie pina la git.
Cind aud de hipsteri ce se muta la tara cu animale si pasari, ce pot sa spun, decit ca sunt niste timpiti ce vor descoperi ca sunt timpiti si apoi vor avea o mare rusine sa spuna ca au dat chix cu viata la tara, pentru CA PUTE de la animale, si nu doar ca pute, dar putoarea aduce si muste si tintari. Da, stim, animalele sunt crescute cu hormoni si chimicale in ferme, e mai sanatos puiul ala de fuge cu 50km/h cind vrei sa-l prinzi si are numai tendon. Intrebarea e: chiar vrei sa-ti petreci viata facind mincarea pe care o poti cumpara facuta de altii? Altfel nu poti sa-ti petreci viata, facind ceva mai util pentru tine si cei din jur?
100% de acord. serios.
da’ ma zgarie pe retina o chestie. tu stii ca si pasarile sunt tot animale, da?
dacă-mi amintesc bine (e posibil să mă înșel, sunt la 2 vieți distanță de clasa a X-a), dpdv zoologic doar patrupedele sunt animale.
scrie omul chestii, cu atat ati ramas, daca pasarile sunt animale sau nu.
Nu sunt MAMIFERE. E ok asa, va ajuta acum? Pasarile se inmultesc prin oua, deci nu sunt mamifere. Dar cumva intra tot la zootehnie.
„Patrimoniul zootehnic este constituit din principalele ramuri: creșterea bovinelor, porcinelor, caprinelor, ovicultura (ovine), avicultura (păsări domestice), creșterea cabalinelor și cunicultura (creșterea iepurilor de rasă).”
Cu ce sa va mai ajut, sa intelegeti si altceva din comentariul omului?
De la doua pulpe in sus sunt animale
Flacai, din comentariul cu „pasarile sunt tot animale” inteleg ca nu ati trait la tara. Vedeti voi, in mediul rural exista niste stereotipuri semantice, taranii spun „animale” la patrupede, iar pasarile sunt pasari, pentru ca nu aveau asa de multe cunostinte de zoologie, regnuri, etc. Eu am folosit aceste stereotipuri verbale inca intilnite la generatia nascuta dupa razboi pentru a da un aer rural povestii mele.
Cred că depinde și unde este casa de la țară, ce vecini ai și cât timp stai acasă. Se întâmplă în multe regiuni să dispară tot dacă pleci o zi, două de acasă, știu cazuri și am mai citit și în presă așa că presupun că un aspect foarte important este comunitatea în care te muți. Asta dacă nu vrei să stai tot timpul acolo să păzești. Văd că mulți au case în care se duc în weekend, așa că presupun că sunt multe locuri rezonabile, dar furtul din gospodării, în special a animalelor este o realitate mult prea des întâlnită în satele de la noi.
PS: nou trend ”wellness”de terapie la orizont: https://www.libertatea.ro/lifestyle/imbratisarea-vacilor-un-nou-trend-de-terapie-pentru-bunastarea-oamenilor-3153674
Fix la asta ma gandeam si eu. As fi fost curios sa aflu ce metode anti-suedeji au implementat comentatori care ziceau ca dau pe acolo doar prin week-end.
@N
Socrii mei, pana anul asta, cand au intrat la pensie, mergeau doar de 2 ori pe saptamana sa ude gradina, sa tunde iarba, etc. Acum stau mai mult pe la tara, dar pana atunci, aveau urmatoarele metode anti suedeji:
-Nu expui nimic in curte. Daca te roaga vecinul sa ii imprumuti masina de tuns iarba (ca se uita peste gard si vede, la tara au o nesimtire crunta, sa isi bage nasul), ii spui ca ai imprumutat-o de la altcineva, ca nu ai bani de asa ceva (sau, nu locuiesti mereu acolo, ca sa merite sa cumperi). La fel si cu alte scule scumpe.
