M-am vaccinat cu Astra Zeneca și am supraviețuit să spun povestea

Știu, o știre care nu bagă panică la fofo nu e o știre, asta-i noua regulă a jurnalismului. La câteva zile după ce AstraZeneca a fost suspendat în numeroase țări că au capotat câțiva indivizi, m-am dus și eu pe-aicișa prin Brașov și mi l-am băgat în umăr. Nu eu, o doamnă s-a ocupat de asta, eu doar am stat și am trăncănit.

În ălea cinșpe minute cât trebuie să stai degeaba să vadă dacă nu ai vreo reacție aiurea a venit o altă doamnă să-mi zică să nu beau 24 de ore. Zic, „serios, la un vaccin care-i suspectat că face cheaguri de sânge nu recomandați fix alcoolul?”-„Așa ni s-a spus să zicem”.

Am înțeles mesajul, m-am dus acasă, și cum voiam porție dublă de ceafă de porc am băgat și patru beri lângă, am dormit dus. Cică ar fi fost bine să iau un paracetamol, poate fac febră, dar n-am cum să știu dacă am febră că nu am termometru acasă, deci pas.

Altfel, singura chestie consistentă pe care am simțit-o a fost o ușoară durere în umăr, care am mai avut-o și cu ocazia altor vaccinuri. S-a ajuns la istericalele astea recente pentru că primii vaccinați au mințit cu nerușinare. Nu, nu te doare când îl face, dar îl simți un pic dup-aia, ce să zic. Valabil pentru aproape orice tratament medical în care îți înfige un ac în corp și prin el îți bagă substanțe străine. Dacă presa ar băga toată ziua știri despre efectele adverse ale injecției ăleia în gură când îți scoate un dinte am avea cel puțin cinci indivizi pe zi care ar pretinde că au simptomele alea.

E o carte veche de un secol și jumătate, se numește „Trei oameni într-o barcă” și exact așa începe, cu un tip care citește prospectul unui medicament de ficat și descoperă că are toate simptomele. Dar cel mai grav e ăla cu „a general disinclination to work of any kind”. Îl știi și-acum, „ușoară stare de epuizare fizică”. Citiți cartea să aflați cum l-au vindecat părinții pe autor de acele simptome, ei neștiind că el era suferind de ficat.

Sigur, s-ar putea să fie și efecte nasoale și să fiu eu mai norocos. Dar pe de altă parte cred că toată spaima asta obsesivă e pentru că am lăsat femeile să voteze și de-aici s-a dus treaba pe gârlă. Prea multe mămici, discuții de mămici „ai auzit, fatăă?” și prea mulți copii în corpuri de adulți.

P.S. Poate o să apară ăla care o să nareze crunta lui experiență cu vaccinul, sau a unui apropiat: E cel mai important lucru care i s-a întâmplat în ultimul an și trebuie să se descarce. E bine să ai ceva de făcut.