Alta observație de doi lei, dar care nu trece neobservată. Băi, nu e nimeni aici cu câini problematici.
La cazare, avem o terasă de vreo 30mp, comună cu încă un cuplu. Nu i-am auzit, credeam că suntem singuri, am lăsat ușa deschisă, ne-am trezit in cameră cu ditai animalul de 100 kile, genul de câine care te mănânca la propriu. Ne-a mirosit liniștit, noi nu ne mișcam că nu știam ce plm să facem, a venit proprietarul să își ceară scuze și a plecat. Nu latră, nu știu ce face, dar nu îl auzim. Când mai stăm pe terasă seara mai vine la noi să îl mângâiem și atât. Ne-a explicat proprietarul că vin de mulți ani aici și stăteau în camera noastră, de aia vrea să intre acolo, dar am rezervat-o noi primii. I-am lăsat ușa deschisă, intră, stă, iese, nu urlă, nu latră, nu se suie pe pat, nimic.
La plajă avem doi șobolani din ăia dresați. Ăstia sunt amuzanți, energici, vor sa se joace, latră când vor apă sau când văd alți câini, dar totul rezonabil și nederanjant. Stau fără lesă, nu pleacă de lângă stăpâni, se lasă mângâiați, vin toți copiii să pună m âna pe ei și să le arunce mingea.
Mai sunt alți doi prin zonă, unul cred că stă cu noi în clădire, nu sunt sigur, că nu îl aud, dar îi văd cu proprietarii când ies. Ne mai vedem la masă sau prin sat.
DECI SE POATE!!!!
Pai trebuia sa te duci si tu un urs din ala de Racadau, atunci sa vezi daca erau tot asa ...
Costa bani si trebuie timp. La fel e si cu gunoiul pe strazi, spalatul pe dinti si mersul cu masina. Si romanii zic ca e normal sa latre cainii daca trece omul pe langa gard ca doara sunt caini! Sau prin public.
Pe undeva prin vest era un caine din asta care a inceput sa latre, era o baba care il plimba. Ma apuc sa vorbesc cu ea, potolesc cainele, ii povestesc ca e o problema daca face asa pe langa copii si imi da dreptate. Din vorba in vorba cica a adus cainele din Romania dar o sa il dea la dresaj.
Un câine nu se naște problematic, devine așa în funcție de omul de la celălalt capăt al lesei. Câine educat și respectuos reflectă un stăpân echilibrat, sigur pe sine și responsabil. Dacă stăpânul este anxios, agresiv sau nepăsător, comportamentul câinelui devine imprevizibil.
Înseamnă că degeaba ți-ai burdușit o valiză doar cu topoare proaspăt ascuțite...nț, nț, nț...practic ți-ai ratat vacanța...
Pe vremea când nu locuiam în Romania, prindeam destul de des la tv o emisiune realizată în UK. Pe sistemul "să chemăm dădaca să ne repare copiii", emisiunea era despre o doamnă care era solicitată să vină în casele unor cetățeni posesori de câini de diverse rase, pe care stăpânii lor nu reușeau să îi stăpânească.
Nu am avut niciodată nici câine, nici pisică. Dar emisiunea era interesantă tare, pentru că am avut multe de învățat, nu atât despre câini, cât despre oameni. Despre nesiguranțele lor, despre imaginea lor referitoare la propria persoană, despre puterea lor de a controla cu autoritate reală, cu limite, cu reguli. Fără a fi nevoie să recurgă la gesturi ce ar implica cruzime. Foarte interesant!
Una dintre primele lecții a fost că nu ai cum să le știi pe toate și că e benefic să întrebi, să înveți, să ceri ajutor. Inclusiv de la profesioniști care știu cum se dresează și cum este eficient (și etic) să interacționezi cu un câine.
De foarte multe ori, comportamentul patrupedelor era oglinda disfunctionalităților din viața și rutina stăpânilor lor.
Desigur, la alte dimensiuni, e valabil și cu ceea ce vedem în materie de educare a copiilor. O oglindă care ni se pune fix în față.
Pentru varianta cu pisici cautati Jackson Galaxy.
Pentru varianta cu pisici cautati Jackson Galaxy.
la fel sunt animalele prin toate tarile dezvoltate unde proprietarii chiar depun efort sa aiba grija de ele
Animalele inseamna responsabilitate- atat fata de ele (mancare, apa, educatie, acces la servicii de sanatate) cat si fata de societatea din jur. Putini inteleg ce inseamna asta- de la investitia personala (timp, energie) cat si finaniciara. Si sunt si mai putini cei care si le asuma pe termen lung.