Textul de față e mai mult pentru fete și femei și e menit să descrie tiparul pe care bărbații cu tulburare afectivă bipolară îl au în relații. Am întâlnit prea multe fete care se aflau în asemenea relații ca șablonul să nu necesite un articol. E prea des întâlnit.
Despre tulburarea bipolară am vorbit mai pe îndelete aici. Pe scurt, există patru tipuri de tulburare bipolară: tulburarea bipolară II (care e afecțiune), tulburarea bipolară I, ciclotimia și tulburarea bipolară nespecifică (ultimele trei fiind boli mintale). Diferențele principale dintre tulburarea bipolară II și restul constă în faptul că prima are episoade de hipomanie (mai puțin intense decât cele de manie) și episoade depresive/de apatie mai tolerabile. Totodată subliniez că în primul caz comportamentul impulsiv/de risc este mai scăzut ca intensitate în cazul tulburării bipolare II.
Primele zile
Tiparul e mereu același când vine vorba de relații. Femeia intră în relație cu un bărbat bipolar pentru că acesta i se pare fascinant. Pare că are mult curaj, e plin de viață și de energie, e glumeț, face și spune cu lejeritate lucruri pe care noi – restul – le-am chibzui mult mai bine. În primele stagii al relației se dedică aproape în totalitate partenerei, denotă un romantism excesiv și este extrem de pasional când vine vorba de contactul sexual. Romantismul excesiv se manifestă prin declarații de dragoste formulate pompos sau afișarea afecțiunii într-un mod care dictează dedicare totală. Femeia se simte copleșită și se întreabă unde a fost bărbatul respectiv în restul vieții ei; de ce nu l-a întâlnit mai devreme. Dar romantismul excesiv se trage din teatralitatea care-i caracterizează pe cei cu tulburare bipolară și nu din sentimente similare cu cele ale femeii. Cei cu tulburare bipolară sunt dramatici și exagerează mult. Asta derivă din faptul că nivelul lor de empatie este mai scăzut ca al altor oameni și din nevoia lor nestăvilită de atenție. Cum, de mici, realizează că răspunsul lor emoțional la situații ce necesită empatie este mult mai scăzut ca al celorlalți, cei cu tulburare bipolară învață să mimeze destul de bine empatia. După care intervine nevoia lor de a fi în centrul atenției, așa că mimatul empatiei trece printr-un fitru al exagerării și devine teatral. Dacă în fața unei emoții afișate noi reacționăm cu un anumit grad de empatie și interes, în fața aceleiași emoții prezentate exagerat tindem să afișăm și mai mult interes. Așa că cei cu tulburare bipolară ajung să spună nu că ar fi îndrăgostiți ci iremediabil îndrăgostiți. Nu că iubesc, ci că adoră. Plăcerea devine extaz.
În primele etape ale relației cu un bărbat bipolar acesta se va comporta, prin urmare, ca un tip îndrăgostit nebunește de femeie. Primele zile vor fi ca-n filme: presărate de declarații de dragoste și emoții exprimate verbal și pasional. Prin ochii cuiva care nu știe nimic despre tulburarea bipolară, un asemenea bărbat poate părea că și-a găsit jumătatea și de aceea se deschide atât de ușor. Femeile sunt de obicei complet topite și flatate după primele întâlniri deoarece bărbatul cu tulburare bipolară le va trata ca în povești.
După trei-patru săptămâni
Entuziasmul lor scade după primele săptămâni de relație. Au stors tot ce se putea stoace la intensitate maximă și acum caută noi persoane sau modalități prin care să obțină atenție. Relația se degradează încet, treptat, nu dintr-o dată. Vor deveni încet critici din te miri ce: un pahar pus ”unde nu trebuie”, sau poate o haină aleasă pentru ieșire nu-i convine. Vor exista mici înțepături direcționate spre parteneră, majoritatea învelite în glume sau spuse râzând. Chestii care deranjează dar, pe care dacă le-ar semnala, consoarta ar fi declarată drept ridicolă, i s-ar spune că ia lucrurile prea în serios sau ar fi liniștită că ”așa e normal” să discute cuplurile. Acestea sunt primele faze ale gaslighting-ului. Vor începe totodată să fie mai reci, uneori parcă absenți. Vor începe să ceară să fie singuri din ce în ce mai mult, de multe ori invocând că au nevoie de timp să se regăsească pe ei; ori spunând că partenera îi sufocă. Totul culminează în întețirea certurilor și a gaslightingului și – în cele din urmă – în realizarea din partea partenerei a faptului că bărbatul bipolar vorbește și se întâlnește și cu alte femei (lucru pe care ultimul îl va nega vehement).
Gaslighting
Gaslighting-ul are diferite forme. Cineva ar putea spune – de exemplu – că sunteți tâmpiți, dar ar spune-o râzând. Remarca v-ar deranja, dar celălalt ar nega relele intenții ale afirmației. Sau ați putea fi ironizați, să fiți făcut ținta unor glume într-un grup, iar dacă ați protesta vi s-ar spune că nu aveți umor. Ori că vi se pare doar că cineva are ceva cu voi. Cei cu tulburare bipolară fac gaslighting des și verbalizează des cum că partenerei i se pare doar că e abuzată emoțional. Un ”hai că am glumit” sau ”de ce ești mereu așa serioasă?” detensionează atmosfera. Partenerul ar putea să-i spună femeii că ar fi bine să mai slăbească, după care s-o liniștească că el oricum o place așa cum e. Ori să nu încalțe pantofii ăia ridicoli decât dacă se simte comodă în ei. Partenerul ar putea să facă ceva ce deranjează, după care să liniștească uimit victima ca și cum ultima exagerează în reacții. Foarte des, cei cu tulburare bipolară le spun partenerelor că ar fi ”nebune” ori că reacția lor la bullying ar fi anormală.
O critică acerbă sau o ceartă va fi urmată de semne de afecțiune. Femeia va vedea dintr-o dată partea lui bună și va spera. Omul mângâie unde a mușcat și promite să se schimbe. Sau face declarații de dragoste la nici o oră după ce și-a înjurat concubina. Jocul ăsta de negru și alb o face pe femeie confuză și-i va da speranța că se poate și mai bine.
