Rubrica de psihologie: Tehnici de interogatoriu

Am avut foarte mult de lucru zilele astea așa că nu am prea avut timp de scris, dar textul ăsta îl plănuiam de ceva vreme. Nu spun că sunteți infractori, dar nu se știe niciodată când veți avea nevoie de informațiile de mai jos. Îmi propun să trec în revistă ce tehnici psihologice se folosesc la interogatoriu pentru a extrage date din om.

Tortura fizică s-a dovedit de-a lungul timpului a fi ineficientă în obținerea de informații dintr-un acuzat. În primul rând pentru că exista riscul ca acesta să leșine sau să decedeze înainte de a furniza informațiile. În al doilea rând deoarece, dincolo de un anumit punct, un om inocent supus torturii fizice va furniza informații false doar pentru a face chinul să înceteze. În ”Disciplină și pedeapsă” M. Foucault descrie feluritele torturi la care erau supuși oamenii de-a lungul timpului în diferite culturi. Numitorul comun era inventivitatea și – ulterior – caracterul de ”show” al torturii – odată ce gloata a primit permisiunea să participe la orori.

Naziștii au fost printre primii care au recurs la tehnici psihologice de a obține informații de la prizonieri. Un ofițer – de pildă – atunci când germanii au capturat un aviator britanic, l-a cazat pe acesta la conacul său și l-a tratat mai mult ca pe un oaspete. Sub pază, dar având libertatea de a se plimba liber prin conac, aviatorul s-a destins și și-a lăsat mecanismele de apărare ale ”eu”-lui să cadă încet. Ofițerul german îl invita des la masă ori să ia ceaiul cu el, împărțea glume cu el, discuta mondenități și nu îi cerea britanicului informații sensibile. Ocazional însă strecura în conversație întrebări precum ”de ce ați modificat focoasele avioanelor britanice astfel încât să lase dâre de lumină atunci când sunt trase?”. Britanicul îi spunea atunci că astfel, noaptea, un avion care atacă putea să se ghideze mai bine vizual unde și în ce trage cu gloanțe dacă vede liniile lăsate de focoase. Germanii erau de multă vreme curioși de acest aspect. Treptat, cu tot antrenamentul său, aviatorul a lăsat să-i scape mici detalii pe care în alte condiții nu le-ar fi dezvăluit.

Rușii din serviciul KGB aveau o altă tehnică. Amenințau deținuții că dacă nu vor coopera vor fi duși în sala cu numărul 101, fără să spună ce anume i-ar f așteptat acolo. ”Sala 101” era însă o debara pe care rușii pictaseră cifra în cauză. Din când în când, deținuții erau târâți pe coridor și trași spre sala 101 – îndeajuns cât să înceapă să urle de teamă. Mecanismul psihologic activat este gândirea preponderent negativă din om. Cu cât devenim mai stresați, cu atât vom atribui cnsecințe mai devastatoare viitorului nostru și vom ridica la proporții elefantice orice consecință. Rușii privau de somn deținuții apoi amenințau cu sala 101. Mintea deja le juca feste celor înfometați așa că ei înșiși completau lipsa de informații cu ceea ce credeau ei că se află în acea sală. Fiecare ajungea la cele mai groaznice coșmaruri și devenea convins că acelea îl așteaptă în sala respectivă. Cel mai des ajungeau să coopereze doar din teama de a nu fi duși acolo.

Scenariul ”good cop, bad cop” este folosit și în România. Un polițist ”rău” intră în sală și se poartă urât cu noi. Apare ”salvatorul” care îl face să plece și ne arată empatie și blândețe. Din nou – cad mecanismele de apărare pe care ni le-am construit și devenim recunoscători. Vrem să răsplătim bunătatea, nu vrem să dezamăgim, așa că vom tinde să cooperăm.

O altă tehnică folosită de Poliția Română este amenințarea cu detectorul de minciuni. Majoritatea oamenilor cred că e un fel de aparat în fața căruia nu poți nicicum minți. În realitate, poligraful este un set de senzori care stabilesc un ”baseline” al transpirației, bătăilor inimii și al altor răspunsuri eletrodermale. Senzorii măsoară acest ”baseline” după care sunt atenți dacă în cazul răspunsurilor la întrebări specifice senzorii înregistrează diferențe. Dacă înegistrează diferențe înseamnă cel mai probabil că răspunsul nu a fost onest. Poligraful însă e departe de a fi o unealtă precisă. La stabilirea baseline-ului, când se pun întrebări închise (cu răspuns ”da” și ”nu”), cel care răspunde poate să-și provoace durere fizică prin ciupitul dermei ori de câte ori dă un răspuns. Astfel corpul va reacționa, baseline-ul va înregistra reacții mult exagerate, iar ulterior – când subiectul va dori să mintă – orice ciupire a dermei va semnala aparatului că răspunsul este apropiat de normalitate – deci cumva valid.

