De câtiva ani, poate vreo douazeci, de când am poftit individualismul in vietile noastre, traim zilnic cu impresia ca „statul trebuie sa ma protejeze”. Nu exista zi de la Allah sau Yahve – inclusiv aici pe blog – in care cineva, cumva, din vârful tastaturii lui, sa nu ceara, oricui il citeste si mai putin institutiilor abilitate, sa se introduca o noua lege, o noua regula, o noua chestie in parlament, in legea penala, in legea agriculturii, in legea bambiliciului. Cum e posibil ca casele de marcat din Kflnd, Ldl, Osan sa fie atat de penibile? Sa se dea o lege sa functioneze cum trebuie! Vecinul de la 3 si-a pus de doua ori bicicleta pe casa scarii. Sa se dea o lege sa fie tinute in casa!
Chiar seful acestui blog promoveaza legea anunturilor imobiliare. Ca sa nu mai fie anunturi minicinoase. Nici el nu reuseste sa inteleaga ca daca inselatoria, care este infractiune in codul penal al României de o mie de ani, nu ii poate opri pe oameni sa minta cu nerusinare despre bunul pe care doresc sa-l vânda, o „lege a anunturilor imobiliare” va avea un impact zero asupra lor. Basca, timpul pierdut de legislator pentru a produce legea asta si tot ce urmeaza dupa ea: autoritatea de verificare a…, avocatul anunturilor imobiliare ale poporului etc. Si apoi facem si legea samsarilor de Tesla. Legea vânzarilor prin Amazon. Legea pachetelor de la Aliexpress, fmm de Posta Româna! Legea unghiurilor obtuze!
Individualismul si dezmembrarea comunitatii au dus la o iluzie a relationarii om-stat. Omul, individul, crede ca el poate si trebuie sa aiba o relatie directa, personala, personalizata chiar, cu statul. Statul a inteles nevoia asta, a promis sau a dat impresia ca asta chiar se intâmpla, dar a facut abstractie de faptul ca, el, statul, functioneaza cu aceleasi persoane. Ca cel care cere amendarea legii bambiliciului si cel care trebuie sa raspunda la ineptia asta sunt, de fapt, doi colocatari ai aceluiasi bloc. Care nu-si vorbesc la sedinta de bloc, dar spera sa comunice institutional. Ce surpriza ca nu functioneaza, nu?
Avem toate legile, si chiar mai multe decât putem duce, ca sa putem functiona corect in societate. Ce nu mai avem e increderea unii in altii. Nu cred c-as fi departe de adevar dac-as spune ca 99% din parinti nu ar avea incredere intr-un vecin – pe care-l cunosc! – sa se uite la copilul lor cum se joaca in nisip pâna se duce el sa se usureze. Pai, cum? Si daca incepe copilul sa urle din senin, ce sa faca vecinul? Nu stie el cum sa-l linisteasca, al meu e special, are nevoie de un ritual! Si, oricum, daca trece cineva si-l rapeste, ce, vecinul o sa sara pe rapitor? Fugi, ma, de aici! Oamenii nu se duc sa-si ia o cafea intr-un tren – vorbim de alea civlizate, nu povesti din estul european – ca sa nu lase bagajele nesupravegheate. Unii isi tortureaza vezica toata viata tot din acest motiv.
„Daca asistati la un rahat, va rugam sa va adapostiti si sa sunati la 112!”, alt slogan devastator pentru societatea si asa explodata. Plus vesnicele exemple cu luptatori K1 injunghiati (zilnic, câte doi pe ora) ca i-au zis unui cocalar sa-si vada de banda lui de alergare si sa nu mai deranjeze pensionarii de la sala. „Da’ de ce sa ma bag eu, frate, cine ma inlocuieste la Roblox in seara asta?”. Ca si cum, empatia inseamna sa fii prost si sa te infigi in cutitul imaginar al unui cetatean. „Nu ma bag, nu e treaba mea”, leitmotivul societatii de astazi. Rezolva politia, ambulanta si pompierii, ca eu sa pot consuma in liniste. Si petitii, ranturi pe FB, like-uri si implicare in comentarii. Pe strada, in viata, nu e treaba mea. In comentarii insa, toate sunt treaba mea. Fara parerea mea, fara sfaturile si nervii mei cum ar putea sa evolueze comunitatea asta virtuala, si, prin extensie, comunitatea per ansamblu?
Tarile/comunitatile care functioneaza – sau avem noi impresia ca – nu sunt tarile in care „politistii sunt politisti” sau „legea e lege si se aplica” sau alte clisee din acestea. Tarile care functioneaza sunt tarile in care oamenii au incredere in ei. Si putina empatie. Nu statul ne protejeaza, ci conexiunile, reale, umane, pe care reusim sa le cream cu ceilalti. Fie ele si temporare, de exemplu fix cât stau cu copilul in parc sau cât imi fac cumparaturile la magazin.
PS. Infractiunile/incivilitatile nu scad pentru ca e politia puternica sau legile bune. E suficient sa te uiti la SUA de-a lungul ultimilor 40 ani. Cu exceptia psihopatilor (crime), infractiunile au scazut acolo unde comunitatile sunt sudate si empatice.
increderea intre cetateni va creste in momentul in care cetateanul va incepe sa aiba incredere in stat ca isi va face treaba lui de stat. pana atunci e cam fiecare pentru el, legea junglei. si normal ca te feresti si de umbra ta.
Deci acelasi „sa se faca”. Trist, man, trist. Ai mii de comentarii, unele echilibrate, si scoti tâmpenia asta.
Statul suntem noi. Fiecare dintre noi. Daca tu speri ca statul va incepe „sa-si faca treaba de stat” din neant, inseamna ca te-am supraestimat. Cu mult prea mult.
asta-i o prostie dpmdv, care se tot propaga, ca statul suntem noi. este o clica de insi care sunt la butoane de 30+ de ani si noi suntem doar vaca de muls. cum erau pe vremuri boierii, ciocoii, fanariotii, asa e si acum numai ca altii sunt papusarii. cine a preluat puterea dupa ’90, aia sunt si acum.
@fluture
Au dreptate thebblack si Liviu. Chestia asta cu statul suntem noi este o chestie romantica, idealista dar total nerealista. Statul este reprezentat de cei care vin la putere, de partide mai precis si care isi aduc cu ele intregul aparat de bugetari angajati pe criterii politice, pile, cumetrii etc. De aici si slaba performanta a institutiilor statului si tot de aici si izvorul de coruptie. Eu ca si cetatean simplu, respect legile , imi platesc impozitele, nu arunc gunoaie pe jos , nu dau drumul la maxim la muzica, incerc sa fiu cetatean model ca uneori imi este si greata .
Ce sa fac mai exact eu care nu lucrez in structurile statale ca sa fie mai bine ..!? Ca de aia suntem chemati la alegeri ca sa delegam niste oameni sa ne conduca ca sa ne fie mai bine , in teorie , ca in practica ne-am cam lamurit.
Statul e scuza perfecta pentru neimplicare, lipsa de empatie si, bineinteles nerealizarile mele personale.
