La fiecare cinci minute mai apare o știre care spune că pandemia afectează psihic populația. Oamenii sunt deprimați, depresivi, obosiți, plictisiți, irascibili și tot așa.
Cred că anul ăsta a separat foarte bine oamenii care n-au nevoie de prea mulți oameni în viața lor de cei care doar se lăudau cu asta. Știți genul. We need a new plague. I hate people. Bla bla. Mulți dintre ei suferă ca niște câini că nu mai pot ieși măcar la o bere unde să se poată plânge de toți și toate și să declare că nu are nevoie de nimeni și nimic pentru a fi fericit.
Și veni momentul. Păi ce faci, Costeluș, gata cu fericirea? Suferi ca un câine în timp ce ne explici că treaba merge ca unsă? Pui poze cu tine happy, că poate așa te convingi pe tine că nu îți vine să te sinucizi?
Hai să trecem peste partea cu “tu nu înțelegi, nu știi bla bla” și să ne concentrăm pe soluții și exemple.
Dacă nu ți-e bine, nu mânca rahat că ți-e. Nu rezolvi nimic, ba din contră, le faci rău și altora. Soluția cea mai simplă și cea mai logică e să faci chestii nasoale de tipul căutării unor momente care te fac fericit.
- Filme. Sunt o căruță de filme vechi mișto de văzut, sunt multe filme noi de văzut și revăzut, geme internetul de seriale, trebuie să-ți placă ceva.
- Nu îți place să te uiți la filme? Cool. Citește ceva. Și aici plaja e la fel de largă, de la beletristică ușoară la beletristică grea la orice altceva.
- Nu vrei cărți, că sunt lungi și obositoare? Medium, Pocket, HN, Reddit, sunt zeci de surse de articole bune, pe orice temă.
- Sport? Se poate face și în casă, și pe afară. Da, e un pic neplăcut în casă, dar asta e situația, trebuie să ne descurcăm cu ce avem. Eu sufăr ca un câine de rasă că nu pot ieși cu bicla, dar mai e un pic.
- Orice altceva. Trebuie să existe ceva care îți aduce fericire și te scoate din starea de a nu avea chef de nimic. Sunt zile în care nu am chef de nimic, mă uit la clipuri pe youtub, dorm, beau și apoi mă trezesc și mă culc la loc.
Și mai e ceva. Fără a ignora partea medicală, am o părere nu prea populară: nu am timp să fiu deprimat. Am o familie, eu sunt capul ei, dacă eu clachez, de ei cine mai are grijă? Ei cum se simt? Că e treaba mea să fiu stânca de care ei se agață atunci când ei sunt în situații nasoale, dacă eu încep să miorlăi că e greu cu ei în casă și nu mai pot, ei cum ar trebui să fie?
Plus, nu înțeleg asta cu plictiseala. Organizează-ți fișierele din calculator. Începe cu pozele alea aruncate prin tot felul de foldere. Sunt scheme unde le poți denumi în funcție de data la care au fost făcute, și le poți sorta pe ani și luni. Util. Fă curat pe desktopul ăla de secretară. Fă curat în șifonier și aruncă hainele pe care nu le mai poți de 5 ani. Șterge praful. Mai șterge-l o dată. Fă update la Windows și la Android. Fă niște backup-uri. Fă backup la pozele din telefon. Pune cărțile din bibliotecă în ordine. Uită-te la filmele alea pe care le-ai trecut în oracol că ai vrea sa le vezi. Ia un pic de cinematografie clasică la frunzărit, fie că asta înseamnă Band of Brothers sau Belle de Jour. Sau chiar și Legally Blonde. Ascute cuțitele. Unge balamaua aia care scârțâie de doi ani. Înlocuiește becul de la hotă.
E plin netul de locuri unde se întâmplă discuții, bloguri, forumuri, grupuri de feisbuc, orice. Dacă ai calculator cu internet și te plictisești, e vina ta. Youtube face 2 miliarde pe an din clipuri video pe (aproape) orice subiect te-ar interesa.
Așa. Știu că e un articol de rahat, și plusez. Mă simt un pic vinovat că am avut anul trecut un an foarte bun. Oamenii o duc rău, sunt deprimați, își pierd locurile de muncă, și eu o ard aici liniștit, într-un oraș de munte, cu grădina mea, cu dormit în hamac la prânz, cu o familie liniștită… E nasol să zici asta când în jurul tău lumea nu o duce neapărat bine, dar nu e vina mea, nici că e pandemie, nici că o duc bine. Dar tot mă simt aiurea.
Voi? Ceva tips and tricks să îți faci viața ușoară/plăcută pe vremurile astea?
Să mă înveți și pe mine cum se bea în somn că de când mă chinui!
Cu biberonul.
intravenos. sau intraanal.
Invata si tu de la englezi, tampoane cu vodca.
Bun, foarte bun.
Am descoperit simracingul de anul trecut uitându-ma pe YouTube la Marian Andrei de la Cavaleria.
Am investit la minim ca să pot participa pe tru început: volan SH 35 euro, PC sh 80 euro, GPU 120 Euro.
De atunci am băgat zilnic minim 2 ore zilnic de Simracing, am trecut deja prin 3 sezoane RLR și cel mai important am stat la povești seara pe Discord cu oameni super ok pe care i-am descoperit în această comunitate.
Ah da am citit toată seria The Last Kingdom.
Aștept să se dea drumul la tenis de câmp, să-mi revăd colegii de muncă după 8 luni, a fost o perioadă grea din cauza incertitudinii dar și eu cred că dacă ai internet nu prea ai cum să te plictisești, sunt prea multe lucruri de calitate free disponibile.
Am văzut multe serii de calitate fără să am Netflix și torrente: Futurama, Goliath, Bosch, Hell on Wheels.
Ha, ce tare! Care din „Bogdani” ești?
In bucuresti si chiar si in brasov eu am jucat tenis de camp, in balon. Credeam ca e peste tot deschis.
Ami cer scuze antikipat la domni care ii dor ochi ca am ratat niste virgule. Poate nu va deranjeaza, si nici nu stiu de ce am simtit eu nevoia sa fac asta, dar am facut-o.
Felicitari Bogdane, baga mare si la rally si la smart home.
E un Bogdan ce se afla intr-o tara in care sunt mai multe restrictii decat in Romania si unde bineinteles se si respecta.
Ma simt la fel. Sunt atatea filme de vazut, carti de citit, continut de ingerat. Adesea cand imi aud colegii sau prietenii mâhniti imi pare rau pt ei dar nu ii inteleg. Plictiseala nu prea am. Poate nu sunt pe cat as fi vrut de productiva dar plictisita nu-s.
Pe de alta parte stiu ca altii au nevoie de petreceri, restaurante si paranghelii mai mult ca mine.
Poate copilaria de copil unic m-a obisnuit cu aceasta viata autosuficienta.
Si clar este o opinie super unpopular sa zici ca tu esti ok in pandemie, tu iti esti tiesi autosuficient. Se uita toti la tine de parca esti dubios ca tu nu ai nevoie de altii. Am nevoie de altii dar mi-e ok un video call.
„mă număr printre norocoși” – sub 1% ar zice altfel.
Un om la 40 de ani cu o casa in centrul Brasovului, masina super ok, venituri bune nu intelege de ce unii, blocati intr-o garsoniera din Militari, fara masina, cu probleme financiare, ajung sa aiba probleme mentale. OK.
Pariu ca sunt destui care au toate astea sau similar si sunt nefericiti?
Daca ai 40 de ani si singura ta avere sunt datoriile, pandemia este printre ultimele probleme. Nu ai ce sa cauti la ora asta sa comentezi pe net…pune mana si munceste, si poate asa o sa ai si masina…cu toate ca daca chiar stai in Militari nu ii vad rostul.
@venom
mai lasa draq militariul asta ca nu e chiar asa nasol.
Fix asta: “Și mai e ceva. Fără a ignora partea medicală, am o părere nu prea populară: nu am timp să fiu deprimat. Am o familie, eu sunt capul ei, dacă eu clachez, de ei cine mai are grijă? Ei cum se simt? Că e treaba mea să fiu stânca de care ei se agață atunci când ei sunt în situații nasoale, dacă eu încep să miorlăi că e greu cu ei în casă și nu mai pot, ei cum ar trebui să fie?”
In plus, eu nu ma simt vinovat ca am avut un an bun. In ordine aleatoare cam astea sunt castigurile pandemiei pentru mine:
-in fiecare zi lucratoare am salvat 2 ore pe care le pierdeam cu transportul,
-am petrecut nesperat de mult timp cu sotia si copiii,
-am muncit jumatate de an de la ai mei de la tara, copiii au mancat fructe din livada si din padure, au ajutat in gradina si la vie etc- aici intra si timpul petrecut cu bunicii.
-am invatat si luat 2 certificari tehnice si o termin si pe a 3-a,
-am bagat un an de zile sport acasa cu aplicatia freeletics
-am scapat de mizeriile alea de sedinte de aliniere in care pierdeam efectiv o ora pentru ceva ce rezolvi 5 minute intr-un call
-mi-am inchis contul de facebook si nu regret:)
-m-am apucat de o noua limba straina- cursurile sunt online- inainte de pandemie erau doar la sediu si nu as fi reusit in veci sa imi fac timp si pentru asta.
Multam Vali pentru postul asta.
Bravo, ce certificări ai luat într-un timp atât de scurt?
De acord, inteleg ca multi oameni au suferit major in ultimul an, dar pentru (aparent) o minoritate a fost one of the best. Lista mea:
– WFH: 2 ore de transport/zi s-au transformat in 2 ore pentru alte chestii mai utile si mai relaxante
– am castigat ore suplimentare din optimizarea timpului de lucru. La birou tot max 4 ore/zi se lucreaza in corporatie, ca restul sunt pauze de tigara, socializare fortata sau nu.