Povești despre fostele relații
După cum e normal, noua parteneră va dori să afle cum s-a comportat proaspătul ei iubit în fostele relații. Și aici întâlnim un tipar. Bărbatul cu tulburare bipolară nu-și poate asuma niciodată greșelile. Orice greșală din trecut se datorează unor factori externi și nu lui. Așa că – vorbind despre fosta lui relație – bărbatul bipolar va istorisi cum vechea parteneră nu-l înțelegea. Sau îl înșela. Sau l-a părăsit pentru altul chit că el a încercat să salveze relația. Pe scurt – niciodată nu el e cel care a părăsit sau încheiat relația ci mereu e fosta parteneră cea care a avut inițiativa. Și deoarece sună prea ”curat” când povestește toate astea, își va asuma verbal anumite mici greșeli cusute cu ață albă: poate ar fi putut încerca mai mult, poate nu i-a oferit ei destul, poate dacă ar fi avut răbdare.
Ce e bine să faceți în acele cazuri e să vorbiți cu ”fostele” lui. Veți descoperi o cu totul altă versiune a poveștii; cel mai probabil una în care femeia a fugit de el pentru că nu mai rezista sau l-a prins cu o alta. Nu vă luați doar după vorbele lui deoarece bărbatul bipolar este extrem de sensibil la critică (și – implicit – autocritică) și evaluare negativă. Nu e capabil să se prezinte într-o lumină proastă. Mai mult – nu caracterul îi dictează să distorsioneze aici realitatea ci mai degrabă personalitatea și sensibilitatea crescută la evaluarea aceea negativă.
Datoriile
Ce veți fi surprinse să aflați e că – de obicei – bărbatul cu tulburare bipolară are datorii financiare față de fosta lui iubită. Le va avea și față de prieteni și uneori familie. Asta se întâmplă din nouă motive. În primul rând, nivelul de impulsivitate al celor cu tulburare bipolară este foarte crescut. Văd o chestie pe care și-o doresc și o cumpără cu ultimii bani de chirie. Sau își doresc cutare lucru și nu își pot lua mintea de la el; trebuie să-l aibă, așa că cer bani împrumut de la persoanele despre care știu că-s mai în măsură să le dea. De obicei prima asemenea persoană la care apelează este femeia cu care se află în relație. În al doilea rând, cei cu tulburare bipolară nu pot ține multă vreme un loc de muncă. Fiind sensibili din cale afară la critică, dacă șeful le semnalizează erori în munca lor sau dacă colegii nu-i glorifică necondiționat, bipolarii tind să își dea demisia foarte repede. În multe cazuri nu pot lucra deoarece mintea le este plină de gânduri care se succed cu repeziciune (numită în psihologie și psihiatrie ”fugă de gânduri”). Nivelul lor de concentrare este, deci, minimal. Nu-și pot face treaba eficient de cele mai multe ori. Întârzie sau iau pauze lungi sau presară ședințele cu glume și discursuri menite să-i aducă pe ei în centrul atenției. Din cauza ”fugii de gânduri” discursul lor pare alambicat iar ideile emise se succed rapid, aparent haotic, și par legate doar vag de anterioarele. În limbaj de specialitate îi spune ”word salad (salată de cuvinte)” – un discurs la foc rapid, cu mai multe puncte de discuție și o trecere rapidă de la o idee la alta. Deoarece gândurile li se succed cu rapiditate, până apucă să verbalizeze o idee mintea lor deja a trecut la a patra idee; astfel că discursul este continuat cu acea a patra idee la care tocmai au ajuns când au încheiat fraza. Pentru restul, discursul devine obositor de urmărit. După jumătate de oră ne simțim sleiți pin simplul fapt că am ascultat, nu pricepem exact despre ce e vorba, care e ideea principală a poveștii și – mai ales – ne e greu să ține pasul cu comutatul de la o idee la alta.
Dar datoriile se acumulează în timp. Fie pe la prieteni, fie pe la fosta iubită, fie prin familie. Uneori se împrumută chiar și de la colegi sau vecini sau amici. Rareori returnează sumele înapoi, deși promit ferm că o vor face. În caz că sunt presați de situație sau de timp, vor acoperi o datorie veche împrumutându-se din nou de la altcineva pentru a o plăti pe prima.
Hipersexualitatea
Bărbații bipolari sunt lascivi și au un impuls sexual mult mai ridicat decât cel înâtâlnit în restul oamenilor. Vor să facă sex des și rareori se protejează în timpul actului sexual. Îi vor cere partenerei să le satisfacă fetișurile. Par a se pierde total în timpul actului sexual, ceea ce rezonează în mod fals cu ideea de ”pasiune”. Par pasionali.
Tot de hipersexualitatea lor ține și faptul că nu se vor putea abține să nu flirteze și cu alte femei. Fie că partenera este sau nu de față, va intra în vorbă cu femei frumoase, aparent făcând doar conversație. Ori le va acorda mult mai multă atenție acestora decât partenerei. Incidentele acestea le va ascunde sub un ”așa sunt eu – mai prietenos” nevinovat. De cele mai multe ori, după o vreme va începe să stabilească legături noi cu alte femei. Fie menținând contactul cu ele online, fie prin cluburi. Dacă instinctul vă dictează că flirtează cu cea mai bună prietenă a voastră, de obicei acel instinct are dreptate. În majoritatea cazurilor nu pot rămâne fideli sau într-o singură relație. Au nevoie de atenție din partea mai multor persoane, așa că vor căuta și alte femei de la care să obțină asta.
Stimulente
Persoanele cu tulburare bipolară alternează pentru tot restul vieții lor între două stări: manie (sau hipomanie) și depresivitate. Asta înseamnă că vreme de două săptămâni sau mai mult vor fi extatici, agitați, plini de energie, extrem de sociabili și excitați. Urmează după-trei zile de revenire la o stare de așa-zisă normalitate, după care întotdeauna urmează un episod depresiv. În episodul depresiv vor fi letargici, lipsiți de energie, apatici, vor avea gânduri negative, de devalorizare. Apoi vor urma din nou 3-4 zile de ”baseline” și un nou episod maniacal sau hipomaniacal.
De menționat aici că unele substanțe îi bagă extrem de rapid în episod maniacal sau hipomaniacal. Ori de câte ori consumă alcool vor deveni rapid ”vii”, agitați, mai glumeți, mult mai vorbăreți, mai gălăgioși. Un efect similar îl au cafeaua, energizantele, Coca&Cola și Pepsi-ul, orice conține taurină sau cofeină. Anumite droguri îi aduc și ele în episod maniacal sau hipomaniacal. THC-ul îi va face aproape mereu să fie extatici și agitați, fără astâmpăr. Antidepresivele au și ele un efect aparte asupra lor, inducându-le o stare de manie/hipomanie după ingerare. Stresul puternic îi aduce și el în stare maniacală/hipomaniacală.
