Rubrica de psihologie: De ce visăm atunci când dormim?

Poate v-ați întrebat și voi ce anume sunt visele. De ce visăm în starea de somn, dacă au vreo semnificație lucrurile alea, eventual dacă pot prevesti viitorul. În primul rând – nu – nu există vise premonitorii. Similitudinile dintre un vis și evenimentele ulterioare lui sunt coincidențe care au mai multe lipsuri decât puncte comune. Dar avem o gândire îndreptată spre magic și ne place să credem că avem un oarecare control asupra vieții și a viitorului, așa că ceva privit drept vis premonitoriu e un factor de liniște pentru mulți.

Există diverse teorii în psihologie cu privire la utilitatea viselor. Una dintre ele afirmă că au rolul de a ne menține creierul stimulat în starea de somn. O alta spune că există o perioadă de tranziție între starea de somn și cea de veghe și că visul ar face acea tranziție a noastră mai ușoară (din punct de vedere mental). O altă teorie afirmă că visele sunt un cumul de experiențe, gânduri, amintiri, produse ale imaginației sau pur și simplu lucruri pe care le-am văzut, simțit, auzit sau pipăit, dar prezentate sub o nouă formă – una mai puțin istovitoare de analizat.

Imaginați-vă totalitatea informațiilor din memorie ca pe un lac imens și adânc. Amintirile, trăirile, ideile, tot ceea ce am văzut și auzit vreodată sunt acolo. Cu cât lacul e mai adânc, cu atât mai adânc sunt ascunse acele informații. Și mai imaginați-vă că există un dig imens din beton care ține acea apă de tot ceea ce conștientizăm în prezent. În betonul digului există mici crăpături prin care apa se prelinge și susură – unele la baza lui, atele la mijloc, altele în lateral, altele sus. Toată apa aia care se prelinge se adună jos într-o cupă. Lichidul din cupa aia reprezintă visele iar cupa în sine e starea de somn. Apa s-a prelins din diferite zone ale lacului și nu știm ce informații s-au scurs prin acele crăpături. Pot fi chestii mici precum ce culoare avea eșarfa educatoarei într-o zi de iarnă sau o melodie obscură auzită bubuind într-un taxi când aveați 8 ani. Pot fi cuvinte spuse de cineva, secvențe dintr-un film, gânduri, temeri, produse ale imaginației noastre. Orice formă de informație e acolo, că e rețeta unei prăjituri, că e textura unui bulgăre de zăpadă. În cupă s-au prelins haotic mici elemente din memorie iar în somn crierul încearcă să ni le prezinte într-o formă care să aibă un oarecare înțeles. De aici gradul de bizarerie al viselor: o teorie spune că sunt încercarea creierului de a ne prezenta ceea ce s-a adunat în cupă într-o formă cât-de-cât logică.

O altă teorie interesantă este cea care afirmă că visele sunt o modalitate a creierului de a ne educa și de a ne pregăti pentru situații neprevăzute. Auzim din poveștile altora cum e să fii atacat pe stradă, dar noi n-am pățit chestia asta niciodată. Avem o oarecare temere când auzim poveștile și ne punem întrebări, conștient sau inconștient. Din ceea ce istorisesc alții însă rămânem doar cu informații. Visele preiau acele informații și ni le prezintă într-o formă în care să le putem și trăi. Visăm de exemplu că suntem hăituiți de un animal în pădure: în somn simțim cum e să alergi, trăim groaza, simțim poate cum ni se înmoaie picioarele. Experimentăm într-un mod ferit cum e să fii în acel tip de pericol fără să fi trecut vreodată prin asta. Informațiile noi ne vor fi de folos în caz că se va întâmpla vreodată să ne aflăm într-o ipostază similară. Procesul imaginației va lua informațiile furnizate de vis, le va aplica prin operația rezolvării de probleme și ne va spune din timp la ce să ne așteptăm: cât vom rezista alergând, că urmează să ni se înmoaie picioarele probabil, că vom fi speriați. Ne va pregăti pentru momente curciale din viața noastră fără să ne pună în pericol. Conform acestei teorii visele au rolul de a asigura supraviețuirea speciei, educând membrii ei despre situații noi, fără însă a-i pune în pericol.

