O bună parte dintre intelectualii autohtoni depind de stat, adicătelea nu au făcut cine știe ce profit din munca lor, aplicată undeva prin industrie. Pur și simplu nu îi cheamă nimeni pe bani mulți să rezolve probleme, să consulte și să ducă firma pe noi culmi ale succesului. Stau agățați în niște salarii imense raportate la efort, de obicei în programe de studiu cu dedicație, care nu se desființează dacă nu dau randament. De aici avem numărul mare de absolvenți de licență și master care lucrează pe un salariu de nimic, chiar dacă au investit cinci ani crezând pe cuvânt sforăielile despre prestigiu și excelență, deversate cu patos la fiecare început de an.
Vă invit să faceți un sondaj care nu durează mult. Căutați pe Google Scholar profesorii pe care i-ați avut în facultate și vedeți numărul de citări și h-index. Căutați-le CV-urile și declarațiile de avere. Vedeți dacă au lucrările de doctorat publicate sau le țin la sertar, ca nu cumva să se afle că ori le-au plagiat, reformulat sau tradus, ori sunt niște mizerii irelevante, scrise pe genunchi.
În cazul meu, în România mi-au predat niște profesori universitari care publicau exclusiv în revista școlii (jurnale dubioase, fără nicio relevanță în lumea academică). Citau în cerc și așteptau câțiva ani ca să publice lucrări făcute de studenți pentru sesiuni științifice. În plus, a se vedea calitatea carților pe care le publică la edituri de bloc.
Acum câțiva ani mi-a semnalat un fost profesor că un nene care venea beat la cursuri a propus spre publicare o lucrare scrisă de mine și de un coleg, pe vremea când eram la licență. Era același nene care încerca la primele seminarii să ne convingă să-i cumpărăm cartea de Oracle 12C, un copy-paste infect, neformatat și plin de greșeli, fără de care „aproape sigur nu treceai examenul”. Același profesor a încercat să ne vândă și niște cursuri cu copyright trase la xerox, pentru suma modică de 1500 de lei. Asta se întâmpla în 2015-2016.
Exemplul meu preferat e rectorul Politehnicii din București, un om special, care a reușit să facă lucruri impresionante (link). N-a avut timp să își dea doctoratul, totuși a fost ales de alte zeci de eminențe ca încălzitor de scaun pentru eterna chimistă-ministru din PSD. Mă îndoiesc că nimeni nu a știut despre trecutul lui și că voturile au venit de la oameni integri, care și-au dedicat viața științei și nu-s doar niște bombardieri cu titlu academic, gata să ciupească niște bani de la oricine pune botul.
Faptul că Romania are fix zero universități în top 800 Shanghai (link) arată că învățământul academic românesc e o caterincă și că aprope nimeni nu predă pentru studenți, ci pentru salariu și pentru oportunitatea de vinde niște materiale. În opinia mea, multe programe nu ar trebui să existe în cazul în care multe universități sunt pe zero, plătesc salarii, iar ARACIS evaluează programele pe bază a trei-cinci studenți „atent selectați” de către decan. De obicei, cei selectati sunt ăia care candidează la șef de promoție sau ceva lingăi din asociațiile studențești. Formularele se completează sub supravegherea decanului, la el/ ea în birou, ca să nu cumva să „greșești”.
Fiind unul dintre studenții cu cele mai bune rezultate, am fost ales să particip la evaluarea ARACIS, că era momentul. Când am văzut că suntem doar trei inși chemați în biroul decanei am lăsat pixul jos și m-am scuzat, i-am zis că n-am chef să fac ceva fără sens, așa că m-am ales cu notă mică la licență. Pagubă-n ciuperci, nu m-a afectat cu nimic în carieră.
Trecut fiind prin două universități din vest, nu mi-a fost dat să găsesc specii de parveniți cu titluri academice. Dimpotrivă, am găsit profesori care nu te măscăresc la cursuri (link, Vioreanu), care pot să se abțină de la comentarii abjecte atunci când au de predat (link, Diaconu), chiar și profesori fondatori de companii care au primit milioane de euro pentru că ceea ce fac are o valoare reală pe piață (link, Hanbury).
În concluzie, unde vă trimiteți copiii, dacă alegeți să rămâneți în România? De la cine învață și cum combatem iluzia unor universități care inventează prestigiu și performanță, dar în realitate sunt fabrici de diplome?
But the links…
Linkurile, cum a învățat și el în facultate!
A rezolvat Vali. Îi trimisesem articolul scris pe telefon, fără linkuri și corectat din părți, mai mult ca să întreb dacă ar merge publicat, nu ca fiind bdt.
Chiar ma intrebam de ce top 800 si nu top 1000
Daca scriai anul trecut articolul puteai sa zici top 700 :))
o sa fie valabil la anu asta cu top 1000.
Top 823,57 – rotunjit la sute da 800.
Pentru că atunci când zici că nu ai nicio univeristate în top 800 implică faptul că ai în 801+, ceea ce e destul de nașpa.
Si intelectualii ca si politicienii, medicii, ziaristii, politistii, it-stii, instalatorii … Astia suntem.
Copyright*
Greșeala îmi aparține, a corectat Vali.