Din aceste cauze, partenerii cu tulburare bipolară tind să consume cantități mari de alcool, sau cafea, sau Pepsi/Coca&Cola, sau energizante sau droguri. Uneori în combinații. Starea de manie/hipomanie îi face să se simtă bine, așa că – în timp – realizează că se simt mult mai plăcut dacă beau cafea multă sau niște alcool. Partea proastă este că după fiecare episod de genul acesta urmează unul de depresie. Cu cât mai puternic este episodul de manie/hipomanie, cu atât mai groaznic va fi cel de depresie. Ori de câte ori se simt alunecând în apatie după un consum îndelungat de stimulente (legale sau ilegale), cei cu tulburare bipolară tind să reia consumul pentru a alunga starea aceea. Ajung rapid dependenți de alcool, droguri, băuturi răcoritoare. Ca notă aparte, din cauza anxietății crescute foarte mulți bipolari și fumează pe bandă rulantă.
Critica, certurile și furia
Cu fiecare săptămână de relație critica va deveni tot mai deasă. La un moment dat femeia are impresia că în propria casă parcă calcă pe coji de ouă – nu care cumva să-l supere cu ceva pe bărbat. Ultimul pare să se enerveze din orice. Lucruri aparent banale îl declanșează. Devine ironic, sarcastic. Niciodată nu-și asumă responsabilitatea, este extrem de sensibil – la rându-i – în fața criticii. Vina nu este niciodată a lui și doar el are dreptate. Certurile devin tot mai dese și femeii i se pare că orice ar încerca nu-l mulțumește.
Și aici intervine furia.
În cazuri rare, bărbatul bipolar se poate enerva extrem de tare și poate deveni violent. Fie va da cu pumnul în perete, fie va trânti ceva pe jos, fie își va lovi partenera. Va spune mereu că a fost provocat (acel clasic ”uite ce m-ai făcut să-ți fac”). Va regreta aproape întotdeauna ieșirile de acest tip și se va scuza pentru ele, promițând că nu vor mai avea loc. Doar că ele se vor repeta indiferent cât de sincer va părea în momentul alcătuirii promisiunii. O parteneră bătută va fi bătută și îmbrâncită din nou și din nou cu alte ocazii în care bărbatul bipolar va deveni furios. Nu mulți ajung la violență, dar cei care o fac tind să repete scenariul.
Izolarea victimei
Absolut toți bipolarii vor să se simtă în controlul deplin al situației în relații. Asta înseamnă că – de cele mai multe ori – vor izola partenera de restul lumii. Nu care cumva cineva să le spună că al lui comportament nu e OK. Femeia va găsi cu timpul că și-a pierdut prietenii, că vorbește extrem de rar cu familia și că – în general – îl mai are doar pe el. Rareori va spune din prima ”îți interzic să ieși la cafea cu prietenele tale”. Din contră – o va încuraja pe femeie să o facă. Doar că odată ajunsă acolo o va suna constant să o întrebe când vine acasă. Sau o va suna și-i va spune că se simte rău, făcând-o să fugă într-un suflet înapoi la el. Sau va apărea pe neașteptate și el la întâlnire și va face ceva menit să-i îndepărteze de partenera lui pe cei prezenți.
Bărbatul cu tulburare bipolară va spune că nu o prea place pe prietena cea mai bună a partenerei lui. O va face pe ultima să se simtă stânjnită dacă se vede cu prietena ei. Sau va dicta prin mimică și gestică faptul că nu e de acord cu păstrarea relației d prietenie. O va îndepărta pe parteneră de părinți, frați, chiar și vecini. Va încerca să saboteze orice tentativă de ajutor pe care cineva i-ar putea-o întinde femeii. În caz că femeia apelează la un psiholog, bărbatul bipolar va deveni extrem de curios ce s-a discutat în ședință și va cere lămuriri într-un fel sau altul. Va fi ferm convins că psihologul e împotriva lui, că-l vorbește de rău, și va încerca să facă tot posibilul să saboteze ședințele. O va conduce pe parteneră până în poarta cabinetului și o va aștepta la ieșire, probabil dând SMS-uri cu ”dar nu vii odată?”. Sau va intra în ședință pe nepusă masă, trufaș și încrezător, gata să se poarte urât și în așa fel încât să o facă pe parteneră să se simtă jenată că e acolo. Va face tot ce poate să întrerupă ședințele respective și să o oprească pe parteneră din a le mai urma. Uneori îl va suna pe psiholog să încerce să-l tragă de limbă, sau va veni la cabinet sub un alt nume, să vadă ce fel de om e psihologul, încercând să afle ce știe ultimul (true story).
Scopul este izolarea totală a femeii până în punctul în care aceasta îl mai are doar pe el. Punct în care îi va repeta des și sub diferite forme că fără el femeia nu s-ar descurca, că are noroc că-l are pe el, că femeia are noroc că el o tolerează și încă o mai vrea. Îi va toca sistematic stima de sine făcând-o să se simtă nedorită sau nedemnă de atenția celorlalți; mai mult – detestată de ei. Din acest stagiu al relației bipolarul poate începe să facă ce vrea și să fie el însuși. Femeia a ajuns dependentă de el și-și vede viața fără el ca fiind un coșmar. Îi va tolera toate ieșirile, îi va accepta infidelitățile, critica, abuzul emoțional și fizic. Îi va face toate poftele fără crâcnire și va ajunge să se simtă într-un prizonierat fără cale de ieșire.
Stagiul final
Într-un final relația se încheie. Rareori are femeia putere să încheie relația și de cele mai multe ori se satură el și pleacă. Bărbații bipolari au la activ cel puțin un divorț pe parcursul vieții lor. După ce dispare va rupe total contactul o vreme. E posibil că în caz că va avea nevoie de bani sau o noapte de sex fierbinte să apeleze din nou la vechea parteneră și va reintra temporar în viața ei ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În toate cazurile va deveni extrem de gelos dacă partenera își reia viața cu altcineva. Va fi rănit în ego și va face tot posibilul să o determine pe femeie să întrerupă noua ei relație. O va face promițând că revine, sau promițând că s-a schimbat, sau promițând că în viitorul apropiat – dacă femeia se conformează cerințelor lui – va fi din nou cu ea.