Polițiștii însă se folosesc mai des de poligraf pentru a speria subiecții. Aceștia devin agitați când le sunt puși senzorii pe corp și agenții le explică faptul că ”aparatul ăsta nu greșește niciodată”. Oamenii cred ce li se spune așa că cedează rapid.

În cazul infratcorilor de etnie rromă, aceștia sunt duși la morgă atunci când nu vor să coopereze. În cultura lor, a sta în încăpere cu un mort e de neconceput, așa că polițiștii îl bagă pe încătușat în camera rece și așteaptă acolo cu el o perioadă până se oprește din urlat. După care e mult mai cooperant.

O altă tehnică folosită în cazul găinăriilor, relatată mie de un fost psiholog din poliție, este cea folosită atunci când polițiștii au un cerc de suspecți dar nu sunt siguri care dintre ei ar trebui investigat. Unii sunt nevinovați și doar unul a furat – de pildă – bicicleta. Sunt băgați cu toții în arest în aceeași celulă. Cel care arată cel mai odihnit dimineața e de obicei omul lor. Odată prins, omul se liniștește, își acceptă soarta și știe cam ce-l așteaptă. Așa că doarme calm și împăcat. Prin contrast, un om nevinovat se va frământa întreaga noapte încercând să își dea seama ce urmează, de ce se află acolo și cum să explice mai coerent că e chiar nevinovat.

Un polițist de frontieră mi-a povestit cum sunt prinși traficanții care vor să treacă granița cu chestii ascunse. În primul rând, aceștia călătoresc mereu singuri. Nimeni nu vrea să fie co-autor la trafic așa că sunt nevoiți să-și asume singuri riscul. Asta permite eliminarea la inspecție a multor mașini în care sunt mai mult de o persoană. În al doilea rând, îi vezi de departe: sunt stresați, privesc fix în față, fumează țigară după țigară. Mi s-a spus că polițiștii de frontieră se uită la mașinile care așteaptă inspecția și caută cu privirea dâra de mucuri de țigară lăsate în urma lor. O altă tehnică, atunci când omul pare suspect, e să i se ceară actele. Polițistul se duce în cabina lui, inspectează, vine înapoi la modul plictisit și-i înmânează actele omului. E rutina de dinainte de ”o zi bună; următorul”. Omul se relaxează în clipa aia, pune mâna pe pașaport sau buletin și polițistul încă ține de ele. Tot polițistul spune ”acum deschideți vă rog portbagajul”. Mi s-a spus că majoritatea clachează în exact clipa aia din cauza presiunii și recunosc tot. Fuseseră aproape de scăpare așa că tot ce-i mai ținea întregi se dizolvă când li se cere să deschidă portbagajul.

O tehnică comună este cea a întrebărilor repetate. Ți se cere – din nou și din nou – să relatezi aceeași poveste. Un om care minte va relata de fiecare dată aceleași lucruri, cu exactitate, atent să nu-și modifice povestea. Un om nevinovat în schimb se va fâstâci, va uita lucruri, povestea lui va căpăta elemente noi pe măsură ce omul și le amintește. Asta îl va face și mai stresat, convins că noile elemente pe care abia și le-a amintit îl vor băga în necaz deoarece nu le-a relatat mai devreme. Ideea e că fiecare relatare va fi un haos de elemente constituente, nu ceva foarte bine clădit, după rețetă. La fel, când doi sau mai mulți suspecți sunt interogați, cu cât poveștile lor seamănă mai mult în detalii, cu atât mai mare șansa ca cei doi să fie complici. Mintea ne funcționează diferit, și fiecare vom capta dintr-un eveniment elemente relevante nouă. Unii vom reține sunete, alții elemente vizuale, alții cum era vremea. În plus, cu timpul acele informații se suprascriu cu informații primite după ele. Povestea suferă mici modificări. E aproape imposibil ca doi oameni să rețină exact aceleași detalii legate de un eveniment, memoria fiind selectivă. Scopul întrebărilor repetate nu este să vadă cât de bine cunoști detaliile ci cât de mult se aseamănă o istorisire cu precedentele. Tehnica e bună pentru a depista martorii mincinoși.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

81 comentarii

  1. Foarte interesant! Este posibil să te sustragi acestor tehnici, cunoscând deja pattern-urile folosite? De asemenea, unui sociopat/psihopat i se aplică tehnici de interogatoriu diferite, având în vedere deficitul empatic și absența conștiinței morale?

    00
    • Interesant punct. Si eu as fi curios, mai ales legat de ultimul punct. Oare in ce masura, ca si suspect vinovat, as putea „mima” efectul selectiv? Si daca am complici? Practic ar trebui sa poti crea o reteta dar care sa fie „anti-reteta” si mai precis o anti-reteta organica, cat sa ofere impresia de autenticitate.

      00
  2. Vedeti pe YT JCS criminal psychology, omu discuta interogatoriile unor criminali din State si cum si ce fac detectivii cu creierii lor, e fascinant.

    10
    • De la ce fac aia in State pana la „zi ba nemernicule cum e ca iti rup picioarele” dela noi, e cale lunga.