Eu ii am la scoala privata, am refuzat sa faca din clasa a 5-a pe programa Cambridge, pt ca eram fortat sa merg si la liceu Cambridge, apoi nu aveau bacalaureat international.
Acum sunt in gimnaziu, dar pe programa nationala, iar licaul in vor face la stat.
Deja eu sunt chititi sa plece la universitati afara, nicidecum in Romania.
Daca se mai intorc dupa aceea, e treaba lor.
Nu știu unde faci școala, dar trebuie să o schimbi repede! E vai și-amar cum scrii!
Probabil face orele de română cu profa de germană de la Voltaj…
@zamaraii nu de el e vorba, de copii.
La el probabil nu mai conteaza :).
Lol. Pai eu am avut profesori la facultatea de drept care acum sunt actuali infractori. La vremea aia ei invatau studentii cum sa judece in spiritul legii, in timp ce ei o fentau. So proud!
Pai ala e cel mai bun profesor de drept.
Fără practică teoria-i pustiu.
Guest_author aici. Zici cumva despre Aurel-Jean?
@serban Nu, asta e noob. Bica îți spune ceva?
Nu, dar dacă ai un link as vrea să citesc. Mersi anticipat!
„Căutați pe Google Scholar profesorii pe care i-ați avut în facultate și vedeți numărul de citări…” Eu am auzit faze de genul: Tu publici un articol si trebuie sa-l incluzi si pe șăfu’ ca colaborator. Unde erai tu fara șăfu’?
Așa fac rezidenții prin spitale articole la comandă și la urmă trebuie să treacă la autori pe cine trebuie. Așa sunt unii care au CV-urile de la 60-70 de pagini în sus numai de lucrări.
Ca să scrii atâta ar trebui doar asta să faci doar că în realitate ei sunt foarte relaxați.
Voi vă dați seama, un CV care să aibă de la 70 de pagini în sus?
Articolul ăsta mi-a ridicat o întrebare:
A avut cineva, vreodată, discuție cu HR-ul (oricât de superficial) despre nota de la licență? Cu alte cuvinte – e interesat cineva, în piața muncii, de 6 sau 10 la licență?
Pentru că răspunsul pe care-l anticipez mă duce la o altă întrebare – mai are rost să-ți dai licența?
Dacă vrei să lucrezi în IT, are rost, că altfel nu primești deducere de impozit.
Păi, ca să ai diploma trebuie să dai și licența. Că nu contează nota e altă poveste!
@chaoz, diploma (sau facultatea pe care o faci, daca esti inca student) conteaza la interviul pentru primul job din cariera. Dupa aceea, nu mai intereseaza pe nimeni. Diploma e folosita cel mult pentru scutire de impozit apoi. Atat.
@Zarax – Ok, got it pentru IT. Eu nu lucrez in IT si sunt deja in sistem – asa ca intrebarea e mai degraba pentru cei care nu sunt in IT (care au un beneficiu clar pe nota) – a avut vreodata, cineva, emotii ca are 8 pe licenta?:)
La mine a contat nota la licenta – am putut sa intru la master la fara taxa. Cum cu taxa nu mi-as fi permis, probabil ramaneam doar cu licenta si cu mult mai putine optiuni profesionale.
Eu as zice ca DA, licenta merita data indiferent de domeniu. Si trebuie data atunci – mai tarziu va fi foarte greu sa te mai mobilizezi.
Nu-i pasa nimanui ce nota ai luat la licenta, important e sa termini facultatea.
@chaoz, in Romania probabil ca nu – cu exceptia domeniilor gen medicina, avocatura etc. In alte tari, oho. Deci pentru cei care emigreaza (in domenii ‘de birou’ nu zilier unde esti ok oricum) absenta diplomei poate deveni o problema. Nu e un capat de lume, exista cursuri samd dar poate fi nitel enervant sa vezi ‘please attach your undergraduate diploma’ in orice aplicatie, sau mai rau sa spuna la conditii minim master. Din nou, depinde f mult unde aplici – sunt domenii unde evident nu e nevoie.
Contează și nota la licență, dar depinde unde. Daca as vrea un trainee in echipa, pe care să îl cresc și în care sa investesc, oare cum aș alege din 1000 de cv-uri de studenți în an terminal sau proaspăt absolvenți? Nota la licență ar putea fi un criteriu. Participări la sesiuni științifice în cadrul facultății ar putea fi altul. Experiența practică ar conta și ea. La mid level deja e prea puțin relevant. Dar pentru început, nota e un bun criteriu care sa te ajute sa nu pierzi timpul cu zeci de interviuri inutile.
Diploma contează în companii mari cu politici și procese clare de recrutare. Că e luată pe bune învățând sau pe NV, nu contează. Ideea e să fie. Altfel nu te bagă în seamă sau te cheamă acolo și apoi îți spun că au nevoie de ea. Fost acolo, făcut aia.
Specifica in anunț de diplomă, eu din spate cu tupeu de tigan și fără diplomă depun cv, sunt chemat și poc cică e nevoie. Ooops, apucă-te M de inginerie.
Cine se duce la facultate cu pretenția de a învăța ceva și să aibă aplicabilitate în piața muncii e naiv. Pe la inginerie ceva mai e, pe la medicină și cam atât. Restu, pământ de flori. Și asta o știu pentru că am deja una absolvită, iar acum fac și eu ceva util, plus că pot vedea și din cauza vârstei (nearby 40s) cum au evoluat lucrurile la 20 și un pic, fața de acum.