În loc de concluzii
Oamenii cu tulburare bipolară mint cu o naturalețe ieșită din comun. Pot fi extrem de șarmanți când vor și foate convingători când vor să obțină ceva. Ajung rapid să înceapă să dea ordine sau să aibă pretenții ce trebuiesc urmate întocmai. Nu se pot ține de promisiuni și victima e întotdeauna persoana lor, niciodată celălalt. Se tem groaznic să nu afle pretenii lor cum se poartă cu partenera, așa că de cele mai multe ori o vor izola pe aceasta de cercul lor familial sau de cunoscuți. Vor avea perioade când vor pedepsi partenera ignorând-o total sau adresându-i-se monosilabic. Au un simț ridicat al auto-îndreptățirii; lor li se cuvin lucruri fără să fie nevoie să le ceară. Sunt deseori adepții lui ”femeia să facă ce-i spune bărbatul” și – în caz că există copii în ecuație – vor începe să se poarte nasol și rece și cu ei.
Să nu vă mirați dacă vă propune sex în trei cu altcineva ori dacă după ani de zile aflați că erați în realitate într-o ”relație deschisă” cu el fără să știți asta. Sunt grandomani, vorbesc des despre oamenii importanți care îi admiră sau pe care ei îi admiră. Le plac banii, puterea, faima, statutul social elevat. De obicei pun mare preț pe aspectul fizic dar se îmbracă atipic (de obicei într-un mod care atrage atenția). Și – garantat – veți obosi rapid în preajma lor din cauză că vorbesc mult, rapid, și au nevoie constantă de atenția cuiva. Dacă veți dori să aveți cinci minute de liniște, bipolarii vor veni după voi chiar dacă tocmai faceți baie sau sunteți pe WC. Și-i va deranja extrem de mult dacă nu le acordați necondiționat întreaga voastră atenție. Mereu.
[poza de atac e făcută cu Midjourney]
Parca am citit povestea vietii mele. Cu exceptia drogurilor fiecare punct e marcat. Nu am stiut ca exista un nume pentru asta
Din fericire e mult de atunci.
Same here.
Bine ca am scăpat la timp si cu minim de sechele. Abia după, am realizat dimensiunea și implicațiile „fenomenului”.
Se poate sa te regasesti in anumite lucruri doar pe jumatate? Sau pe sfert? :))))
@Daniel: Depinde mult în care lucruri din acelea.
Imi place sa vorbesc cu femei frumoase dar n-am inselat. Filosofez mult cand beau. Si am avut probleme in a finaliza unele lucruri.
@Daniel: Doar astea, de sine stătătoare, nu înseamnă că ai avea tulburare bipolară.
Multumesc pentru raspunsuri!
Cred că e ca la gluma aia cu studenții la medicină. Ți se pare că ai mare parte din simptome (la modul general, nu neapărat doar tu).
Mie mi se părea că bifez mare parte din criteriile pentru ADHD până m-am forțat să mă las de cafea. M-am lăsat din alte motive, dar a fost interesant să descopăr că „ADHD”-ul meu dispăruse.
Probabil de aia e bine să mai ceri o părere, eventual de la un specialist.
Cum se tratează afecțiunea? Tratament medicamentos? sau doar terapie de specialitate?
@Laur: Dacă e tulburare bipolară I, ciclotimie sau nespecifică atunci tratatment medicamentos. De obicei litiu sau valiu, că nu au voie să ia antidepresive. Li se prescriu și anxiolitice (Xanax, Anxiar, Alprazolam etc) și alte tipuri de medicamente (SSRI-uri par-mi-se). Pentru unele chestii se face și terpie (pentru controlul impuslivității, de pildă; sau pentru a învăța cum să conviețuiască cu partenera/copii/colegii).
Mulțumesc de răspuns. Aber dom’ doctor, recunosc am fost oleacă răutăcios. Eu am întrebat de „afecțiune ” că în articol am citit că celelalte sunt „boli mintale”. La mine se mai întâmplă câteodată când mă apropii de limita de burnout să îmi mai ies din fire sau partea ailaltă escaladez presiunea și devin foarte happy ca să zic așa. Acu oi fi eu normal sau nu 🤔 cred că nimeni nu e. Mulțam fain de răspuns încă o dată.
Aoleu, niste „bijuterii”, impreuna cu poamele de narcisisti! Femeile cum se comporta?
Si eu sunt interesat
Exista riscul ca un parinte cu asemenea tulburare sa aiba un copil care la randul sau sa se trezeasca cu ceva asemanator?
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
@NickRo: Tulburarea bipolară se moștenește. Dacă unul din părinți are tulburare bipolară I, copilul are 50% șanse să facă și el.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
de ce ii spun psihologii la treburile astea ‘tulburari’ cand de fapt sunt doar comportamante invatate? sau mai degraba cand devine un comportament „tulburare”? e drept sunt ‘maladaptive’ dar tot comportamente sunt
@NIX: nu e comportament învățat. E derivat dint-un dezechilibru chimic care se transmite pe cale genetică.
Sunt cam la fel de „maladaptive” ca și autismul. O parte pot fi rezolvate prin educație adecvată, dar necesită și medicație. Și nu merge „reparată” cu bătaie că la Vaslui, aia doar încurajează forme noi de minciună.
Interesant, sunt toate tulburarile boli? Sau mai degraba spus defecte biologice?
Am avut o asemenea experienta. Însă tind sa cred ca era sociopat, nu doar bipolar.
ai descris un barbat normal :)))
Interesant cum de e titlul „Barbatii biploari” si nu Persoane biploare. Ca si eu am cunoscut o tipa de genul asta.
Good point.
@Claudiu: Articolul e despre bărbați (exclusiv). La femei e similar, dar există diferențe notabile. Femeile pun mai mare accent pe social, se îmbracă provocator, pun accent mai mare pe sexualitate decât o fac alte femei (și asta se observă mai ușor decât în cazul bărbaților). Femeile bipolare beau totodată mai rar și au un mai bun control al viciilor. Sunt totodată mai puțin agresive decât bărbații bipolari și mai puțin evident geloase.
Probabil „femeile bipolare în relații” va fi un articol separat, tind să cred că femeile bipolare au un altfel de comportament, poate le lipsesc unele caracteristici din cele enumerate în articol și se adaugă altele. Sunt și eu curioasă să citesc un articol „femeile bipolare în relații”. Nu că m-aș simți cu musca pe căciulă.
De acord cu @Claudiu, dar sa lasam omul sa respire.
De la prea multe cereri de egalitate a inceput aiureala woke.
Salut, in ordinea prezentata de tine ma regasesc in prima parte 80-90% pana la gaslight unde sunt 100%, dupa acest parametru 30-40%, cu precizarea ca nu ma tem de critica, ba chiar ma autocritic frecvent. Cum pot fi incadrat?
E un pic varză, amestecata tulburarea bipolară cu manifestări de la narcisism, sociopatie etc.