      10
    • stai linistit ca la ei cred ca se bate mai mult. depinde ce culoare ai si carei paturi sociale ii apartii.

      10
    • Or fi zis ei ceva or fi înjurat

      00
    • Am vazut odata metoda ofiterului german aplicata la noi de un politist. S-au furat sculele unei firme ce facea lucrari in casa la mine, casa nelocuita in perioada santierului. M-a chemat politistul la declaratii, cum a fost, cine a incuiat, cine a descoperit lipsa sculelor, cum ii cheama pe baieti, etc. Omul foarte ok, calm, prietenos, profi. Scriu eu de zor la declarate, mai imi pune intrebari, mai scriu, termin, gata la revedere, multumim de colaborare. Si cand sa ies pe usa Colombo: ah, inca o intrebare: stiti cine a furat sculele? Bai nene era schimbat total omul cand a pus intrebarea, fiara, pradator, se uita la mine parca ma vana.

      10
  3. Multe din tehnici imi par contraproductive si tind sa cred ca esti platit de politie sa bagi strambe ca sa prinzi infractorii de pe zoso.ro

    00
    • De ce-ar da cineva „thumb down” acestui comentariu?
      -pentru că faci parte din echipa sozo.ro cu drept de moderare și te oftici c-ai fost prins?

      00
    • @Alina
      Pentru ca e grele glumele si nu le intelege toti.

      00
    • De fapt cred că ai dreptate, acum sunt folosite rețelele sociale pentru „interogare”, nu doar că se poate afla ce ai făcut în trecut dar îți construiesc un profil pe baza căruia află deja ce o să faci în viitor.

      00
  4. as dori sa aduc niste adaugiri la treaba cu testul poligraf, din perspectiva unui om care a trecut prin asta, l-a pacalit de multe ori in decurs de 5-6 ore dupa care si-a luat-o la muie.
    metoda descrisa de tine nu functioneaza. poate doar in ocean’s eleven. ce functioneaza insa, sunt betablocantele. o cantitate dubla fata de cea normala este suficienta, timp de 7-8 ore vei pacali detectorul de minciuni de fiecare data.
    in fine, procurorul incerca sa-mi puna in carca o chestie pe care o facusem, insa pentru care nu avea absolut nici o dovada si pentru care nici nu avea cum sa faca rost de dovezi. zice ca propune sa merg la detectorul de minciuni. spun ca n-are sens, oricum nu este proba in proces, moment in care avocatul cere 5 minute singur cu mine si imi spune smecheria cu pastilele. accept. iau pastilele cu vreo 2 ore inainte de ora la care trebuia sa inceapa toata treaba. ajung acolo, fac testul. il pacalesc. din nou, si din nou, si din nou. acuma nici psihologii aia criminalisti nu sunt redusi mintal, stiu si ei toate schemele. m-au si intrebat daca am luat ceva. e, mi-au tot facut testul pana mi s-au dus pastilele din organism si a iesit in cele din urma ca ei. a cui a fost greseala? a avocatului ca nu mi-a spus sa o tai dupa ce am dat testul o data.
    poligraful nu este proba in instanta, insa eu sunt de parere ca daca e impotriva ta va cantari destul de greu, mai ales ca majoritatea judecatorilor pe penal de la noi sunt extrem de subiectivi.

    00
    • La intrebarea „a cui a fost gresesla?” Iti raspund eu.
      A ta, ca ai facut fapta pentru care ai ajuns acolo.

      01
    • Greseala a fost a ta ca nu ai gandit cu capul tau. Unu ca te-ai apucat de prostii. Doi ca ai acceptat testul. Daca stiai ca nu au dovezi de ce te-ai fi apucat sa incerci sa demonstrezi tu contrariul? Faptul ca refuzi testul e mai putin important decat un test picat.

      00
    • Zi-ne si cum s-a terminat dosarul, daca tor ai dat din casa.

      00
    • am scapat pt ca nu aveau dovezi si dupa aia am dat in judecata statul roman si am castigat 55000€

      10
    • am cochetat vreo 2 ani cu parnaia dupa care m-am reeducat iar acuma sunt un membru productiv al societatii.
      pentru cei doi ursi care au comentat primii, voi raspunde punctual:

      Robert3: multumim capitane evident, in povestioara mea era vorba strict de vina cui a fost pentru gestionarea proasta a situatiei, nu de ansamblu. de-aia dai niste zeci de mii bune unui avocat de top, ca sa te fereasca de chestii de genul acesta.

      naim: am mers pe mana avocatului. situatia era de asa maniera incat oricum eram obligat in cele din urma sa recunosc pentru a beneficia de art. 35, altfel riscam sa ma judec cu doua fapte distincte. desi in orice tara de pe lumea asta fara dovezi nu ai cum sa fii condamnat, la noi stau lucrurile altfel. inca un detaliu ar mai fi ca eu pe toata perioada cand m-am judecat am incercat din rasputeri sa trag de timp, chestia cu poligraful cassuedejdu-mi o luna (poate doua, nu mai tin minte..).

