Dacă nu aveți copii la școală, poate nu știți de schema asta. În timp ce mi-o povestea o prietenă, mi-am adus aminte că m-am lovit și eu de ea în școală.
Profesorul ascultă elevul, apoi se uită în catalog și vede notele la alte materii și decide “elevul ăsta are 7 la materia X, e de 7 și la mine”, ceea ce creează un bulgăre, că alți profesori văd și ei, și dau și ei aceeași notă.
La mine era mereu problema cu matematica, fizica și chimia. Cum poți să ai 8 și 9 la orice, dar la mate 4 și 5? Că nu mă pricep la mate? Că nu îmi place? Că nu o înțeleg? Că mi se rupe de ea? Dar văzând nota mică la mate, alți profesori erau tentați să-mi tragă de notă în jos, că dacă știu de 9 la materia lor și de 4 la mate, sigur nu știu de de 9 la materia lor de fapt.
Și dacă o pățeam o dată sau la o singură materie…
Dar sunt curios cum explică profesorii apucătura asta. Lene? Mizerie umană? Jegoșism? Incompetență? Lene?
La mine mergea invers:))) aveam 10 la matematica si nu ma mai interesa de altceva
bine că ești tu ITist!
Nu mergea tot timpul asa. Aveam si eu 10 la mate si fizica, dar dirigul de mate era certat cu profa de romana (tineri amundoi, ceva s-a intamplat intr-o tabara intre ei). Eram 5 baieti in clasa cu note foarte mari la mate. Aceeasi 5 baieti care la romana aveau 5/6 pe linie. Noroc ca a fost doar un an profa noastra si surpriza, dupa ce a venit altul am avut si noi 8/9 la romana. Vaca.
Numai din cauza voastra inca ma roaga rudele sa le pun si lor un windows :))))
Eu nu am sesizat comportamentul asta nici la mine acum zeci de ani, nici la fiu-meu astazi. Doar ca si eu, si el suntem de cealalta parte a baricadei, note mari la stiinte exacte, mediocre la la altele.
Un profesor din facultate a zis ceva de genul: dacă tu ești de 8 și la mine în examen iei 4, o să-ți dau totuși un 5-6 că poate ai avut o zi proastă. Iar dacă ești de 5 și iei la mine 9-10, înseamnă că ai copiat și nu iei mai mult de 7, să zicem.
Probabil că profesorii sunt obișnuiți sau învățați că elevii trebuie să performeze la toate materiile aproape egal. Unii nu pot concepe că nu au înclinații spre științele exacte sau că alții știu ce vor să facă mai departe și nu-i interesează restul materiilor.
Cele 12-13 clase sau câte or mai fi acuma din învățământul preuniversitar trebuie să fie despre cultura generală, nimic mai mult. Nu trebuie să specializăm elevii.
Din contra, din clasa a 9-a ar trebui specializati. Si nu cum se face acum, ci pe filiere toeretice (reala sau umana, dar nu un mix), filiera practica, adica sa invete o meserie (electrician, CNC, instalator, mecanic auto) sau vocational (arta, sport, etc), astfel incat dupa liceu sa nu mai aiba nevoie de inca 3-4 ani sa poata sa lucreze undeva.
Colega mea de clasa din liceu care era mare olimpica a luat nota mica,6 sau 7 parca, la lucrarea de fizica a inceput sa planga si profesorul a decis sa nu ne treaca notele in catalog doar celor care doresc.
La unele materii nici nu invata nimic, vorbeau profesorii intre ei sa nu fie foarte exigenti cu ea ca se pregateste pt olimpiada.
Deci da, daca erai de 10, sub nota 8 nu aveai cum sa iei.
Daca erai de 7-8 trebuia sa inveti de 2 ori mai mult ca sa iei un 9 sau 10.
Acu vreo dooj+ ceva ani ne povestea profu’ de mate la liceu, ca olimpicii nu dadeau bacul. Si s-a trezit un eminent d-astia sa se scoboare in pulime, ca el n-are nevoie de favoruri si vrea sa dea examen ca orice exemplar al tineretului bovin
Marea surpriza a fost ca ca la materia unde era boss la olimpiade a facut o lucrare submediocra, adica proasta, gata-gata sa piarda examenul
O povestea cu satisfactie, n-am inteles de ce
Hai sa iti spun eu de ce @Bula, pentru ca la examenele standard (bac, evaluare nationala) se ve
Se verifica in principal cat poti acumula pe de rost din materie, dupa niste subiecte standard. Si orice iese din standardul ala, chiar si in bine, e taxat. De exemplu la romana, daca tu scrii comentariul din capul tau, nu ad literam dupa critici, ti se scade punctajul.
Toată lumea dădea bacul, doar că olimpicii aveau sesiune specială înaintea celorlalți.
Chiar și înainte de Puciul din Decembrie?
Știu sigur că era un examen pe care olimpicul pizdii nu era obligat să-l dea, dar omul a vrut să-i zdrobească pe lumpeni. Ceva in genul bărbaților care concurează cu femeile, că se simt femei
Era de fapt o lecție de viață. Aurea mediocritats sau stay în line că-i mai bine. Mai ales înainte de aglomerația din Decembrie.