Bipolarii chiar au empatie, când nu sunt în manie sau depresie, cu excepția faptului că au ceva comorbiditate cluster B. Același lucru și cu minciuna, mint doar in manie când sunt rupți de realitate.
@Elvis:
Tulburarea bipolară include manifestări de narcisism: grandomanie, simțul accentuat al sinelui, axrea pe propria persoană, nevoia de atenție și adulație; și altele. Când zici ”manifestări de la narcisism” bănuiesc că te referi la tulburarea de personalitate narcisică. Care e altceva față de tulburarea bipolară. Ambele includ narcisism.
Doamne-feri. De la sociopatie nicidecum. Sunt mai calculați ca sociopații și a un mult mai bun control al impulsurilor decât ei. Nu le place autoritatea dar nici nu o evită cu orice preț ca sociopații, și nici nu-i lasă indiferenți. Se cere și diferența dintre sociopatie și psihopatie aici (nu știu dacă nu le folosești cumva interschimbabil).
Au empatie, dar au un nivel foarte scăzut de empatie. N-am negat că ar avea acolo un dram, dar raportat la noi e ca și cum n-ar avea.
Nici vorbă să mintă doar în episoadele manice, lol.
Majoritatea bipolarilor au 3 faze distincte: depresie, manie, normalitate.
In faza de normalitate (chiar și în depresie) nu mint, au empatie, nu fac gaslighting. Sunt ca orice altul, într-un spectru. Tu le-ai pus grămadă, sunt extrem de diferite.
> dar raportat la noi […]
I see what you did there
@Elvis: Am scris mai demult aici un text despre tulburarea bipolară. E la capătul linkului de la începutul textului. Acolo vorbesc despre episoade și diferența dintre ele. N-avea rost să repet aici ceea ce am repetat acolo.
Dar faptul că bipolarii mint și fac gaslighting e independent de starea în care se află. Nu doar la stările de manie (și hipomanie) e limitat comportamentul. Dar dacă tu îmi arați unde scrie că nu e cum zic eu, sunt mai mult decât dispus să citesc.
In teorie e descrisă cu lux de amănunte mania bipolară, despre depresie nu are rost să amintesc.
Altele sunt caracteristicile principale ale maniei bipolare nu minciuna, nu gaslighting-ul. Lipsa de empatie da, e prezentă atunci dar nu neapărat în rest.
Îți pui confirma din experiența personală cu trei bipolari. Ii cunosc mult mai mult decât mi-aș fi dorit.
Ce încerci tu să descrii sunt mai mult narcisiștii. Ăștia sunt constant imposibili, cu excepția începutului, în faza de „love bombing”
Mulți bipolari au și faze de normalitate, cu tratament corect.
Nu există o constantă cât ține mania. Dacă e luată repede cu tratament poate fi anihilată. Dacă nu poate ține și multe luni.
Datoriile și hipersexualitatea da, sunt specifice maniei. Articolul tău vechi e mult mai la obiect, pe faze.
Partea cu gaslighting-ul, certuri, coji de ouă sunt specifice narcisistului. Ăștia nu își recunosc niciodată vina. La fel devalorizarea, minciuna și „discard-ul”. Cele două specii sunt destul de distincte. Bipolarul în faza maniacală e rupt de realitate, e un om vizibil bolnav. Narcisistul e o specie mult mai perversă pentru că aparent e ok, chiar șarmant.
@Elvis: dacă tu poți confirma din experiența personală cu 3 bipolari, eu atunci ce să zic? Că am văzut zeci.
Repet: narcisismul e o trăsătură a bipolarului. A fi narcisic nu înseamnă neapărat să ai tulburare de personalitate narcisică. Și cei cu tulburare de personalitate histrionică sunt narcisici într-o măsură. Și cei cu psihopatie, și cei cu sociopatie; până și cei cu tulburare de personalitate schizoidă. Și da – aici intră și bipolarii.
Cred că tu mai sus confunzi narcisismul cu tulburarea de personalitate narcisică.
Ai văzut zeci, câte o oră la cabinet.
Adunate orele i-am studiat de zece ori mai mult ca tine…. Nu o zic cu superioritate.
Un bipolar, când e în faza de manie, poate fi un narcisic, da. La fel de bine poate fi și schizofrenic pentru că se crede Dumnezeu. Nu e relevant, e complet dus în starea aia.
Când își revine sau când intră în depresie însă, lucrurile se schimbă, nu mai e același om. Uneori e chiar un om normal dacă nu are altele de la cluster B.
In principiu, cu medicația corectă și luată la timp ( fereastra de acțiune este de ore, câteodată) tulburarea bipolară se poate ține sub control. Nu e viață grozavă pentru că e recurentă dar e ceva.
Cealaltă specie e problema lumii moderne. Aia nu se tratează.
@Elvis:
Presupui că în afara cabinetului n-am întâlnit bipolari ori că n-am prieteni și amici cu tulburare bipolară. Dar ce spui tu prin ”studiat” bănuiesc că se referă la ”privit o vreme și gândit la cum se comportă”. Hai să pun problema așa: că tu-i vezi prin baruri e una; că-i vezi în mediul clinic și faci interviu clinic cu ei e alta. Nu le compara.
Bipolarii sunt narcisici prin definiție și – repet – comportamentul nu e limitat la episodul manic. La fel cum grandomani sunt prin definiție mereu.
Adică tulburare schizoafectivă.
Văd că tot faci referire la clusterul B. Spune-mi te rog la ce te referi; ce înțelegi tu mai exact prin ”cluster B”. Nu mi-e clar dacă te referi la clusterul B de tulburări de personalitate din axa II sau doar așa-i spui tu axei II în general: ”cluster B”. Pentru că ”clusterul B” e alcătuit din tulburarea de personalitate antisocială, narcisică, histrionică și borderline. Comorbiditatea e mare cu borderline, dar la restul e negliabilă.
Răzvane, dacă ție ți se pare că sunt genul care stă în cârciumi să studieze bipolarii probabil că nu te pricepi așa bine la oameni cum crezi tu.
Crede-mă pe cuvânt că am multe zeci de mii de ore peste tine referitor la bipolari.
Ai înțeles la ce mă refer, există sociopați bipolari, narcisiști bipolari etc
Absolut. Că așa funcționează – ”te pricepi la oameni” prin protocolul TCP, prin net. Tot prin el evaluăm oamenii în funcție de cum ni se pare. Tot prin el apelăm la ”dacă nu mă crezi ești habarnist”.
Păi atunci am stabilit. N-am de ce să nu te cred, acum că ți-ai dat cuvântul de onoare.