– Pana si TV-ul 4K l-au adus in masina, acoperit cu ceva si au bagat masina pana in fundul curtii, ca sa il scoata si sa-l bage in casa. Daca mai intra in vorba cu vreun vecin si zicea vecinul de vreun subiect la tv, socra-miu zicea „aaa, nu stiu ca n-am televizor aici, citesc stirile pe telefon”.
– Gratii la geamuri si usi, preferabil rulouri de metal, ca arata mai estetic. La tara la noi, casa e batraneasca si darapanata, asa canu s-au pus rulouri, doar sunt incuiate toate cu lacat si cu o usa de metal peste. Dar nu vine nimeni la saracii aia care n-au bani de scule.
Tot pe vecinul amarat, care, a strans 300 de lei sa isi ia nu stiu ce scula si s-a laudat cu ea in tot satul, l-au vizitat si l-au lasat fara ea.
– Un vecin de incredere. Aici depinde de fiecare, cu cine se stie.
– Din nou, totul se tine ascuns. Daca faci tuica, vin, zacusca, ai grija sa mentionezi (daca aduce vreun vecin vorba „ehe, vecine, faci zacusca?!”) ca faci si tu 4-5 borcane, sa ai la oras. Nu vorbi tare cu cei din curte, sau la telefon, despre ce faci. eventual intri in casa, daca tii mortis sa spui la prietenul corporatist, ca faci 40 de borcane de zacusca. Se aude tot pe la vecini, chiar daca ti se pare ca nu.
– Nu primesti pe nimeni in curte. Sau daca primesti in curte, nu ii lasa sa se apropie de casa. Lumea e curioasa si se uita. Chit ca nu e din rea vointa, neavand despre ce sa discute, automat o sa zica „am fost la X in curte, sa vezi ce are pe acolo”. Asa se duce vorba si se aude la cine nu trebuie.
– Noroc. Cu toate astea de mai sus, tot sunt riscuri, dar daca esti discret si ai grija sa stie toti ca esti rupt in cur, sansele sa se deranjeze careva sa iti faca o vizita, sunt mici.
– Depinde de sat si comunitate. La noi in sat sunt putini suedeji si furturile sunt rare, o data la cativa ani. De multe ori, sunt furturi la pont. Nu intra nimeni sa orbecaie prin curte, fara sa stie exact ce cauta. De-aia insist pe discretie.
– Camere de filmat. Socrii acu stau la tara mai mult, ca au iesit la pensie si vad pe telefon tot ce se intampla la bloc. Stau la ultimul etaj, sunt doar 2 apartamente asa ca au batut palma cu vecina sa puna camere de filmat. Toata lumea e linistita.
Ceea ce se poate aplica si la tara.
Exista sisteme cu senzori de miscare, se activeaza camera cand simte miscare.
Daca pui camere, incearca sa le maschezi. Daca vad ca ai camere, automat considera ca ai ceva de pazit.
Cam asta era la noi. Oricum, dupa cum am zis, nimic nu e 100% sigur (pana la urma, daca vrea sa intre, o face si cu tine in casa), dar toate astea adunate, scad sansele de a fi vizitat de cine nu trebuie.
Am si eu in familia extinsa 2 retardati din astia, el wanabee guru Bivolaru mare yoghin dar fara job si ea cu un job stabil si handmade-uri, el cica ar fi sobar in timpul liber :))))))))))adica mai tot timpul, dar face atatea sobe pe an incat parintii ei(pensionari dealtfel) trebuie sa le mai dea banii.
Am stat la tara cand eram copil si stau acum la casa intr-un mic orasel civilizat din vecinatatea franceza a lui Fluture, singurul sfat ce-l pot da e sa nu va mutati daca nu va place mestereala ca altfel dati faliment.
Poate face El padron si o serie de guest post-uri cu experintele noastre la casa , ca doar e cererea mare dupa Covid.
primesc articole pe mai. sparge gheața și trimite, poate așa văđ și alții și trimit și ei.