Pentru unii, scuzele perfecte sunt ceea ce-i tine in viata: « Nu eu, altcineva. Statul. Sau altcineva.»
Si unde sa ma implic si ce sa fac?
Sa intru in partid si sa fac ce, ca nu am ce. Sa ma angajez la stat si sa fac ce, ca nu am voie. Sa ma infiltrez la secu si sa fac ce? Spune omule pe vorbe sa intelegem.
Cand aveam 10-15 ani credeam si eu ca tine.
Liviu, incepe prin a intelege ce citesti. Dupa aceea poate poti sa te si implici, fara sa astepti solutii sau indicatii de la altcineva.
Liviu, stai ca acum am citit si celalalt comentariu. Sterge ce-am zis. Ai fix atitudinea aia de rahat cum ca in Romania nu se poate face nimic pentru ca statul… nu te implica, bine, oricum tu n-ai unde sa te implici (poate doar in AUR) cu atitudinea asta de rahat despre ce e Romania si cine o conduce si cum.
« Buna ziua » pe scara la tine ar fi maximum pe care cred ca ar putea sa-ti ceara tie cineva ca implicare.
@fluture
Așa ne cîntau și comuniștii: că noi suntem statul. Mă rog, atunci ne numeam Marea Adunare Națională. De fapt, noi ar trebui să fim o comunitate. Și nu suntem tocmai pentru că ni s-a cîntat că suntem statul dar nu eram nimic. Ăsta e răul esențial pe care l-au făcut comuniștii: au divizat comunitățile și au întors indivizii unii împotriva celorlalți. Pentru că așa era cel mai ușor de controlat și spionat oamenii: prin ei înșiși.
Personal, nu-ți înțeleg viziunea. Ce-ai vrea să se întîmple, să facă cetățenii treaba diferitelor autorități? Să se erijeze cetățenii în polițiști, procurori, gardieni, primari, inspectiori fiscali etc.?
Oamenii din țările alea au încredere în ei nu pentru că a picat din cer încrederea aia sau a venit la pachet cu ceva. Ea s-a construit în timp și la construcția ei au contribuit legile și aplicarea lor cît mai nediscriminatorie. Alături de implicarea comunității în ceea ce ținea de ea. Dar nu prin erijarea cetățenilor în diferite autorități care nu-și făceau treaba, pentru că noi suntem statul și dacă polițistul nu-și face treaba m-apuc să i-o fac eu.
N-ai ce viziune sa intelegi, când eu vorbesc de increderea intre cetateni si voi vorbiti de increderea in stat.
Statul, comunitatea, gruparea, locatarii din bloc, ocupantii dintr-un apartament sunt… atentie, surpriza maxima, oameni. Ei formeaza toate aceste entitati, ei le gestioneaza, impreuna (sau alegând pe cineva sa o faca), dar nici una din aceste entitati nu e gestionata de obiecte sau dumnezei. Statul suntem noi, fiecare in casa lui, in curtea lui, in satul lui, in locul in care este in acel moment. Dar nici macar despre asta nu era vorba in ce am spus eu despre increderea intre oameni/cetateni.
se întreabă cineva, retoric desigur, ce ar putea face; păi, în primul rînd să citească programul electoral al primarului pe care ar avea de gînd să-l voteze; dup’aia, cînd a ieșit ăla (sau altu’)primar, să-i scrie un mail/săptămînă: “nea Gigi, zîsăși că faci o groapă-n drum, îi gata? dacă nu, cînd va fi?”; el și încă 2-3 vecini, că vorba umblă; și încet-încet, om cu om, în 30 de ani vom avea aleși locali care vor aplica legea și vor deschide gura doar să respire dacă n-au de zis un adevăr; mai multe primării d’astea, mai tare umblă vorba pe la consiliul județean; mai multe consilii județene, poate-i sare cerumenul din urechi și guvernului; la toți ne place germania sau primăria aia din Alba, Ciugud parcă; dar toate astea pleacă de la om ca individ, are dreptate autorul, pentru că, să nu uităm: “pentru ca răul să triumfe, este necesar doar ca oamenii buni să nu facă nimic”…
numa-i tare greu în țara lui “să moară și capra vecinului”; bre, cu cîți străini am vorbit io, unu’ n-a zis că poporul lui are o zicere asemănătoare, unu’!
Dacă ar fi încredere absolută între cetăţeni , statul (cel puțin instituțiile de forță(poliție,jandarmi)) nu și-ar mai avea rostul , probabil strict pe chestii administrative .
Eu una vreau ca cei care s-au angajat și sunt plătiți să lucreze la stat să își facă cât mai bine treaba pentru care sunt plătiți . Iar neîncrederea nu a apărut din neant ci tocmai din neînțelegeri/dezamăgiri suferite de-a lungul timpului . Și incapacitatea administrațiilor de stat(care ar trebui să fie neutri faţă de conflictele dintre cetățeni) de a gestiona situațiile apărute duce la această neîncredere .
oamenii sunt multi. nu toti au aceeasi inteligenta, nu toti au aceeasi forta fizica, nu toti au aceeasi educatie, nu toti au aceeasi cinste sau repere morale, etica, sanatate si un milion de alte criterii dupa care ii poti caracteriza.
frumos, hai sa avem incredere unii in ceilalti. si avem, pana cand primul va avea de suferit de pe urma acestei increderi, si nici nu prezum aici reaua vointa. pur si simplu iese prost din cauza unuia in care am avut incredere si nu a fost capabil, sau s-a imbpolnavit. racul, broasca si o stiuca.
asa ca omuletii au facut un brainstorming, bine presupun ca o buna parte din el a fost accentuat cu bate, si au constatat ca trebuie sa fie cineva care sa asigure totusi miscarea inainte. si cum big brother se face ca ploua la fiecare apel au infiintat „statul”.
evident intr-o forma mult diferita de ce avem acum. dar esenta lui ramane. e cel care garanteaza acea incredere intre cetateni.
incredrea oarba pe care o propui tu eu o vad o utopie anarhist/comunista care cred ca iti este evident ca ar functiona pana la primul dorel care se va imbata inainte de jumatatea zilei de munca. adica cateva ore. conform celor spuse de tine ar trebui sa avem incredere in dorel si maine. si chiar as avea… cu o minima conditie. sa vina cineva care sa ii bage mintile in cap lui dorel. anarhic, acel cineva as putea fi chiar eu, dar daca exagerez? comunist, ar trebui sa facem o sedinta plenara in care sa stabilim exact care ar fi cea mai buna metoda. parca nu e bine nici intr-un fel, nici in altul. hmmm, mi se pare mie sau tocmai am (re)inventat statul?
si da, statul suntem noi. ca noi ii votam pe aia iar statul este la final, reprezentarea fidela a poporului. evident, nu a fiecarui individ in parte ci a tuturor la un loc.
Eu inteleg ideile frumoase si conceptele insa nu vad cum anume se transpun ele in practica, pas cu pas.