      Concluzionand, pentru fapta mea antisociala am platit cu niste sume exorbitante de bani si cu ani din viata mea. Voi, lupilor moralisti, care va simtiti curati doar din cauza ca n-ati fost prinsi pana acuma, va credeti mai buni? In fine, subiectul era poligraful, nu cazierul meu.

      10
    • @naim (muzica de la finalul Teleenciclopedia) ” … dar raspunsurile la aceste intrebari le vom vedea in editia urmatoare. tam tam tam ram, tam tam tam ram ” :D

      00
    • 4 ani din care am facut 2. am scris o povestioara mai lunga, insa a intrat in moderare. a

      00
    • @mihai: nu, bă pârnaie, ne simtem curați pentru că pe majoritatea ne duce mintea sa nu facem nimic penal, și de-aia dormim liniștiți seara in patul propriu. Cum a fost la pârnaie, ai suflat în ceafă sau in pernă?

      00
    • Auzi la mihai gandire. „Lupi moralisti care nu ati fost prinsi lana acum” ,aha fix aia e problema ca nu am fost prinsi. Aparent nu poti concepe ca un om sa nu fie infractor. Ai inteles fix nimic din ce ti s-a intamplat.
      Eu nu fac rahaturi penale pentru constiinta mea in primul rand si abea dupa aceea pentru lege.

      00
    • @mihai, esti genial.

      00
    • @Mihai Nu ai fost condamnat pe baza rezultatelor testului poligraf,asa-i?Atunci e mai puțin relevant ca l-ai făcut deși nu trebuia si nu erai obligat să îl faci.Ziceai ca ai tras de timp sa lungesti procesul.Pentru prescrierea raspunderii penale presupun,si daca e așa a fost și asta o agravantă ca judecătorii se prind ce vrei să faci si nu iartă,nu uită.

      00
    • Faza cu medicamentele e fumata, fiindca multe ies usor la analize, mai ales in ziua de azi.
      Lasand faptul ca testul poligraf nu este acceptat in instanta ca proba, el poate fi folosit pentru obtinerea unor probe.
      Pentru a evita medicamentele cea mai buna metoda este dereglarea organismului prin autoprivare de somn, autoexcitare sau provocarea unor emotii puternice (amintiri foarte dureroase care iti provoaca plansetul imediat).
      Scopul nu e ca intrebarile mincinoase sa para reale, ci si ca cele reale (nume, data nasterii) sa para mincinoase, astfel ca poligraful isi dovedeste ineficienta.

      Toata lumea incearca sa faca minciuna adevar, pe cand cea mai buna metoda e sa faci adevarul sa para minciuna si nu mai intelege nimeni nimic.

      10
    • Câte mânuțe verzi pentru un infractor… Ăștia suntem, avem ce merităm

      00
    • De ce te miri, noi uitam din 4 in 4 ani cate magarii se fac in acest timp pentru ca in ultimele 2 luni primarii pun panselute si promit chestii.

      00
  5. Tehnica întrebărilor repetate, puse în alta ordine, este folosita de Mosad. E considerată una dintre cele mai eficiente.

    00
    • Am patit eu la US Border, la prima intrare. Dupa un drum de 22 de ore, ma intreba unu’, proaspat intrat in tura: “ce profesie ai?”. Zic: “inginer telecom”. Ala: “ai zis inginer chimist?”. Si tot asa, vreo ora. Eu tot ce voiam era sa vad un pat mai repede, si el facea pe prostu’. Ce-i drept, aveam o viza exotica in pasaport, dar era de mult inainte sa mi-o dea unchiu’ Sam pe a lui. Si de ce as fi venit sa pun bomba la 2 ani distanta? Anu’ urmator, era o femeie ofiter. S-a multumit doar sa zica zambitor: “oh, am vazut ca ai fost in vizita la…”, da’ aia a fost tot. I couldn’t care less, eram pregatit.

      00
  6. „O tehnică comună este cea a întrebărilor repetate. Ți se cere – din nou și din nou – să relatezi aceeași poveste. Un om care minte va relata de fiecare dată aceleași lucruri, cu exactitate, atent să nu-și modifice povestea. Un om nevinovat în schimb se va fâstâci, va uita lucruri, povestea lui va căpăta elemente noi pe măsură ce omul și le amintește. Asta îl va face și mai stresat, convins că noile elemente pe care abia și le-a amintit îl vor băga în necaz deoarece nu le-a relatat mai devreme.”

    Ce il opreste pe omul inocent sa refuze raspunsul la intrebarile repetate? La modul „am raspuns deja la aceasta intrebare, daca esti slab de memorie am si scris si semnat declaratia in care fac vorbire despre aspectele in cauza”. Mai degraba as considera ca cel care e gata sa dea inca o data amanunte despre un anumit eveniment incearca sa „fenteze” organul. Pe de alta parte un inocent se va rezuma strict la ceea ce stie pe cand un vinovat ar putea inventa detalii care sa ii sustina minciuna si deci ar fi mai deschis in a raspunde inca o data la intrebari repetate. Poate gresesc, na, ca nu sunt expert in chestii d-astea.

