Adresa din buletin…

Ca orice știre care are o durată de viață de trei zile, aia cu educația sexuală în școli deja s-a fâsâit, iar noua bombă prin bula mea de facebook e propunerea USR-ului de a scoate adresa din buletin. Tot soiul de întrebări care mai de care mai cretine, gen „da’ unde mă mai găsește poliția” sau „dacă ești într-un proces, unde trimite avocatul/judecătorul citația„.

E cumva amuzant, că sunt zeci, poate sute de mii de oameni care locuiesc în alte orașe, gen București, iar adresa lor din buletin e prin Buzău sau Oradea. Ălora unde le trimite judecătorul citația sau unde-i caută poliția?

Parcă am scris la un moment dat despre cum funcționează sistemul britanic: nume întreg, adresă, data nașterii, cod poștal. Dacă nu ai nevoie de mașină și nu vrei să călătorești în afara țării, poți trăi liniștit fără nici un act de identitate. Nu ți-l cere nimeni: nici la poliție, nici la angajare. Nicăieri. Nici măcar la cabina de vot.

Eu, de exemplu, am contracte cu Anglian Water, British Gas și Virgin Media. Nume, adresă, cod poștal. Când m-am înscris la GP (medicul de familie), ca să-mi facă NHS number, nu mi-au cerut nici un act. HMRC-ul (fiscul) nu mi-a cerut nici un act. Când am deschis ltd-ul, firma de contabilitate nu mi-a cerut nici un act. Când m-am înscris ca să votez la locale, consiliul nu mi-a cerut nici un act. Și, cu toate astea, UK-ul n-a crăpat, iar fiscul mă rupe anual la portofel.

M-am uitat, de curiozitate, în contractul de angajare, după ce am trecut de la contractor la full-time. „ȘANTIER SRL în calitate de angajator și ALEX ZUGRAVU’, domiciliat la Buckingham Palace, în calitate de angajat„. Mi-au cerut NINo, să știe pe ce număr să plătească taxele, și asta a fost tot. Ba mai mult, în contractul de muncă nu scrie nici măcar „Alexandru”, scrie „Alex”, iar adresa pe care au folosit-o e aia de la contabili, că s-au luat după contractul cu ltd-ul. Nici n-au nevoie de adresa mea fizică. Dacă arde, găsesc ei o soluție să dea de mine.

Pornind de la asta, putem extrapola un pic la România:

• de ce are nevoie angajatorul de seria și numărul buletinului, data nașterii, câte neveste ai avut, câți frați și surori și câți copii din flori ai făcut? OK, pe asta cu copiii aș pricepe-o dacă ai avea deduceri fiscale pentru cheltuieli gen grădiniță, dar n-ai. La ce-i trebuie, deci, angajatorului, atâtea date? În afară de CNP, pentru fisc, și de adresă, ca să-ți trimită acasă hârtia de concediere în caz că nu mai dai pe la muncă, n-are nevoie de restul datelor
• de ce are poliția nevoie, când schimbi buletinul, de contract de proprietate sau, în caz de închiriere, ȘI de prezența proprietarului? Ca să confirme ce? Ceva ce statul deja știe, prin ANAF? Sau poliția n-are încredere în ANAF?
• de ce e nevoie ca un SRL să pună în contract toate datele fiscale (gen număr de înregistrare la registrul comerțului – jî-ul celebru – și CUI și cod de TVA și șapte adrese), când, în realitate, în afară de CUI și de codul de TVA pe factură n-ar trebui să ai nevoie de altceva?
• de ce, dacă depui o cerere la primărie – sau la orice instituție publică – trebuie să completezi tot arborele genealogic („Subsemnatul Gigel, fiul lui Ionel și Maria, născut la 1900toamna în localitatea Crăcănații din Deal, județul Viezure, domiciliat în str. Apocalipsei nr. 13, identificat cu CI seria ABC nr. 123456, cod numeric personal 1234567890123 etc.„), când nu e nevoie decât de maximum nume, CNP și adresă?
• de ce e nevoie ca pentru orice rahat să dai o copie a buletinului (inclusiv la angajare), copie a certificatului de naștere, a permisului de conducere, a pașaportului, a diplomei de Bac chiar dacă dai și-o copie a diplomei de doctorat (că se presupune că nu poți face facultatea fără liceu), copie a diplomei de capacitate și copie a diplomei de participare la concursul de desen de la grupa mare, la grădiniță? Înțeleg dacă te angajezi la stat, dar la privat? Pentru ce îi trebuie lui Digi sau Enel-ului să știe cum îi cheamă pe părinții mei?