Sambata ma duc la padure cu inca 2-3 cupluri de prieteni, facem un gratar, Mitica arunca isi bea cutia de bere si o arunca in padure, eu ii spun ca nu e bine si trebuie dus gunoiul la cos sau il luam cu noi acasa, el rade si imi spune ca asa fac toti. Eu ma duc si iau cutia si o pun undeva, sa o duc acasa sau la primul cos de gunoi in timp ce Mitica rade cu restul prietenilor comuni si concluzioneaza toti ca sunt prost ca ma ocup de asa ceva cand toti arunca gunoiul in padure si imi arata alte si alte gunoaie prin zona care le dau dreptate.
Acum intreb si eu – cat timp sa adun gunoaiele si sa suport misto-ul lor in timp ce ei si restul continua sa arunce peste tot? O zi, o saptamana, o luna, un an? Cat timp sa adun gunoiul pe care ei il arunca ostentativ? In acelasi timp de ce sa fac asta si sa suport misto-ul lor in virtutea ideii ca se va schimba ceva? In filme dupa 1-2-3 incercari al doilea o sa te sustina, apoi inca unul si in timp tot grupul de prieteni se schimba insa in realitate vor ramane sa faca misto de mine ca sunt prost si gunoier.
E doar un exemplu concret, la fel de bine toti stim x example, intrebarea ramane – cum schimbi societatea pas cu pas, de jos?
@gigi, in ideea ca statul suntem noi e un adevar. Cu fiecare functionar care isi face treaba se vor schimba mult mai multe decat cu un premier necorupt, care se schimba peste 6 luni.
Ideea e sa schimbam vechea placa „nu se poate” si statul o sa fie mult mai ok, indiferenti cati Dragnea vor fi la butoane.
Statul suntem noi, clica de oameni de la conducere sunt angajatii nostri. Banii din bugete sunt banii nostri. Traficul suntem noi. Poluarea suntem noi. Hai sa ne asumam odata treaba asta.
50 de ani traiti intr-un comunism feroce, in care turnatoria era promovata la greu ne-au adus aici. Pe langa asta mai pune 30 de ani minciuni si tepe date de noua clasa politica.
Pe scurt nu stim si nu am avut vreodata posibilitatea sa invatam ce inseamna incredere fata de cel/cea de langa noi.
De acord. Dar oare câti ani vom mai putea da vina pe greaua mostenire?
Greaua mostenire o sa ne urmareasca foarte multi ani si mi se pare ceva specific acestui popor. Pe de alta parte vad noile generatii in special cei care nu au prins anii 90 ci inceputul anilor 2000 un pic mai disupsi sa colaboreze si sa aibe incredere in alti oameni. Prin urmare exista o speranta, doar ca nu vom trai sa vedem asta.
Asdad, nu sunt de acord cu pesimismul de la sfârsitul comentariului tau. Pâna la urma, nimic nu ne impiedica, la nivel individual, sa ne schimbam felul „mostenit” de a interactiona cu ceilalti oameni. Nu e ca si cum astia de 40-50-60-70 ani sunt morti pentru societate si ei nu mai pot face nimic.
Tepele au fost date si de cetateni,altora, sa nu ne kkm pe noi si sa dam vina doar pe politicieni…in fond,politicienii sunt dintre noi, nu i-au parasutat extratereștrii…
Nu as zice numai comunism, as zice ca turcii cu obiceiurile lor, incununate de epoca fanariota s-au pliat perfect pe ce vrem de fapt. Ne furam singuri caciula.
Imi place maxim asta cu „sistemul m-a invins”. Pai sa-l schimbam aaa nu se poate! Da, nu se poate pentru ca vecinul de la 3 e functionar public, de ce sa renunte la spaguta lui? Cel de la 2 are pe cineva care poate sa il ajute cu un loc de parcare, si tot asa. Statul ala defect suntem noi.
Nu e specific a acestui popor. E fix la fel pentru oricare si fix la fel sunt metode verficate prin care se rezolva asta. Cea mai simpla e sa emigreze 10-25% din populatie si migratia interna. Asta rupe legaturile sociale si permite refacerea lor. Apoi vine informatia. Si apoi lucrurile incep sa se schimbe. Dureaza cam 2 generatii. Varianta e sa existe un sprijin consistent extern (cum au avut germanii din est sau Coreea de Sud/Singapore). Noi am ratat asta in 90 dar avem ceva sustinere acum ba de la SUA ba de la UE. Pe termen lung e mai putin riscant si mai eficient. Doar ca schimbarile nu sunt spectaculoase pe termen scurt. Cum zicea si autorul in trecut schimbarile sunt deja foarte mari inspre bine doar ca informatia/asteptarile sunt mai mari.
@Fluture
Cei de 60-70 sigur sunt ca si morti.
Exemplu simplu: taica-meu cu care discutam saptamanal (in termeni amiabili) si il mai ajutam cu sume (mici) de bani, si avea o pensie decenta, s-a dat in intretinere pt apartament la o femeie cu care ‘convietuia’ din cand in cand, nu a spus nimic nimanui din familie. Acum e mort. Asa trebuie sa se intample cu toata generatia lui pana incepem sa vedem o schimbare.
Trl, e un exemplu trist, am si eu unul in familie (un bunic), care a avut cam aceeasi chestie. Batrânii de astazi sunt intr-o pozitie tare ingrata, trista, din mai multe motive, in mare parte din vina comunismului si a lipsei noastre de educatie (timp prea scurt de la ’89 incoace). Dar batrânii României de astazi sunt niste batrâni tristi.
Așa este, țepele au fost date cu urme/urmași ai StatuluiComunist(stabilit în puncte cheie) de mână cu Caritas, Safi, Bancorex, FNI. etc. Dar aș aminti și fudulia, care este generalizată. Nu știu care oficial european, adresându-i-se unuia de-al nostru… ”noi europenii, mai facem și noi pipi în piscină, dar numai voi românii vreți să o faceți cu boltă, de la trambulină”. Și pe undeva, fudulul e imbecilul lui Cipolla, care face rău celorlalți, fără a câștiga nimic, ba chiar cu riscul de a pierde și el. Cu ce mesaj te adresezi unui asemenea exemplar, cum îl faci să înțeleagă interesul comun cu vecinul său de etaj, bloc, oraș. Când prima lui grijă e să-l facă pe vecin să sufere. Să-i sară lui timpanele, de la manele, dar măcar știe că nici vecinul nu doarme. Și ăștia formează Statul, că-s mulți…
Ai vrea o comunitate ca in Wild wild country
Apropo de asta, eu tot timpul m-am intrebat ce s-ar fi intamplat daca statul roman nu ar fi impus nicio regula sau restrictie in timpul pandemiei si ar fi lasat totul la latitudinea cetateanului?
Adica venea presedintele sau premierul si zicea: „Baieti, s-a descoperit o molima nasoala, cica mor oamenii pe capete. Aveti si voi grija sa nu va imbolnaviti!” sau eventual „Cereti sfatul medicului de familie!”
Ce ar fi facut romanii?
Ar fi stat acasa sa renoveze apartamentul
Ar fi cerut sa se puna restrictii! Si cred ca e valabil oriunde, nu numai in RO.
Nu știu cât de diferit s-ar fi întâmplat lucrurile (probabil vârful era tot în noiembrie)
Păi… cam asta s-a și întâmplat.