– m-am apucat de pian. Un an mai tarziu sunt foarte multumit de progres. Pentru a progresa la pian e nevoie de minim o ora pe zi, zi de zi. Nu as fi avut timp si resurse intr-un context obisnuit non-pandemie.
– am fost mult mai sportiv decat in ultimii ani. Mi-am luat de cateva luni home trainer, min 4 ore pe saptamana de pedalat (vara trecuta ieseam de 3 ori pe sapt cu bicla in parc).
– Am avut timp sa cresc firma proprie (pe langa main job), clienti noi, bani la saltea pentru zile cu adevarat negre. Am schimbat main job in timp de pandemie cu ceva mai ok.
– Mult mai multe carti citite, ascultat muzica in thina
– Nivel de anixetate mult mai scazut (fire anxioasa altfel – aparent sufar de anxietate sociala). Niciun semn de depresie, care m-a incercat altfel de-a lungul anilor.
Ma consideram destul de asocial, ultimul an a dovedit ca nu aberam. Ma simt mai ok cu mai putina interactiune sociala, am mai mult timp pentru mine, simt ca invat mai multe lucruri, mai fericit si relaxat, fara efecte secundare nedorite, cred
Ma astept sa am probleme de readaptare la viata non-pandemie. Socializare plus job in care sunt blocat la birou fizic. Planul este sa renunt la jobul full time de birou. Am vazut ce-mi face bine si ce nu, jobul 9-18 sucks for me, pot sa-mi folosesc timpul mai bine de atat.
Jocuri! Online, offline, nu contează. Am rămas ancorat în vreo două, Fifa pe PS și ceva cu ghilde pe telefon (ăsta cu ghilde mai mult pentru socializarea cu indivizi din alte țări la fel de țicniți ca mine), dar am încercat o grămadă, singur sau cu cei doi copii din dotare, facem campionate, jucăm toți câte un single player d-ăla care necesită soluții la puzzle-uri diverse sau abilități diverse, așa că plimbăm controllerul de la unul la altul, implicăm câteodată și partea feminină a familiei care e mai puțin interesată de acest aspect. Apoi mai jucăm și jocuri clasice, de la alea de cărți sau remy până la unele ciudate care, aparent sunt la modă, facem tabele, ținem scorul, elaborăm strategii, se fac alianțe în funcție de situație și joc. :))
Și nu, nu e ceva de genul „seară de jocuri” sau „ziua de stat cu familia”, ca în filme. Absolut deloc. Pur și simplu „hai, băi, te bat la un fifa/macao/monopoly etc.?”
La naiba, m-am jucat până și Fortnite sau Among Us, chestii aparent la modă prin puștime! :))
Am descoperit că Just Dance e nemaipomenit pentru mișcare în casă și ajută mult dacă încerci să dansezi cât mai corect ca să iei bonusuri și puncte.
Probabil sunt un copil întârziat și antisocial, dar, atât timp cât voi avea de butonat la vreo prostie de joc, mai ales dacă am și familia lângă, nu mă voi deprima și nu voi duce lipsa „ieșitului la bere”.
Among us l-am jucat si eu si consider ca poate fi util copiilor, din prisma motivatiei de a fi atent la detalii, comportament si la depistarea intentilor ascunse. Din perspectiva asta e chiar misto.
Mai asocial de fel, ce sa-i fac.
Mult sex.
Să vezi ce mișto o să fie când se termină pandemia și-o să ai și-o parteneră (sau ma rog, ce preferi).
Varucu bosule la mine sexul se practica in minim 2.
Stim stim…majoritatea avem 2 maini sa stii…
@Vlad, felicitări, asta e, nu toți suntem aşa dotați încât să avem loc de două mâini
Deveniti patetici deja.
Publi24 e full si voi inca o ardeti pe laba ?
Băi, ăsta, pe vremea când noi făceam l@bă tu te jucai cu puțulica în nisip, puțin respect, ce dracu!
Vlad, vezi ca patetic nu inseamna ce crezi tu ca inseamna.
Jur ca sunteti incredibili.
Deci sexul e recomandat pentru starile de stres , depresie etc
Eu am zis la modul serios voi o ardeti la misto cu laba.
Eu va atrag atentia ca e nasol plm orice prost fute in ziua de azi nu trebuie scoala voi va simtiti deranjati de chestia asta….
Ceva e gresit…
Patetic Ardealul, cu fainoshag.
Ne umple de patetism subiectul
Vlad, poate n-ai priceput, dar arta e acolo unde se fute cu tine pt ca ii place, nu pt c-o platesti. Sa gasesti ce sa futi, sa ii si placa in ciuda faptului ca esti urat (eventual si gras si chel) in plina pandemie cand n-ai unde s-o scoti la o bautura…. deja joci in categoria „expert”. Nu stiu cum sunt altii, dar eu nu gasesc mare interes in a plati pe cineva sa simuleze interesul… 1 ora sau 2 finalizari.
Arthur eu doar le fut ca sa am orgasm.
Probabil au gresit aia in olanda sau germania ca au legalizat prostituția.
Dar sarim de la ideea ca e absurd sa te masturbezi in ziua de azi.
Dar vad ca mi am luat cu hate cand am zis ca sexul ma ajuta enorm indiferent de situatie ca e platit sau nu.
Ajuta in cazul meu.La restul ajuta laba trag concluzia din comentariile primite.
Si multumesc Stefan ca mi ai atras atentia legat de patetic corect era penibil.
Dar datorita faptului ca port multe discutii cu oameni din alte tari incep sa patesc ca astia din italia dupa 3 luni.
@Vlad: decat sex prefacut, mai bine o laba sincera. Mai rapid si mai ieftin :))
vezi sa nu patesti ca ala:
Era o camera la spitalul de nebuni in care toti nebunii se faceau ca conduc, numai unul statea pe scaun. Directorul il da afara zicand ca s-a vindecat. Cum il scoate afara si el incepe sa conduca.
– Pai ce faci ma ?
– Pai cum voiai sa intorc TIR-ul acolo?
invat, vreau sa fiu util si activ si dupa 70 de ani, iar pe termen scurt, in 2-3 ani voi fi nevoit sa scot de la naftalina ce n-am acum in ce priveste capacitatile de lucru, asa ca n-am timp de pierdut
Nu am timp sa ma plictisesc sau devin deprimat, asa ca cei care nu stiu ce sa faca doar se plang ca nu pot sta la terasa and shit, sa citeasca de trei ori articolul si sa urmeze instructiunile.
Noi am facut mult sport. Ne-am luat si o bicicleta de spinning, ceva benzi elastice, 2 gantere de 3kg, plus macar 4 alergari pe saptamana. Acum incercam sa ne bagam la somn la maxim 22:30 si sa ne trezim la maxim 7. Nu ducem lipsa „”socializarilor”” de grup, dar ne lipsesc excursiile prin afara Romaniei. Daca anul trecut in august-septembrie am reusit sa lucram 7 saptamani remote din afara Ro(lux si ger), anul asta pare mai complicat..
Intrebarea mea e ce faci cand ai facut tot ce spui acolo si o iei razna pe fond depresiv?
Stau de un an si ceva in casa, dar ma vad minim de 2 3 ori pe saptamana cu unul sau alti prieteni (plimbari pe afara). Conform gmaps am facut luna trecuta peste 200 km pe jos (evit sa circul cu mijloacele in comun daca pot umbla). De la inceputul lunii am reluat pedalatul, incepand antrenamentele pentru un tur de 200 km intr-o zi mai la vara. In septembrie ma enerva faptul ca nu puteam face o flotare, acum fac 100 zilnic.
Tot in septembrie m-am apucat de al doilea master si merge bine. Pe langa job mai fac ceva consultanta si 2020 a fost de departe cel mai bun an financiar pentru mine. Anul trecut am avut peste 50 de carti citite, si am vizionat o droaie de seriale si filme cu care am ramas in urma. M-am apucat si de gatit, deserturi mai ales, si am ajuns sa ma descurc destul de bine cu ele, in conditiile in care acum un an abia atinsesem faina in viata mea.
Ce mai faci atunci? De ce daca va urmez toate sfaturile astea, ajung sa ma simt mai singur decat m-am simtit vreodata in viata mea? Acum e un moment prost sa iesi cu cineva, plus ca nu mai pot cu aplicatii (ultimele 3 tipe cu care am iesit de pe aplicatii m-au intrebat dupa juma de ora cat castig lunar?)
La sfarsitul zilei, ramai singur si nicio conversatie cu un ecran nu schimba asta. Asta constat zi dupa zi dupa zi dupa zi dupa zi si nu mai pot sa o constat fara sa o iau razna. Ultima data cand am fost la o masa cu cineva, a fost octombrie. Nu mai pot si nici nu mai vreau sa mananc singur in fata unui ecran sau al unui perete. Cum fac sa trec peste asta ? Pentru asta ai vreun sfat ca jur ca am facut si fac 95% din ce zici mai sus si nu ma ajuta cu absolut nimic
Nu știu.
Poate tu chiar ai o problemă, nu doar ești plictisit. Și ai nevoie de ajutor specializat.
Dacă tu crezi că te-ar putea ajuta, poți să încerci să-ți iei un animal de companie. Poate un câine, te va obliga să ieși din casă și e unul animal social, care are nevoie de atenția stăpânului, se bucură, se manifestă, se chestii.
Pisicile pot fi foarte independente și s-ar putea să nu-ți fie suficiente cele câteva minute cât vrea ea să te bage în seama. Și o spun eu, care am pisică.