O ultimă teorie – cea mai recentă – spune că rolul viselor ar fi critic în procesul nostru de învățare. Mai exact, informațiile pe care le primim din mediu și din interiorul nostru (gânduri, senzații, percepții) sunt folositoare până la un punct. Dacă învățăm cum se cântă la vioară vom participa poate la ore, ne vom uita la concerte simfonice, vom încerca prin ”trial and error” să învățăm să reproducem cât mai bine o piesă. Problema e că – se pare – acele informații survin liniar și, în încercarea noastră de a le utiliza, de la un moment dat învățăm prea bine cum să reproducem ceea ce am asimilat. Intră în acțiune gândirea mecanică și vom imita gesturi și modul de ținere al arcușului tot mai bine și tot mai bine – asta pe măsură ce învățăm tot mai mult. Iar asta duce la un arhetip al mișcărilor vioarei și unul al sunetelor. Cu îndeajuns de mult timp, oamenii care învață să cânte la vioară pe baza acelorași informații vor ajunge să le reproducă fidel și prea uniform. Ca un fel de orchestră de roboți care fac aceleași mișcări în mod mecanic. Se pare că rolul viselor ar fi acela de a amesteca acele informații în așa fel încât procesul de culegere, reinvocare și aplicare al lor să fie diferit pentru fiecare om. Visele crează diversitate în specie în așa fel încât indivizii din acea specie să fie mai mult diferiți decât asemănători în ceea ce privește deprinderile și informațiile adunate. Fără vise am ajunge în cele din urmă la un arhetip (idee de bază redusă la esența ei) al conceptelor și acțiunilor și gândurilor și le-am aplica mecanic. Visele bruiază creierul și pun piedici procesului de uniformizare.

Visele au fascinat umanitatea dintotdeauna. Din păcate (sau – mai degrabă – din fericire) nu prevestesc lucruri. Interpretarea viselor în psihoterapie se practică în psihanaliză, dar (cel puțin în concepția mea) se aseamănă mai mult cu interpretarea unei poezii. Acel ”ce-a vrut să spună poetul” din liceu, când fiecare profesor și fiecare elev avea propria lui interpretare a aceluiași text. Zece psihanaliști au tot atâtea interpretări ale unui vis, ceea ce face procesul subiectiv și deloc științific. Tradiția a rămas de pe vremea lui Freud și – tot din punct de vedere științific – este depășită. Este adevărat însă că, uneori, visele sunt o reflecție a trăirilor interne sau chiar a mediului înconjurător. Pot evidenția probleme care ne macină așa că în terapie uneori se discută despre ele.

Adevărul este însă că știm mai puține despre creierul uman decât despre planeta pe care locuim, așa că vor mai trece încă niște decenii și secole până vom afla, treptat, ce reprezintă cu adevărat visele. Pot fi toate cele de mai sus, pot fi unele, pot fi niciunele.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

22 comentarii

  1. Dar oare partea asta in care se vorbeste de vise premonitorii nu are legatura cu a doua teorie prezentata, in sensul ca se ruleaza diverse scenarii posibile pentru situatii cu care persoana se confrunta (unele situatii simple, banale altele mai complexe si apasatoare)? La un moment dat parti mai mici sau mai mari din scenariile rulate se pot intampla, intocmai sau cu variatii. Evident asta nu inseamna premonitie, ci doar calculul unor scenarii posibile care ajung sa se intample pentru ca pasii a,b,c..din scenariu s-au intamplat la randul lor. La fel ca atunci cand faci constient acest lucru, cand planifici ceva nu inseamna ca ai premonitii.

    152
    • Daca te gandesti la toate scenariile posibile si unul se intampla inseamna ca este o coincidenta.