Cine s-a lovit un pic de viață ar trebui să fie capabil să ia o decizie la rece și care să îi fie benefică pe viitor.
Sfatul meu, pe baza experienței, este să vă feriți și să ocoliți facultățile private ( am una la activ și diploma valorează cât o rolă de curpapir), fugiți de facultățile de genul ASE, SNSPA, drept, istorie, arheologie, geografie. Vă puteți pișa pe ele lejer și cu boltă.
Inginerie, agronomie, arhitectură, ceva legat de UTB, limbi străine rare, structuri de securitate și siguranță națională: poliție, jandarmi, servicii, pândărie la bulău, sunt profesii care merg și au viitor.
Să fiu iar misogin și meltean și să spun că videochatul angajează cel mai mare număr de absolvenți de la ASE și SNSPA?
Nu cred că e nevoie de master să folosească un utilaj vibrant.
@ubercool si fara deducere nu poti sa lucrezi? eu am am lucrat 8 ani in RO in IT (nu stiu in cati dintre ei s-a aplicat deducerea) dar nu m-a dat nimeni afara ca n-am avut deducerea
@ratonbox a zis cineva că nu poți?
Eftimie, tu ești? (link)
Nu, eu sunt. S-a rezolvat problema cu linkurile.
Păi asta cu edituri de la coltul blocului se face și prin alte părți. La fel ca și citatul în cerc, la fel ca profesori care te pun să le cumperi cărțile de la Amazon.
Asta cu cărțile era într-adevăr mare specialist de marketing (cam ca un Kotler nemțesc). A făcut o grămadă de turn around uri la firme mari, a dezvoltat firme mari însă pe ușa lui de la facultate își lipise o poză cu el și un ministru de ceva și o listă de cărți „fără de care aproape nu iei examenul” – toate cărțile erau fie ale lui fie participase la ele…
Este o diferență dacă ești „hot air” cu sau fără motiv.
Am scris eu un text despre PoliTO, pe atunci locul 83 in Lume, și s-a comentat foarte aprins ca „mare brânză, si noi avem, si la noi se poate!”
Prin 2013 eram in Top 600 – cu o singură universitate, UPB, azi nu mai suntem nici măcar in top 1000.
So, „putem si noi!”. Sa cadem 400 de pozitii in mai puțin de 10 ani, da, putem.
Apropo de cărți, si de ce poate PoliTO e unde e. Sa-l citez pe domnul profesor Ghione: „Cartea mea costa 50 de euro, dar pentru ca sunteți studentii mei, am sa va trimit un email la all@, cu un link catre PDF. Eu zic că merită sa o citiți. :)”
Același „tratament” s-a primit și de la domnul profesor Talocia, care lucrase pentru NASA „în tinerete”.
O alta chestie care ar putea spune de ce e PoliTO unde e (sau alte universitati din top 1000, de ce sunt unde sunt): mi-am dat seama ca sunt cam prost si nu am sa trec un examen. Chiar de cand incepuse cursul, mi-am dat seama ca nu ma duce capul sa inteleg in ritmul in care se preda. Intr-o pauza am mers la profesor:
– Domnule profesor, am o banuiala ca nu voi trece examenul acesta, si va trebui sa vin la anul cu el. Nu merge, nu inteleg in ritmul in care predati. Va deranjeaza daca inregistrez? Macar audio! Sa am „suport de curs”.
– Domnule student, poti inregistra fara problema, dar sa stii ca la anul nu e acelasi curs, il schimbam. Sfatul meu e sa inveti acum, ca la anul mai umblam la materie schimbam cursul putin.
So, cei care au terminat PoliTO in 2010 nu au chiar aceeasi „calificare” cu aceia care termina anul acesta. Nu e normal? Nu s-a dezvoltat tehnica in 10 ani incat sa se schimbe si chestii pe la scoala?
Poate de asta PoliTO a ramas unde e in top, iar UPB a cazut?
Referitor la universitatile serioase si cursurile tinute la zi : am aflat ca universitatea din oras, care nu e chiar miezul din gogoasa, are o echipa de profesori si asistenti ce coopteaza anual specialisti din industrie pentru a vedea ce se cere mai nou si a imbunatati materia, astfel incat proaspatul inginer sa intre in piata muncii alergand.
Adevarul ca la fel ca la muncitorii necalificati si la intelectuali e nevoie de o gramada de mediocri care sa stie sa execute cum trebuie.
Iar scoala romaneasca este conceputa si perfectionata pentru asa ceva.
O problema e ca nu-i produce pe aia 1-2 la suta care ar trebui sa inoveze, iar cealalta e ca aia mediocri sunt mediocri la toate, nu foarte buni la o chestie si mediocri la restul cum sunt aia de pe dincolo.
Cercul vicios, scoala mediocra, elevi mediocri, intelectuali / profesori mediocri.
Foarte bun articolul. Ilustreaza perfect cu cine am avut de a face in facultate. Implicat fiind chiar si in ligile studentesti, pot sa confirm ca sunt si lingai, iar daca nu, decanul devine o jigodie care iti spune in fata „ce greva o sa faci tu, tu si cu care studenti?” pentru ca stie ca nu ai sustinere.