    00
    • Dreptul la tăcere e prea putin folosit.Nu inteleg de ce,mi se pare cel mai indicat si cand esti si cand nu esti vinovat.Dar oamenii sunt nevorbiti si simt nevoia sa convinga organul că sunt nevinovați, si le e jenă să nu răspundă la întrebări.

      00
  7. Cine a fost primul cu “camera 101”, rusii sau Orwell?

    00
  8. @Coloja: ”de ce ați modificat focoasele avioanelor britanice astfel încât să lase dâre de lumină atunci când sunt trase?” Cu siguranta ai vrut sa spui altceva. Avioanele nu au focoase. Avioanele nu sunt „trase”. Cred ca era vorba de proiectilele trasoare cu care trageau in luptele aeriene, caz in care domnul ofiter german era de-a dreptul stupid neintelegand singur avantajul tactic al unui tir precis. Acum, daca ofiterul era nazist (deci de prin a doua cafteala mondiala) ar fi trebuit deja sa stie despre munitia asta ea fiind inventata cam pe la 1915 si folosita impotriva germanilor in timpul primei cafteli mondiale. Numa zic asa, ca e pacat sa strici o poveste frumoasa cu cateva inadvertente.

    00
    • @naim – In acelasi timp trebuie sa discutam si faptul ca un ofiter avea conac, nu casa sau apartament, deci familia lui avea bani, clar caz de nepotism. Ar fi pacat sa strici o poveste frumoasa cu un caz clar de nepotism.

      10
    • @bigbear, n-ai inteles nimic. De unde iti reiese tie nepotismul din banii familiei?

      00
    • @naim – eram doar ironic. Subiectul e unul si tu te afunzi in alt subiect ca sa arati lumii ce spirit de observatie si apoi deductie ai tu.
      Exact aia e diferenta intre straini si romani – strainul se specializa intr-un domeniu si discuta doar de ce stie el, romanul stie absolut orice si este expert in orice.

      00
    • @bigbear, atunci ce cauti pe subiectul asta? Daca nu te intereseaza sau nu ai nimic de zis pe „subiectul meu” de ce comentezi? Te plictisesti mult?

      00
    • @naim – am ceva timp liber și sunt o persoana curioasa și în căutare de noi informații. Autorul articolului are facultatea de psihologie, pot sa știu tu ce studii ai in aviație, armament și eventual in acele trasoare?

      00
    • @bigbear, amice esti … curios. Te las sa-ti vezi de acumularile de informatie pentru care ai un apetit atat de mare incat calitatea chiar nu mai conteaza.

      00
    • @naim trăgînd trasoare, îți dezvălui poziția. Dacă în cazul unei puști de asalt, trăgătorul își poate schimba poziția imediat, un tun de 30mm se deplasează un pic mai greu, deci ușor de găsit și scos din luptă de alt inamic decît cel asupra căruia sa tras.
      Ar putea fi un motiv din care a întrebat neamțul.

      00
    • @hazbizarai, si tu ai probleme in a intelege un text? Era vorba de munitie pentru armele instalate pe avioanele britanice. In lupta aeriana nu se mai punea problema dezvaluirii pozitiei.

      00
  9. Toți infractorii „stie” Ca n-ai cum să-l pacalesti pe vestitul Tudorel Butoi!!
    App, Dincă ce mai face?!?!

    00
  10. Mulțumesc pentru munca de a scrie acest articol.

    Am o întrebare legată de NLP… Se potate vedea după anumite mișcări ale corpului (dexpl. frecat la nas) sau mișcarea ochilor dacă cineva minte sau nu? Ce părere ai despre NLP?

    00
    • nenea AlexF ceea se spui se studiaza in Academia de Politie in anul trei parca ( in UK in anul 2 la toate profilurile crime and policing)

      00
    • Mulțumesc. Exact asta este ce am întrebat. În mod personal am avut experiențe pozitive, de expl. la interview-uri cu metode de NLP (luam poziții fizice asemănătoare cu persoanele ce mă interview“-uau”. A funcționat perfect la trei joburi.

      Mau târziu am citit că tot NLPul este mistic și supraevaluat. Deci dacă politia foloseste asa ceva este ok…

      00
    • NLP-u e o poveste frumoasă, menită să păcălească fazanii, că-i învață să recunoască tipare și să fie niște detectivi din Lie to me, in lumea reală. Vrăjeală proastă.

      00
    • NLPul e varianta teoretica a cold readingului si a close magic. Evident ca niste chestii functioneaza, trebuie doar sa treci prin asta cu un performer bun si o sa te convingi. Dar a crede ca poti sa reprogramezi oameni si sa fii guru de rung 17 la multifunctionala, well, e de fazan cum zicea cineva mai sus. Plus ca devine enervant de la un anumit nivel de mid-management in sus, cand toti aplica aceleasi „secrete” rasuflate, gen folosit numele la fiecare doua propozitii, repetat parte din intrebare, matching posture & tone, si altele. Hai, baieti, mai rasfirati ca altfel nu va mai deosebim…

      00
    • Vă mulțumesc foarte, foarte mult. Ca să fiu sincer, acestea sunt spectrul de păreri pe care le cunosc din alte cărți, reviste, etc.