Bine, sunt și unele pisici care ar sta lipite de tine non-stop ca timbrul de scrisoare, dar e la noroc.
Oricum un animal destul de mare să poată fi luat în brațe și mângâiat, giulgiulit.
Dacă ai un hobby, găsește un grup, forum, ceva de oameni care au același hobby.
Eu nu cred că ai nici o problemă. Pentru ca indiferent cât or spune unii, numai viață normală nu e asta, iar subconștientul e acolo să ți-o spună, indiferent cât il ignori.
Dar într-adevăr, sa discuți cu cineva este una dintre cele mai bune soluții pana când va trece aceasta mizerie…
@AB
La concluzia asta ajung si eu si azi am prima sedinta la psihoterapeut.
M-am gandit si la animale. Pisicile nu mi-au placut niciodata, cainii da. Apartamentul in care stau in chirie are o clauza ca nu am voie animale si nu m-as muta din cauza asta. Plus ca mi s-ar parea egoist sa imi iau un caine si sa devin responsabil de viata sa doar pentru ca ma simt singur si nu pentru ca vreau neaparat un caine.
Cat despre hobbies, faceam open mics la ceva cafenele pe aici. In tara in care stau cafenelele si mai ales evenimentele culturale in cafenele sau oriunde sunt inchise din martie 2020. Am urmarit niste comedy pe zoom si nu (mai ales la nivel de open mic e dureros). Revine incet timpul de pedalat, doar ca aici nu ai voie sa te strangi grupe la facut sport iar prietenii pe care ii am, nu sunt asa fani pedalat sa se bucure cand ii intreb daca au chef de o tura de 75 km
fii atent , pont
te duci la dansuri, acolo-s multe fete si putini tipi
bonus, la clasele alea de incepatori fetele se tot schimba.
gasesti ceva calitate de pastrat
@mrcdl
Merci de pont, chiar discutam la inceputul anului trecut de cursuri de dans cu un coleg de la job si imi povestea ceva asemanator.
Multumita Coronei nu mai se tine niciun curs in interior de ceva vreme si, datorita temperaturii, nici in exterior. Cand vor reveni ca optiune, clar ma voi inscrie. Problema mare e cand
in bucuresti se danseaza acum inauntru cu masca
altfel n-ar mai fi fost pont daca nu puteai sa aplici super pontul acum
si nu-s om rau sa mint straini pe internet
du-te, online dating is a fucking scam
implica-te si ajuta pe cineva. mergi voluntar sa stai doar cu niste copii cu handicap sever, o data la cateva saptamani, cateva minute sau ore. sa vezi ce nevoie imensa de afectiune au. sa vezi cat de greu traiesc. o sa ti se para viata ta un vis frumos.
dude, e naspa. psiho obligatoriu.
Da, un animal e un angajament pt minim 15 ani. Eu am vrut mereu pisică. Sunt prea leneșă pt plimbat de 2 ori pe zi un câine pe orice fel de vreme și independența pisicilor mă coafează. Când am căutat chirie am menționat mereu mâțul.
Prin hobby-uri m-am referit la ceva ce poate fi practicat solo, dar asupra căruia se poate discuta și on-line: un club de carte (pot să-ți pun o pilă la unul mic, dar deja internațional
), sau un grup de fb pt fanii unii film/carte, sau un grup/forum pt … tricotat, grădinărit, bucătărie, sky is the limit. 
Da, când se va putea, dacă sunt ca-n România, cursurile de dans sunt o baltă plină, când mă duceam eu era minim un raport de 7-8 tipe solo, la 1-2 tipi solo.
@Anda, asta cu voluntariatul e complicată. Eu personal, într-o perioadă de varză emoțională nu m-aș implica în ceva care necesită și mai multă implicare emoțională, te cam poate face praf și pulbere.
ok, am dat un exemplu mai dificil emotional, dar si sa faci niste cumparaturi pentru o persoana in varsta sau care nu se poate deplasa iti da o satisfactie. situatiile in care poti ajuta sunt nenumarate.
Tu te-ai gândit că, poate, și din cauza masterului ești așa?
Și muncă și consultanță și cursuri (apropo, când ai timp de toate trei în același timp?) și plimbat cu tipe și și și…
@Ioana
exact acelasi lucru mi l-a zis si psihologul ieri. Sfaturi de genul fa curat, invata ceva sau fa miscare merg poate primele 6 luni dar dupa un an si ceva de facut zilnic aceleasi chestii, devine obositor.
@Anda
Merci de sfatul legat de voluntariat. De vreo 5 ani ii ajut pe 2 batranei de 2 ori pe luna cu calculatorul si internetul. Unul dintre ei si-a luat recent smartphone si are mereu o groaza de intrebari. Ce-i drept, ajuta putin dar devine si obositor dupa o vreme (a 8a oara cand ii explic cuiva de 90+ ani cum sa selecteze un text si sa faca copy/paste nu devine mai distractiv ca a 7a oara)
@AB
Cred ca problema mea se trage si din o saturatie de interactiunea cu ecrane. De un an aproape exclusiv forumuri si mesaje si call-uri. Am senzatia ca viata e momentan o insiruire de ecrane (telefon/laptop/tableta/tv/kindle) si devine tot mai frustrant pe zi ce trece.
@Boros
Nu cred ca e suprasolicitare. La job nu ma simt coplesit de sarcini si pot organiza totul sa fie cat mai eficient pentru mine. Legat de master, am deja unul pe un alt domeniu obtinut mai devreme asa ca il privesc pe cel actual mai mult ca pe o calificare. Plus ca, mai ales in contextul pandemiei, niciun angajator nu imi va da cu un cent in plus la salariu ca am avut media 8 in loc de media 7 la studiu. Asa ca scopul meu e doar sa il trec si atunci e mult mai usor decat daca tintesti media 10.
In contextul asta merge munca/master/consultanta (consultanta fiind in medie 10 ore pe luna). Cat despre plimbat tipe, vorbim de iesit la 3 plimbari din noiembrie pana azi. Daca presupunem 3 ore de persoana, 9 ore tot gasesti in 6 luni.
Plus ca am castigat enorm de mult timp pentru toate. Mersul la birou imi lua cam o ora pe sens x 5 zile = 10 ore pe saptamana – practic, prin homeoffice, am castigat o zi extra pe care nu o aveam inainte. Facultatea e in afara orasului si imi lua 1,5 h pe sens de 3 ori pe saptamana = 9 ore pe saptamana. 19 ore pe saptamana economisesc prin drumurile care nu mai sunt necesare. De aici vine timpul extra de facut chestii
Fa-ti o familie plus copii sau infiaza unul. Viata ti se va schimba dramatic in bine
„ultimele 3 tipe cu care am iesit de pe aplicatii m-au intrebat dupa juma de ora cat castig lunar”
si in viata reala tot asta e prima intrebare dupa „ce faci?” in 95% din cazuri. fara sa fiu misogin sau ceva, dar pe bune, e frustrant, daca asta conteaza atat de mult… asa lipsa de curiozitate, de ce pasiuni, placeri, interese o avea celelalt om?! daca vezi ca baiatul poate sa poarte o discutie interesanta, ma gandesc ca e usor de intuit ca se descurca sa aibe si un loc de munca bine platit, daca tot e asa important.
răspunsul corect este „tu prima”.
uite de asta asta e singurul blog unde ma bag in comentarii.
raspunsul tau este spot on! fix asta e raspunsul cel mai bun.
Nu asculta de ce a scris @Bruta.
Nu e egoism sa iti iei caine doar ca sa nu te simti singur daca il adopti dintr-un centru. Amandoi veti fi win-win.
Ca de la burlac la burlac, fii si tu mai egoist in relatiile cu femeile egoiste. Corpul dupa un timp are nevoie si de distractie fizica, nu doar de conectare psihica. Daca prima ei intrebare e cat castigi, foloseste-te de acel timp asa cum vrea corpul sa fie folosit.
Evident, nu-mi pot permite sa-ti recomand sa mergi la ‘fete’, mai ales ca sunt multe incepatoare in perioada asta din cauze financiare.
Depinde mult si de varsta. Acum pot sta in carantina/izolare cat vrea Arafat; si-mi place. Dar, la 20 de ani, ar fi fost nasol rau. Ieseam mult atunci, multi prieteni, fete…Alt stil de viata.
La cum sunt astia toata ziua cu nasul in calculator nu cred ca mai sufera mult nici ei…
Munca. 12 ore pe zi la calculator. Tot felul de probleme faine de rezolvat (da, la munca fac ce-mi place). Timp sa fie.
Filme (comedioare) seara. Am gasit niste filme de prin 2015-2017, germane si frantuzesti. Stiu ambele limbi (germana asa si asa), si imi place sa le mai aud din cand in cand macar, daca nu le pot vorbi, sa nu le uit. As vrea sa-mi perfectionez gramatica germana, deocamdata ramane la stadiul de ‘as vrea’. Ascultat radio (nu, nu romanesti, ci anumite genuri. Internet radio sa traiasca).
Fara facebook, ma plictiseste/deprima grozav. N-am mai intrat de vreo luna, de cand i-am zis unuia ca vorbeste urat despre alta persoana si s-a atacat. N-am timp de pierdut cu aiureli, m-am lamurit ca nu pot sa conving pe nimeni de nimic.
Cate o replica pe unul din cele 2-3 bloguri pe care le frunzaresc. Citit stiri pe diagonala, de la HN, stiri locale si profit.ro. Uneori sapat dupa articole referitoare la Covid, pana ma intepenesc in alea de pe Lancet (stapanesc oarecum notiuni de tip A/B tests, intervale de confidenta, dar nu-s asa expert pe cat mi-as dori). Asta ca sa-mi demontez tot felul de hoax-uri. Ma ajuta sa-mi lamuresc oamenii din anturaj care nu-nteleg prea bine lucrurile astea.