Imaginea ligii studentilor fiind patata o data in timp de coruptie, ramane si se perpetueaza, iar studentii nu mai sunt reprezentati, oricat ai incerca tu sa te lupti pentru binele lor. Acesti studenti nefiind nici niste eminente intelectuale, iti dai seama ca duci o lupta pentru care majoritatea nici nu se gandesc la ea.
Sedintele de senat ale universitatii sunt niste comedii tragice in care profesorii isi varsa frustrarile intre ei si cauta sa-si apere pozitiile calde, iar cei noi si mai tineri sunt priviti cu dispret si delasare, deranjand profund pe cei batrani care nu vor sa auda de o schimbare in bine.
La sfarsit ai o generatie noua care ar vrea sa faca lucrurile mai bine, dar reprezinta 10-20% din acel senat (profesori + elevi), 20% lichele, iar restul niste lasi si delasatori pe care nu ii intereseaza si nu vor sa se implice pt. ca absolut orice imbunatatire ar insemna mai multa munca.
Amuzant cum inaintand in varsta vad acelasi tipar si la rezultatele alegerilor de parlamentare sau de presedinte si nu ajungi decat la concluzia ca poporul e format din niste lasi si prosti, fara nici o dorinta sa devina mai buni sau sa lase un viitor mai ok pentru copii lor.
E motivul pentru care merita sa pleci din aceasta tara, pentru ca nu e in stare decat sa-ti ofere „nevoia de apartenenta la nivel de familie, prieteni” din piramida nevoilor si aia cu chiu cu vai. Aici s-ar opri Romania, iar restul le gasesti in alte tari mai evoluate, pentru ca aici sunt interpretate gresit.
Nu stiu daca se mai poate schimba ceva, pentru ca la sfarsitul zilei vorbim de procente, iar in tara asta cei care vor sa munceasca si sa faca ceva pentru comunitate, nu doar pentru interesul propriu, sunt mai putini pe zi ce trece.
E un moment bun de a te gandi la plecat.
Asociațiile studențești și ligile pizdii sunt niște organizații pline de râme și lingăi. Orice student cât de cât întreg la cap nu își bagă în cârd cu așa ceva sau sunt membri pasivi, că acolo mai vin pizde bune de la facultățile cu multe gagici.
In rest președinții de organizații studențești sunt niște papagali, care aspiră la un loc călduț in universitățile de care aparțin sau trag toate sforile și foloasele, să le fie lor bine, nu organizației și restului de oameni pe care îi reprezintă.
Organizațiile le văd ca pe sindicate. Porco mizeria.
Sunt in asentimentul tău.
Este oglinda societății
Eu am prins-o pe o profă de la Universitatea Oradea că avea elemente serioase de plagiat într-o carte. Pus pe net dovezi. A făcut o veritabilă criză de nervi în online.
E un fenomen întâlnit des în sisteme semiînchise: poliție, primărie, armată, educație, sănătate. E clar că e o pătură mare de oameni mediocri care simt că pierd ceva dacă se afișează așa cum sunt și folosesc tertipuri pentru autoprotecție. O fi oare cazul să ne ajustăm așteptările, ca societate?
Aia nu e universitate. E șaorma cu de toate: Arte, Medicina, Inginerie Electrica, Cadastru si Teologie Ortodoxa sub acelasi acoperis.
Struțocămila e invidioasa.
cand am inceput doctoratul, primul meu examen a fost la bazele contabilitatii. Asa ca am luat frumos toate cartile de bazele contabilitatii scoase in Romania dupa 1950 si am inceput sa descopar siderat care si de la cine copiase. Bai nene, pagini intregi copiate, nu asa. Sigur, niste ghilimele pe ici pe colo, cartile trecute corect la bibliografie, totul legal (dupa standardele de atunci). La final am tras eu concluzia ca fusesera de toate vreo 3 sau 4 carti originale / sau carora nu le gasisem eu sursa de inspiratie.
@necris
Așa sunt majoritatea universităților din România: Pitești, Oradea, Timișoara, Craiova, ăstea îmi vin in minte.
Cînd toată lumea plagiază, nimeni nu plagiază, asta e normalitatea și plagierea ar trebui dezincriminată.
Citat virtual din Adrian Severin, șmenar de parlament UE.
Nu mai raportati totul la Politehnica Bucuresti unde e rector unul ce nici n-are doctorat si inainte stim cine a fost.
