Starea presei românești în 2022

Am văzut niște dude pe la mine prin bulă și pe jumătate m-am amuzat, pe jumătate m-am enervat. Niște oameni din zona de comunicare se plângeau că ei nu mai au încredere în presa din România, că presa a ajuns un gunoi, că securiști, că paranoia, că clickbait, că conținut de tip gunoi, că unde sunt anchetele de altă dată șamd.

Chiar așa, unde e conținutul de calitate? Sau, mai bine spus, unde sunt oamenii care scriau conținutul ăla de calitate? Ah, unii sunt pă Anglea sau pă Spania, alții lucrează în PR, alții s-au făcut instalatori, că în presă se moare de foame? Pfff, cine-ar fi crezut.

Cine-ar fi crezut că dacă tu, om de comunicare în companie sau în agenție, om care învârți bugete de milioane de euro pe an, nu mai dai bani la presă, presa va ajunge un gunoi? Chiar așa, cine-ar fi crezut. Cine-ar fi crezut că dacă dai 10.000 euro unui vlogger pentru un „review” nu ajută o publicație să facă o investigație.

Cine-ar fi crezut că dacă faci un „proiect special” cu Recorder pe 15.000 euro pentru șase luni nu o să produci mare lucru, că banii ăia n-ajung nici de salarii pe o lună. Cine-ar fi crezut că dacă o plătești pe Maricica Botox cu 2.000 euro pe un story și dai 250 euro pe un advertorial la un site de știri serios (fără glumă, astea-s prețurile), nu o să citești zilnic anchete.

Cine-ar fi crezut că presa o să arate atât de odios când, în loc să finanțezi site-urile de știri independente, că nu vrei să te asociezi cu conținutul politic, tu alegeai să dai banii la Antena 3, „că e TV, nu e ca și când sunt criticați politicieni”.

„Da, dar noi trebuie să fim acolo unde e publicul produsului nostru”, zise omul de comunicare în timp ce-i dădea dom’șoarei Botox 2.000 euro să facă un story despre bere Neumarkt, că publicul acolo e, bălește. Gustul puternic și amărui de scârbă pe care-l resimte orice reporter plătit cu 3.000 lei lunar ca să-ți spună cum te fură politicienii și ca tu să ai motiv de revoltă când ieși duminica în fața guvernului la protest.

Cine-ar fi crezut că „nu se mai fac jurnaliști ca pe vremuri” când jurnaliștii de pe vremuri îți sunt acum colegi în agenție sau în departamentul de comunicare, unde scriu comunicate de… presă, din postura de juniori, că nu au experiență pentru a lua decizii legate de unde se duc banii, nu, nu, ei n-au terminat Relații Publice ca tine, în timp ce tu te plângi că nu mai există presă care să-ți preia comunicatele.

Cine-ar fi crezut că, vorba lui Vali, salariul lui Liviu Avram, care scrie editorialul ăla beton căruia-i dai tu share și care face maximum 50.000 afișări în trei zile, e plătit din gunoaiele alea inventate despre daci, care aduc un milion de afișări lunar, „că doar presa încasează și din CPM”, îhî, CPM-ul ăla de 50 cenți.

Cine-ar fi crezut că AUR va strânge atât de multe voturi ca tu să te poți plânge că trăiești într-o țară de căcat, needucată, analfabetă funcțional, care-și ia știrile de la România TV și de pe facebook, și te gândești să-ți faci bagajul să emigrezi într-o țară civilizată, când tu ai tăiat din bugetul de media banii de la ziare și televiziuni serioase și le-ai dat, wait for it, la facebook și România TV, „că acolo e publicul produsului”.

Serios, oamenilor din comunicare ar trebui să li se interzică prin lege să mai comenteze starea presei. De fiecare dată când unul zice cuvântul „presa”, să primească automat amendă. La a treia abatere, să fie angajat timp de un an reporter pe 3.000 lei lunar, cu interdicție de a mai avea vreo colaborare. Să trăiască din banii ăia. Să facă el educație, să schimbe presa din interior. Pe salariul ăla.

Zău, trebuie să fii un pic ipocrit, ca om de comunicare – din agenție sau de la client -, să te plângi de presă. Presa e așa că tu ai ales cui să-i dai banii. Publicul e așa că ăia cărora le-ai dat banii l-au educat să fie așa. Țara e așa din cauză că tu ai ales să fie așa. Mucles.