Stii ca acu „dooj de ani” era deja mileniul 3, nu era comunism. Din cate stiu Bac au dat olimpicii tot timpul, poate treapta in anii ’80 nu dadeau, dar aia nu am prins. Acu’ depinde si de materie, daca era ceva stiinte exacte, inseamna ca era prea praf omul, pentru ca oricum bacul era banal, nu aveai cum sa il pici daca erai olimpic. Daca era vorba ca a facut vreo nefacuta la Romana de exemplu, si s-a gandit sa scrie parerea lui in vreun comentariu, atunci da, riscai inclusiv sa pici.
@Bulă. cu câtă satisfacție ne spui că și ăla era la fel de prost ca voi, chiar parcă un pic mai jos din ce înțeleg.
PS: se vede că tot în pulime ai rămas..
Sa vezi cum era cand aveai 2 de 10 si un 9 la romana si te asteptai sa ai media 10. Cand aflai mediile de le diriga aveai de fapt 9. Profa iti pusese in ultima saptamana 3 note de 9 ca sa se asigure ca nu-ti iese 10, ca ea stia ca tu esti de 9 sau mai putin
Eu eram catalogat in clasa in zona de 8-9, ca aveam vreo 4 olimpici si doar aia aveau voie la 10 + cei cu parinti care basculau cadouri saptamanal.
Problema era ca-i prindeam vulnerabili in situatii de genul „Cine imi explica XYZ, sau cine stie XYZ primeste 10 azi” si raspundeam si n-aveau de ales decat sa treaca 10 acolo, dar ma rezolvau din pix cand faceau mediile si ma aduceau la 8 sau 9.
Na, eu nu vreau raul oamenilor dar scursurilor de genul asta le doresc ca exact acelasi lucru sa li se intample nepotilor sau copiilor lor. Nu de alta, dar ca sa inteleaga un pic si ce o simtit copiii pe care ei i-o nedreptatit.
Vezi ca aia care basculau atunci, azi sunt pe la anaf inspectori. Nu mi-a venit sa cred ca platesc impozitele unuia care stiu ca a ramas repetent la…. Matematica :))))
Sau judecatori :)) aici e un caz mai special, se bascula pentru 10 :)))
E doar românism ….pe care s-a pliat foarte bine comunismul…dacă nu bagau ‘agenturili’ fitile sa explodeze mamaliga, mai statea ceasca cel putin 1 an..
„Pe vremea mea” nu am remarcat aşa ceva. 10 la mate/fizică nu te ajuta cu nimic când primeai un 3 la filozofie. Mai mult, am avut 10 pe linie la chimie anorganică (nu-mi plăcea, dar am înțeles-o) şi de abia am trecut anul la organică, cu acelaşi profesor.
In extremis erau indulgenți şi primeai un punct în plus când te ştiau că nu eşti loază şi doar aveai o zi proastă, dar cam atât.
Acum, FB, FB, FB,… pana mea.
Să nu se simtă copiii lezați, să nu se simtă excluși, să nu le scadă stima de sine, my ass.
Păi și unde e diferențierea între copii?
Dacă unu învață și se ocupă, iar ălalalt știe că învățătoarea e proastă de la ta-su, dar notele sunt la fel, care kkt mai e motivația?
Ce înțelege ăla mic? Că indiferent de efortul depus, nu o să obțină nimic în plus față de Maricel bombardier în devenire? Ba chiar Maricel o să îi râdă în nas, că are aceleași rezultate, cu efort minim?
Și intervine aici conservarea energiei: dacă rezultatul e același, cu minimul de efort, pentru ce atâta zbatere? Și îi nivelează pe toți. Crescuți de părinți de-o seamă cu mine, care au căzut porcu cu fațete dentare râzând frumos de pe cutia de pateu. Sau vaca pe cutia de vașchiri.
Oricat ar incerca un profesor sa fie obiectiv, notarea tot subiectiva va fi. Probabil ca si in sistemele de invatamant mai dezvoltate, profesorul tot va avea o doza de subiectivism. Mai mica sau mai mare, dar tot va fi! Cand vezi la final de semestru ca un elev are la majoritatea materiilor 9 sau 10 si la tine abia a luat 5, probabil ca esti tentat sa crezi ca nota slaba de la tine a fost un accident. Asa ca in loc de 5, ii dai un 7 sau chiar 8. Si cum la noi matematica e materia etalon, e clar ca orice profesor se raporteaza la notele de la mate. Nu spun ca e corect, dar cred ca asa se intampla.
Eu, in tinerete asa, am fost profesor (titularizat prin concurs, de altfel si ca sa nu avem discutii), clasele V-VIII, cam 1,25 ani. Dupa care mi-am dat demisia si m-am reprofilat total. Din acea mica experienta pot doar sa va spun ca am primit reprosuri de la colegii mai in varsta si chiar directori sub forma: „uite la Matematica si Romana ce note mari are cutare…, de ce la materia ta nu au la fel? Vrei sa le strici media?”. Le-am raspuns ca nu vad legatura si ca vor avea nota pentru care au invatat.