Io chiar mă întreb. Oare ce or mai face marii artişti de handmeduri care vindeau mărţişoare şi alte căcaturi la 50 de lei o figurină de ipsos vopsit funny pe la târguri de nu mai aveai loc de ei ? Au murit sau trăiesc din pensia babacilor ?. Că e greu la corporaţie unde ai şefi care să-ţi zică ce şi cum să faci.
Cunosc o tipa care facea asa ceva. Isi daduse demisia din corporatie „pentru a se regasi”. Si o „regasim” azi, dupa cativa ani, tot in pozitia pe care o avea in corporatie, dar la alta corporatie.
Un caz pe care il stiu.
din punctul meu de vedere: apă curentă, budă în casă și curent electric. asta minim-minimorum. în casă, acum. nu ”la poartă”, ”peste o săptămână, stai să cumpăr și să caut muncitori”, ”ne bagă la anu’” ”e stâlpu’/conducta în susul/josul străzii, la 100 m”. și ceva bani pt alte îmbunătățiri rapide.
anul trecut am petrecut o juma’ de dimineață și o după-amiază la proaspăt achiziționata proprietate de la țară a cuiva: nici apă curentă, nici puț, nici budă, nici căcăstoare în curte, nici curent. pot spune că am supraviețuit. și atât.
nope, not for me. nici măcar 2 zile.
Dem Radulescu aka Temistocle, indreptandu-si spatele pe o veranda unde a aterizat mai mult fortat:
– Minunata e viata la tara…
Dupa care il apuca un junghi. Asta e oraseanul la tara, magistral jucat de un mare actor.
Eu am sa ma mut la casa/tara cu min 1000m2 cand se vor indeplini urmatoarele conditii:
– casa sa fie racordata la gaz, canalizare si apa
– in localitate sa existe gradinita, scoli decente
– sa imi permit sa platesc oameni pt curtaenie, gradinarit…
– sa o cumpar fara imprumut in banci
– sa existe transport alternativ (tren) la intervale regulate
Conditiile nu sunt scrise in ordinea prioritatii.
Faza e ca am gasit o asemenea locuinta in Romania dar am un mic neajuns – inca nu am bani de asa ceva.
So, cei ce vor sa contribuie la indeplinirea unui vis pot sa imi doneze suma necesara. Mai am nevoie de inca 100k euroi.
😂😂😂
Ciugud?
Puteai pune un cameltoe in poza cu purcelul.
Exista si experiente mai putin placute legate de viata la tara. Ca exemplu din copilaria mea:
– Tata da-mi si mie 1 leu sa beau un suc in oras!
– N-am! Am comandat gard/tigla/boltari/ciment/baraca/pompa/gaini/s-a spart conducta/ e apa in beci , etc.
Si tot asa ani de zile. Mare mirare ca nu m-am apucat de furat.
Da’ şi când o fi… o să moşteneşti nişte chestii bine făcute. zic şi io
@Shoric „bine făcute” HA! HA! Esti amuzant!
Chiar daca erau bine facute, ceea ce nu e cazul, un gard de 20 de ani tot o ruina e.
Un suc savurat la vremea lui face cat un milion de metri de gard betonat. Eu il inteleg pe Dex.
Este plin netul de oameni care se plang pentru ca s-au mutat la tara, intr-o casa fara utilitati, din cauza unora care au pus poze pe facebook cu wc-ul din curte, idilizand astfel viata la tara
Bunicii mei au ajuns la oras in momentul in care le-a murit primul copil. Ceva „salvabil” daca ajungeau la medic la timp.
Bunica a spus: „Nu mai vreau sa traiesc asa ceva, iar daca nu vrei sa mergem la oras, ma duc singura.” Bunicul a vrut. S-au mutat la oras. Apoi a aparut tatal meu si matusa mea.
Am vrut sa scriu acest comentariu pentru a completa „părinții sau bunicii lor s-au luptat cu greutățile vieții, tusea, coropișnițele, comunismul, frigul, s-au suit în căruță, au făcut între 2 și 4 zile până la oraș, în căutarea unei vieți mai bune.”
