Ţara oamenilor prea destepţi

Dincolo de oamenii general acceptaţi ca fiind deştepţi, internetul a dat naştere în ultimii ani unei noi specii de patrupede. Oamenii prea deştepţi. Mai deştepţi decât deştepţii, mult mai deştepti decât proştii, prea-deştepţii au găsit în bloguri refugiul perfect pentru a-şi exiba prostia crâncenă, care îi impinge de la spate în a se da mai deştepţi decât restul. 

România, plină de oameni prea deştepţi. Pentru cât de proşti, corupţi, suedeji şi leneşi suntem, suntem destul de deştepţi, nu? E uimitor cum noi toti suntem deştepţi, dar ăia care ne conduc sunt proşti, nu?

În realitate, prea-deşteptii sunt nişte rebuturi ale societăţii. Dacă îi citeşti blogul şi părerile competente, te face să te întrebi cum e posibil să lucreze doar ca secretară. La cât de analitic şi de isteţ se pretează, e greu de crezut că e doar un amărât de programator.

În fapt, realitatea e că nu degeaba e doar o secretară. Sub păreri nu există o urmă de fundament, sub judecăţi nu există logică sau argumentare, iar truismele exprimate în metafore pompoase sunt erodate de gândirea şubredă a prea-deştepţilor.

În teren, a intra puţin mai tare într-un prea-deştept îl face pe acesta să îşi piardă cumpătul şi să se piardă în peisaj. Refuzarea argumentelor şi logicii intră în arsenalul său, în încercarea de a păstra fortul intact şi aparenţele la locul lor. Trist e că nici după primele eşecuri nu vrea să accepte că şi-a luat un avânt prea mare. Lumea lui e în continuare locul unde el are dreptate şi asta între două geamuri spălate şi o ţigară.

În lumea reală, prea-deşteptii nu au loc. Ba e şeful prezent, ba e unul care chiar e deştept sau ştie să îşi argumenteze punctul de vedere, prea-deşteptul se vede nevoit să bată în retragere, să schimbe trotuarul, să plângă în pernă şi, în final, sa scrie un articol fără cap şi fără coadă, pe care doar alţii, la fel de înfrânţi de societate şi de în căutare de admiraţie ca el, îl vor considera altceva decât o tâmpenie.

Într-un univers paralel, prea-deştepţii sunt luaţi în seamă şi apreciati. Aici, pe Pământ, în dimensiunea în care eu am scris textul de mai sus, sunt nişte rataţi de care lumea reala râde. Şi nu o face din cruzime, o face pentru că realitatea nu e a prea deştepţilor. E a oamenilor care ştiu, fac, pot, dovedesc şi apoi povestesc. Prea-deşteptii nu pot, nu ştiu, nu dovedesc, dar povestesc.

Îi veţi recunoaşte în textul de mai sus pe Laurenţiu Elena, Adrian Niculae, Viermele Irelevant, Dan Pătrascu, Bogdan Gavrilă, Bogdan Garmacea şi alţii fie prea curajoşi pentru a-şi susţine ideile cu un nume, fie prea insignifianţi. Nu sunt singurii, dar îmi e prea lene să îi notez pe toţi.