Dat zapada (ieri a fost viscol la Brasov, am facut bataturi de la lopata). Am stat o luna incheiata fara sa ies din casa (carantina). N-am simtit ca innebunesc. Mai mult a fost ingrijorarea. Am constatat ca nu-mi plac ciorbele si mancarurile luate prin Bringo (prea sarate, prea putine legume). Mie-mi ies mai bine (cand am timp si chef sa le fac).
Exercitii in casa pe salteluta – zilnicele abdomene, flotari, genuflexiuni, plank (in genul). Dat cu aspiratorul. Mesterit cate o lustra. Gatit.
Sunt un pic mai paduret, asa ca nu-mi lipseste socializarea. I’m good
12 ore calculator(!), minim 1 oră în fața televizorului… cum stai cu vederea?
Ignorat site-urile de știri, am rămas la Cronica, rezumatul PressOne trimis pe newsletter și ce mai scapă prin bulă. Nu mai sunt așa de stresat, am timp de muncă, de al mele, eram idiot anul trecut pe vremea asta când citeam toată presa care ne speria din orice.
Mă ajută să explorez natura. Sunt crescută la țară și niciodată nu am apreciat natura așa cum o face soțul meu, pentru mine era just ordinary stuff. Dar am învățat de la el să o apreciez și să mă bucur de ea.
Plimbări lungi, până la epuizare. Așa îmi limpezesc gândurile și mă odihnesc bine.
În rest, I keep my mind active. Încearc o rețetă nouă. Fac voluntariat (se poate și de la distanță – de exemplu să centralizez date, să corectez conținut).
Evit persoanele toxice dintotdeauna. Mai ales acum. Pandemia mi-a dat o scuză facilă să evit întâlnirile de curtoazie.
Mi-am facut gradina tropicala in balcon, cu program de udat, fertilizat, killerit goange. E o senzatie asa faina cand infloresc buruienile de care ai avut grija in ultimul an.
Pai la faza cu laudatul pe facebook si alte manele, eu unul n-am fost niciodata genul.
Nu-mi trebuie aprobarea altora ca sa fiu fericit si nici nu-s invidios pe ce fac/au altii. Nu pun poze online, n-am cont decat de facebook ( si ala facut ca sa pot da mesaje cand vad ceva pe mizeria aia de marketplace).
Ce am facut in ultima perioada? Pai avem asa:
Seriale la greu, seara dupa ce adoarme copilul: Mandalorian, Brooklyn 99, American Gods, 30 de arginti, etc.
Chiar imi povestea un coleg din UK ca a ajuns sa aiba conturi la 5 servicii de streaming de cand cu pandemia, plus un abonament de degustare de vin.
Filme, noi si vechi : Godfather, Casino, Forest Gump, Interstellar, Aeroplane si multe altele.
Luat ps3 si jucat impreuna cu baiatul Drive Club, Gran Turismo sport, Ratchet and Clank.
Am schimbat glafurile de la geamuri si am cumparat si montat ceva dulapuri de la Ikea ca sa mai facem loc prin casa.
Am aruncat ceva haine, facut curat prin dulap si sertare.
Am trimis covoarele la curatat.
Dimineata ma trezesc mai devreme decat copilul si stau la o cafeau 30 de minute cu sotia, facem planul zilei, discutam de viata.
Peste zi lucrez, la fel si sotia, insa facem pauze pe rand sa ne ocupam de cel mic, sa ne jucam carti, monopoly, hungry hippos, dame.
In ultimele 4 luni tot am plecat in weekend cate jumatate de zi pentru ca vrem sa cumparam o casa la tara. Cred ca am si gasit ceva si o sa ne facem de treaba la vara pe acolo.
Seara mai stau la o bere pe balcon, sun cate un prieten, vecin sau coleg sa mai discutam. Sau ascult muzica.
Iesim cu bicicleta cand se poate si nu e lume prin parc.
Am facut ceva cursuri platite de firma pe linkedin learning.
Am inceput de 5 luni cursuri de Spaniola, cu profesor, online. Am avut si Germana in gand, insa singurul meu manager, cel care imi aproba cheltuielile astea e evreu si-ar fi fost putin lipsit de respect.
N-am timp de depresie, nu-mi permit asa ceva pentru ca negativismul in casa se simte si se transmite catre ceilalti membri ai familiei.
Uneori mai dam cate o comanda de mancare buna sau cate un set lego/o jucarie.
Ii spun destul de des sotiei ca suntem norocosi, ca suntem ok, sanatosi si nu avem motive sa fim suparati sau deprimati. Si nu, toate astea nu ne-au fost servite pe tava. Am muncit multi ani pentru situatia actuala, am dus lipsa de bani, mancare, prieteni, job mult timp.
Băi, totuși, hai să nu exagerăm, depresia adevărată există, e reală și de regulă o cam doare în cur dacă ai sau nu timp de ea. Există o grămadă de oameni care muncesc zi-lumină și pe interior se prăbușesc.
Stiu, am vazut-o cu ochii mei. Sotia a avut depresie post natala, din aia ca la carte, cu lipsa de chef de viata, zero bucurii, cu oboseala permanenta, cu furie instant, plans, etc. Foarte greu am convins-o ca e ceva normal in viata, ca nu e ceva in neregula cu ea si ca e ok sa mearga la un psihoterapeut. 2 ani a facut terapie, saptamanal.
Eu tocmai ce-am ”sărbătorit” doi ani de când am dureri zilnice de spate (poate ar fi mai suportabil dar refuz să iau pilule). Dacă asta nu m-a distrus psihic, mă îndoiesc că pandemia, orice formă ar lua ea, o va face.
Muncă, familie, plimbări, n-am timp să devin deprimat. Și cum nu prea mai servesc TV, Netflix sau jocuri, am nevoie de un hobby, m-ar tenta niște sculptură din aia, de începători, doar să am unde da cu ciocănelul.
Masaj saptamanal. It is life changing.
Naipo MGS-150D
Spunea cineva că viața nu este niciodată simplă. Este grea, dar putem alege ce opțiune de greu dorim:
– să fii dator este greu / să te ții de o disciplină financiară este greu
– să fii suplu este dificil / să fii obez este dificil
– căsătorit este dificil / singur este dificil
Eu sunt curios ce idei/sfaturi aveti pt copiii care se confrunta cu asemenea probleme. Mie mi se pare ca ei o sa fie cei mai afectati pe termen lung, mai ales daca si parintii lor trec prin stari de depresie/ nu pot fi atenti la starea plodului lor
Nu stiu cum e in alte parti, dar aici fiu-meu merge in weekend sa adune laolalta calculatoare si telefoane bune din resturi donate (mai ales de corporatisti). Dupa aia le doneaza la copii ce n-au.
O intrebare valida.
Chestiile astea ne afecteaza pe toti, copiii fiind chiar si mai loviti. Si, cum ei in general sunt mai plini de energie de obicei, poate nu reusim mereu sa intelegem ca de fapt sufera.
Nu stiu ce solutii ar fi pentru fiecare, noi incercam sa petrecem timp cu fata, sa iesim in natura pe cat se poate, jucam tenis, merge la inot si antrenamentele normale de tenis, scoala mai mult remote, ca merge 5 zile si 2 saptamani is iar acasa (2 cazuri de COVID pe scoala, clase diferite, inchisa scoala 10 zile) …
Limitat timpul la ecrane, sta 4-5 ore cu remote-ul, dar in rest se joaca, face lego, ne jucam afara etc. Ne-am apucat si noi de copt chestii, dar, daca o tin asa, ma fac cat China.
Chestia este ca in general depresia nu prea intreaba de sanatate si, cand te loveste, nu mai apuci sa iti spui ca de fapt ti-e bine. Toti suntem loviti de porcaria asta de carantina eterna, de faptul ca nu putem calatori, noi ca nu ne vedem familia deja de 2 ani decat pe Skype etc.
Am cea mai buna perioada de business de cand am firma, am semnat cu niste firme uriase, numa’ bune de pus la portofoliu, avem bani pusi deoparte, ne intelegem de minune. Si totusi, desi sunt recunoscatoare ca suntem teoretic bine si am de lucru cat 3 oameni, am avut zile intregi cand nu am putut face mai nimic, decat sa functionez ca mama si sotie si cam atata.
Se suprapune si o luna de cautat casa, de pierdut ore intregi pe masina, vazut, placut si apoi luat muie de la agentii imobiliari din zona, care acum sunt pe val. Daca in Romania agentii imobiliari sunt niste cacati cu ochi, astia de aici se pisa pur si simplu cu jet pe tine. Sunt la capatul puterilor din punctul asta de vedere, vrem casa, avem banii de avans, avem actele de ipoteca aproape gata de semnat (numa’ sa fie oferta acceptata), dar casa visurilor se tot indeparteaza.
Nu sunt inca buna de Xanax, dar nu pot spune ca ma incanta situatia
Foarte multe diferente in viata nu prea au existat in anul asta. Noi am mers la serviciu la fel ca si inainte. Singura chestie e ca am salvat foarte multi bani din cauza lipsei de vacante. A, si am reusit sa fac multe din chestile planificate in curte pentru urmatorul cincinal. Am construit o sera, am plantat multi copaci si tufisuri de fructe, facut o plantatie de legume, marit in toamna suprafata plantatiei. Acum sunt la construit cotetul de gaini si apoi unul pentru rate.