„intre cetatenii lui”, in titlu, cred ca trebuia sa scrie..
Da, multumesc pentru atentionare. Initial am scris „Tara” in loc de „Statul” si apoi am uitat sa modific si acordul.
Legile sunt inutile, mai ales in tari ca Romania, unde sunt stufoase, incoerente si… cel mai important, ne-aplicate sau aplicate selectiv si diferit, in functie de persoana si context.
Dar problema mai mare pe care o vad este una filozofica: nu mai exista niste repere morale comune la nivel de societate, suntem extrem de fragmentati si lipsiti de empatie. Pot spune chiar ca valorile au fost inversate in societatea romaneasca, s-a ajuns la un fel de faliment moral. Functioneaza extrem de bine puterea exemplului negativ. (clasicul: „Da’ eu de ce sa nu fur? Sunt mai prost ca altii?”)
De exemplu, am vazut personal in alte tari exemple de cetateni care atrag atentia altor cetateni atunci cand comportamentul lor e de cacat si deranjeaza pe cei din jur. Gen, inainte sa chem politia, mai bine iti bat obrazul si iti explic ca nu e ok sa arunci gunoiul pe jos sau sa dai muzica la maxim la ora 2 noaptea.
Daca incerci sa faci acelasi lucru in Romania, de obicei intalnesti o reactie violenta, de genul: „Da’ cine esti tu sa-mi spui mie ce sa fac? Cheama politia daca nu-ti convine!”, asta daca nu te trezesti direct scuipat, injurat sau injunghiat. Din pacate, nu functioneaza nici sa apelezi la politie. Vin tarziu sau deloc si te mai trateaza si de parca tu esti infractorul si i-ai deranjat din ceva mult mai important. Prin urmare, cetatenii se refugiaza in aceasta atitudine pasiv-agresiva (tac frustrati si comenteaza nemultumiti pe la spate sau pe internet, pentru ca nu reusesc sa rezolve problema nici cu vorba buna, nici „institutional”).
Ma blochez, mereu, la cuvântul „injunghiat”. Nu pot intelege cum oameni care articuleaza corect, deci stiu sa si citeasca corect, sa se informeze cumva, continua sa perpetueeze acest „daca ma bag ma injunghie” sau „stiu pe cineva care a fost injunghiat”. Sunt atât de putine cazurile in care persoane au fost injunghiate pentru ca s-au interpus, incât nu intra nici in marja de eroare a statisticilor.
Dar sunt amintite non-stop in conversatii, ca explicatie personala de a nu face absolut nimic, niciodata.
PS. Dar, desigur, astept comentatorii stupizi cu „pâna ti se intampla tie”, ca si cum lor li s-a intamplat deja si stiu cum e sa ti se intample.
Mai Fluture, mie mi s-a intamplat personal sa fiu injunghiat de 2 suedezi, ziua pe strada in Drumul Taberei, langa parc. Pt un telefon mobil si o bratarica de aur. Nu e prea placut, sa stii.
Alta data mi s-a intamplat sa ma iau in gura cu unul de varsta mea, ca in 20 de minute sa fiu jucat in picioare la propriu de unii de 30 de ani, din care unul deabia iesise de la puscarie.
Nu e viata ca in filme, dar nu sunt nici toate povesti.
Big, cum spuneam. N-ai loc nici macar in statistici.
Pe de alta parte, se pare ca esti inca in viata, ceea ce ma bucura. Sincer.
Stay safe, mai lasa si pe altii sa ia cutite si bataie
@fluture du-te prin Braila si uita-te urat la unul
Dincolo de toate, nu e o practica buna sa intervii fara resortul autoritatii in chestiuni care sunt reglementate deja oficial. Adica, poate pot imobiliza cu usurinta un cetatean recalcitrant care e un pericol direct pentru cei din jurul nostru, dar cu usurinta ma pot astepta la penalizari din partea autoritatilor(la plangerea cetateanului recalcitrant sau in alt mod), chiar daca gestul meu e vadit folositor.
Da, se pun pavele de bazalt în Viscri!
Incredere la nivel de familie, musai.
Incredere in echipa de la lucru, excelent dar si exceptional.
La nivel de stat de milioane de oameni? Mult mai greu.
word domnu fluture.
bine, nu inteleg ce ai avut cu Kflnd si casele lor de marcat. Mie nu imi sunt utile si le evit ca pe ciuma, ii si zic doamnei cand mai invita ca prefer sa stau 5 la rand la casa de oameni in loc sa ma uit in jur ca dupa un ospatar la caru cu bere ca s-a blocat dracia sau am de luat o bere si am nevoie de aprobare.
Pentru Aliexpress ai lege bossule. Mai mult, din 1 Iulie vine legea peste tine inclusiv pentru coletele de sub 10 euro unde va trebui să plătești TVA. Nu se știe dacă vei plăti pe Aliexpress cei 19% sau dacă vei plăti la livrarea plătită cu poșta română. Și acolo vei plăti 8 lei/colet. Dacă ai 2 colete în aceeași zi, vei plăti TVA până la concurența sumei de 150 de euro, 2 taxe de inmagazinare a câte 8 lei și dacă ai sărit de 150 de euro, taxe vamale cf. catalogului accesibil (vorba vine) pe site ul directiei nationale a vămilor.
De la 1 Iulie, să ai cod Eori. N ai: nu primești coletul fiindcă nu poți plăti ce tre să plătești dacă n ai.
Deci, legea lu Aliexpress și chestii cate vin din afara U.E. există și va intra în vigoare cel târziu în Octombrie, cel mai devreme în 1 Iulie.
Aideplm.
Livrat după 1 iulie sau comandat după 1 iulie?
Am 8 colete care s în tranzit și care s toate sub 10 eur. Dacă vin după 1 Iulie și ăștia au facut normativul (nici personalul vămii nu știe încă data exactă), voi plăti TVA și 8 lei/bucată.
Observația mea e ca statul, cel puțin în România, încearcă din răsputeri sa distrugă ultimele rămășițe de apartenenta la o comunitate. Totul în numele „progresului” (digitalizare, incluziune etc). Dispare însă noțiunea de morală (probabil pentru ca latinescul „mos” înseamnă „tradiție”). Din ce am văzut pana acum comunitățile mai „calme” sunt în esență mai conservatoare.
O alta observație e legata de urbanizare. Dacă primele generații mutate la bloc mai încercau sa socializeze ca la tara descendenții din a doua sau a treia generație parca ar fi antisociali.
Saptamana asta i-am zis buna ziua unui vecin mai batran decat mine cu vreo 20 de ani. s-a uitat urat la mine si a plecat mai departe. Noi, astia de 30-35 de ani am cam vrea comunitate, dar in ritmul asta vom fi injunghiati ca salutam oameni.