Un caz de oameni mutati la tara: pensionari, 60+. Au apartament in Bucuresti, in bloc comunist, cu 12.000 au luat ceva la 50-60 de km de Bucuresti, intr-un sat. E „locuinta de vara”, din mai pana in octombrie. Caca in curte, dus cu apa incalzita la soare (am scris eu un articol la care mi-am luat multe mui), apa de baut de la supermarket, apa pentru menaj din fantana cu hidrofor.
Se poate, daca ai o sursa de venit.
Bineinteles, mosul (care nu e mos deloc) munceste prin curte cate 8-10-11 ore, depinde de ce are de facut. De fapt, de asta s-a mutat la tara, ca e un om foarte activ si… ce sa faca la etajul 6 in cartier comunist bucurestean?
Trag concluzia ca mutatul la tara e aproape exclusiv pentru oameni care au energie, multa energie. Sau bani, multi bani.
Viata fara cap, nu fara ceas.
Bai si eu sunt defect. Am casa la oras cu curte mare cu pomi si gazon, am ce vreau si totusi imi doresc sa ma mut la un moment dat la tara sa pasc gaini si sa tin 2 capre si o pisica. Precizez ca sunt trait la tara pana pe la vreo 11 ani. De fapt asta e planul meu. Trag ca sclavul, fac ce pot si cand ma satur de tot si sunt copiii mari, ma mut fix intr-un catun la cucuietii de deal si fuck them all. Si nu vreau sa ma mut aproape de oras ci chiar in pustietate aspra si fara conditii si sa imi fac ce vreau eu, cum vreau. Nu ma intereseaza serviciile medicale. Frica de boala nu o sa impiedice nebunia asta.
Cauta Cezar Outdoor pe YT. S-a mutat fix la cucuietii din deal(nu permanent). Iti propun de pe acum sa cauti un hectar-doua de padure sau deal in zone semi-parasite si sa experimentezi asa in weekend-uri sau o saptamana-doua vara si iarna. Apoi mai discutam.
Pai el spune de acelasi confort ca la oras, dar compara un apartament amarat cu o casa cu curte. Poate fi mai scump la tara, dar confortul e mult superior, nu e acelasi.
Plus ca baga in ele, costa o pula triplu.
Compara aceeasi casa cu acelasi teren la tara vs bucuresti daca vrei.
Reply la #30 – #31
Tot n-am inteles de ce e rusine sa dai la porci. Nu inteleg, taranii isteti, fara wi-fi, vind, fara sa plateasca TVA etc, kilul de pasare cu 100 lei, laptele cu 6 lei, zacusca cu 15 lei etc la prostii de la oras. Nu stiu citi de la oras ramin cu ceva la sfirsit de luna. Nu stiu citi dintre cei care citesc blogul asta ramin cu ceva bani. Nu vad o mare filozofie sa iti faci un foraj pentru apa + o fosa septica ecologica sa rezolvi apa si canalizarea, doar de curent ai nevoie sa traiesti ca la oras.
Nu-i rusine sa dai la porc cu success. E mult mai mult de munca, decat e la oras, pentru aceleasi conditii, cine reuseste e mandru. E rusine ca dupa ce 2 generatii au muncit sa se scoata din mocirla, tu sa traiesti mai prost ca ei. E rusine apoi sa te lauzi cu mocirla ta pozand-o din unghiuri ca sa para dat procul cu ruj.
Nu e o rușine să crești porci /găini/rațe sau ce mai vrea mușchiul tău ca să aibă ce mânca și gura ta. E o alegere personală plus că dacă faci un raport costuri vs. randament, ieși pe plus dacă le cumperi de-a gata. Legenda spune că munca și banii pe care le investești în cultivatul roșiilor, de exemplu, te costă mai mult decât salatele de roșii și bulionul pe care-l folosești peste iarnă. Dacă ai o pasiune pentru munca fizică, nu te oprește nimeni să crești un porc căruia să-i miroși rahatul tot anul. Nu mai pun la calcul substanțele pe care le folosești să alungi muștele și puricii care vin la pachet cu cotețul porcului (nu vei scăpa niciodată de muște, indiferent ce insecticide vei folosi). Ai acordul vecinilor să crești animale sau acesta se consideră prezumat?