Ca o paranteza, asa cum am urat eu matematica, am fost constient ca si altii vor avea probleme cu materia predata de mine (istorie / cultura civica) asa ca „in ciuda” unora, colega si sefa de catedra, directiune, unii parinti (care au spus ca sunt prea mici pentru o asa abordare) le-am spus de la bun inceput elevilor: la mine nu vor fi lucrari de control neanuntate, astea sunt conceptele cu care trebuie sa ramaneti (ex. „ierarhie”, „colonizare”) pentru ca vor fi intodeauna de actualitate (bine nu ma gandeam la planeta Marte atunci); le stiti, ati trecut, vreti mai mult, invatati proportional cu nota dorita, copiati, primiti nota 1, nu ma intereseaza ca sunteti clasa V si inca intrebati daca sa subliniati titlul lectiei. Si acum zambesc cand mai citesc cum se lauda unii ca au copiat fara sa fie prins. Fratilor, daca un profesor e hotarat sa nu va lase sa va „inspirati”, va prinde fara nicio problema.
Aparent ca sa poti da o idee serioasa trebuie sa ai credentiale pe aici, asa ca … am copiii, dar sunt la randul meu copil de profesori asa ca … da …. raspunsul deja il ai la alegere dintre variantele pe care deja le-ai oferit, dar uite 2 idei tangente.
1. de ce unele tari renunta la note? printre altele e problema cu ideea notelor. Ce reflecta nota? Cat stii la o materie sau cat stii intr-un moment la o materie? Daca faci o medie, e relevanta, sau nu? O materie se poate lega de altele, sau nu? Cati profesori, atatea idei. Sunt unii care incearca constient sa puna o situatie in context (hmmm, stie prea bine la mine, dar la altii nu, sigur e ceva necurat la mijloc ca pur si simplu nu se poate sa stii azi mai bine la ceva decat la altceva – iar daca se poate, atunci trebuie sa echilibrez eu din burta situatia)
2. Sa vezi notele date de altii te influenteaza (daca pe deasupra esti si lenes/jegos/etc – cu atat mai mult). Cum vezi in clipurile alea cu mentalisti care influenteaza oameni strecurand anumite imagini de multe ori in contextul zilnic al cuiva. Ai mei (parinti, nu copiii) au trecut in mediul universitar de mai demult, dar demult sustineau ideea notelor puse de profesori intr-un sistem „privat” pur electronic (doar tu ca profesor vezi nota, ai 1-2 corectari la dispozitie, cu motivatie obligatorie, superiorii ierarhici pot vedea dar nu si corecta notele in urma unei cereri ah-hoc care nu trebuie aprobata dar ramane logata gen „x ti-a vazut notele date, global sau unui elev anume”) unde colegii sa nu vada notele. Sigur, in cazuri din astea apar alte probleme (parinti care se plang dupa aceea ca fiecare profesor isi face propria scara si un punct diferenta inseamna alt efort la fiecare materie – ca si chestie, ai mei nu mai predau in tara de ceva vreme dar au trecut printr-un sistem unde se practica asta si au vazut ce probleme, reale sau nu, vin in loc).
Hmmm…..as merge pe premiza ca nu ii mai intereseaza nimic pe profesori iar elevii din zilele astea sunt foarte diferiti de cum am fost noi. Si faptul sa se uita sa vada ce note ai la alte materii nu denota decat incapabilitatea de a vedea peste note. Cum ai scris si tu in articol, poate am drag de romana si urasc matematica, dar asta nu inseamna ca nu sunt bun de nimic.
Pe vremea mea era altfel. Profesorul asculta un elev, care era praf la materia lui. Se uita în catalog și vedea că are note mari la restul materiilor și apoi mai trăgea un pic de elev, cu întrebări mai ușoare, ca să nu îi dea o notă mică și să îi strice media.
Pe vremea mea se practica o altă schemă; și mai mizerabilă.
Profesorul întreba din prima oră cine e cine. ”Dar tati cu ce se ocupă?”. Dacă aveai ghinionul ca tati să aibă firmă, să fie medic sau notar, se întâmplau două lucruri:
1. Te asculta des la materie. În fața clasei, cu umilințe și ironii. Dacă știai lecția nu ți se trecea nota. Dacă n-o știai primeai 4. Îți puna la întrebări până nu mai știai să răspunzi la una dintre ele și atunci tot 4 luai. După o vreme adunai vreo patru de 4 și te mai salva doar un 9 sau un 10 curat de la corijență. Moment în care se trecea la faza următoare:
2. Ori veneau părinții la școală, ori ți se transmitea mai direct sau mai subtil să vină sau să dea un telefon. Li se spunea pe ton grav că elevul numai nu se descurcă la ore. Uite ce note are. iar părinții întrebau ce e de făcut, dacă se pot face ore în particular. Și desigur că se puteau face. Spre final de an deveneai brusc mai bun datorită acelor ore în particular și treceai.