Toate societatile sunt profund divizate. Conflictul sta la baza evolutiei, pana la urma, fie ca ne place sau nu. Problemele de incredere exista si la nivel interpersonal in familii sau in contexte unde ne-am astepta ca ele sa nu existe. Din experienta personala cunosc foarte multe familii divizate, incepand cu primul grad de rudenie. In plus, societatea romaneasca este profund traumatizata si acest ciclu al traumei mai are pana cand sa se incheie cu vindecarea cat mai multor participanti la el. Concluzia mea ar fi ca, mai degraba decat increderea in concetateni, care este un concept frumos dar greu de obtinut, este responsabilitatea fiecaruia sa devina cat mai ‘al dracului'(confruntarea asumata a fricii) cu putinta si doar din aceasta pozitie noua sa contempleze posibilitatea empatiei si intelegerii, ca alegere personala. E adevarat ca e gresit sa ne asteptam la diferite solutionari pentru probleme personale din partea statului, dar cand platesti impozite, e greu de inteles ce se intampla cu circuitul banilor, mai ales cand ai nevoie poate o data in viata de ceea ce statul garanteaza pe linia contributiilor, dar ‘promisiunea’ intarzie sa se implineasca.
Domnule Fluture, eu vă mulțumesc pentru acest articol.
Mă exasperează mentalitatea cu „să fie conform arhitecturii locale” sau „să fie conform cu originalul” sau „să fie uniform la culoare cu restul caselor”.
Ca unul care am încredere din principiu în oameni și constant am parte de dezamăgiri, pot doar să zic că am noroc că le uit repede și am puterea să o iau de la capăt.
Și o iau de la capăt și m-am obișnuit să uit pentru că îmi reamintesc constant că empatia și coeziunea socială uneori se mai și propagă.
Persoane care au în ele capacitatea latenta de a se implica, dar care din diferite motive au renunțat la o mai arata, se activează când întâlnesc exemple active sau un text similar cu acesta.
Eu zic că dacă înainte să luăm ne gândim să dăm ca apoi să luăm și iar să dăm am făcut deja un progres.
Ascensiunea individualismului este deja poveste veche. Ce s-a întâmplat însă în România este trecerea de la un colectivism de bine de rău OK, la un individualism feroce.
Sunt destul de bătrân ca să-mi aduc aminte că la terasă făceam chetă și cumpăram băutura la comun. Pentru ăia mai bețivi se punea dublu. Uneori am avut bani de două beri și am băut patru. Uneori am băut două, dar am plătit patru. Prin 2000 aceste vremuri au apus. Azi așa ceva este de neconceput. Tot în anii 90 am aruncat mobila comunistă din sufragerie. Împreună cu doi vecini. Am cărat-o pe jos, vara, zece etaje. Astăzi nu am curaj să cer o pensulă de la vecini.
În Galați sunt blocuri unde asociația a fost desființată. Fiecare apartament are țeava lui de apă. 20 de țevi. Fiecare are țeava lui de gaz. Nu există femeie de servici. Fiecare dă cu mătura în fața apartamentului. (Care dă). Iluminatul pe hol se face cu alimentare din apartament (unde se face). Dacă acoperișul blocului se strică reparația este suportată de cei de la ultimul etaj. Literalmente oamenii trăiesc într-un spațiu comun și se comportă individual.
Deci, da. Capitalismul și consumerismul au învins în România. Nu a zis nimeni că va fi bine. În anii 90 ni s-a spus că va fi mai bine decât în comunism. Atât. Și ne este mai bine. Tor rău, în sensul că trăim înconjurați de proști, de nesimțiți și de șoșoci, dar mai bine decât în comunism.
Un fel de vecin din asta, care nu da nimic sunt si eu, fiindca mi-am furat-o de atatea ori in trecut, incat m-as simti prost sa mi-o fur din nou. Nu cer si nu dau.
Nu e vorba de a fi antisocial, ci de faptul ca prea multa lume se crede buricul pamantului si uita sa mai si fie oameni dupa ce au primit ajutor.
Iar ideea ca in colectivism, oamenii erau mai buni e o gluma proasta. Se ajutau de nevoie, de nevoie de una de alta, ca resursele erau limitate iar multe nu se puteau cumpara, ci se facea troc pentru ele.
Si in ziua de azi e la fel, oamenii au incredere si ajuta intre ei, insa in grup mai restrans si sunt foarte selectivi. Nu mai esti nevoit sa fi dragut cu orice nesimtit pentru un sapun fa sau un ness.
in termeni de legal vs. ilegal e f usor de luat orice discutie la misto, suntem romani cicalaka cici-cea. cred ca mai motivatoare pentru cetateni ar fi sa existe foarte clar definitii de pedeapsa/rasplata pt fiecare lege, „incentives”, acolo umbli daca vrei respectarea legii in numar mai mare.
+1 pentru ca ai scris corect cicalaka ciki-cea
„Tarile care functioneaza sunt tarile in care oamenii au incredere in ei. Si putina empatie. Nu statul ne protejeaza, ci conexiunile, reale, umane, pe care reusim sa le cream cu ceilalti. ”
[citation needed]
tarile care functioneaza sunt tarile in care cetatenii au incredere in institutiile statului. nu pot sa ma apuc eu, singur, sa repar toate problemele. Pentru ca nu prea am cum sa imi repar gropile, nu? Si e si normal, ca nu prea stiu sa repar gropi, asa ca ce fac, eu repar groapa, prost, si vine fluture si moare. Sunt eu de vina?
Societatile normale is alea in care fiecare om stie cine poate sa ii rezolve problema. Dar deh, fluture e omu care viseaza o anarhie cuminte, ca asa functioneaza oamenii
Statul, noua Religie a oamenilor de pretutindeni, mai putin partea de comunitate.
Se ocupa statul de toata viata mea, cum se ocupa Religia/Biserica in evul mediu si pâna mai acum câteva decenii. Eu nu mai trebuie sa fac nimic, nici macar sa INTERACTIONEZ cu ceilalti. Am o problema cu ceilalti sau cu un celalalt, chem statul sa rezolve „litigiul”. Nu interactionez, doar extrag regulamentul/legea care zice ca… si-l pun sub nas statului care trebuie sa faca, sa ma protejeze, sa medieze, sa decida, sa…
Sa nu care cumva sa astup eu o groapa din fata portii mele, da, aia pe care n-a astupat-o statul si care imi trimite criblura in curte unde se joaca copiii. Nu e nevoie, am facut o sesizare, doua, trei, sunt programat peste 3 luni, asa ca o sa astept. Dar, na, e usor sa afirmi ca eu as fi zis ca TU trebuie sa repari toate problemele, când eu am zis altceva, cu „incredere intre cetateni”, chestii complicate. Ca si cum increderea intre cetateni exclude increderea in institutiile statului. Pfff, alt conversationist cu 3000 de comentarii care… nimic.
Statul stie si poate tot, ma incredintez lui ca unui nou Mântuitor.
Stai la tv si baga-n tine, animale, ca eu, statul, te protejez.
Unde am zis eu sa stai? Statul reprezinta prosrii pe care i-ai ales sa faca niște cacaturi. Strada o repara „statul” pentru ca eu sunt programator nu inginer de drumuri si poduri.
Deci da, statul tre sa faca ceea ce eu il platesc sa faca. Pentru ca il plătesc. Aici platesc mai mult pentru întreținere, tocmai, pentru a nu ieși eu la 2 zile sa tai iarba.