Ca sfat pentru cititorii tai, pentru mine functioneaza ca ajutor la psihic sa fac ceva ce are un rezultat palpabil. Gen construit ceva. Poate fi din lemn, fier, mic, mare, orice.
Sau luat de exmplu un model de masina din bucati si dus la capat. Sau avioane, sau barca cu panze. Mi se pare misto cand la sfarsit poti sa admiri „opera” si sa zici „asta io am facut-o”.
In rest multa sanatate atat fizica cat si mentala va doresc
Cel mai mult sufera astia la care le-au „murit” laudatorii. Astia care tot timpul doreau sa iasa la birturi si sa se laude cu tot felul… genul care doreau sa epateze. Si in special femeile sufera, unde te aranjezi, unde te mai vede lumea ? Tarfeturile mai cu staif(alea de pe ziar o duc bine) unde mai agata pestele cel mare ? Trebuie sa intelegeti ca unii pt asta traiesc. Nu se pot valoriza decat prin intermediul altora.
Eu m-am (re)apucat de citit, florarit pe balcon, facut diverse proiecte online, nu ma plang. Problema e la copii, pe care ii vad ca sufera teribil dupa interactiunea cu alti copii. Oricat am juca noi carti, Monopoly, Just dance si am iesi la plimbare in parc le lipseste crunt cate o noapte la cabana cu alti 6-7 plozi de varsta lor, ori jumatate de zi la piscina cu jumatate de clasa. Greu vom reveni la astfel de distractii, mai ales ca unii parinti sunt destul de paranoici cand vine vorba de pruncii lor.
Eu am mers la serviciu (unde am și muncit
) tot timpul ăsta. Nu am văzut toate filmele sau serialele pe care voiam să le văd, nu am citit toate cărțile pe care voiam să le citesc. La cărți cel puțin îmi trebuie minim 5 ani de pensie doar pt ce am strâns până acum. 
E posibil să fie și structura mea personală, nici înainte nu ieșeam prea mult. Însă recunosc că încep să-mi lipsească acele rare ieși.
Esti deprimat?
Muncește!
ăia care livrează pentru Glovo nu sunt deprimați.
nu mai au timp, la cat ciugulesc din mancare.
As completa: munceste ceva ce iti trezeste interes si iti tine mintea ocupata.
World of Warcraft, vă aștept să raidăm ceva.
Am reușit să îmi schimb jobul cu unul mult mai lejer și cu 5 cifre și în plus am foarte mult timp liber la dispoziție.
Fac cursuri online pe Udemy, LinkedIn Learning (să trăiască ăla de la tehnic din firmă care a obținut banii pentru business și face acum toată firma cursuri) și Lynda.
Mai de plătit o rată la apartamentul luat în noiembrie 2016 pe 25 de ani.
Copilul se descurcă excelent la școală.
Soția și-a schimbat și ea jobul – aceeași bani dar mult mai relaxat.
În vara trecută am reușit să ajungem în Paris pentru 3 săptămâni. Am găsit bilete de avion pentru aprilie dus-întors București Paris CDG pentru 3 persoane doar 800 lei – posibil să nu putem dar eu încă sper.
Mi-am făcut hobby-uri noi.
Deci per total chiar dacă pare că mă laud mi-a mers a dracului de bine.
Îmi lipsește marea. Anul trecut nu am ajuns am compensat cu Divertiland de vreo 3 ori.
Îmi mai lipsește și niște citybreak prin Europa.
Nu am fost deprimat. Încă.
Stai să vezi cum te simți când sună alarma și te trezești
Și am și slăbit 18 kg.
Și nu am visat. În fine când ție îți merge prost nu trebuie să crezi că merge prost la toți.
De aceea hoardele de hateri oferă dislike când văd că îi merge bine cuiva.
Să moară capra vecinului ar trebui să fie imn național sau măcar rugăciunea oficială înainte culcare.
Ipocriți suntem dar nu vrem să recunoaștem.
Te inteleg. Asa e la rupii, salariul se inmulteste de 10X / 100X, indiferent ca ti se adauga per total doar 50-100 euro. Doar 5 cifre e putin de tot.
Cand era frumos afara era foarte ok. Acum ca ploua si bate vantul, cam stam in casa si sa stai intre 4 pereti toata ziua nu e foarte ok. Asteptam zilele insorite.
nu ploua toata ziua.
O geaca de vant si un fes si te poti plimba
@Dny, nu e vorba doar de ploaie în sine. Și pe mine mă pleoștește vremea mohorâtă, înnorată mai multe zile la rând, chit că ies sau stau în casă. Nu cred c-aș putea locui într-o țară nordică.
Mă simt un pic vinovat că am avut anul trecut un an foarte bun – lafel mă simt și eu.
Mă uit în jur și se pare că nu sunt singurul care a avut un 2020 bun, culmea este că majoritatea investesc acum în imobiliare sau bursă & bitcoin, să vedem cine va trage lozul norocos.
Fericirea lor inseamna admiratia celorlalti.
Cauta doar apreciere.
Nu conteaxa locul/momentul/activitatea, important e ce cred ceilalti.
Traim o lume a aparentelor.
Eu aș vrea să facă “ăștia” ziua de 36 de ore, deși cred că ar fi nasol pentru cei care se plictisesc.
1. In ultimul timp ma uit pe YT pe „my mechanics”, e un canal foarte misto.
2. Anul asta am citit 6 carti deja, asta cand nu reusesc sa citesc 12 pe an…
3. Cumpar „shituri” de pe eMag si IKEA.
4. In browser am vreo 50 taburi deschise cu diferite articole si tutoriale.
5. M-am apucat de chestii IoT si smart home.
O alta chestie foarte importanta (pentru mine), m-am deconectat total de stiri si de pe facebook pentru sanatatea mea mintala ca si asa sufar de „negativity bias”.
2020 = personal, unul din cei mai buni ani. Pe cam toate planurile.
2021 = pare sa fie la fel, un an foarte bun.
Vedem peste cativa ani daca se confirma
Revin aici :))
Sincer si eu pot sa zic ca ma numar printre norocosi, anul trecut in afara de sa zic ca as vrut sa pot sa ma mai plimb pe afara sa vizitez una alta sau sa ajung la mare nu am de ce sa ma plang.
– foarte multumit cu WFH, am redus timpul petrecut in transport, mancat acasa si petrecut mai mult timp cu familia fie ca stam la masa dim, pranz si seara. , seara la film sau tv sau pur si simplu sa stam in aceeasi camera impreuna fiecare cu activitatea lui si ne bucuram de compania celuilalt.
Si mai mult decat atat sunt multumit ca anul trecut am reusit sa economisesc ceva mai bine si ceva mai mult. ca bonus mi am organizat timpul mai bine, am pus mult mai bine ordine in lucrurile din casa, am petrecut mai mult timp pe hobby urile mele sau m-am reapucat de hobby uri mai vechi
Si cred ca totul tine de perspectiva si cat de mult esti tu confortabil cu persoana ta ca intotdeauna vor exista lucruri si activitati cu care sa ti ocupi mintea si timpul dar conteaza cum le accepti si ce satisfactie iti aduc. Dar pentru asta iti trebuie exercitiu, pe scurt munca. Cat esti dispus sa muncesti cu tine si cu totii putem cadea de acord ca nu e cel mai usor lucru.
Sfatul meu pentru cei deprimati este sa renunte la facebook, si in general la social media.
Facebookul s-a umplut de hatereala si de fel si fel de activisti. Tineti legatura cu cei apropiati prin telefon, skype, chat si alte metode.
Instagramul s-a umplut si el de falsitate… si de vieti aparent perfecte.
My 2 cents.
ai dreptate cu Insta. si nici nu e platit cine stie ce.
FB: Esti prost, 5G, cipuri, oculta mondiala, samd.
Insta: Nu fii sarac.
Nu stiu care e mai toxic, fb cu fake news sau insta cu fake life
Youtube:
– TIK – Stalingrad series, a ajuns la luptele din oras, are zeci de ore pe subiecte de economie si ww2
– HistoryMarche – prezentari misto ale bataliilor
– in rest scrolling prin subiecte economice. Acum am un fix cu Hayek. Sunt interviuri cu el. Am vazut cateva prelegeri ale lui Milton Friedman din anii 70. Urmatorul e Keynes. Din cand in cand ma uit ce mai zice Mark Blyth sau Peter Zeihan.
Tot vreau sa vad power and politics in today’s world al lui Ian Shapiro. Are 26 de episoade de cate o ora.
Aseara m-am uitat la prelegerile lui Lawrence White (n-am auzit de el pana acum) despre Hayek si istoria banilor si a bancilor. Urmatoarea prelegere e despre ciclurilor de business si marea recesiune.
Zice White ca Friedmann a gresit cand a spus ca paper money sunt mai usor de controlat de stat de cat gold backed money. Cool, sign me in, I’m ready for an intelectual battle.
Mai e valuetainment, are interviuri interesante din zona de business.
PS4 – The Division 2 season 5 si Assassin’s Creed Odyssey DLC cu Atlantida.
Alte sugestii?
Si eu am uneori cate un fix cu Hayek. Salma.
https://www.youtube.com/channel/UClaEdLrmti779-tyovta8zw/videos
1. filme vechi? unde?
4. https://www.decathlon.ro/C-113091-biciclete-fitness
Fain articol. A fost un an interesant din multe puncte de vedere. A venit cu multe lucruri bune si prea putine rele (vorbesc strict referitor la persoana mea). Fac mai jos un sumar cu ce a fost bun, cu ce am facut, dar voi include si cateva aspecte care-mi lipsesc sau care sunt mai putin placute.