      Ce nu cunosc cu adevărat este părerea unui psiholog care trăiește din ce face…

      00
    • @AlexF: NLP-ul mi se pare pseudoștiință. Dar da – anumite elemente de mimică și gestică pot spune dacă persoana minte sau nu.

  11. Tehnica cu omul odihnit e luata dintr-un film, nicidecum nu a inventat-o prietenul tau imaginar din politie. Daca nu ma insel, filmul se numeste The usual suspects si e cu Kevin Spacey.

    00
    • pe bune, faptul că a fost într-un film (sau 10) înseamnă că nu există în lumea reală?! sau că pentru lumea reală e invenție, sau că realul s-a inspirat dintr-un film?!

      io știam că viața bate filmul, nu invers.

      00
  12. “Da’ ce-am fãcut sefu’?”

    00
  13. O parte din technicile ăstea se predau și la cursurile de psihologie, în cadrul facultăților de jurnalism, unde, teoretic cel puțin, tot despre obținerea de informații este vorba.

    În 2005 am fost în Israel cu bicicleta și eram tare stresat din cauza asta, cu cutia mea mare după mine, care conținea o bicicletă și un cârnat afumat de casă, pe care bunică-mea a insistat să mi-l dea cu mine și l-am trântit acolo. Eram atât de stresat, că, deși ajunsesem în aeroport din timp, m-am dus la check-in doar când au început să clipească becurile pentru îmbarcare, practic îmi murise creierul de stres. Oamenii de la Mossad, care stau în mod tradițional la îmbarcările pentru El-Al, s-au cam enervat pe mine la faza asta și m-au luat la puricat. Era unul, care-mi mai spusese de vreo două ori că sunt dubios, că vorbesc engleză prea bine, un idiot, care făcea pe bad cop, și șeful lui, care o ardea good cop. Primul s-a dus să-mi scaneze cutia și se întorcea cu întrebări care cereau răspunsuri foarte precise și le formula foarte răspicat, aproape isteric:

    – CE E AICI???
    – Partea de jos a furcii și etrierul de frână.
    – AHA!!! DIN CE MATERIALE SUNT FĂCUTE???
    – Păi furca e din aliaj de aluminiu, probabil 7005, înăuntru e ulei Castrol de suspensii, cu vâscozitate 7.5W, iar etrierul e din aluminiu 2014 frezat, plăcuțele sunt organice, iar lichidul de frână este DOT 5.1…
    – AHA!

    Apoi pleca. Între timp, șeful bonom m-a dus la el în birou, mi-a vorbit dulce și m-a pus să-mi scot tot ce aveam în buzunare. Printre altele, aveam la mine un fingerskate și el a început să-mi povestească, nostalgic, cum se dădea el pe skate când era tânăr și am tot vorbit despre skate. Însă în timp ce vorbeam de skate, mai îmi băga câte o întrebare care cerea un răspuns foarte precis, ceva mai încolo alta, iar din timp în timp le repeta metodic. Eu mă uitam la el și râdeam în sinea mea, fiindcă îmi dădusem seama ce face. Între timp, în birou tot intra geniul care făcea pe bad cop și mă tot întreba chestii despre bicicletă pe ton ostil, la care-i răspundeam în detaliu. Într-un final a revenit în birou și s-a oțărât la mine:

    – CE ALTCEVA MAI AVEȚI ÎN CUTIE???
    – E bicicleta, atât…
    – SPUNEȚI ACUM, CE ALTCEVA MAI E ÎN CUTIE???
    – V-am spus, e bicicleta…
    – MAI AVEȚI O ȘANSĂ: CE ALTCEVA???
    – Aoleu, mai sunt niște cârnați afumați, de m-a obligat bunică-mea să-i iau, aruncați-i dracului, că numai de aia nu am chef!
    – AHAAA, CÂRNAȚI!!!

    Le-am spus să facă ce vor ei cu cârnații lui pește, nu mai știu dacă mi i-au lăsat ori ba. Cert e că tot spectacolul ăsta era urmărit de niște muncitori de la Tarom Services, care urmau să iasă din tură și așteptau după curul meu, să-mi ducă bagajul la avion. Cum mă simțeam prost față de ei, mi-am cerut scuze. Ăia mi-au răspuns: ”Stai bă, liniștit, uită-te la ăștia, ce bătuți în cap sunt!” și râdeau de băieții în uniformă. Până la urmă, nu s-a întâmplat nimic și am ajuns bine merci la avion, dar între timp mă enervasem eu cu ăia și cu tehnicile lor de interogare cu tot, complet inutile în context.