Vine niste oameni, pe care ii platesc, si o fac.
Dar deh, anarhia e ușoară sa o canti. Cand nu ai argumente mai stergi un comentariu, mai bagi un ad hominem, d-astea de mare argumentator.
Tu asa, undeva, vrei tu sa zici ceva. Doar ca iti iese fix nimic
Se plange de sters comentarii userul animaloo care are 3500 de comentarii aprobate pe blogul asta…
Aici e vorba de niște chestii care se-ntind de mii de ani prin România și Europa mai ales. Bine nu doar la noi, dar cu o singură excepție: SUA, și de-aia e SUA unde e azi, dar încet încet coboară la nivelul nostru, dacă nu chiar ne-a ajuns.
Când colonizatorii s-au pus pe colonizat america, se adunau într-un loc, puneau de un oraș, și treaba mergea bine. Cu timpul, mai veneau bande de hoți, răufăcători, așa că s-au hotărât să pună toți locuitorii orașului bani și să angajeze un șerif. Acel șerif era literalmente angajatul cetățenilor, plătit să aplice legea, locală sau regională. Deci aparatul de stat a pornit în SUA cumva de jos în sus, oamenii și-au dat seama că au nevoie de cineva să se ocupe de treburi din astea, și s-au organizat, și-au angajat oameni și asta a fost (a evoluat în timp, evident, dar asta e altă poveste).
În Europa în schimb, nu a existat așa ceva. Statul exista tot timpul, pentru că era metoda prin care regele aduna tributul. Când se schimba regele, aparatul rămânea în continuare. Impunea și legea, da, dar mai mult așa, ca să nu se facă de râs la banchete că la el în regat se omoară prostimea între ei și n-o să aibă cine să-i culeagă recoltele. Ca cetățean nu valorai nimic. Mureai, partea alocată se dădea la altă familie și aia era.
De-asta în România, și în Europa, statul n-a fost niciodată un exponent al poporului, a fost doar cel care aplica puterea celui care deținea teritoriul. Și dacă vă uitați, la fel e și azi, cam peste tot, nu doar la noi.
De-asta ceea ce ceri tu, ca oamenii să se descurce singuri, fără stat, e ciudat pentru oameni, pentru că de mii de ani statul și-a asumat chestiile astea, ba chiar cu forța, n-aveai tu voie ca țăran sau cetățean să faci ce vrei, pentru că regele vopsea străzile cum avea el chef. Proprietatea privată/publică era foarte gri și neclară, așa că omul s-a resemnat.
Ții minte doar ce scandal a fost când cetățenii unui sat au pus mână de la mână să repare un pod nu știu unde, și a ieșit cu scandal că nu erau autorizații, nu era nu știu ce? Statul vrea să-și protejeze propria existență, ăsta e scopului lui primar. Restul sunt secundare.
Și până-n ziua de azi, cei care lucrează la stat se văd cumva paraleli cu societatea, undeva separat, poate chiar deasupra ei. Moștenire care comunismul a exacerbat-o, dar ea exista acolo, există în toate societățile europene, și nu va fi scoasă niciodată de acolo. De când tot merg mai des prin Sua și lucrez cu ei, și văd cum e la ei la țară, la oraș, democrați, republicani, îmi dau seama că suntem societăți foarte foarte diferite, pornite din istorii/tradiții foarte diferite.
Acolo americanul de rând chiar crede și se așteaptă ca funcționarul public să-i rezolve problema, că doar de-aia îl plătește. De exemplu Poliția la ei e plătită din bugetul local, e poliție locală, subordonată primăriei, sau la county dacă orașul e prea sărac să-și permită, sau la stat dacă și county-ul e prea sărac.
Noi abia acum ridicăm un pic capul, dar și așa, ne dă două peste cap funcționarul și ne-arată imediat unde e locul nostru ca cetățean pe plantație, și unde e locul lui, ca reprezentant al celui ce controlează teritoriul la ora actuală. Ales democratic, nu zic nu, dar metehnele și mentalitatea sunt aceleași. Îți aduci aminte de nemuritoarea expresie: Ciocul mic, că acuma noi suntem la putere!
Nu cred că se va schimba vreodată asta, fără niște cataclisme majore, care să ne facă să pornim de la zero societatea.
Nu cred ca istoria poate sa explice tot. Si de fapt, ea nu explica, sub nicio forma, viitorul. Istoria doar interpreteaza trecutul, prin gândirea si cu deformarile inerente ale istoricilor. Dar viitorul nu-l poate explica niciun eveniment. Nici macar un eveniment recent, important.
Si, dealtfel, lumea stie asa putina istorie si e interesata atât de putin de ea, incât nu ia nicio decizie bazata pe evenimente istorice intamplate. Si asta e bine! Pentru ca asta ar insemna ca viata include predestinare, am fi toti niste fini analisti si am fi 7 miliarde de miliardari.
Cred ca fiecare, la nivelul lui, uman, poate sa faca schimbari in felul lui de a fi. Independent de cine e la putere si ce face sau ce zice ca face.
Eu nu susțin asta, că lumea știe istorie și că se comportă în relația cu statul așa din motive istorice.
Eu ce doream să expun e că există niște mentalități adânc împregnate în societate, pe care nu le scoți ușor.
Astea sunt mentalități care se transmit din generație în generație, și ai dreptate, mulți nu le au din faptul că au studiat istoria, dar eu zic că le au fără să-și dea seama de unde vin. Prejudecăți pe care nu le pun niciodată la îndoială.
Toată lumea vede statul ca noul rege, pe plantația căruia trăim. Da, azi suntem iobagi mai cu pretenții, avem așteptări de la rege, să ne facă spitale, să ne facă drumuri, să ne dea pensii, etc.
Și la pensii, fac pariu că mulți habar nu au că există un sistem contributiv din care îți vine pensia și că sunt to banii lor de fapt, majoritatea cred că e doar o sumă care-o scoate din burtă statul când te pensionezi, în funcție de cât de bun cetățean ai fost, (culmea, după comunism, cam au dreptate, sistemul economic fiind resetat total nu mai are nici o treabă cu contribuțiile).
E un film interesant, de prin anii 60, care explică foarte bine diferența asta: ‘How the west was won’. Oameni care își iau familia în spate, se duc vest cât văd cu ochii, unde nu e terenul nimănui, nici un rege, nici un stat, nimic, doar pustietate, și încep de la zero tot. Efectiv zero. E un film pe care poți scrie zeci de articole cred :))
Asta când tu cu familia/comunitatea construiești ceva de la zero, asta transmite în societate alte mentalități, alte așteptări, alte moduri de a te raporta cu statul, cele pe care le vrei tu.
Manu, pare ca idealizezi societatea americana. Imi amintesc si eu un film când imigrantii ajunsi in America se intalneau intr-un loc si aveau un fel de steaguri in mana si la semnal o luau toti la fuga ca sa puna steagul pe terenul pe care si-l doreau. Sau pe care puteau.