Ăla e totuși om corect față de cei cu 3 doctorate făcute în 2 ani, de prin parlament, iar cînd deschid gura te miri cum au absolvit gimnaziul…
Corect! E mult mai interesant sa ne raportam la Iași. E un caz clar de Universitate luata pe persoana fizică. Celai grețos limax are mai multe puncte pozitive fata de dom profesor doctor judecător notar căcănar
în universități găsiți cam așa: veterani depășiți de timpuri, obișnuiți cu statutul și asupra cărora anii ’90 și-au pus amprenta radical (publicații maculatură, activități formale fără prea mare relevanță pentru studenți, lipsa interesului pentru studenți, „rezolvări” de tot soiul pentru toate pilele). apoi avem pilele tinere ale acestor veterani, care aveau doar nevoie de un loc de muncă. ei sunt în universități din anii ’90 și prima jumătate a anilor 2000. nu au înțeles ce înseamnă universitatea, părinții lor știau doar că vine cu un statut social bunicel treaba asta și provenind din clasa superioară, „i-au băgat la universitate”. aceștia sunt cei mai periculoși. sunt slab pregătiți profesional, nu înțeleg ce e cu mediul academic, au pretenții uriașe de funcții – de obicei îi țin captivi pe tinerii cercetători și se comportă mizerabil cu studenții, fiind incapabili să facă o evaluare, să predea sau să orienteze și să susțină un student cu potențial. cred că autorul articolului se referă mai mult la această categorie. apoi avem pătura cercetătorilor autentici, cu citări, cu „ISI roșu”, cu Hirsch index mare, cu vizibilitate internațională, însă o mare parte a acestora nu au tact pedagogic (mă scuzați pentru termen, știu că e controversat) și relevanța lor e doar pentru 2-3% dintre studenți. în rest, se citează între ei în cercuri înalte, au realizări obiective, însă Universitatea nu e doar atât. sunt mult prea ermetici în raport cu nevoia de diseminare a rezultatelor cercetării și a familiarizării studenților cu materia și cu cercetarea. apoi mai avem pătura doctoranzilor. aici avem doctoranzi care vor doar titlul de doctor și ne trezim cu anomalii diverse – absolvent de biologie cu doctorat în geografie, însă la locul de muncă nu întreabă nimeni, ajunge diploma pentru 15-20% în plus la salariu. aceasta e latura regretabilă a doctoratelor – aceștia sunt în 99% din cazuri și cu plagiate. apoi avem doctoranzii autentici care fac cercetare în domeniul lor și primesc câte un seminar unde chiar le pot aduce noutăți studenților. mulți însă nu au o înțelegere de ansamblu asupra disciplinelor, aceasta fiind fragmentată mai ales la început de carieră. citesc anumite articole și le prezintă la curs studenților, dar fără a le putea încadra în imaginea globală asupra fenomenului. cum ziceam, cam așa e la început de carieră și actualmente mulți dintre acești doctoranzi fac o treabă minunată – cercetări relevante și pot de asemenea inspira studenții. și avem la final profesorii buni, care înțeleg că Universitatea înseamnă dezvoltarea spiritului inovativ, înțelegerea ideii de cercetare. pentru a deveni un bun profesionist nu ai nevoie neaparat de formalismul academic, e suficient să ai bacalaureatul și să fii inteligent. însă pentru a inova, e obligatoriu să fii prins într-un mediu academic autentic. aici avem noi probleme semnificative. sunt prea puțini acești profesori. în multe cazuri avem de-a face și cu oameni relativ bine intenționați dar care confundă Universitatea cu o școală superioară de profesionalizare.
Spiru Haret a produs 125.000 de absolvenți. Sunt tot ăia care se plâng pe la TV că nu își găsesc loc de muncă? Aham.
O mare parte din cei care au luat diplome de la Spiru aveau loc de munca la stat. Diploma i-a ajutat sa acceada la posturi si mai bine platite (nemeritat, evident)
In politehnica la cursul de anul I de IT o intrebare de examen era unde trebuie sa fie cache-ul pe placa de baza pt procesor, mai aproape sau mai departe?
Am pierdut un punct pentru ca am zis ca nu se mai fabrica procesoare fara cache deja incorporat si raspunsul nu era in grila profului sau nici el nu era sigur.
Gata! Cine a furat cache-ul de la procesor sa faca bine sa il dea inapoi!
Curs de Teorii sociologice contemporane, acum câțiva ani:
Prof: …a făcut parte din Școala de la Frankfurt împreună cu Adorno și Adam Smith.
Eu: Adam Smith nu făcea parte din Școala de la Frankfurt.
Prof: Ba da – făcea, deoarece…
Eu: Mă scuzați – dar nu.
El: Ba da. Pentru că…
Eu: Nu. Cu toată stima, dar nu făcea.
Și-a venit ora următoare și a început ora cerându-și scuze și argumentând că Adam Smith făcea de fapt parte din Școala de la Chicago, dar că a fost o influență asupra Școlii de la Frankfurt și de acolo probabil confuzia lui. După care și-a cerut scuze din nou și a amintit că eu avusesem dreptate.
Există și profesori universitari foarte _foarte_ OK. Doar că nu prea mulți, din păcate.
Căutați pe Google Scholar profesorii pe care i-ați avut în facultate și vedeți numărul de citări și h-index
Cautam. Dar cautam si cat investeste Romania in cercetare.
Cele mai mari alocări de la buget pentru cercetare au fost înregistrate în Luxemburg (648 de euro pe persoană), Danemarca (519 euro) şi Germania (443 de euro). România a alocat doar 15 euro de persoană.
pai, sa dai bani sa cerceteze stiinta care face vaxxinuri si care omoara braul ?
problemele ridicate in articol sunt serioase.
un articol relevant si foarte bine scris:
https://www.contributors.ro/exmatriculatii/
M-a atras titlul si apoi am citi si comentariile, dar tot n-am inteles de unde vine ideea ca absolventii de Poli ar fi intelectuali?
PS: Inginer si eu si nevasta-mea, mai avem mult pana la a ne considera intelectuali.