    Pe lângă cele prezentate în articol, mai există ceea ce pe germană se numește ”Die Zermürbungstechnik”, adică ”tehnica uzurii”. Îl freci la cap atât de mult pe subiect cu întrebările, până el, gradual, lasă scuturile jos și începe să-ți spună ce vrei de la el. Cred că aia exersa inaptul ăla cu mine.

    Numai bine!
    Mx

    00
    • Nevasta-mea a fost în interes de muncă odată în Israel. A zburat de la Berlin la München, unde schimba avionul, pentru a zbura mai departe cu ElAl. Avionul din Berlin a avut o întârziere, așa că a fost ultima la gateul ElAl. Au violat-o ăia acolob 59 de min. au întrebat-o încontinuu de ce a fost ultima la Gate și ce vrea sa facă. Fuck… 50 de min aceeași întrebare.

      00
    • In aeroportul Ben Gurion am fost ‘saltat’, pus sa desfac bagajul și interogat despre ce-am făcut in Tel Aviv. După ce am povestit 20 minute, a plecat ăla și -a venit colegul. Care m-a pus să-i repovestesc toată traznaia. Alte 20 de minute. Apoi a plecat, i-am văzut că sopocaiau ceva, și în 10 minute iar a venit primul. Că să-i mai povestesc nu-stiuce. Deja eram exasperat și-am început să mă zăpăcesc. M-a oprit după 10 minute (o oră m-au frecat cu întrebări) și și-a cerut scuze, a zis că e procedura standard și că ia prin sondaj 1 din 3 pasageri. Abia acum am înțeles ce-au făcut de fapt. Tehnica de depistat posibili teroriști.

      00
  14. Personal, cred ca din toate tehnicile de interogare cea mai eficienta e aceea care combina interogarea cu privarea de somn. Cred ca orice persoana obisnuita, dupa 48h, este in stadiul zombie si pregatita sa raspunda si ce nu stie

    00
    • personal, care e rostul interogatoriului, atunci? personal, exact asa au facut si la guantanamo. si tot personal inventau detinutii povesti doar ca sa ii lase aia sa doarma. personal asa o fi, dar impersonal nu prea.

      00
  15. Sau, indiferent că ai făcut ceva sau nu, vorbești cu ei doar în prezența avocatului și doar după ce vă zic de ce ești acolo.

    Ai dreptul să nu vorbești ca să nu te auto-incriminezi. Mă doare fix în cur că statul român privește asta ca și cum ai fi vinovat. Până nu aflu de ce sunt acolo nu zic nimic, literalmente nu am de ce să vorbesc cu ei.

    Cine are prieteni avocați știe (sau ar trebui să știe) că cele mai multe prostii ți le faci cu mâna ta, vorbind ca prostul fără să știi ce ți se impută și fără avocat. Și nevinovat te poți băga în căcat singur.

    00
  16. Am vrut sa ti spun ca e bine ca nu ai divulgat si alte detalii pe care le fac profesionistii. ( Xanax, citirea in pupila/pleoape etc )

    00
  17. Tehnici de interogare, psihologie, alea-alea…

    Ăhă, voi n-ați avut ocazia să dați ochii cu primele mele două neveste…

    00
  18. Au apărute si variatiunile „good cop,good cop” si „bad cop,bad cop” la fel de eficiente.
    Traficantii nu angajează de principiu carausi fumători pentru că s-ar putea să nu reziste la 24 ore de reținere. Dealtfel o rețea bine organizată cade la pont sau că a deranjat concurența nicidecum că cedează careva la interogatoriu.
    Așa cum spune autorul ținta e fie relaxarea fie cedatul nervos.

    00
  19. Da sigur… probabil ca 0.1% sunt prinsi cu tehnicile de mai sus. :D Cea mai buna tehnica este tehnica „sifonului”: dai in gat pe altii si reducem cat se poate. Sau … ia pe tine coaie si faptele astea ca sa mai scapam de dosare. Aia la vama e chiar lol. Poate sa treaca trenuri de droguri si cadavre, nu s-ar prinde nici dracul. tehnicile alea mergeau poate pe vremea lui Ceasca. Stau ei sa vada care fumeaza.. fix pix, uita-te la ei ca sunt intr-un plictis etern. Din nou, ce prind e similar cu tehnica sifonului: se actioneaza la pont, stiu cam cine, cand si cu ce trebuie sa vina.

    00
    • Cea mai mare durere e ca la vama spaga e mai mica decat la permise. Stiu militian care a dat in draci din coate ca sa se mute de la vama la permise.

      00
  20. Tot timpul m-a fascinat cum vamesii (care sa fim seriosi nu sunt cei mai luminati dintre luminati), ginesc mai mereu pe cine sa ia (nu am refer la romani, care merg la pont, ma refer la vemesii europeni din anii ’90). Singura metoda sigura era sa trimiti sageti care sa nu stie ce au cu ele, altfel au cazut multi baieti buni.

    00
    • Raspunsul e dat de faptul ca inteligenta carausilor e intodeauna egala sau mai mica decat cea a vamesilor. Carausii provin din medii sarace, fara oportunitati bune si multe, iar carausia le asigura un drum mai rapid si lin spre bani multi.
      Cei care provin din aceleasi zone ca si carausii, dar au o sclipire de inteligenta devin traficanti sau mai sus pe scara ierarhica.