      87
    • Eu nu vad coincidenta legata de scenarii si planificarea scenariilor. Coincidenta e ceva intamplator, daca insa un scenariu se materializeaza acest lucru nu este datorat intamplarii ci faptului ca s-au indeplinit conditiile necesare realizarii acelui scenariu si acele conditii au fost deja prevazute.

      112
  2. De ani buni nu cred ca mai visez. Sau cel putin nu-mi aduc aminte a doua zi sa fi visat. Cred ca-i din cauza faptului ca adorm pe la 12-1 si ma trezesc la 5:30. Sau intru in coma in perioada asta…

    38
  3. Am mai întrebat la un post precedent despre visele lucide, mai exact dacă au vreun efect dăunător. Acum sunt on topic, poți oferi mai multe detalii? Mersi.

    Comentariu apreciat.272
    • Subscriu la intebare. De asemenea m-ar interesa metode prin care putem avea mai des vise lucide.

      23
    • E rar fenomenul de ”lucid dreaming” dar nu e dăunător. Practic creierul devine conștient că suntem în vis și privim dinafară cumva. Dar rău nu fac nimănui.

    • Pe mine m-ar interesa metode prin care sa am mai des vise erotice, nu lucide. Plm ca lucid sunt ziua, daca tot visez macar sa fie ceva palpabil.

      Comentariu apreciat.252
    • La mine functioneaza bine dimineața. Ma scol, fumez o tigara, ma așez pe scaunul de la birou care se lasă generos pe spate și citesc pana îmi pica ochii în gura. În 75% din cazuri urmeaza un vis lucid.

      Cu trezitul voluntar am probleme, nu am găsit o metoda standard, trebuie sa incerc de multe ori. Iar uneori ma “trezesc” în “sleep paralysis”, ceea ce ma sperie teribil, de-aia întrebam daca dauneaza sanatatii. Mai exact sunt constient ca sunt pe scaun, aud ce se intampla in jurul meu, dar nu ma pot misca si nu pot deschide ochii.

      103
    • Buna intrebare. ..

      Am avut in ultimul an vreo 2-3 vise din astea lucide chiar un pic mai ciudate, in ideea ca sunt vis in vis si abia dupa aia ma trezesc.

      Sa explic. Deci visez dracu’ stie ce balarie. Ceva neplacut. Ma sperie, dar ma mangai cu ideea ca “e doar un vis, ma voi trezi!” (ceea ce eu de obicei nu fac, ca dorm ca animala). Ma “trezesc” cica din visul neplacut, MA RIDIC DIN PAT (ceea ce de fapt nu fac fizic), apoi ceva se intampla in jurul meu in vis, incat inteleg ca de fapt si ala este vis si ca inca situatia e ciudata. Abia dupa aia eventual dechid ochii in realitate si ma gandesc ca-i bine ca a fost numa’ un vis.

      Pe partea partial placuta este ca visez uneori ca bunica mea traieste si ma mir, pentru ca stiu ca a murit, doar am fost la inmormantare, am tinut-o de mana in timpul slujbei etc. Si cuget in vis ca e ciudat sa o vad in viata, cand stiu sigur ca a murit. Si in majoritatea cazurilor, desi ma BUCUR ca mai am parte de putin timp cu cea care mi-a fost mama, ma apuca imediat tristetea stiind ca va muri DIN NOU de cancer (si retraiesc instant drama de a o vedea stingandu-se de porcaria asta de boala). Probabil asta e pur si simplu raspunsul meu psihic la “bucuria” de a avea pe cineva bolnav asa nasol …

      Un alt tip SUPER-NASOL de vis este cand imi moare copilul. Am avut 2 vise din astea (odata a cazut intr-un torent si desi o tineam de mana pe un pod distrus, a cazut si nu am mai vazut-o) si a doua zi nu am fost pur si simplu buna de nimic.