La mine în clasă toți ăia de la țară care nu aveau bani sau părinți cu pile erau cu note mari. Ăia cu părinți din stratul superior al societății se târau printre note de 3 și 4. Și, gândind retrospectiv, ai zice că ăia din familii cu bani erau răsfățați și nu învățau. Dar nu – profii te notau strict când nu știau oamenii ăia. Dacă recitau lecția perfect erau trimiși la loc cu un ”bine” dar nu le mai apărea nota în catalog.
Cred că avem vârste apropiate. Îmi pare rău, dar „i call that bullshit”.
Nu prea facea nimeni pe nebunul cu elevii care aveau parinti sus pusi.
Dimpotriva, de multe ori se purtau cu manusi.
@adyzah: n-aș avea de ce să mint, că-s faze de la milocul anilor ’90. Dar am pățit-o și eu.
M-a ascultat la economie proful. I-am turuit tot, că ăsta avea mania să asculte absolut random și dădea note mici cu lejeritate iar câțiva erau deja în corijență. Și i-am spus eu falnic lecția și eram curios ce notă îmi dă – 8? 9? 10? Doar că omul n-a notat nimic în catalog și-a trecut la următorul. Așa că m-am cam enervat și i-am spus colegului de bancă că eu merg cu carnetul, cu tupeu. Că dacă-i las carnetul pe masă trebuie să-mi treacă nota, că auzisem eu ”așa e legea”. Colegul că nu, că poate se enervează proful că-l sfidez. Dar tot m-am dus. Am mers la catedră și i-am pus carnetul pe masă și am așteptat. Nici că m-a băgat în seamă. Așa că m-am dus la loc, că probabil va trece nota până la final. Asculta lecția și se uita plictisit prin carnetul meu. Apoi l-a pus înapoi pe masă. S-a terminat ora, și-a luat catalogul și s-a dus.
Omul făcea faza des, și o făcea strict cu fiii și ficele de oameni cu bani.
Ca idee adiacentă – profesoara de română nu din salariu trăia. Lăsa niște note de 4 plasate bine și-și făcea rapid clientela pe anul ăla. Te ridica în picioare și te soma să spui strova 43 din ”Luceafărul”, că ni-l dăduse de învățat pe de rost. Nu glumesc – ne dădea strofele pe numere – de parcă așa le poți evoca din memorie. Pe ăia fără bani îi ajuta și le dădea începutul strofei i-i ghida ea spre final. Pe ăia cu bani îi soma să zică strofa 76 și se uita calmă la ei cum tac. Niciun ajutor – nimic. După care copilul necesita – desigur – ore în particular. Că nu știa la limba și literatura română nimic.
Nu stiu cand ai facut tu scoala, dar eu de asa ceva n-am auzit.
Cine vrea sa vina elevii la meditatii, isi baga piciorul la scoala si facea treaba buna doar in particular.
Cine avea bani sa vina la ore, mergea, cine nu, sau invata sau se chinuia sa treaca.
@rdb:
Fix în prima propoziție spuneam că
In epoca comunista, si post-comunista, in catalog erau trecute la informatii si locurile de munca ale parintilor; eu am fost un elev ce statea in prima banca, lipit de catedra, in felul asta socializam mai mult, si castigam un capital de simpatie. Era interesant sa vezi cum, la inceput de an, sau chiar in timpul anului, cand profesorii ascultau, se mai uitau bine la pagina respectiva (cred ca era pe la inceputul catalogului), cu interes, uneori surprindeai o grimasa, sau invers, un suras admirativ. Poate ca se intamplau si chestii in spate, insa mai auzeam fraze de genul, adresate unor elevi cu sange albastru, vai, vrei sa iei nota mica, pai tatal tau e cunoscut in tot orasul, samd……
Pe de alta parte, zeci de ani dupa, intr-o alta tara, asa zis mai dezvoltata ca Romania, pe formularul de admisie la scoala privata, la copil mic, se noteaza meseriile si locul de munca al parintilor, iar cand mergi la interviu, se discuta 2-3 minute pe aceasta tema, si este un criteriu de alegere…..asa ca nu exista sistemul perfect.
Pe vremuri am avut un manager englez, care facuse ceva studii la oxford, si eu eram absolut impresionat, pana cand mi-a deschis ochii si mi-a povestit realitatile din marile universitati, in ideea in care da, au profesori fff buni, cine vrea sa invete va avea ce, cu siguranta, mediul era ok, obtii o diploma care deschide usi, dar si acolo existau 25-30% dintre studenti care erau fii de dictatori/bogatasi , care cotizau la greu, asa ca erau privilegiati. Asa se intampla si la Paris, la vestitele école superieure, unde exista un procent de privilegiati, prin prisma averii sau pozitiei parintilor.
Concluzia: e bine ca din scoala inveti ca viata e o lupta, si nu intotdeauna dupa reguli fair-play.