Eu am înțeles la ce te referi, doar că – repet pentru a patra oară – greșești. Îți cerusem mai sus niște explicații. Eviți să le dai, dar în același timp îmi pasezi cuvântul tău de onoare. Să te cred așa – pe baza lui. Tu fiind un oarecare din online, eu fiind de profesie psiholog.
Nu știu dacă realizezi cât de absurdă e situația aici…
K,o iau pe scurtătură că ești un pic narcisist și nu-ți admiți greșelile.
Articolul e o amestecătură de tulburare bipolară cu tulburare borderline / narcisistă, cu niște generalizări eronate la tulburarea bipolară care nu reflectă fazele distincte ale acesteia.
Ar trebui cumva revizuit, poți cere o părere pe care tu o consideri competentă. (Oare exista așa ceva, mai competentă decât a ta? )
Poate apuc să îți povestesc mai multe altădată. Înțeleg și punctul tău de vedere, d-aia nici nu insist.
Din nou – afirmații fără acoperire, în același ton de ”eu cred că”. Ți-am cerut mai sus dovezi cu care să proptești ceea ce susții și e a treia oară când te faci că nu vezi. Ceea ce nu te împiedică, dacă tot ești încăpățânat, să-mi spui să revizuiesc. Tu fiind un anume ”Elvis” din online. Și – absolut normal – vei explica tu ceva mai încolo, într-o zi, cândva, că acum n-ai timp de mine.
Păi bun atunci – cred că ne e clar la toți acum.
Chiar citeam articolul cu un psihoterapeut și psihiatru, eu sunt asistent social. Reacția a fost ca a greșit tulburarea si/ sau afecțiunea.
Mulțumimesc pt. articol. O confirmare bine argumentata, care a venit la momentul potrivit. Cel mai util cadou de 8 Martie!
As mai adauga o zicere de la Madam Coco Chanel: „Cu cât bărbatul este mai prost și mai ratat, cu atât pretențiile lui față de femeie sunt mai mari!”
Coco Chanel a fost colaboratoare cu nazistii care au ocupat Franta in ww2, Abwehr Agent 7124, e bun si un citat din jegul ăla de om.
cum zice bosulean, si din alta perspectiva ce a spus a fost din perspectiva ei de ‘femeie ratata’ adica femeie care nu arata prea bine si de acolo de fapt si restul ‘pretentiilor’ barbatilor, nu poti sta cu una care nu e cu nimic diferita de femeia de servici dar are ‘fumuri’, a introdus ‘uniforma’ pentru femei tot in scopul de a masculiniza femeia, ea fiind incapabila sa fie mai feminina..
Dar despre femeile psihopate, pe cand un articol?
@George: urmează și acela în curând.
pana la urma empatia asta cum sa masoara?
Care este nivelul „corect” de empatie?
e social negociabil, cred ca filosofii au fost dintotdeauna peste majoritate la empatie desi daca te uiti la scrierile lor par sa fie ‘sociopati’
spre exemplu Ted Kaczynski s-ar incarda foarte usor la ‘low empathy’ daca te uiti ca a pus bombe in plic, in acelasi timp e unul din cei mai mari umanisti al ultimului secol
Da… Am avut relație cu așa ceva. El spunea cu mândrie despre el ca e histrionic/borderline. Obsedat de psihologie. Chiar mergea la psiholog. Ii schimba după ce spunea el cu mândrie ca psihologul i-a spus ca are inteligenta peste medie. E chinuitor un asemenea om. Sunt atât de rai încât personal îi consider monștri. A avut si tratament medicamentos cam 1 an dar nu mai știu pentru ce… Acum poarta brățări din pietre nu știu care, merge cu o piatra după el ca sa îl păzească de nu știu ce. Merge la Terapii dinalea cu nume dubios. Și tot timpul când era întrebat ce face, răspundea Extraordinar! Doar ca acasă era psihopat in depresie, letargie, după care iar tipa, urla in gura mare pentru atenția oricui. Nu știu dacă ma înșel însă atunci când un om rade exagerat de tare, e semn ca trebuie sa fugi de el!
Ok, povesteste-te si de la inceput. Ce te-a atras asa tare de ai intrat intr-o relatie cu asa ceva ? Nu intreb rautacios.
Dacă te ajuta la ceva, desigur. Însă este exact ce a spus autorul in articol.
A durat 6 luni pana sa ma întâlnesc cu el. Deloc nu mi-a plăcut de el când l-am cunoscut. A văzut ca nu sunt genul “sociabilă” care sa se întâlnească cu bucurie pe banda rulantă cu bărbați. Asadar a început ma studieze pentru a-mi găsi vulnerabilitățile. Văzând ce este important pentru mine, a început sa pună in practica. Aveam niște probleme de sănătate in perioada aia si m-a dus chiar si la spital. M-a așteptat si sa ies de la doctor, atât de aprins era. (nu făcusem sex, nici pupat sau alte socoteli). Era extrem de atent cu mine fiindcă văzuse carentele mele emoționale. Iar eu credeam ca nu îl merit. Ca e un om prea bun pentru mine. 4 ani am avut relație cu el. Bolile psihice nu își găsesc nici măcar ameliorarea la psiholog! Sunt incorigibili acești oameni si le place tot la ei. Nu au remușcări. El încă vrea sa ne împăcăm fiindcă spune el “sunt iubirea vieții lui”. Tare greu mi-a fost sa accept ce fel de om e.
@Claudia: din ce am observat eu au gândirea îndreptată spre magic. Adică prind la ei terapiile alternative, yoga, muzica sferelor, cuarțul energetic, zodiile – astea. Și da – cum tot dau pe la psihologi și psihiatri devin preocupați de psihologie la un mment dat. Și da – dialogul lor e presărat de afirmații directe sau indirect cu privire la cât de înalt le este IQ-ul. Iluzia că ar avea IQ ridicat derivă din faptul că au fuga aia de gânduri pe care o menționez în articol. Li se derulează gândurile cu repeziciune și – deduc ei în mod eronat – asta ar însemna chipurile că gândes foarte repede; ergo sunt foarte inteligenți. Sunt ricum grandomani din fire. Fraza cu IQ-ul ridicat am auzit-o de ”n” ori din partea lor.
Cam da. Dacă râde zgomotos și e mereu în centrul atenției celorlalți atunci e o șansă mare să fie ori bipolar, ori cu tulburare de personalitate histrionică, ori cu tulburare de personalitate narcisică. Mai rar turburare schizoafectivă sau antisocială, dar și ăia se încadrează uneori.
ca parinte ce poti face in cazul in care fiica ta s-a izolat intr-o astfel de relatie?