      Deh, imbatranesc si ma prostesc 😀

  4. Super interesant articolul. Totusi, am o intrebare: eu visez in fiecare noapte, o gramada de tampenii, lucruri complet fara sens; am multi prieteni care nu viseaza deloc — exista vreo teorie pt asta? adica de ce unii viseaza oriunde, oricand, iar altii deloc?

    121
    • Toata lumea viseaza, nu toti isi amintesc visele.
      Daca stai bine sa te gandesti la orice vis, gasesti o explicatie. Poate fi o frustrare, o dorinta reprimata.
      Freud spunea, citez aproximativ – ca a te supara ca ai avut un cosmar este echivalent cu a te supara ca paznicul, pe care l-ai angajat sa te pazeasca, tuseste noaptea si te trezeste.
      Visele, vorbesc din experienta personala, au legatura cu starea de sanatate fizica si psihica.

      41
  5. O altă teorie care am citit-o e că din cauza plasticității creierului, orice parte a creierului care nu o folosești timp îndelungat riști să fie preluată de altă funcție, așa că creierul ține stimulată partea care se ocupă cu procesarea imaginilor în timp ce dormi, ca să nu uiți ‘să vezi’.

    Mi s-a părut interesant, aparent sunt oameni care au fost orbi în perioada critică de dezvoltare, și apoi prin diverse metode li s-au reparat ochii, dar creierul nu știe procesa imaginile, și practic tot nu pot vedea. Dacă nu îți dezvolți partea asta la vârsta critică, chiar dacă ochii sunt ok mai târziu, șansele de a vedea normal scad odată cu vârsta.

    https://time.com/5925206/why-do-we-dream/

    73
  6. Uneori adorm citind, ca Becali. Exista un moment cand sunt intre starea de trezie si somn cand mintea mea o ia razna si incepe sa inventeze situatii si personaje care nu au legatura cu nimic. De exemplu acum. Nu, nu acum. E momentul ala cand sunt aproape sa adorm si imi pica cartea din mana si ma trezesc – si realizez ca ma gandeam la tot felul de lucruri fara sens, amestecuri si franturi intortocheate de idei. Dureaza, cred, cateva secunde, dar par minute bune. Probabil atunci cand dormi, gandurile astea fara sens sunt aranjate intr-o ordine logica si sunt percepute la un nivel sonzorial mai profund – si obtii visele. Dar de ce? Ce a vrut sa imi transmita ratonul vorbitor? De as putea descifra mesajul…

    61
  7. NOU
    #17

    Freud doar a cumpărat terenul, dar Jung a construit casa…

    82
  8. Mă, să fiți sănătoși voi ăștia care visați . Eu visez odată pe an. Maybe. Is broken ? Explicația mea de amator e că extrem de rar dorm adânc. Am o sărăcie de Huawei care zice că numai light sleep am. De aia ?

    Nu beau. Mult.

    21
  9. Asta cu msma omida imi da asa un sentiment de prost..
    Am visat de cateva ori, sa zicem viitorul.
    Exemplul cel mai elocvent… teza limba romana in clasa a VI-a. Am visat atat partea de gramatica si subiectul de “la comentariu”. Exercitiul de gramatica, nu fusese facut, era la prima vedere. Cum puii mei, am visat si pe cele doua colege care au copiat si au fost prinse de prof? Ca un film vazut cu o zi inainte.
    Incerc sa raman lucid la fazele astea, dar am un dar.. si mai am exemple. Asta ar fi tare mare coincidenta! Si subiecte si colege cu caietul sub masa. Ceva mistic ramane..

    90
  10. Avisez în fiecare noapte, nu am urmărit exact. Însă nu îmi pot aminti de fiecare dată ce anume am visat. Mi-este clar că visele nu sînt premonitorii altfel aș fi fost un mic burghez sau Clooney :)))

    11
  11. Cu teoria care spune ca visele sunt mesaje de la inconstient, lucruri refulate si reprezentate distorsionat in vis, sunteti familiar?

    10

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Ultimele articole

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link, de la PCGarage prin acest link sau de la Finestore.