Si afara se aud cam aceleasi discutii: despre cat de inutile sunt majoritatea facultatilor si ce greu e sa-si gaseasca un job decent. Problema cea mai mare eu o vad in faptul ca sunt prea multe facultati, si la noi si afara. E o mizerie ! Nu ai nevoie de atatia licentiati in multe din domenii si de aici pleaca prima problema. Au devenit o industrie, o laba trista. Universitatile nu mai sunt centre de excelenta, sunt un cacat in care pot sa o inscriu cu bani si pe soacra-mea. Si nivelul a scazut si in tarile cu apa calda, nu doar la noi. Trebuie rarit la greu din ele, altfel iti bati joc de oameni, in special de studenti. Pierzi 3-4 ani din viata cu o facultate intr-un domeniu in care nu ai nici o sansa. Apoi e vina guvernului ca nu ai tu de lucru si invarti hambugheri la McDonalds.
Parțial ai dreptate, însă fără angajații din magazine, de la salubritate, utilități, restaurante, curier, vidanjori etc., cine ți-ar satisface poftele și nevoile? Zic să nu-i mai privim nu știu cum pe alții pe care ii considerăm chipurile „inferiori”.
Ți-ar refula r*hatul in casa și te-ai plânge că nu are cine să-ti faca curat în cartier.
Au fost mai utili cei care se ocupă cu aprovizionările și livrările, în pandemia asta, decât IT-istii vietii, unele cu niste aere de Silicon Valley.
Tu amesteci treburile aici.
Ideea e asa: in vest un licentiat in folclor medieval timpuriu nu e angajabil decat la McDonalds, dar macar e specialist in folclor medieval timpuriu. In Ro, nu e angajabil decat la McDonalds si nici despre folclorul medieval timpuriu nu stie nimic.
uite Vlad. Eu as putea sa te privesc superior pe tine, pentru ca nu reusesti sa citesti 9 randuri mici si sa intelegi ideea.
problema cand invarti hamburgeri la MacDonalz nu e ca esti fliper de burgeri. Ci ca au un venit lunar aproape de cat ai avea nevoie sa traiesti. Aia este o munca pentru liceeni sau studenti, munca sa iti acopere niste nevoi minimale.
Nu sa o faci dupa ce ai bagat 3 ani de facultate.
Si tocmai asta e problema. Ca in multe tari toata lumea vrea mastere, doctorate si ajung la 30 de ani cu 0 date despre viata reala. Dar au doctorate.
Da, ar fi cool să fim toți, „aitisti”, medici etc., însă hrana aia pe masă cine ți-o pune? O printezi 3D sau cum? Dacă sectorul agricol se duce în cap, restul nici nu mai contează.
@animaloo: De acord, însă există câte ceva pt fiecare și sunt munci care trebuiesc făcute. Hai că fără junk food nu moare lumea, însă fără lucrătorii din market-uri?
Viața reală ar trebui să însemne mai puține răutăți, prejudecăți, bețe în roate s.a.m.d. Cărțile sunt făcute de alții și viața reală e cum și-a creat-o societatea și alții trebuie să urmeze acest tipar.
dude, you fail at logic.
Ok. Hai sa o luam ca pentru prosti: la ce pizdamasii iti trebuie o facultate de 3 ani ca sa devii vanzator la supermarket?
Nu știu, întreabă pe cei din Minister etc.
Nici angajatorii nu prea se obosesc, ăsta e adevărul. Ar trebui ca fiecare facultate să aibă o persoană desemnată, un departament ceva, care să se ocupe în relația cu potențiali angajatori. Studenții mai trebuie și îndrumați, fiindcă unii sunt debusolați, nu tot timpul să aruncăm cu piatra în ei, că sunt leneși, delăsători etc.
Facultățile și angajatorii s-au gândit la această chestiune, care ar reprezenta un plus de ambele părți. Nu, e mai ușor să-ți pui palma undeva și să arunci pastila cu absolvenții nepregătiți etc., tu care ceri 3 ani de experiență, pt cineva care daca are 23-24 ani.
Experiența se face muncind… Păi cum naiba să pretinzi „n” ani de experiență, dacă tu nu le oferi șansa?
boss.
1. esti pe blog nu pe messenger. Nu te grabeste nimeni sa raspunzi. ia-o incet, fa-ti un plan, scrie acel plan si pune in plm un singur raspuns unei singure persoane.
2. ai reusit sa scrii 3 mesaje, raspuns, in care demonstrezi in continuare ca habar nu ai ce vorbesti.