– am economisit in medie 2 ore/zi petrecute in drumul spre birou (sculat, spalat, imbracat, drum etc.);
– mi-am reorganizat camera din care muncesc inca din prima luna de wfh;
– am adoptat o pisica si cred ca a fost una dintre cele mai bune decizii din acest an;
– am continuat sa ma vad doar cu prietenii foarte apropiati, renuntand la iesirile (pe care acum le vad inutile) in oras cu amici sau cu prieteni ai prietenilor;
– m-am bucurat mai mult de locurile din Romania pe care nu le descoperisem (am avut o medie de 3 weekend-uri pe luna in care plecam din Bucuresti ba la munte, ba la mare la o plaja izolata);
– m-am obisnuit cu linistea (nu-mi lipseste zgomotul dintr-un open space);
– am mancat mai sanatos;
– am descoperit noi moduri de petrecere a timpului liber (mi-am ajutat un prieten care are curte la tot felul de treburi gospodaresti, am facut sport in casa, am vazut GoT inca din primele 2 luni de pandemie :D).
Imi lipsesc:
– calatoriile in strainatate (inca nu am curaj sa ma imbarc intr-un avion);
– socializarea face-to-face cu colegii;
– festivalurile.
Sunt optimist de fel si sunt convins ca sita pandemiei va cerne anumite obiceiuri de care ne putem lipsi.
Citesc comentariile si ma bucur sa vad ce viata perfecta aveti
Boss, tot ce ai scris tu sunt sfaturi bune, dar doar asa, de general-wellbeing.
Pentru cineva care sufera de depresie in adevaratul sens al cuvantului, tot ce ai scris tu e completpe langa. Nici macar nu intra pe nicio ureche, trece neobservat.
Cand ai psihicul afectat, e foarte greu spre imposibil sa gasesti singur rezolvarea. Pentru ca iti trebuie mintea ca sa faci asta, iar mintea e locul unde cu problema, in the first place !
Bravo, ai zis foarte bine! E tare greu sa-i explici cuiva care nu a trecut prin asta. Si daca ar vrea sa te inteleaga tot n-are cum, fiindca perceptia si punctele de vedere, sau de referinta, sunt fundamental diferite in esenta lor. Tu nu ai starea de spirit, obiectivele, motivatia, vigoarea, etc pe care le are o persoana „normala”, interlocutorul se raporteaza la cu totul alte lucruri decat tine. E ca si cum ar vorbi un vultur cu o camila.
N-ai timp? Hai, nu te mai alinta atata, ia sa vezi cum o sa ai cand nu-ti mai pasa nici de nevasta, nici de copil, nici de nimic.
E drept ca in ziua de azi toti au impresia ca sunt depresivi asa ca inevitabil tinzi sa reactionezi cu „nu mai fi supi, fii barbat” cand auzi.
Zoso vad ca a facut distinctia, dar tot a trecut cam usor peste ca sa-i iasa lui ideea, ceva de genul „cu tot respectul, dar esti prost”.
Zoso face de-astea.
Nu-i prima data cand ma cert cu el pe subiect…
Singura parte dificila e lucru de acasa, adica te trezesti, te muti 5 metri si te pui la birou. In acelasi loc mananci, dormi, lucrezi. In rest n-am nimic, o parte buna e totusi lipsa transpotului la birou, ce era foarte stresant drumul. In rest am calatorit prin tara in prostie, 15.000 km intr-un an, am schiat de am prostit anu asta, mai mult ca intotdeanu. Eu oricum sunt introvertit, deci imi place sa stau singur / cu putini oameni pe langa mine.
dar ce ai patit de nu poti iesi? si cand era cu iesit afara din casa doar cu declaratie tot ieseam cu bicicleta si faceam vreo tura de 2-3km prin cartierul in care stau, din care vreun km si ceva era o catarare destul de nasola (6% mediu, 9% pe partea mai abrupta de 500m, ceea ce la tine prin Brasov cred ca se considera fals plat). am trecut de cateva ori pe langa politie, nu m-au oprit vreodata. in plus, tot timpul a fost exceptie de purtat masca la efort fizic intens/exercitii, au fost interzise insa antrenamentele/turele de grup, singur nu vad ce rau ai putea face, doar daca ai virusul si lasi o dara de aerosoli/muci/saliva dupa tine, dar nu cred ca sta prea mult in aer.
7 din ultimii 10 ani i am lucrat de acasa. Sotia de 11 ani e wfh. Mai greu a fost ca nu au putut veni bunicii la copii asa de des. In rest 2-3 ore in plus de munca pt noi (ca sa suplinim timpul alocat scolii online, etc). Deci nici vorba de plictiseala, timp liber suplimentar sau alte chestii 😂
Eu mă simt extrem de mohorât și deprimat. Chiar și acum, tastând de pe marginea piscinei. Cred că am deficit de D3.
Vali, cine este https://instagram.fotp3-3.fna.fbcdn.net/v/t51.2885-15/e35/p1080x1080/143731062_398778671420511_2911681008580707842_n.jpg?tp=1&_nc_ht=instagram.fotp3-3.fna.fbcdn.net&_nc_cat=103&_nc_ohc=sNkS9ptV8PEAX_1CgDj&ccb=7-4&oh=abf819f75eaa4f50b3b128c75dbf449e&oe=6081909C&_nc_sid=4f375e ?
Marita urmarita
Pe subiect, eu m-am mutat la tara din martie 2020, wfh.
Nu ma plictisesc deloc.
pisici, nu mai știu.
Citind comentariile zici că pandemia asta chiar este foarte buna – tuturor le merge bine, sunt pozitiv, fac lucruri extraordinare etc – practic am înlocuit fotografiile de pe Facebook/Instagram cu vorbe.
S-a nimerit că în unele familii 2020 să fie un an bun: s-a născut un copil, s-a mai cumpărat o mașină sau 2, o locuință, samd
Întradevăr, sunt familii care au pierdut un membru sau mai mulți, ori au un nivel de trai mai rău decât în 2019, suntem constienți de asta.
Tu cum ai avut 2020?
Eu l-am avut foarte bun din punct de vedere financiar, familial nu sunt probleme majore, dar altfel m-am cam plictisit de filme, cărți ori PS4, deci nu mă simt în niciun caz extraordinar cum scriu majoritatea celor de mai sus in comentarii
Financiar bun, a doua casa etc.
Eu lucram de acasa de 2 ani deja inconvenientele au fost cand au ramas si ceilalti acasa si trebuie sa sheruim – camere birouri etc. Nu mai e muzica mea linistea mea, etc
Daca esti mai singuratic, introvertit chiar si cu familie, ai nevoie de timpul tau, ceea ce se cam reduce la zero, momentele de re-charge trebuie sa fie altele.
Am stat din martie pana in mai la socrumiu la o cabana si am muncit afara (pe langa munca de calculator) si pt mine a fost heaven, iarba gazon, solar, reparatii, aer curat, umblat descult prin iarba. Recomfirmat, intarit ideea ce o banuiam de ceva vreme ca am nevoie sa renunt la apartamente si sa ma indrept spre o casa cat mai curand.
In rest urasc masca pe strada, o sa vina caldura o sa vreau sa ma plimb cu bicla si o sa fie nasol.
Chestia cu depresia e tricky. Una e să fii deprimat, alta e să fii depresesiv. Deprimat e când pierzi la poker niște bani și sufli a pagubă în cafea. Deprimat e când afli că se dă salariul mâine și nu azi, că aveai planuri să-ți iei Playstation 5. Depresiv e cu ceva mai nasol.
Depresia nu e tristețe așa cum cred mulți. Este întâlnită şi la cei tineri, şi la cei bătrâni, şi la bogaţi, şi la săraci. Despre depresie se ştiu multe iar ştiinţa a evoluat destul încât să o putem trata cu ajutorul medicamentelor. Tot despre depresie se ştie că vine sub diferite forme, de la distimie şi până la episodul depresiv major, de la disforie şi până la depresia post-natală. Depresia nu vine niciodată singură, fiind acompaniată deseori de anxietate. O depresie severă poate dura chiar şi un an, şi lăsată netratată poate afecta groaznic viaţa suferindului.
Instalarea stării depresive se face treptat. De cele mai multe ori confundăm începutul stării de depresie cu o proastă dispoziţie. Dăm vina pe vreme, pe lipsa unui somn bun, aşteptăm să ne treacă. Dar a doua zi e la fel ca prima iar în săptămânile următoare ne trezim că coborâm într-o spirală a disperării întrebându-ne cum a început totul.
Lipsa somnului sau un somn prelungit este de obicei semnul că s-ar putea să intraţi într-un episod de distimie sau unul depresiv. Nu puteţi dormi noaptea, sau dormiţi mai mult decât dormeaţi de obicei. Şi indiferent de durata somnului, vă treziţi obosit, fără chef, vă ridicaţi anevoie din pat şi v-aţi dori să mai puteţi rămâne printre aşternuturi.
Un alt semn al depresiei este o dispoziţie apatică. Nu aveţi energie, funcţionaţi mai greu, lucruri pe care înainte le făceaţi uşor vi se par acum imposibil de terminat. Întârziaţi în proiecte, întârziaţi la şcoală sau serviciu, ajungeţi mai greu acasă şi o faceţi obosit.
Dacă sunteţi mai iritabil în ultima vreme, dacă observaţi că celor din jur le e teamă să vă abordeze sau o fac cu reticenţă, ca şi cum le-ar fi teamă să nu care cumva să vă deranjeze, aflaţi că şi acesta este un semn al instaurării depresiei. Sunteţi fără răbdare, vă impacientaţi, sunteţi nervos. Poate aveţi o stare de anxietate. Vă enervaţi în faţa unor lucruri pe care le puteaţi tolera înainte, reacţionaţi agresiv din punct de vedere verbal sau fizic, vă răstiţi mai des la oameni în ultima vreme.