Da, se practica si la Botosani unde am facut eu scoala in anii 90.
Pentru cei care nu au inteles: nu era vorba de parinti cu functii si influenta – copiii alora erau protejati – ci de parinti cu oarece resurse financiare (un doctor, un director adjunct, un contabil sef, macar un inginer ceva, plus evident „privatizatii”)
@Răzvan, tu spui „schemă”, care sună a ceva cât de cât generalizat. Eu la asta zic bullshit. Dacă tu ai prins un jeg, nu înseamnă că era o „schemă”.
Aşa, şi eu am avut o lepră care avea cancer (era lepră şi înainte) şi era tratat de maică-mea la Oncologie. Mă rupea de câte ori putea. Dar restul de 20 de profi erau corecţi.
Nu am patit personal asa ceva dar stiu cativa colegi instariti care aveau note mici tot anul dar se salvau mereu pe final.
Problema e ca erau chiar tamaie, sunt de acord ca probabil plateau parintii ceva la final dar nu era ceva standard.
Alti colegi la fel de instariti aveau 9-10 mereu, aia cu note mici erau lepre.
Profesorii erau intr-adevar nemernici ca luau banii aia ca sa ii treaca dar nu cred ca provocau starea de fapt in mod intentionat.
Nici nu cred ca e nevoie, orice clasa are 4-5 parinti saritori, mereu dispusi sa bage bani in curul loazelor.
Confirm schema.
Era un prof, ajuns prin pile politice director, care asta facea.
Orele le facea de cacat.
Asta si asta, e simplu mai baieti.
Dupa care te scotea la tabla. Teoria era ca aperitivul. O spuneai si poate luai 5.
Dupa care avea o culegere de probleme din care iti dadea 2 sau 3 probleme. Bineinteles ca nu explica vreodata cum se rezolva.
Iar la probleme erai mort.
Avea o satisfactie cand iti zicea ca iti da 3.
Drept urmare, cine avea parinti cu bani, mergea la ore.
La lucrarile de control si la teze primeam exclusiv probleme din culegere, nefacute la clasa.
Colegii care mergeau la ore la prof ne ziceau: problemele de la lucrare/teza le-am facut in ultima ora la prof acasa.
Ai mare dreptate. Și eu am făcut tot în anii 90, și funcționa bine treaba.
Și acum țin minte la generala, tot în Oradea, primul lucru la care unii profesori (nu toți, dar erau destui) la care se uitau era la ultima pagină din catalog, acolo unde erau scriși cu ce se ocupă părinții. În liceu n-am mai simțit fenomenul ăsta.
Și da, erau diferențe de tratament, în funcție de asta. Dacă cineva mai bine cotat avea probleme, asta e, îl asculta mâine, azi nu mai ascultăm, trecem la lecție. Dacă era obraznic, însemna că e activ la oră și pune întrebări. Dacă cineva ai cărui părinți erau niște nimeni exprima fix același comportament, era notă dată direct și pedeapsă că deranjează ora.
Dar, repet, nu la toți profesorii era așa, dar erau câțiva care judecau după asta, fenomenu era cât se poate de real.
Abia aștept să ajungă copilul meu la școală, că pe cuvânt că pun la meserii la amândoi șomeri, și să văd care îndrăznește să-l trateze diferit din cauza asta.
Uite de asta ar fi bine sa fie doar catalog online. Fiecare prof isi vede doar notele de la materia lui, ca restul ar trebui sa fie confidentiale.
Am prieteni profesori la liceu. Sa vezi ce scandal au facut colegii lor cand au auzit de catalog online. Ca vezi doamne ei trebuie sa stea din timpul lor sa puna note si nu sunt platiti in plus pe activitatea asta.
@Boarex
Pai in situatia de acum sunt platiti pt fiecare pas din punerea notelor? Vor separat explicit, plata pt scos capacul stiloului, deschis catalogul, scris nota? A, s-a zis argumentul cu ‘in timpul liber = plata extra, ce se face in scoala e inclus in pret’ Atunci de ce nota cu stiloul se pune doar la scoala dar nota digitala, ipotetic, s-ar pune DOAR in timpul lor liber? Sa se puna si nota digitala doar in timpul orelor. Teoretic cu un soft bun, ar trebui chiar sa fie mai usor de facut si sa ia mai putin timp.
@Alexandra ”Teoretic cu un soft bun, ar trebui chiar sa fie mai usor de facut si sa ia mai putin timp.”
Cine ar trebui să facă softul ăla bun? UTI?
Eu nu imi aduc aminte sa o fi patit si am terminat liceul relativ recent (2013). La chimie am ramas corigent iar la istorie am fost olimpic la nivel national.
Hai sa va zic un secret, notele alea nu conteaza!
Contează, că majoritatea facultăților fac admitere cu dosarul acum, nu se mai dau examene.