Doar ca America este si patria capitalismului feroce si a democratiei pe care o avem noi acum pe aici (cu mici diferente, datorate bisericii catolice). Pentru mine, America e mai mult un exemplu de „asa nu”, ceea ce nu inseamna automat ca Europa sau mai stiu eu ce alta tara e „asa da”. Momentan, cam toate sunt pe „asa nu”. Pâna si democratiile astea „de succes”, cum sunt tarile scandinave.
Cum spuneam in alt comentariu, statul e noua biserica. Lumea plateste impozite si VREA ca statul sa rezolve problemele. Citesc acum o mica istorie a luteranismului si a calvinismului si cum au aparut ele. Practic, Luther s-a revoltat pe faptul ca oamenii cumparau (cu bani) indulgente de la Papa de la Roma. Biserica vindea, in functie de câti bani avea fiecare, aceste indulgente, iar oamenii care le cumparau se asteptau sa fie iertati mai usor pentru pacate sau sa acceada mai usor la Imparatia lui Dumnezeu.
Statul e noua Biserica, mai putin partea de comunitate. Nu mai exista comunitate. Eu iti dau bani, tie, Statule, si tu ma protejezi, ok? Si nu numai, dar esti si mediator in relatia mea cu celalalt. Deci nu numai ca nu lucram impreuna, dar nici nu ne mai vorbim. Dar speram, cu totii, fiecare in casa lui, sa construim o societate misto, in care putem trai fericiti.
PS. Elanul, ajutorul reciproc, increderea de dupa ultimul mare cataclism – al doilea razboi mondial – au disparut brusc in momentul in care s-a instalat consumerismul in vietile noastre. Cred ca acolo e „cheia”.
M-ai înțeles greșit. Nu o idealizez. Încercam doar zic că înțeleg de unde vin diferențele de mindset și așteptări de la stat, ei la societatea lor, și noi la a noastră.
Acel capitalism feroce a funcționat doar cât timp societatea era simplă și pe creștere. Dar azi nu mai ai cum ține o societate stabilă așa. Funcționa cât timp încă mai erau terenuri ale nimănui, petrol nedescoperit, resurse pe care puneai steagul și era al tău, etc. Dar ei sunt în faza din Monopoly în care toate locațiile sunt cumpărate, unii au deja hoteluri pe ele, și oamenii doar sar din chirie în chirie până rămân fără bani.
Ce îmi place la ei e fix chestia aia ce-o spui tu aici, comunitatea și faptul că nu așteaptă prea multe de la stat. Mă crezi că am locuit la un airbnb la casa cuiva, într-o suburbie banală, și în 3 săptămâni mă cunoșteau toți vecinii? Cred că dacă mai stăteam o lună deja puteam merge la ei la cină. Sunt pur și simplu așa.
Într-o seară cineva mi-a lovit mașina închiriată, nu mi-am dat seama, imediat au venit 2, alții au chemat poliția, a venit polițistul, și-a cerut scuze că asta e experiența mea cu orașul lor ca străin, mi-a lăsat cartea lui de vizită și dacă am ceva probleme să-l sun imediat.
Noi trebuie să învățăm chestia asta, ei o au, și încet încet se dezvață de ea, noile generații au aceleași pretenții ca europenii de la stat, în sensul ăsta ziceam că parcă coboară și ei la nivelul nostru ca și comunitate vs stat, se pierde comunitatea, și toți așteaptă de la stat să le dea totul.
Cind ai ca mod de viata smecheria si mita e imposibil sa ai incredere in stat. Iar o mentalitate se schimba dupa o generatie sau in urma unui eveniment extrem.
Cred ca am ragusit raspunzând la astfel de asertiuni…
Nu e nevoie de nicio schimbare de mentalitate de tara, de stat, de dracu sa ne ia. E vorba doar de fiecare individ in parte, care schimba infim de putin felul lui de a fi in societate. Atât. Tu, mihai007, crezi ca poti sa faci schimbari in viata ta, de mâine, daca vrei? Sa zicem sa nu mai fumezi sau sa slabesti 5 kg? Poti. E, la fel de bine poti sa incepi sa ai putina incredere in oameni, fara sa astepti vreo „politica de stat” sau o „schimbare de generatie”. Atat de simplu.
Oamenii nu au rabdare si au asteptari mult prea mari. „Eu m-as implica, dar dupa 2 ore de implicare vad ca nu s-a rezolvat nici una din problemele care exista de ani de zile, asa ca ma retrag sa scriu pe un blog ca n-ai ce sa faci, politicienii sunt toti la fel etc”
Se plang de calitatea slaba a politicienilor, dar nu sunt dispusi sa aloce 30-60 de minute o data la 4 ani ca s voteze pentru ca apare candidatul minune.
Bloc de peste 200 de apartamente – la sedinta anuala de bloc se aduna 9-12 persoane, inclusiv presedintele si casiera care stau in bloc.
N-ar fi nicio problema daca la sedinta cu locatarii vin 10 persoane din 200, daca, in schimb, oamenii ar avea incredere intre ei, macar in acel bloc. Si nu ca sunt fortati de imprejurari, ci, pur si simplu, sa aiba incredere intre ei, mai intai in cei de pe palierul lor si apoi sa continue. Altfel, participare de 200 de oameni la sedinta si nimeni n-are incredere in nimeni, toti au impresia ca altii vor sa-i faca pe ei, nu va iesi nimic bun din sedinta aia.
Increderea se castiga in timp.
Cum sa colaboreze vecinii intre ei daca nici macar nu se cunosc?
By default. Asa cum te duci la orice interviu pentru job si pleci de la premiza ca firma aia si patronii ei vor sa te angajeze pentru competente si ai incredere ca te vor plati la sfârsitul fiecarei luni.
La fel ca atunci când incepi o relatie cu oricine. Fara increderea „by default”, nu incepi nicio relatie, niciodata.
„M-am mutat in acest bloc, aleg sa am incredere in vecinii mei”, in loc de „Imi bag pula in vecini, n-am treaba cu ei”.
As zice ca e undeva intre aceste extreme.
E bine sa interactionezi cu vecinii, dar nici nu ii dai cheile de la casa de a 2-a zi dupa ce te-ai mutat.
Why not? Daca ai nevoie sa ude florile ca tu pleci in Bali pentru o luna?
Incearca. Ce se poate intampla? Sunt vecinii tai, nu unii care s-au mutat acolo ca sa te tepuiasca pe tine sau sa-ti fure lucrurile din casa…
Jos palaria pentru increderea pe care o acorzi semenilor tai.
Mie imi trebuie mai mult timp ca sa cunosc o persoana, ca sa am incredere in ea.
Nu plec (sau cel putin incerc sa nu plec) de la pareri negative, dar totusi plec de la zero.
Când face consoarta langoși sau sarmale, face pentru jumătate de palier. Are legătură cu articolul?
( Recunosc că o facem de frică, am fost amenințați, majoritatea sunt suedezi spanioli și așa cumva ne ferim să nu fim înjunghiați. Langoșul sau viața. Sarmaua sau beregata.)