Bine, bine, dar cu votatul cum faci?, o să mă întrebe cineva. Cu votatul e simplu: oricum ți se scanează buletinul când dai cu ștampila și în dreptul CNP-ului tău se pune o bifă în baza de date, iar dacă încerci în altă secție, dă eroare, că știe c-ai mai votat. Deci, ce mai contează? Nu mai merge cu fraudarea ca pe vremea lui Năstase, când nimeni nu verifica listele din Giurgiu cu alea din Alexandria. OK, poate e greu, atunci hai să facem (oarecum) ca englezii:

• primul pas e să dai o lege, dacă cu zăhărelul nu merge, ca impozitul pe proprietate să pice în sarcina rezidentului la respectiva adresă, iar contractele să fie înregistrate la primărie. În Anglia e mai simplu, că plătești council tax, care e o combinație de impozit cu factura pentru ridicat gunoiul și alte contribuții la pompieri și altele, și nu e deloc ieftin, așa că e în interesul proprietarului să o plătești tu (£130/lună, cazul meu, cu 25% reducere de single person)
• al doilea pas e ca rezidentul să preia contractele de utilități – și cu ocazia asta nu tre’ să te mai cerți cu moșul ăla de la administrație care-ți umflă factura la gaz. Contract direct cu gazul, contract direct cu electricitatea, contract direct cu apa – că oricum ai apometrele în casă. Ai contractul, ai dovada adresei
• dacă te muți, contractul de închiriere e automat înregistrat în noul loc, iar treaba ta e să anunți primăria de care ai aparținut până atunci că te-ai mutat, ca să nu mai plătești impozitul și dincolo
• cu trei luni înainte de alegeri, primăria, care are deja o evidență cu toți adulții rezidenți, îți trimite prin poștă un plic cu un cod unic și un formular. Codul îl poți folosi ori pe un site dedicat ca să te înregistrezi ca votant, ori completezi formularul și-l pui frumos la poștă sau îl duci la primărie, care-ți confirmă înregistrarea
• în felul ăsta, ai și o imagine completă a demograficelor, știi tot timpul câți oameni locuiesc la tine-n târg sau sector (fie și cu o marjă mică de eroare), știi că Gigel din Crăcănați locuiește acum în București, poți face o căruță de hărți cu pattern-uri de migrație, poți vedea cât de mulți oameni, odată scoși de pe lista unei primării, nu s-au mai înregistrat altundeva în țară – deci poți presupune lejer că au emigrat -, ai mult mai multe cifre la dispoziție. Iar la cabina de vot, te caută pe lista de oameni care s-au înregistrat, nu pe liste vechi de zece ani, de dinainte de a te muta prin patru orașe până acum

Singurul motiv pentru care există o serie și-un număr de buletin e ca documentul respectiv să nu fie falsificat. Când poliția dă prin stație datele, să îi zică lu’ Gigel că numele nu se pupă cu numărul documentului. Pentru ce trebuie să știe un terț detaliile astea?

La fel, cu ce o ajută pe Geta să știe numele părinților atunci când faci un contract? Că singurul motiv pentru care datele astea au ajuns pe un act de identitate (și nu pe certificatul de naștere, că acolo e altă poveste), e, probabil, un obicei din antichitate, când în satul Ionești existau mai mulți Ion Ionescu și trebuia să știi „al cui e” Ionelul ăsta, dacă e al lui Gheorghe și-al Mariei sau dacă e al lui Vasile și-al Vioricăi.

Sigur, păstrăm datele astea pe buletin, că-s bune în caz că falsifică cineva un buletin și te verifică polițaiul:

– Cum o cheamă pe mă-ta?
– Aglaia
– Fals, în buletin scrie Agripina, hai la secție

Până la urmă, și pe mine mă-ntreabă, la farmacie, când mă duc să-mi iau inhalatoarele pentru astm, numele, adresa, data nașterii și codul poștal. Mai ales când codul poștal e format din cifre și litere și nu-i chiar ușor de memorat.

Ce se întâmplă însă e că statul nu doar că n-are încredere în cetățeni, cum zice Fluture că ar trebui să fie, statul n-are încredere nici măcar în propriii angajați sau instituții. De aia ți se cere dosar cu șină, de aia ți se cere la poliție cazier judiciar eliberat de… plm, de poliție, de aia dacă te duci la banca la care ai cont angajatul îți cere extras de cont pentru contul ăla (OK, exagerez, dar pricepeți ideea).

Apropo de bănci, de ce pizda mă-sii, de fiecare dată când te duci la ghișeu, nu doar că-ți cere buletinul, dar îi face și-o copie chiar dacă are deja cinșpe copii și asta inclusiv dacă întrebi o chestie banală precum „câți bani mai am în cont” (sigur, noi avem aplicații de mobil, dar nu de noi e vorba).

De ce se întâmplă, deci, asta? Din cauză că statul n-are încredere nici măcar în el însuși și fiecare angajat vrea să fie acoperit, să nu și-o ia pe coajă în cazul în care vreun șef zelos îi ia hârtiile la rost, de aia. Că inclusiv statului îi e frică de bombe, îi e frică de propria incompetență. Da, da, statul știe că e incompetent și, atunci, încearcă să fie mai puțin incompetent îngropându-se în hârtii și făcându-ți ție viața grea.

Nu, nu e nevoie de adresă pe buletin. Nu e nevoie de adresă nici măcar pe permisul de conducere, e suficient CNP-ul și o bază de date globală, la care să fie conectate primăriile și autoritățile. Și sigur te găsește fiscul sau poliția dacă chiar au nevoie să te găsească.