@ubercool cat valoareza un 4 la romana in admiterea la facultate? trebuie sa facem toti facultate?
e plina tara de absolventi de facultati, care muncesc in locuri care nu au nici o legatura cu pregatirea (aici ma includ si pe mine).
culmea e ca sunt o gramada de meserii (mecanic, instalator, tamplar, coafeza, frizer, manichiurista, chelner, bucatar, sudor, tractorist, cioban, etc.) unde se fac bani mai faini ca si in IT, ca toata lumea zice ca ce salarii au IT-stii,
1. 80% profesori femei în pre-universitar.
2. Oi, spirit de turmă. Nu vor să greșească, să explice de ce dau o notă prea mare, prea mică, orice pentru un consum cât mai redus de neuroni.
3. Nota se corelează mai bine cu horoscopul decât cu ce știe elevul.
Eu aveam o problema cu ROMANA , din 3 si 4 nu ma scotea…ma rog si eu ziceam ca nu stiu , ca nu am citit , si uite asa in toamna luam 9 la re-examinare
pentru că nu sunt capabili să evalueze corect pe cineva și chiar puțini oameni au skillul ăsta, de aceea s-au inventat testele doar că asta ar însemna să muncească, alea trebuie concepute, corectate.
oh nu, ai descoperit apa calda si anume ca profesorii sunt oameni si oamenii sunt niste animale jegoase si josnice. ce sa-ti explice?
Am văzut asta mai mult la profesorii care nu sunt titulari și stau la o școală un an după care nu mai prind același loc pentru l-a ales cineva cu notă mai mare la examen. Ceilalți profesori după o bucată de timp incep să ignore notele proaste de la alte obiecte și se încep să pună note cum trebuie (sau chiar să te mai ierte dacă i-ai obișnuit că știi materia și ai o zi proastă țn care răspunzi aiurea).
Eu ce am observat, mai ales în clasele 5-8 parcă la liceu nu a mai fost atât de rău, a fost că ni s-a pus o etichetă în primul trimestru în care lucrai cu un profesor și cu aia defilai la materia lui. Mă ridicam foarte rar peste 7-8 la română, rar luam sub 9 mate, de-astea..
sa te uiti pe edu.ro si sa vezi mediile prin scoli, sa vezi clase cu toti copiii intre 9.80 si 10 media generala pe 4 ani si o sa-ti dai seama ca notarea este complet la misto aproape peste tot.
Aveam o colegă în generală care avea numai note mari. La un moment dat a luat un 9 la o materie și a început să plângă, că o ceartă mă-sa, iar profesorul i-a modificat din 9 în 10.
Dacă nu-s eu foarte tâmpit (ceea ce e foarte probabil) chestia asta are legătură cu „efectul de halo”, ceva de prin psihologia educației. Dom’ Coloja cred că știe mai multe din zonă.
Profesorii au tendința de a evalua în funcție de impresia generală pe care și-au format-o despre un elev. Ori din experiențele lor anterioare (băi, tu ești elev de 9 la mine, n-ai cum să iei 5 acum, ia 7 sau 8; sau viceversa), ori din notele la celelalte materii (băi, tu ești elev de 9 pe la toate materiile, n-ai cum să fii prost la a mea; sau viceversa).
Se întâmplă același lucru și cu degustorii de vinuri. De asemenea, dacă le dai să deguste o mizerie de vin, înainte de un alt vin, cel de al doilea va fi notat mai bine, decât ar fi fost dacă începea cu el.
La fel și cu profesorii, din moment ce nu au un barem clar, notarea e subiectivă. Te scoate la tablă, îți pune niște întrebări, dar el știe dinainte cam ce notă ar vrea să îți dea. Ești deja etichetat. Ok, poate îl surprinzi în mod plăcut/neplăcut și îl defazezi un pic, dar cam știe dinainte pe unde te va nota.
Da, se practica si acum multi ani.
Eu am prins-o personal mai ales in gimnaziu: profesorii vedeau in catalog ca am 9 si 10 la mate si romana si imi dadeau macar un 9 la desen, muzica sau sport (ca eram cam lemn la toate 3).
La liceu nu am mai observat treaba asta – bine, nici notele mele nu mai erau la fel, ca la romana eram mai de 7-8
Profesorii inca sunt captivi in mantra asta ca elevul bun la o materie (mai ales mate-info-fizica) atunci automat trebuie sa fie bun la toate materiile sau daca e slab la una e automat slab la toate pentru ca ei nu concep ca deja copiii au preferinte sau isi descopera competentele de mici. Nu trebuie sa ajunga in a 12-a si atunci sa se intrebe ce i-ar placea sa faca cand va fi mare.
Eu aveam alta problema cand eram la scoala: aveam note mari la mate si fizica dar nu suportam chimia si biologia. Si profele astea 2 trageau de mine sa imi mareasca media eu multumindu-ma si cu 6 dar ele „pai cum, vad ca la restul ai note mari. inseamna ca nu vrei.”
Eu am patit la licenta, am fost un student cu media 7 in anii de studiu, iar la prezentarea proiectului de diploma ne-a zis clar ca nu ne pot da mai mult de 1 punct peste media anilor de studiu!