Si cealalta jumatate nu e furioasa? Vezi ca s-ar putea sa fiti injunghiati de ceilalti. Mai bine faceti mai putine langosi/sarmale, dar sa ajunga la toata lumea.
Pe cealaltă jumătate nu o interesează, sunt suedezi corporatiști. Își comandă mâncarea acasă prin aplicația lor Gipsy Chef.
Imi place blocul tau. Pare heteroclit (cât o sa mai reziste cuvântul asta in dictionar?).
În contextul actual cu politically correct-ul mereu la purtător, cred că va dura mult și bine. Cu o ușoară schimbare de formă, putem obține un termen de mare angajament. Hetero-clit parcă sună într-un fel, așa-i?
Cât sunt de acord cu excesul de legi! Printre cele mai imbecile metehne ale televiziunilor e ai a cu parlamentarii care au fost aleși degeaba pentru că nu au activitate. Știți reportajele alea in care ne arata cu degetul zeci sau sute de parlamentari care au trecut domle degeaba prin instituție, într-un mandat de 4 ani nu au depus nici un proiect de lege și nu au luat cuvântul decât la depunerea jurământului. Și mă gândesc așa: daca 550 de parlamentari ar depune, ca să fie mulțumite televiziunile, macar 2 proiecte de lege pe sesiune, care sunt două pe an, vin vreo 9 mii în mandat. 2250 legi noi pe an!!! Asta ar fi un lucru bun, aparent! In realitate ăia sunt acolo ca să voteze. Poate sa nu vină cu nici o inițiativă noua, ar trebui sa îi evaluăm doar dacă au votat în general în acord cu dorințele noastre și ale comunității pe care o reprezintă. Și sigur, putem toți fi de acord că televiziunile sunt idioate, dar problema e că ele la astfel de abordare sunt întru totul pe linia noastră. Niciodată nu am auzit pe cineva, cât de mult ar fi clamat că e om cu mintea proprie, să nu fie exasperat de modul asta aberant de punere a problemei, dimpotrivă toți pe care îi aud sunt fix pe linia asta. Și când îi întreb dacă ar fi bine așa după ei să apară doua mii și ceva de legi in fiecare an pe care îl lasă Dumnezeu (de la Revoluție până acum, s-ar aduna vreo 75000 de legi!) sunt foarte surprinși
Louis XIV, roi de France et de Navarre:
Fiți ca Ludovic. Nu Orban, desigur.
Hai cu empatia aia mai repede
https://adevarul.ro/locale/pitesti/barbatul-incercat-aplaneze-conflict-trafic-murit-spital-omul-afaceri-fost-batut-salbaticie-doi-indivizi-coborat-dintr-un-bmw-1_5d19f986892c0bb0c60035d2/index.html
Un conflict NU se aplanează. Never ever.
Fluture, mi-ati lipsit!
Citind articolul si comentariile, as zice ca increderea este doar o bucata din discutie. O alta bucata este despre asumare, inclusiv asumarea libertatii.
Vazând comentariile, se pare ca numai tie ti-am lipsit
Asumarea libertatii este un subiect mult prea „greu” pentru audienta. E printre ultimele „capitole”. Daca la „incredere” sunt reactiile astea, nu cred ca ajunge nimeni pâna la sfârsitul cartii.
Si mie
@Fluture Azi am facut dulceata de cirese si, cit am pazit ceaunul in gradina, am mai citit una-alta, printre care fraza de mai jos, m-am gindit ca se potriveste in context:
Mais Dieu se rit des prières qu’on lui fait pour détourner les malheurs publics quand on ne s’oppose pas à ce qui se fait pour les attirer. Que dis-je? Quand on l’approuve et qu’on y souscrit.
Sunt curios care e cartea, autorul. Oricum, e buna combinatia text-dulceata:-)
Autorul se numeste Bossuet, i-am gasit numele mentionat in treacat intr-un text, nu-mi spunea nimic, am cautat, personajul mi s-a parut interesant, am citit in diagonala fragmente, printre care cel de mai sus, care m-a dus cu gindul la textul tau. Mai studiez, dar da, s-a “asortat” cu dulceata.
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Jacques-Bénigne_Bossuet
„Resetarea“ societăţii în care trăim nu este posibilă pentru că pur şi simplu nu există resursele umane pentru a o realiza. Marea problemă a României contemporane este golirea demografică. Catastrofa noastră este una biologică, ceea ce produce cumplite efecte politice. Aşteptând această resetare, demonstrăm că suntem o comunitate care aşteaptă minuni din nimic.
https://adevarul.ro/news/societate/romania-ne-resetabila-mostenirea-neamului-prost-1_56c6cc885ab6550cb8f86c35/index.html
Nu e nevoie de „resetarea” societatii, e nevoie doar de un „update” pentru fiecare individ in parte. Dupa posibilitati, nu neaparat uniform.
Nu e o scuza, dar cred ca si comunismul a contribuit la individualizarea asta. Oare cum erau comunitatile din sate si orase inainte de comunisti? Eu stiu doar ca se facea claca cand era treaba de sezon, petrecea tot satul la o nunta, toata lumea stia al cui esti, ajutau mai multe vecine la gatit pentru nunta/praznic etc.
Totuși, patronul blogului face și un lucru destul de bun, riscant dar bun: atrage atenția atunci când se întâmplă lucruri nasoale în preajma lui. Am observat și eu că, deși înclinăm să credem ca oamenii nu mai au nicio rușine în ziua de azi, atunci când le atragi atenția cam părăsesc zona lor de confort. În rest, de acord cu tine, nici nu realizasem până să citesc articolul ca mi-a fost cumva dor de fluture ™.
Bine ai revenit! Excelent articol.
Ce spui tu e foarte adevărat, și vizibil cu ochiul liber —să spun așa— pentru cine înțelege ce înseamnă o comunitate.
@toți oamenii pro-stat milițienesc: Legile nu funcționează când lipsește noțiunea asta de bază: comunitatea. Psihologic vorbind, orice infracțiune este un act antisocial. Când sentimentul de apartenență lipsește, sau este forte puțin dezvoltat, și teama morală de excludere/pedeapsă rămâne jos. E adevărat că e înlocuită de o teamă fizică de caznele pedepsei, dar asta ajută doar la dezvoltarea unei pieli și mai groase, una care dă chiar în solzi sau carapace. Nicidecum nu duce la civilizare, cum multă lume continuă să creadă, cum multă lume continuă să-și educe copiii.
Ca pe stadion…
SUNTEM NOI, STATUL SUNTEM NOI.
SUNTEM NOI, STATUL SUNTEM NOI.
SUNTEM NOI, STATUL SUNTEM NOI.
Da, si eventual sa ne apucam noi sa facem autostrazi, scoli, spitale si cam tot ce mai e nevoie. Sa facem ceva cu educatia si cu sistemul de invatamant! Sa avem profesori bine pregatiti care sa se ocupe cu adevarat de TOTI copiii.
Pe parinti nu prea te poti baza… Ei trebuie sa isi faca datoria, sa ii invete niste lucruri elementare, sa ii fereasca de rele, samd. Sa aiba grija de ei sa nu o ia pe aratura si sa ajuga niste tampiti.