Tu scrii niste basini d-alea pe care le-ai citit pe vreun wall al unei instagramerite d-astea de ti-o iei la laba. „sa fie bine sa nu fie rau”. „avem nevoie si de laba si de vidanjatori” (eu nu ma cac in fosa septica, dar cine numara), „Studenții mai trebuie și îndrumați, fiindcă unii sunt debusolați, nu tot timpul să aruncăm cu piatra în ei, că sunt leneși, delăsători”, „Experiența se face muncind”
Efectiv, ai citit niste texte, ai inteles FIX PULA, dar te-ai dus la duduie ai dat o laba si ai revenit cu ce ai citit prin citatele ei
Vlad, nu ai inteles nimic. Nu era vorba ca nu e nevoie de vanzatori, vidanjori, etc sau ca nu am respect pt ei. Am respect pt oricine munceste. Pb e ca sarlatanii astia din invatamantul superior in goana dupa bani si sub umbrela unor sloganuri goale(oricine are dreptul la educatie si sa invete ce vrea) au marit locurile pt studenti fara a tine cont de nevoile pietei. Si de aici pb: sunt prea multi in domenii unde nu ar trebui sa fie. Sunt si debusolati, sunt si frustrati. Parintii au cheltuit si o mica avere sa-i tina in scoala. Poti fi vanzator la supermarket la 18 ani. Un student poate sa cheltuie in jur de 4000-5000 de euro/an. In 4-5 ani(daca face si master, de ce nu ?) poate cheltui 25000 de euro. Asta e deja 40% dintr-un apartament de 2 camere. Nu pun la socoteala ca in 4-5 ani poate ajunge sef de raion, la lidl de exemplu salariile se invart la 3000 de lei lejer, unii le depasesc. De la 18 la 22 de ani ai si salar, ai si experienta, ai si avans mare de ap de 2 camere VS student 4-5 ani degeaba si frustrat ca nu te angajeaza nimeni si traiesti de pe o zi pe alta cu banii de la parinti.
@animaloo: În primul rând, în general, mă limitez la 2-3 postări maxim când am ceva de spus, dar tu ai pus rapid eticheta. Sincer, nu dau 2 bani pe ceea ce crezi tu.
Doi la mâna, nu urmăresc și nu citesc ce postează influenkeritele și alte trepanate și trepanați mintal. Pe aia, dau chiar mai puțin de 2 bani. Este un punct de vedere, personal, trecut prin propriul filtru. Nici nu cer să fii sau nu de acord cu mine.
@Ciocanul: De angataj, angajează toți fiindcă e criză de angajați. Așa cum angajează, așa și pleacă dintre angajați, după nici câteva luni. Bine, tu dacă ești incapabil în a-ți redacta un amărât de CV și îți bagi picioarele, aia e, să n-ai pretenția să-ți găsești prea curând, loc de muncă.
Dar nici nu-i poți da cuiva, care a făcut 3-4-5 ani de studii superioare și are și diploma, 1500-1700 Ron. Mi se pare jignitor. Ba sunt cazuri în care este promis un salariu de 2200 Ron să spunem și în mână, primește doar 1100.
Problema e oleaca mai adanca in Romania. Exista axioma asta: ai facut facultate = esti ‘telectual. Provine din ‘lupta de clasa’ si ideea de pe vremea socialismului ca exista „muncitori, tarani si intelectuali”. In Vest (cel putin N America) nu exista asa ceva. Orice munca e respectata. Nu exista dispret pt nici-o munca.
Cat despre atmosfera din facultati in Vest, vibe-ul e neo-marxist. La greu. Nu esti student normal daca nu achiesezi la idei neo-marxiste/eco+gender/race crap. Grupuri studentesti de „climate action”, „financial reparations” pt indienii nativi ori sclavia neagra, exagerari de tot felul cu LGBTQ+/trans ori he/she, e complet aiurea si nu inspira deloc incredere pt generatia care ar trebui sa continue totul. Studentimea ar trebui sa reprezinte ‘progres’, ‘avangarda’. Nu, in ultimii 15-20 de ani studentimea din Vest a regresat tot mai mult spre socialism extrem. Probabil ca in facultatile romanesti intra aceleasi mizerii doar pt ca noua-romanilor ne place totdeauna sa copiem de-afara.
„Nu exista dispret pt nici-o munca.” ba cum nu exista? pai nici nu prea se uita pe cv daca nu ai pe acolo vreo facultate preferabil de renume, ce e aia daca nu dispret? ‘eficienta capitalista’?
iar suntem prosti si la copiat, ce am copiat in ultima vreme? cativa indivizi din privat care au reusit sa faca lucruri ca la stat se sta degeaba, china a devenit putere mondiala comparabila cu us iar noi devenim putere europeana comparabila cu??
serios, noi avem o guvernare de ratardati de la carol II incoace
btw nu mai iese ratatul ala de isarescu sa ne spuna ce bine o ducem? poate se intreaba unii de ce avem inflatie? pai ce producem, ce exportam ca sa nu avem?! bine ca jucam golf cu faraonii si ne intrebam cu cresc partidele ‘national socialiste’
a regresat studetimea din vest in ultimii 15-20 de ani :)) acum 15-20 ani ai descoperit tu internetul si apa calda. activismul de stanga e vechi in mediul academic si in general mediul academic a inclinat mereu spre stanga.
extremisti de stanga erau si aia care demonstrau impotriva razboiului din vietnam, mai 68 in franta etc.