Noroc ca la examenul scris am luat 10, singurul din grupa cu 10, se uitau tocilarele la mine ca vitelele la poarta noua.
Și la mine a fost la fel cu licența, a politehnică.
În școala generală eram elev de 7 la română, nu mă băgă deloc în seamă profesoara, când era vorba de concursuri/olimpiade etc. La examenul de capacitate am luat peste 9, cea mai mare notă din clasa mea, peste cei cu care făcea ea medidații și îi tot târa pe la olimpiade.
Eu mi-am luat m**e si in facultate pe faza asta. Pentru ca aveam 5-6 la matematica ma ardeau si la alte materii.
Baga-mi-as pula in ala de AutoCad care mi-a dat 7 desi ii terminasem materia cu 3 seminarii inainte de final si unul care nu stia sa traga o linie a luat 9 ca de ii strica bursa.
Eu am avut 5 la Autocad și 7 la Matlab.
Am urât autocadu și matlabu ăla din ficat.
Pe mine nu m-au atras deloc. Mi se par inutile și cine vrea să studieze mai mult, să facă seminarii in plus.
Să nu generalizăm, deși este o realitate (o spun și ca profesor, dar și ca părinte și ca… fost elev). Nu pot da o explicație general valabilă, dar există și o presiune, pe cale ierarhică, pentru favorizarea/menținerea acestei situații anormale. Concret (caz real): vine inspectoarea de matematică, se uită prin cataloage (fără să cunoască deloc copiii) și începe tărăboiul, foarte pornită: de ce nu sunt corelate notele la celelalte discipline cu cele de la matematică? De ce sunt diferențe atât de mari între mediile la alte discipline și cele de la matematică?
Al doilea exemplu, de data asta foarte ușor de verificat. În fiecare an se face o analiză comparativă între notele și mediile la evaluarea națională sau bacalaureat și mediile generale (care cuprind și multe alte discipline, pe lângă cele de la examene!). Iar profesorii au de dat note explicative in cazul in care diferențele sunt mai mari de 1 punct. Și sunt și „mari” specialiști în educație care susțin „corectitudinea științifică” a acestor analize! Cui să îi explici că, de fapt, un elev poate avea 10 la desen (sau muzică, ed. fizică etc) și 5 la matematică (sau română) și că abia asta este o situație reală și absolut normală? Și invers e valabil… De ce nu poate avea un elev de 10 la matematică media 5 la desen, muzică sau ed.fizică, fără că asta să stârnească o… tragedie sau reclamații și analize + sancțiuni de la inspectorat sau minister? Sistemul e de așa natură încât, dacă te opui, că profesor, poți avea mari probleme…
la mine a fost nitel invers: tocilara in generala si in liceu, aveam 9-10 la toate materiile umane; in schimb, la matematica, fizica, biologie, chimie eram praf. intrucat mergeam pe la olimpiade (mai ales la cele de limbi straine), profesorii materiilor la care excelam ‘discutau’ in cancelarie cu ceilalti profesori si cumva in loc de 5-6 aveam 7-8 si la restul materiilor. ca nu da bine, ca sunt eleva buna, ca reprezint institutia la olimipiade etc.
dupa care am aflat de schema cu bonusurile profesorilor daca au elevi la olimpiade si de ce erau toti dornici sa ma trimita acolo
Eu aveam in liceu media de 5-6 la mate iar la facultatea de mate am intrat cu bursă. Dar nu mă plâng că eram un golan notoriu. La bac la mate am cerut voie să ies sa fumez o țigare și chiar m-au lăsat. Bineînțeles că a aflat și tata de asta, dar n-a zis mare lucru că am avut nota a 3-a din liceu. Tot la bac, la proba de info, una din supraveghetoare era o vecina de scară și spre final vine la mine cu lucrările celor ce terminaseră sa mi le dea să mă inspir, dar am refuzat. Se putea copia la greu, dar la la mate și info am zis că fac ce știu că pe astea merg mai departe.
In ultimul an de scoala online, s-a intamplat des schema asta? Cum de a sesizat-o tocmai acum?
Pe la sfârșitul anilor 90 eram in liceu și la română aveam o profă care nu mă scotea din 7 sau 8.
Venea la catedră și dicta rezumatele. Trebuia sa le cunoști la virgulă. Când te asculta, dacă greșeai un cuvânt sau îl uitai, te corecta. Eu foloseam caiet mecanic. Ne dă la un momendat lucrare din Bacovia. Mie îmi pica Plumb. La un moment dat scot foaia cu ce ne dictase ea și o inlocuiesc. Vin rezultatele. 8 . Nici o corectură pe lucrare, dar 8.
am predat niste ani la facultate, acolo nu prea aveai cum sa fii influentat de notele date de ceilalti profesori pentru ca fiecare disciplina avea propriul catalog unde completa profesorul iar de acolo secretariatul extragea notele intr-un centralizator si abia acolo vedeai toate notele una langa alta. Iar tacticile astea din invatamantul primar ar trebui sa dispara si chiar sa nu mai aiba acces un profesor la notele si prezenta de la celelalte discipline. Sunt date personale, GDPR etc. Nu e treaba profei de latina de ce la ora dinaintea ei am fost prezent si la ea am plecat, nu e treaba profului de desen cat am luat la matematica, etc.