      00
  21. Pe mine m-au tinut 10 minute la Treviso la scanare fiindca le paream suspect, mai ales bagajul meu de mana. Foloseau metoda tocatului marunt cu intrebari inutile si repetitive.
    Intr-un final, au mai aparut doi idioti, dintre care unul o facea pe smardoiul genist. Vine ala imi desface ghizodanul, umbla in el si dupa un minut, brusc incepe sa tuseasca si devenise verde la fata. Nervos, tipa la mine sa plec la avion.
    Dupa o saptamana de vara, de mers continuu pe jos, am pus toate sosetele folosite intr-o singura punga, punga in alta punga, in total 3-4 pungi una intr-alta si le-am bagat in ghiozdan, ca nu mai aveam loc in troller. Prostii credeau ca am droguri la mine.

    Asa ca un sfat vamesilor, daca vedeti o punga bagata in alta punga in ghiozdanul cuiva, lasati tacticile politiste si intrebati-l ce e in ea, in loc sa va bagati voi nasul la propriu. S-ar putea sa fie sosete imputite!

    00
  22. Din comentarii trag concluzia că pe lângă politică și fotbal, românii se pricep și la psihologie. 😂

    00
  23. Tot ce ai spus de ” sala 101″ e de fapt despre ” camera 101″ din 1984 al lui Orwell.

    00
  24. O chestie interesantă despre interogatorii mi s-părut asta

    https://youtu.be/nkRxvEjprBM

    00
  25. „Unii sunt nevinovați și doar unul a furat – de pildă – bicicleta. Sunt băgați cu toții în arest în aceeași celulă. Cel care arată cel mai odihnit dimineața e de obicei omul lor.”

    Cat de MIZERABILA e tehnica asta!! Oricum nu reiese nicio dovada concreta din asta. Plus mai chinui si niste oameni nevinovati cu o noapte de puscarie doar ca sa aiba politistul-psiholog al pulii un feel despre cine a facut gainaria.

    Chiar insist sa imi explice cineva cum e ok sa torturezi oameni nevinovati cu o noapte la puscarie ca sa vezi tu cine e mai odihnit pentru un kkt de bicicleta???

    00
    • @Cristian:

      doar ca sa aiba politistul-psiholog

      Sunt doar polițiști. Nu și psihologi. Dar dacă crezi că asta e nasoală, întreabă niște găinari ce pățesc când sunt prinși furând sticle cu băutură din magazinele de cartier. Că iau bătaie cruntă de la proprietar, apoi și de la polițiști.

    • Ma sperii cateodata singur cat de snowflake sunt de fapt

      00
    • Legal, o astfel de metoda de interogatoriu atrage dupa sine mai multe dosare de abuz in serviciu, fiindca nu poti aresta o persoana fara un mandat de arest emis in baza hotararii judecatorului de drepturi si libertati.
      Politia poate retine la sectie o persoana doar pentru stabilirea identitatii si audieri, iar audierea se face doar in baza dispozitie date de procuror, sau imediat daca fapta a fost in flagrant, ceea ce inseamna ca nu bagi o groaza de oameni nevinovati in celula.

      Razvan Coloja, fiindca sunt politisti, inainte de toate au obligatia respectarii legii, iar metoda de interogatoriu expusa de tine e de fapt o metoda de tortura tipic securitatii.

      00
  26. Te așteptai să îți spună rușii despre ea chiar cînd au inventat-o? Ei n-au făcut lansare de carte.

    00
  27. Îi știți pe-ăia cu carcalacul care n-au încredere în medici pentru că așa le-a spus lor popa, vecinu, influenkărul, mecanicul auto, soacra? V-ați gândit vreodată cum e construită această mentalitate?
    Dacă nu, articolul de mai sus + comentariile sunt un bun început. Un om cu zero experiență reală în interogatorii și după câte scrie, cu zero cunoaștere teoretică specifică, dă sfaturi și 31K cititori îl lecturează cu atenție sporită.
    Acest comentariu nu este un hate la Coloja; el e doar unul dintre zecile, sutele de opinarzi publici care-și depășesc fără greață, în aplauzele mulțimii, limita competențelor.

    00
    • Ar trebui să-i atragi atenția și lui Umberto Eco. Cum a scris el ”În numele tradafirului” fără să fi trăit măcar călugăr în Evul Mediu?

      PS: Drăguță asta cu ”nu este un hate” când absolut fiecare comentariu pe care îl lași la adresa mea urmează fix același tipar.

      Try again.

  28. @Răzvan T. Coloja
    Tu chiar ai fi folosit vreodată comparația asta în fața unui public educat? Jesus…

    00
  29. Mi-a placut articolul, foarte interesant!

    00
  30. Am revăzut recent filmul Under suspicion, realizat magistral în anul 2000. Îl recomand ca o completare la articolul ăsta.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la Aceeași Mărie.