Sa te rogi la toți Sfinții sa scape vie și nevătămata din aceasta poveste trista.
@darryk: Ce aș face eu ca părinte ar fi să o convng să vorbeasă cu un specialist. Cum probabil nu va dori, i-aș vorbi non-stop despre simptomele bipolarului până ce ar începe să le învețe și să le observe în celălalt. Până și-ar da seama că există un tipar acolo și că omul îl urmează. Dar e foarte foarte foarte dificil să faci o femeie să plece de lângă un bipolar. Asta pentru că sunt șarmanți, schimbă placa dacă se simt în pericol de a fi părăsiți, fac gaslighting și victima începe să creadă că de vină ar fi ea și mint foarte eficient.
Dacs fie ta nu intelege, poate „pricepe” ala prin orice mijloace ai la indemana.
Acești oameni au un scop in viața. Acela de a fi numărul unul pentru cel cu care au o relație. Nimeni in afara de el nu trebuie sa mai existe ca importantă pentru tine. Trebuie sa fie prezent pe locul 1, 2 și 3, tot el. Pe mine ma lucra psihic atât de tare încât ma scarbeau eforturile mamei de a ma desprinde din ghearele lui. Ma deranja orice apel telefonic, mesaj de la ea. Când îmi spunea sa mai trec pe la ei deja îmi sarea muștarul. Fiindcă domnul meu îmi repetase pana m-a hipnotizat: “Eu sunt familia ta, trebuie sa înțelegi asta”. Bine, nu puteam sa fac nici măcar lucruri minore care necesitau sa plec din casa pentru 30 minute. I se schimba mimica fetei, privirea, atunci când trebuia sa plec puțin din casa. Zici ca îl paraseam pentru totdeauna fugind cu altul. Atunci ma speria foarte tare.
Mesajul de mai sus este pentru darryk.
Multumesc, Razvan si Claudia, deja am avut ‘discutia’ cu ea acum un an in care am rugat-o sa se duca la un specialist daca pe mine nu ma crede, am plans pana mi-au secat lacrimile si-am implorat-o sa se distanteze de el. Atunci mi-a reprosat ca sunt o persoana toxica. Efectiv a ajuns sclava individului ala, toti banii pe care-i face ii lasa in firma lui cu toate ca ea nu e nici actionar acolo, nici nu stiu daca e angajata cu forme legale. M-au scos complet din relatii, imi mai da cate un telefon de sarbatori. Daca o sun eu, e falsa, rece si extrem de acida.
Nu ma apuc sa platesc indivizi sa bata pe altii, n-are rost. Oana, eu nu am puterea si spatele generalului ala de securitate care a intrat peste Bivolarieni si le-a facut de duca. M-am consolat cu gandul ca lumea invata prin suferinta si ca poate am sa mai fiu in viata daca se ma trezeste vreodata, ca sa nu stiu ce. Ca suferinta si-a ales-o singura si eu n-o s-o pot consola sau sterge vreodata. Posibil sa nu se trezeasca vreodata.
si totusi… nu cunosc una ci multe femei (In general singure si nefericite) care sunt atrase de barbatii astia ca mustele de …
cine poate sa inteleaga?
aka, cine poate sa inteleaga abuzul si obisnuinta cu el intr-o tara ca romania? LOL ?
@mihai: Ca oameni sunt fascinanți. Au multă energie, au mult umor, sunt foarte sociabili. Noi – restul – ne uităm la ei cu admirație, în primă fază. Ne dorim și noi energia lor. Și par că au toate răspunsurile, pentru că spun chestii cu foarte mare încredere. Plus că au priză spre artistic. Și – fiind teatrali – exprimă emoțiile ca pe ceva absolut, lucru care – iar – ne fascinează; că-l luăm drept veridic.
Pentru femei e incitant: omul are curaj, energie, timp, face declarații de dragoste cu mare ușurință și se comportă cu ea ca și cum doar ea ar exista pe pământ.
așa, și?!
asta e pe model ”da’ fusta cât era de scurtă?”
și eu cunosc o grămadă de bărbați implicați în relații sau măcar picați în nas după femei foarte frumoase/atrăgătoare/sexi dar fie proaste ca noaptea, fie de-o răutate aproape patologică, fie cu varii tulburări menționate prin articolele d-lui Coloja, fie o combinație din cele de mai sus.
Faptul ca oamenii nu au ratiune, fie femei sau barbati nu imi da niciun fel de satisfactie.
If it sounds too good to be true, it probably is (too good to be true).
poate sunt eu puțin defectă, dar tind să reacționez mai degrabă cu circumspecție/suspiciune la manifestări exagerate, decât cu mai mult interes pentru persoana care exagerează.
bine, recunosc că nici nu mi-am ”încercat puterile” cu un bipolar.
la modul general, experiența mi-a arătat că uneori practica mă omoară.
unchiul meu manifestă unele dintre aceste simptome (nu am locuit aproape de el pentru a-l analiza cum trebuie), dar încă nu ajunsesem în adolescență și-mi dădusem seama că e ceva în neregulă cu el.
Care este diferenta intre astia bipolari si psihopati?
@Ena: Cei cu psihopatie clinică nu au anxietate, stările de depresie sunt ca inexistente și nu au episoade manie/depresie. Plus au un control mult mai bun al impulsurilor și se axează pe dorința de a acumula putere, nu pe cea de a fi în centrul atenției. Plus au IQ-ul mai înalt.
Aha. Mersi de explicatie
Si totusi care este diferenta dintre tulburarea bipolara descrisa in articol si tulburarea de personalitate narcisica? Ce au cei cu tulburare narcisica in plus sau ce le lipseste ca sa nu fie considerati bipolari? Multumesc!
Parcă asta era în articolul anterior, cel din link.