>>problema cu matematica, fizica și chimia.
Pai cam la astea se vede ce cap ai – (fara suparare!), ca la restul puea toci oricine, mai ales acum 20 de ani, cand treaba se reducea 80% la toceala, aka la a sti pe de rost materia, sau nu. La materiile realiste mai aveai o sansa sa rezolvi o problema intr-un alt fel (desi erau si acolo scheme) si nici nu era atat de mult de tocit.
offense not taken
Eu ma avut rezultate bune la tot ce spui tu acolo, aka intrat la o facultate grea in anii 90, olimpiada la una din ele, 10, 10 la o facultate de inginerie. Romana nu imi placea, totusi am luat un 7-8 la bac, fara copiat.
Da, e vorba si de un soi de lene, de spirit de turma, dar dincolo de astea…
1. La materii de genul romana, filosofie etc aveai fie de reprodus ce a spus poetul, criticul etc – adica nimic nou, ci chestii care d eobicei erau fie subiective, fie criticabile, fie erau greu de inteles de catre mundani… Iar daca veneai cu creativitate… impresia artistica era subiectiva.
2. Materiile care au scos si scot umanitatea din rahat(ul in care s-a zbatut timp de milenii) sunt fix alea de care spui (ma rog, si in plus tehnologia informatiei plus alte mici chestii, care nu se fac ca lumea). Prin urmare, sansa mare este ca un om care stie una-doua materii d-astea sa fie unul dezghetat (desi puteai si acolo toci), un viitor inginer, proiectant, cercetator etc. Cineva care chiar are un rost pe lumea asta…
Am fost profesor de informatica la o scoala generala (vreo cativa ani, dupa care am trecut in mediul privat). In ceea ce ma priveste, niciodata nu am acordat notele tinand cont de ceea ce obtineau elevii la alte materii (chiar si elevii se mirau, de destule ori, atunci cand dadeam un 10 unui elev cu note – in general – mici, dar care invata; la fel, am dat destui 3 si 4 unor elevi considerati buni, dar care la ora mea se prezentau prost).
Insa…din pacate, erau destui „colegi de cancelarie” care acordau notele asa cum spune Vali in articol, adica in functie de notele primite la alte materii.
Sincer, pentru ca eu nu procedam asa, nici nu mi-am pus intrebarea „de ce”…as crede ca, in principal, din incompetenta si din lene. De ce spun asta:
1. „mi-e lene sa fac/gandesc teste de evaluare relevante pentru elevi, e mai usor sa le dau note ca si ceilalti profi”
2. „e greu sa faci testele de la punctul 1, trebuie alocat timp serios si, oricum, nu ma plateste in plus daca le fac, dar nici nu se intampla nimic rau daca nu le fac”
Cred ca, si aici, se manifesta doua efecte pe care le-am vazut mentionate in tratatele de recrutare: „efectul de halou”, respectiv „efectul demonizant”.
My 50 cents…
LOL.
In scoala generala asta era o practica obisnuita la muzica si latina.
Culmea e ca profesoara de „bricolaj” (sau cum se numea materia respectiva) insista sa invatam cum se nituieste. Si nu era vorba de nituri d-astea moderne, ci de nituitul clasic, cu ciocan si nisip, la cald. Tara te vrea muncitor, dar trebuie sa manance si profesoarele de muzica si latina o paine.
Ohooo, am si eu cateva povesti.
Cls a 6a – romana. Proferoara era tanara, dar dusa. Corecta lucrarile so pt fiecare subiect scria punctajul langa numarul subiectului. Nota: 7,40. Vine teza, din nou punctajul in dreptul fiecarui subiect, de asra data l-a taiat cu pixul pe cel initial si a pus alt punctaj. Nota: 7,45. Suparat, tatal meu (profesor si el) s-a dus cu teza mea la scoala sa ii ceara explicatii. A balmajit ea ca eu sunt de 7. Tata i-a spus ca nota reprezinta de cat stii in acel moment. De atunci nu a mai trecut notele pt fircare subiect, dar tot 7 primeam.
Cls a 8a, singura din clasa care nu se medita cu profesorul de matematica. Primeam numai note de 5 si 6, desi stiam materia. Ba chiar incerca sa ma traga de limba sa afle cu cine ma meditez (lucram cu tata, care nu este prof de mate). Vine capacitatea, iau 10. Special sa ii dea peste nas, tata se duce la scoala cica sa afle rezultatele si se intalneste fix cu proful dr mate pe care il si cunostea. S-a simit f bine sa ii spuna ca nu isi explica cum la clasa primeam note mici, dar pa examen am facut perfect.
Eu nu invatam si nu ma intelegeam cu nimeni la scoala. Nu socializam. Colegii au ramas cu niste note bune, si doar cu asta se pot lauda.
Cine rade la urma rade mai bine… He he he.