Sentimenul de vină este şi el un precursor al depresiei. Vă învinovăţiţi constant pentru lucruri care înainte nu vă preocupau sau vă preocupau puţin. Vă simţiţi fără rost, vă macină idei şi gânduri de care simţiţi că nu puteţi scăpa. Sunteţi tentat să le întoarceţi în permanenţă pe toate feţele căutând răspunsuri. Ruminaţiile sunt şi ele un semn al depresiei.
Vă e greu să vă concentraţi. Vă ia mult efort să puteţi îndeplini până şi cele mai rudimentare acţiuni. Parcatul maşinii e mai nou dificil, urcaţi scările blocului şi observaţi că obosiţi mai rapid. Vă apucaţi de un lucru doar ca să vă opriţi hăbăuci, întrebându-vă care era următorul pas.
Lipsa de responsabilitate este un alt semn al instaurării depresiei. Lucruri pe care înainte le abordaţi precaut acum par să vină de la sine şi să le puteţi înfrunta fără să vă gândiţi de două ori. Consumaţi mai mult alcool decât înaite, vă angajaţi în comportamente de risc (condusul maşinii în mod haotic, acte cu caracter sexual). Căutaţi plăcerea şi doriţi să o aveţi în ciuda piedicilor aşa că treceţi rapid peste ceea ce vă reţinea de la ele înainte.
Dureri. Aveţi dureri fizice. Dureri musculare care se susţin pe perioade mai lungi, dureri de cap, de spate. Poate vă doare în coşul pieptului sau vă dor umerii şi asta vă deranjează, negândindu-vă să faceţi asocierea cu restul simptomelor de mai sus. Durerile fizice survenite cu ele sunt un sen al depresiei.
Așa că depresia nu se rezolvă nic cu filme, nici cu cărți. Nu te poți concentra. Deloc. Plus că-ți dau târcoale gândurile negative care-ți șoptesc că n-are rost să te uiți la filme. Și mulți n-au familie să îi mențină alerți ci locuiesc singuri, așa că-i lovește depresia mai rapid pe timp de pandemie. Oricum – că ai familie, responsabilități, cărți în bibliotecă – depresia nu ține cont de chestiile astea. Poți câștiga premiul mare la lotto în plin episod depresiv și nu te poți bucura. Că nu e vorba de voință aici sau de ”pune mâna și fă ceva”.
Dar da – am observat că s-au întețit cazurile de depresie, anxietate și burnout de când cu pandemia.
Mulțumesc!
offtopic: ce muist e chinezu yoso.ro
am văzut, nu cred că l-a luat el.
Hai să colectez și eu niște minusuri, văd că toți cărora le-a mers relativ bine anul trecut își iau grupa mare.
PRO
– 2020 a fost mai mult decât ok din punct de vedere financiar. Am muncit mai mult ce-i drept, dar a meritat la capitolul bani în bancă pentru zile negre. Pus deoparte 20k. Caut teren de casă pe lângă București, nimic pretențios, dar nu mă grăbesc.
– am reușit să dau înapoi banii pe care îi împrumutasem să îmi iau apartamentul în care locuiesc. Am putut să ajut cu bani și timpul meu și câțiva prieteni apropriați cărora nu le-a mers așa roz. M-am bucurat de asta.
– am reușit să prind mai multe weekend-uri prelungite (vineri-marți) la cabana unui amic departe de toată lumea. Nici dracu’ pe rază de câțiva km, program de liniște, cer înstelat, dormit în hamac și păpică. Internet cât să răspunzi la un mesaj pe WhatsApp sau un email.
– luat covid, și eu și nevasta, dar nici unul dintre noi grav, nici urmări nasoale momentan.
– nevasta vaccinată, că lucrează la stat.
CONTRA
– nu am ieșit din țară decât până la bulgari. Picat planuri cu Creta pentru că Ryanair au anulat tot din septembrie încolo. Picat planuri cu Franța că franțuzi sunt mai idioți ca noi și lockdown repetat. Picat planuri cu Belgia că suntem noi idioți și zonă roșie toată România.
– m-am văzut cu ăia bătrâni de două ori IRL. Restul pe WhatsApp video și multe, multe telefoane.
– câteva episoade de burnout, dar rezolvat cu weekend prelungit departe de tot. Nu a murit nimeni că nu am fost la muncă, minune! :))
Păi stai, tu ne minți de dragu de a minți sau spui adevărul?
De ce nu ți-ai luat teren din prima? De ce te-ai mai chinuit cu apartamentul?
Ce partid?
Faptul că ați reușit să puneți deoparte și faptul că vă rămâneau bani pentru vacanțe cu săptămânile în Creta, Franța, Belgia, draci cu laci, aproape că mă face să cred că ești beizadeaua cuiva. :-))
@Boros
LOL. O să îi transmit și lui taică-meu, electrician pe șantier mai toată viața lui, că sunt fiu de beizadea. Va fi la fel de surprins ca și mine.
Dumbo, dacă tu nu vezi decât ce ai în maț azi, asta e, atâta poți, nu te judecă nimeni. Unii dintre noi mai gândim și ne facem un plan pe 5-10 ani, așa. În rest, crezi ce vrei, IDGAF!
Oamenii sunt mai irascibili si se vede, e posibil ca in viitorul apropiat sa imi schimb locul de munca din cauza asta, totusi e amuzant cum majoritatea cauta vina in alta parte, multi sunt in starea aia de negare, trist, dar asta e realitatea
ok, expicati si mie minusurile in plm, e de rau sa vrei sa fii mai relaxat??
btw da romanii sunt mai stresati si stresanti ca alte natii plm cred ca spalarea pe creier comunista si post comunista de la noi are un aport mare, asta si parintii de kkt, alcoolici..
Nu cred că intră prea mulți moșnegi ca mine pe aici ca să fie valabilă afirmația ”spalarea pe creier comunista si post comunista de la noi”, ci tot din cei care se jucau cu puța în țărînă prin 89 dar care înțeleg cam greu perioada de tranziție și care cred că lor li se cuvin multe și moka și au unele/multe frustrări…
Deprimarea e boală, zile proaste avem cu toții (bine, unii) din când în când. Important este să nu ne credem atât de importanți să ne mirăm de ce ni se întâmplă NOUĂ lucruri nasoale, să le luăm pe rând, zi cu zi, să nu lăsăm gândurile negre să ne copleșească.
Poate ajută să ne comparăm cu alții care trăiesc nasole: triști sunt ăia din Siria, nu eu că a trebuit să fac concedii în România și n-am mai ajuns la târgurile de Crăciun din Occident sau la mare în Grecia.
Am avut și Covid, m-am tratat acasă după indicațiile medicului pneumolog, tot la recomandarea lui m-am vaccinat, muncesc, mă uit la filme, prea rar (din păcate) citesc, petrec timp cu soția… am o viață în echilibru, psihic vorbind.
Sper să fie ok anul viitor, să scăpăm de pandemie, să ne vedem de viață mai departe, să nu mai avem motive de îngrijorare la orice viroza a noastră sau a celor cu care intrăm în contact.
1. Am facut o lista de carti de citi. Am bifat vreo 5 din 8 so far
2. Ma opresc la pranz din munca o ora si ies cu sotia la o plimbare lunga la pranz si stam la o cafea. E drept stau in Ilfov langa o zona cu padure si lac unde mai ai ceva aer si nu e aglomeratia
3. Pentru ca nu am putut merge la Sala cum o faceam in trecut, am facut mai mult sport afara. Da se poate face si acasa. Un deck doua gantere niste benzi elastice si ai ce ti trebuie daca nu esti Dwayne Johnson. Best thing, pentru ca nu mai fac naveta zilnjc am facut sport zilnic
4. Am privit partea buna a lucrurilor. Multi bani pusi deoparte, am vandut o masina si am realizat ca una e de ajuns. No more fucking Pipera si no more traffic jam. Fuck yeah
5. Am vazut 5 locuri izolate din tara unde nu as fi calatorit vreodata
Sunt si oameni care si au pierdut joburile si nu au ce pune pe masa copilor. Pe ei ii inteleg daca sunt deprimati si vor sa se termine cosmarul asta sau se simt epuizati mental sau fizic. Pe terminatii carora le e dor de birou si de pauza de tigara unde isi barfeau sefii si colegii sau de cafeaua la supra pret din Dorobanti sau mancarea infecta din Centrul Vechi nu ii compatimesc. Get a life
„Am o familie, eu sunt capul ei, dacă eu clachez, de ei cine mai are grijă? Ei cum se simt? Că e treaba mea să fiu stânca de care ei se agață atunci când ei sunt în situații nasoale, dacă eu încep să miorlăi că e greu cu ei în casă și nu mai pot, ei cum ar trebui să fie?”
Nu e rea atitudinea dar nici buna. Daca simti ca iti e greu, verbalizeaza. Cere ajutor in mod constructiv. „Am nevoie de jumatate de ora de liniste pentru mine” spus fara resentimente e un mesaj cat se poate de clar si de simplu.
Nu fi tare „pentru ca trebuie sa fii tare pentru ei”. Caderile psihice pot fi abrupte sau neintelese de cei din jur daca nu isi imagineaza ca si tie iti e greu. Asta e valabil pentru oricine. Daca tie iti e bine/parintilor le e bine, le e bine si celor din jur (partener si copii).
Ca igiena mentala (nu zic ca e bine sau rau, dau doar exemplul personal) ma ajuta mult sa ma trezesc inaintea tuturor cu jumatate de ora/o ora si sa imi beau cafeaua in liniste. Faceam asta si inainte de pandemie si dupa. Chiar daca e planificata o activitate extrem de matinala (muncitori care se anunta la 7:00) tot imi acord perioada aia de gratie.