@Catalina: Cei cu tulburare de personalitate narcisică nu au
– episoade de manie/hipomanie;
– episoade depresive recurente după acele episoade de manie/hipomanie;
– fugă de gânduri;
– impulsivitate ridicată;
– dorință sexuală atât de ridicată;
– nu se supun unor situații de risc ci – din contră – sunt mai chibzuiți și decât majoritatea restului oamenilor, nu doar bipolarii;
– nu reacționează cu episod manic/hipomanic atunci când ingurgitează alcool, pepsi, cola, taurină, cafea, antidepresive și unele droguri;
Anxietatea celor cu tulburare de personalitate narcisică se declanșează rar, mai ales dacă sunt
a). în pericol să fie descoperiți ca fiind mai puțin decât afirmau că ar fi, b). criticați, c). ridiculizați/umiliți; în restul cazurilor anxietatea lor este mult mai scăzută decât a bipolarilor;
Bipolarii nu au episoade de furie narcisică precum cei cu tulburare de personalitate narcisică;
Cei cu tulburare de personalitate narcisică nu sunt nici pe departe atât de teatrali precum bipolarii;
Bipolarii au priză spre gândire magică și artă; cei cu tulburare de personalitate narcisică sunt mai pragmatici;
Bipolarii vor atenție iar cei cu tulburare de personalitate narcisică vor în primul rând putere și recunoaștere a puterii;
Cei cu tulburare de personalitate narcisică mimează mult mai eficient empatia;
Cei cu tulburare de personalitate narcisică pot avea relații amoroase de lungă durată cu mult mai fructuoase dacă partenerul lor este tot cu tulburare de personalitate narcisică; cuplurile de bipolari nu rezistă prea multă vreme împreună;
Rata sinuciderilor în rândul bipolarilor este semnificativ mai mare decât cea din rândul celor cu tulburare de personalitate narcisică;
Ego-ul celor cu tulburare de personalitate narcisică este cu mult mai fragil decât al bipolarilor.
Așa – din ce mi-am amintit pe la 1 dimineața. Dar mai sunt și alte lucruri de luat în considerare.
E interesant cum se suprapun bipolaritatea, narcisismul, sociopatia, psihopatia etc. din ce am înțeles din descrierea bărbatului bipolar și din răspunsurile oferite în comentarii. Oare de ce?
Poate ar fi fost și mai interesant dacă descrierea ar fi fost însoțită de paralela cu tiparul psihologic al femeilor care sunt dependente de o astfel de relație. Pentru că așa mie îmi lasă impresia că bărbații bipolari pot ‘vrăji’ ORICE femeie, inclusiv pe cele echilibrate și mature emoțional.
În plus cred că ar mai fi interesantă dinamica dintre aceste afecțiuni psihologice și factorii socio-culturali care le pot accelera sau tempera.
O curiozitate personală: crezi că există o ‘normalitate’ psihologică obiectivă? Și, dacă da, cum arătă aceasta?
@David:
Toate astea au niște elemente comune. Primul ar fi nivelul foarte scăzut al empatiei. Apoi centrarea pe propriile nevoi. Apoi nevoia de control. Dincolo de astea deja fiecare condiție diferă de celelalte.
Păi… cam pot. Faptul că-s echilibrate nu le scutește de posibilitatea de a se îndrăgosti. Într-adevăr – vulnerabile sunt anumite categorii și persoanele cu anumite trăsături de personalitate. În general cele introvertite, cu stimă de sine scăzută. Dar ele sunt oricum vulnerabile și în fața societății, a bullying-ului, a criticii în general. Și nu exclude ca cineva cu stimă de sine OK să cadă în aceeași plasă. Nu prea e un tipar acolo, chit că – deseori – cu cât femeia e mai empatică, cu atât cade victimă mai ușor; din simplul fapt că celălalt își dă seama că-i poate exploata ușor empatia.
Cât timp nu e vorba de stres sau consum de substanțe, factorii socio-culturali se reduc la cât de atenți sunt oamenii la cei cu tulburare bipolară. Le place atenția și se activează când o primesc.
Nu cred că există ”normalitate”. Fiecare suntem diferiți de ceilalți. Fiecare facem ceva ce deranjează la un moment dat pe altul sau e privit drept ciudat. Dar am avut odată un tip în cabinet căruia -am aplicat un test MCMI-III și i-a ieșit atât de curat că a trebuit să reverific cotarea. Nu anxietate, nu depresie, nu tulburări; nici măcar trăsături accentuate de personalitate care să atragă atenția. Niciun PTSD, fără tulburări alimentare, stimă de sine OK. Totul era de nota 10 la omul ăla.
Buna seara,
Eu am ramas marcat de efectele bipolaritatii. Am sotia cu acest diagnostic .Marinar find nu observam anumite schimbari in comportamentul ei .Dar parca simteam ca ceva nu este in regula cu ea .Am inceput sa deschid ochii mai bine si parca nu imi doream sa aflu adevarul . I-am dat niste semnale ca banuiesc ca se intampla ceva cu ea ,,,, nicio reactie ,, ea deja era pe drumul asta derutat de 2 ani . Asta am aflat de la ea , mi-a povestit toate prostiile pe care le-a facut ( cand am reusit sa o trezesc la realitate ) Adica , a facut tot ce se putea face mai rau pe lumea asta .
Tot ce scrie in episodul maniacal .Nu se trezea dintr-un episod ca sarea in altul .
Problema ce ma daramat cel mai tare este ca , repeta aceleasi greseli doar ca difereau persoanele .Este cu tratament de vreo 2 ani si vad ca se axeaza pe familie , copil si o viata normala . Sa vad cat timp .Cu toate dovezile contrarii gandirii si faptelor ei ,,,, o saptamana mi-a trebuit sa o fac sa inteleaga ca trebuie sa mergem la Psihiatru.Sunt foarte multe de spus .
@Catalin Radu: Aveți mare noroc că ați putut să o convingeți să meargă la un psihiatru. Majoritatea nu vor să meargă, iar din cei care se duc puțini vor să ia medicamente. Iar din cei care iau medicamente și mai puțini se țin de tratament. Deci aș zice că sunt semne foarte bune dacă ia de 2 ani tratament.
Tratamentul din ziua de azi e destul de eficient. Dacă sunteți atent să-l urmeze n-ar mai trebui să aibă probleme. Posibile probleme apar doar când uită să-și ia pastilele, dacă cumva bea alcool sau dacă trece printr-o perioadă extrem de stresantă. Cu accent pe ”extrem” în ultima parte. Astea declanșează din nou episoadele maniacale.
Foarte informativ articolul.
Ar trebui citit/prezentat la TV în fiecare zi. Din păcate, multe femei pică în capcană și atunci e deja prea târziu (mă gândesc mai ales la izolare, fără prieteni, rude, ajung chiar și dependente financiar de partener).
Am o prietenă care e într-o astfel de situație, dar a decis să-i pună capăt. Am crezut că tipul e doar narcisist, dar pare că se încadrează mai bine în descrierea din articol.
Buna seara ! Vreau sa va contrazic puțin aici! Sunt căsătorită cu un bipolar, am trăit lângă el și manie și depresie, iar mie nu mi se pare ca nu are empatie. Nu m-a înșelat niciodată, in schimb abuzează de alcool și logoreea lui m-a pus la pământ. Vine la
Pachet cu reproșuri, critici, victimizare etc.. Este o căsnicie destul de grea mai ales ca este și un copil la jumate!..