Calitatea de fabrică de diplomă a multor diplomectuali explică şi indiferenţa faţă de starea bibliotecilor. De comparat ce oferă Biblioteca Naţională a României, subfinanţată deliberat, câteva mii de documente digitalizate:
http://digitool.bibnat.ro/R?RN=55095640
cu ce imensitate le oferă polonezilor din ţară şi din diasporă, Polonia, acum 3540492 items, în creştere continuă:
https://polona.pl/
Sunt mult prea multe facultăți si inerent se diluează calitatea profesorilor dar mai ales a studenților. Insistența părinților să facă odraslele facultate nu s-a diminuat semnificativ in ultimii 30 de ani, chiar dacă devine evident că piața e suprasaturata in câteva domenii. In schimb s-a diminuat muuult bagajul de cunoștințe cu care ieși pe poarta facultății. Eu am avut noroc de profesori străluciți unii,talentați alții, aroganți mulți dar nicidecum mediocri. După ani de zile la master mi-am dat seama că s-a împuțit treaba, nu am simțit că am câștigat sau realizat ceva.
Vreodată cândva poate vor fi iar mai puține facultati, mai mulți pe loc la admitere si profi adevărați. Și vor mai crește intelectuali in educația românească.
La UPB doctoratul a devenit un master de trei ani după masterul de doi ani, ce vine după facultatea de trei-patru ani. Sunt atîția mediocri ce fac doctorat pentru că … vor. Nu că ar fi capabili să vină cu ceva nou in domeniu. Și ar mai fi o chestie: de ce plm se face doctoratul imediat după facultate? Ce experiență de viață și profesională are un absolvent încît să devină doctor? Doctoratul ar trebui sa fie o recunoaștere a experienței profesionale și academice. Lăsăm labagii din apărare cu doctoratele lor, alea nici nu ar trebui sa existe. Am vecini cu doctorate, el în apărare, ea e inginera și are doctorat în agronomie, făcut de maica-sa, agronom cu experiență. Iau bani in plus de la stat, evident.
Pe subiectul Politehnicii din Bucuresti se pot scrie carti si realiza filme. Mai adaug si eu 3-4 informatii care explica cum a ajuns invatamantul asa cum e.
1. Un alt lingau promovat de Abramburica e Gabriel Petrea (cv si declaratii avere mai jos)
-In perioada studentiei a fost sef la UNSR (urmas al altei vedete PSD Nicu Banicioiu) si o sustinea la greu pe Abramburica (la evaluarile Aracis se ridica primu si spunea ca e totul perfect, rupea afisele de greva studentilor de pe stalpuri, etc) pentru diverse beneficii (sef camin, etc)
– 2008-2009 cum termina universitatea angajat la Ministeru Educatiei – in paralel angajat si la UPB ca e bine sa ai mai multe incasari. Probabil in paralel facea si master si doctorat ca asa se poarta.
– 2012 – Devine Director General Adjunct la Politehnica. Adjunct al lui Costoiu!
– tot 2012 – Devine Vice Primar la sectoru 6 – la 27 ani, el venind din Fcosani si fiind locuitor al bucurestiului de cam 8 ani.
– 2015 – dupa alegeri se intoarce la postul de Director General Adjunct la Politehnica, dar devine sef la Tineretu Social Democrat
– 2016 – Ajunge Deputat in parlamentul Romaniei
– 2017 – Ajunge Ministru al consultării publice și dialogului social – la doar 32 ani.
– 2019 – e dat afara din PSD si se inscrie in Pro Romania
– 2020 – norocul nostru ca Pro Romania nu intra in parlament si nu intra nici el. Norocul lui ca are acum postul de Director General la Politehnica asigurat si probabil pe modelul Abramburica – Costoiu o sa il vedem si pe el Rector cand termina Costoiu mandatele.
Regret ca nu l-am batut cand l-am vazut rupand afisele de greva, ne-am multumit sa il alergam pana in camin.
http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=218&leg=2016&cam=2&pag=0
http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=218&leg=2016&cam=2&pag=5
2. Toate Universitatile sunt pline de nepotisme sau sot sotie.
Exemplu tot de la Politehnica, Familia Popescu:
– El Prodecan 4 ani ’92-’96, 8 ani Decan ’96-’04 , 8 ani ProRector ’04-’12
– Ea, profesoara la acceasi facultate, a urmat sotul in functii, Prodecan 4 ani ’04-’08, Decan 4 ani ’08-’12, ProRector 2012-2018
http://www.electro.pub.ro/wp-content/uploads/2013/05/MAECS_16_POPESCU_MO_2012.pdf
http://www.electro.pub.ro/wp-content/uploads/2013/05/MAECS_19_POPESCU_LC_2012.pdf
3. Putinii profesori buni (lucrau in cercetare si aveau rezultate) pe care i-am intalnit si care au incercat sa acceada in functiile de conducere ne spuneau cum sunt amenintati ca li se vor taia banii de cercetare daca nu isi retrag candidatura de la functiile de prodecani/decani etc.
4. Din colegii mei de scoala au ramas 2-3 in corpul profesoral. Ati crede ca tocilarii? Nu, tocilarii au plecat la firme private din domeniu sau in strainatate, am un fost coleg tocilar profesor la universitate in UK. Ceilalti baieti inteligenti dar care nu toceau au ajuns bine desi majoritatea nu au urmat o cariera tehnica. Au ramas cei mediocrii/prostii, cei care carau geanta profesorului in speranta ca primesc nota de trecere, cei care mergeau la profesor si se rugau de el sa faca lucrarea de licenta la el ca sa poata lua mai usor restanta care o aveau fix la acel profesor.
Dar, personal consider ca Androneasca (Abramburica) a ingropat invatamantul romanesc prin toate deciziile luate.