Eu sunt introvertit dupa 1001 teste si prostii… din punctul asta de vedere nu am suferit si nu sufar cu pandemia desi am stat carantinat cateva saptamani intr-o garsoniera de 25mp.
Pur si simplu mi-e ok cum arata si ce am in casa, caldura/rece dupa sezon, curent electric si internet. De mancat am avut, de baut la fel
Am lucrat intr-un domeniu adiacent turismului, deci mi-am luat mumu pana prin iunie… dar si dupa aia greu spre foarte greu.
Una peste alta concluzia mea… mai putin miorlait si trezit la realitate.
Eu fiind complet asocial pandemia mi-a prins bine. Nu știu – e mișto să ieși pe stradă și să fie totul pustiu. Am trecut de vârsta clubbing-ului așa că nu i-am dus lipsa. Cafea beau acasă. De lucrat pot lucra de-acasă. Așa că pe mine m-a afectat spre deloc. Din contră – pe plan profesional am dus-o net mai bine:
– a crescut numărul de cazuri de afecțiuni psihologice deci a crescut numărul de clienți (eu în 30 și 31 decembrie lucram cu spor);
– m-am apucat de scris mai des;
– m-am pus și-am învățat de la zero electronică; mă refer la componente pasive, că abia acum fac trecerea la design CAD de PCB-uri și componente SMD. Chiar azi mi-a sosit primul meu osciloscop. Eu acum un an habar nu aveam să lipesc corect cu cositor o chestie și n-aveam curajul să bag chestii lungi în priză. Acum lipesc rapid, mi-am luat sursă de laborator, multimetre, am cutiile mele cu rezistențe, tranzistori, mtoare, solenoizi, termistori, diode and whatnot. Acum un an nu făceam diferența între bobină și rezistență de 220ohmi. Mi-am luat un Logic Analyzer și-acum îmi fac de aproape un an propriile circuite.
– am învățat tot ce-am putut despre SDR-uri, frecvențe radio și în mod special LoRaWAN. Am făcut primul gateway LoRaWAN din Oradea, am dat o freeking TONĂ de bani pe senzori, spectrometre pe banda de 433MHz și 868MHz, am înțeles ce e cu undele radio sub-GHz și reglementările. Acum un an știam ce-i aia antenă pe bloc și cam atât; săptămâna trecută proiectul meu LoRaWAN a fost ales cu încă 2 dintr-un total de 7 proiecte ”Smart City” iar premiul e de 5000 de euro. Dacă îl câștig pot dezvolta o soluție IoT la scală mare pentru care pot primi finanțare adițională în devoltarea unei afaceri.
– n-am citit cu mult mai mult ca înainte dar m-am uitat la o tonă de seriale și filme când aveam vreme.
– pot zice că am lucrat defapt mai mult ca înainte de pandemie.
All-in-all nu mi-a prins chiar așa rău. Cam o dată la 2 luni îmi venea să mă cațăr pe pereți dacă nu merg să mă distrez printre ființe pe două picioare dar ieșea de-un chef ok, fără tărăboi, cât să-mi încarc puțin bateriile.
Mă bag și eu în seamă că musca-n c… calului: puteai munci cu spor pe 30 și 31 decembrie și fără pandemie. Citeam pe undeva că perioada sărbătorilor e nasoală din punctul ăsta de vedere. E aglomerat la psiholog și la urgență.
@AB: da – e mai nasol pentru oameni din anumite puncte de vedere, dar niciodată nu m-a solicitat cineva în zona aia de timp. Ca acum să mă sune cu ”urgență”, ”arde”, ”e cam nasol”. Așa că în 31 pe la 18.30 eram încă la cabinet. Nu că aș fi avut vreun chef de văzut – ce-i drept.
La data aia chiar poți intra nasol în depresie dacă nu se leagă maioneza salatei boeuf.
Pe mine m-a deprimat ca am fost „esențial”. Restul familiei nu.
am invatat sa conduc. am luat examen cu 0. tot in dreapta prefer. deci cumpar masina. ieftina si buna. max 3.500 E. dar sa nu fie gri sau argintie.
„Ceva tips and tricks să îți faci viața ușoară/plăcută pe vremurile astea?”
Da. Dau la buci toata ziua. E foarte placut. Doar o ușoară durere lombară după….
Personal nici eu nu am o problema cu statul in casa si fara iesit la bere cu prietenii. Bine, la fel ca si tine, muncesc pentru mine, de acasa, de aproape 8 ani, asadar sunt obisnuit cu munca de acasa si nu ma afecteaza deloc. E adevarat ca a fost putin mai greu in perioada asta ca si sotia munceste acum de acasa si fetita am preferat in mare parte sa o tin acasa, sa nu o duc la gradinita. A fost doar 3 saptamani in ultimul an la gradinita. Dar per total nu vad nimic tragic. Da, imi lipsesc iesirile la o bere cu baietii, dar mai „bem online”, ne mai sunam…asta este, o sa treaca si problema asta. Si toate astea inchis intr-o cutie de bloc in Bucuresti, dar cand termin si ma mut la casa chiar nu o sa mai am niciun fel de problema ca suntem inchisi.
Tips and tricks sa-ti faci viata mai usoara?
Eu am avut o perioada foarte usoara in perioada asta muncind de acasa. Plictiseala? ce-i aia? N-am timp destul sa fac cate am de facut! Si nu, nu ma uit la seriale!
Eu nu stiu vali ce personaje cunosti, dar in zi de azi n-au cum sa nu-ti gasesti o activitate care sa-ti alunge plictiseala si sa te si implineasca…puii matzei, te duci si faci voluntariat daca n-ai chef de altceva…si nu, seriale non-stop sau gaming non-stop n-ar fi o solutie decat daca esti elev/student in vacanta.
Madre de Dios ce lume descrii aici in articol! :))
Voluntariatul nu plătește facturile.
Ca si cum sortatul pozelor din calculator ti-ar plati vreo factura …
pff, pai vorbeam de activitati sa nu te plictisesti, nu de job-uri. ca daca vorbim de job-uri ma tem ca inca poti sa te angajezi in cateva domenii…acum stii cum e, unii nu se injosesc la orice fel de loc de munca.
Eu înțeleg faptul că sunt unii care au diverse probleme pe cap, de când cu pandemia asta, mai mari sau mai mici, dar sunt și unii „snowflakesi”, care exagerează mai din orice și transforma totul în „sfârșitul lumii”. Oare cei care chiar ar trebui sa fie depresivi, din prisma situației materiale, sociale, copii abandonați, care stau cate 5-10, in 1-2 încăperi/cămăruțe, in frig, n-au utilitati, curent nici atât, internetul e SF pt unii, stau in nu știu ce cătun sau cei din zonele de război, afectate de diverse calamități naturale și exemplele pot continua, ce ar trebui să facă? Alea sunt adevăratele drame, nu faptul că ai pierdut din următorii pe nu știu ce rețele sociale și că trebuie să porți o amarata de masca, nu mai poți epata în oraș cu bunurile pe care le deții sau părinții nu ți-au luat ultimul Aifone…
Sau ești chipurile „depresiv”, dar stai într-un oraș cat de cat răsărit, ai o locuință, familie, căldură, păpică, internet, smartphone, laptop, consola etc.
Vlade, câți și-au pierdut joburile sau au trebuit să se „adapteze” pe o chestie oarecum prostească, care nu ii ajuta la muncă, ba mai mult îi streseaza?
Nu contest, insa dracul nu e atat de negru, pe cat ni-l inchipuim noi, in general.
nu așa funcționează depresia.
N-am timp sa fiu deprimat. Sunt destule lucruri de facut si in casa. Cum ai zis si tu: filme / seriale, carti, bloguri, muzica, YouTube, sport. Ba chiar poti sa iti dezvolti anumite hobby-uri, sa te specializezi in anumite domenii (sunt o gramada de cursuri online gratuite pe net).
Dar sunt si lucruri care imi lipsesc: iesitul cu prietenii la bar / terasa / restaurant, inotul, cinematograful, diverse spectacole, concerte / evenimente…
Depinde și de bani.
Să ai „hobby”, scuza-ma, înseamnă să ai bani cu grămada, pe lângă timp.
Pe lângă familie, mai am în grijă 90 de vaci ce îmi aparțin. Sunt fermier, carnea se vinde bine în criza asta, lucrez acasă sau locuiesc la locul de muncă în mijlocul a 200 de hectare de pământ. Nu am altceva de spus, la laud. Pandemia o văd la televizor
@vali
Gândește-te un pic asupra publicului pe care îl ai.
Eu nu cred că te citesc cei dintr-un birou la stat, de la tejgheaua care se ocupa cu clienții (frontdesk? parcă așa li se zice), horeci, muncitori de utilități (gunoieri, șantieriști, tehnicieni, ingineri de tot felul șamd), forțe de ordine (polițiști, pompieri, șoferi de ambulanță, medici de linia I, medici de linia a II-a), șoferi…
Ai o nișă de oameni care, fie lucrează pe calculatoare și li se topesc ochii, fie lucrează pe o sinecură lăturalnică și au timp mai mult decât muncă în acele 8 ore, fie lucrează niște munci cu intermitente (zile când muncesc aproape deloc, altele în care sunt pe turbo), fie… nu știu, pensionari, șomeri…
Deci, ai o nișă și se prea poate să nu ai cei care intra, sau de care ai citit, pe blogul tau, care au probleme. @CatalinR are dreptate, uitându-mă printre comentarii, inclin sa cred că se minte sau se comit omisiuni.