Pentru reminiscențe rurale cu tăiat porc și alte chestii cu țuică fiartă , se poate cumpăra carcasă de porc. O iei, îți faci slănină, șuncă, lebăr cu quinoa,, parizer ca pe vremuri, șuncă și alte delicatese săsești. Doar că deși nu pare mare lucru, ar cam trebui să te pricepi. Ținutul porcului de coadă la 5 ani nu prea e de ajutor, vorbesc serios. Din ăia șapte pretini care vin, măcar unul să știe să tranșeze, restul oricum după trei ore sunt beți rangă și discută de fotbal sau mașini.
Am trăit la țară până în 1984 și știu tot ce presupune asta: tăiat lemne, hrănit animale, (porc, găini, rațe, gâște, mers cu vacile satului pe dealuri când venea rândul), prășit, cules porumb, fasole, bostani etc. Bineînțeles, la țară pe clasic, gen nu apă curentă, budă în fundul curții, încălzire la sobe pe lemne, fântână la 100 de metri, dimineața ieșeau aburi din gură când scoteam capul de sub plapumă (iarna).
) sau genul „înșiruite” unde îți auzi vecinul când pârțâie mai dihai decât la bloc).
Din 1984 am plecat la liceu în oraș mare, la internat și apoi în vacanțe am continuat aceeași activitate în rural. Făcut armată, apoi facultate rămas în orașul mare, cu serviciu la stat și locuit cu chirie (cămin de liceu, apartament cu două camere și din 2004, apartament ANL, cu trei camere).
Mi-am promis mereu că nu mă voi mai muta la țară, fiind în esență un leneș în ceea ce privește munca fizică.
Printr-o infuzie de sânge tânăr (căsătorie cu o domnișoară născută când eu dădeam treapta a doua) și din cauza unor motive birocratice (neprelungirea contractului de închiriere la ANL) din 2018 am cumpărat o casă la țară (mi-a trebuit mult curaj să iau decizia asta) într-un sat satelit al orașului, zonă în plină dezvoltare imobiliară. Gaz, apă curentă, fosă betonată de +6 mc, 3 camere 90 mp utili, în interior (nu cu tot cu terasă, cum apare în reclamele imobiliare), 400 mp de teren.
Pus gazon, în jur de 10 pomi fructiferi, doi brazi argintii și două magnolii în fața casei, 20 de tuia în spate și în jur de 70 de tufe de trandafiri, de jur împrejur, 5 butuci de vie, soiuri exotice într-o laterală a casei (printre butuci am pus pătrunjel, morcov și ridichi, experimental, în primăvară).
Energie electrică fără fluctuații de la furnizor oficial, net și cablu prin fibră optică (nici la bloc nu mergea atât de bine), între timp s-a deschis un Profi la 200 de metri de casă un Lidl și un Penny la aprox. 2 km.
Vorba unor comentatori de mai sus, când mă plictisesc la laptop, ies să ud gazonul sau să beau cafeaua pe terasa din spate (aprox. 25 mp, cu structură preexistentă de schelet de lemn, venită la pachet cu casa, acoperită și întărită cu un cost de 3000 de lei).
Grătar cumpărat cu 550 de lei de la un magazin de bricolaj (din ăla de beton din 4 corpuri care se pun unul peste altul, are vreo 600 de kg).
Important de menționat, e casă plan parter, nu am vrut cu etaj (merg spre o vârstă și îmi și place single malț
Concluzia: viața la țară este mult mai frumoasă decât cea de la oraș (poluarea, incluzând-o și pe cea fonică e o realitate de care îți dai seama doar când schimbi mediul) dacă alegi pe principiul confort cel puțin cât la oraș, nu hipstereli de crescut animale domestice.
Cu 400 m de teren in „sat satelit” tu nu esti la tara, esti la oras in suburbii.
Oricat de deprimanti ar fi astia, nu-s mai rau ca aia de la lipa-lipa care s-au mutat din Thailanda ca era scump si lucrau in Laos la o pensiune in schimbul cazarii.
Lumea are impresia ca viata e asa roza si frumoasa la tara. Ma duc la bunica lu a mea cam de 2-3 ori pe an si stam acolo cate o saptamana 2 (am multe ore suplimentare care se transforma in libere). Si boss, e greu. Mi-am rupt carca la carat de saci cu cartofi, prune etc. Si nu va inchipuiti ca plec cu portbagajul plin de te miri ce de acolo (i20 incape un rahat in el). La anul vreau sa ma duc sa scot toate pietrele din curte (tarnacop) si sa fac cumva o intrare child & car friendly. Idei? Vazusem niste chestii de plastic care se baga in pamant. Sa fie ceva sa nu-mi namolesc rotile la masina si daca cade copilul pe ele sa nu se zgarie.
Pietris de rau, nesortat, strat de 10-15 cm. Daca nu ai gaini libere in cativa ani se transforma intr-un fel de gazon rustic, cu drenare buna, nu ai noroi.
Salut
Viata reala e mult mai complicata decat cea de pe hartie(display).
Faza cu 2 zile in caruta aduce in tablou 2 epoci diferite. Intr-adevar parintii sau bunicii plecau in caruta pana la gara nu chiar doua zile dar se trezeau cu noaptea in cap.Unii plecau cu studiile a 4 clase primare cum se spunea, de la plug direct la autocamioane Brasov sau Tractorul.Erau angajati,formati in campul muncii, scolarizati,cazati in Noua.In mare urma insuratoarea, copii m, repartitie de apartartament cu 2-3 camere.Copii acestora unii au lucrat si ei tot in Autocamioane sau Tractor.Pana sa vina revolutia erau pe lista sa obtina o repartitie de garsoniera sau apartament.A venit si revolta.Repartitiile stop.Blocati la parinti sau blocati in caminele cu baie, wc si bucatarie la comun multi chiar avand copii. Fabricile in declin pana la somaj mai era un pic.A venit si somajul.Fuga la parinti sau fuga in alcool.Unii s-au intors la casa bunicilor cazuta in paragina. Nefiind birocrati ci oameni obisnuiti cu cârca nu a fost mare soc. Unii au plecat in lumea larga.Unii au murit parasiti de nevasta si copii, alcoolici, bolnavi de silicoza cauzata de topitoria din uzina.Morti de zile bune in cusca lor de camin de nefamilist. In floarea varstei,fara ca cineva sa remarce.Caz real.
Mulți naivi atrasi de viața de la țară nu își curăța nici măcar zăpadă de pe mașină iarna, habar nu au ce implica si câtă munca este dacă ai o casa cu ceva pământ. Eu momentan locuiesc într-un apartament si am zilnic ceva de făcut in el, numai gândul ca as avea o casă cu o gospodărie mai mare mă zburleste… Bine, dacă esti indolent poți trăi fara probleme la țară…
de aia vezi atâtea garduri dărăpănate și case care stau să cadă.
@ Big: dacă aveam un hectar de teren, eram la țară? Ia-ți tu un apartament de 39 mp în suburbii la etajul 4 din 4 și consideră că ești la țară. Am ales să iau o casă pe 400 mp tocmai din motivul că nu m-am mutat la țară ca să cresc animale și să cultiv legume pentru consum propriu. Dar măcar ai făcut o observație bună, nu m-am mutat la boscheți, sunt la 3 km de oraș, pe un deal și e liniște și aer curat.
Bine, in definitiv, eu nu înțeleg de ce te râcâie pe tine, in general, viața și deciziile altora și de ce trebuie sa fii atât de hater. Bănuiesc, totuși, că e o varianta mai simpla decât chiar sa te apuci sa scrii content calitativ.
venind de unde vii tu, nu știi ce e aia conținut calitativ.