Rubrica de psihologie: Incursiune în dependența de ceilalți

Suntem fiinţe sociale. Interacţionăm zi de zi cu persoane mai mult sau mai puţin apropiate şi – fie că ne place, fie că nu – depindem într-o măsură de ceilalţi. Ceea ce este un lucru normal. E normal să depinzi de partenerul de viaţă, de copii, de părinţi, prieteni, colegi. Într-o anumită măsură. În acest text însă voi explora dependenţa patologică de ceilalţi.

Din nevoia disperată de a nu fi părăsiţi, cei cu tulburare de personalitate borderline se agaţă de persoanele iubite şi de cei din jurul lor. O fac cu ardoare, o fac cu teamă. Sunt mereu preocupaţi de ideea că cei la care ţin ar putea într-o zi să iasă pe uşă şi să nu se mai întoarcă înapoi. Obsesia asta de a nu fi părăsit merge deseori până la acuze nefondate şi crize de nervi care culminează în violenţă fizică. Un simplu gând se transformă într-o adevărată tragedie ceea ce-i lasă pe rudele, iubiţii şi prietenii celor cu borderline uimiţi şi speriaţi. Cei cu tulburare de personalitate borderline sunt dependenţi de cei din jurul lor, iar când sunt părăsiţi – sau percep lucrurile în acest fel – întreaga lor lume se dărâmă. Cei cu tulburare de personalitate borderline se mulează pe persoanele iubite, agăţându-se cu disperare de viaţa lor şi necesitând în permanenţă asigurări că nu vor fi abandonaţi.

O altă categorie care se mulează perfect pe partenerul de viaţă este cea a persoanelor cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă. Aceştia îşi trăiesc o bună parte din viaţă ca ”extensii” ale persoanei îndrăgite. Încep să placă aceleaşi lucruri pe care le place celălalt, ascultă aceeaşi muzică, laudă realizările celuilalt şi ajung până la fanatism cu cultul personalităţii iubitului sau iubitei. Raţionamentul din spatele acestor acţiuni stă în ideea că cei cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă sunt în general persoane reci, logice, cumpătate. Restricţiile pe care şi le auto-impun fac viaţa greu de trăit şi de aceea preferă să trăiască viaţa celor de lângă ei.

Dependenţi de ceilalţi sunt şi cei cu tulburare de personalitate histrionică şi persoanele cu tulburare bipolară. În cazul lor, ceilalţi reprezintă ”publicul” – întreaga raţiune a existenţei lor. Când ceilalţi nu sunt prezenţi, cei cu tuburare bipolară sau cu tulburare de personalitate histrionică se simt nelalocul lor. Cineva trebuie să fie de faţă să vadă cât de grozavi sunt, să-i laude, să le accepte prezenţa, să râdă la glumele lor, să-i adore. În plus, grandomania celor cu tulburare bipolară are şi ea nevoie de spectatori, de aceea persoanele cu tulburare bipolară I sau ciclotimie caută în permanenţă compania altora. Au nevoia de a fi adulaţi, priviţi, admiraţi. Întreaga lor lume se învârte în jurul acestei dependenţe faţă de public.

O a patra categorie care are acerbă nevoie de prezenţa altora în viaţa lor este a celor cu tulburare de personalitate dependentă. Nesiguranţa în ceea ce priveşte propria persoană, stima de sine scăzută şi în special nevoia de aprobare din partea celorlalţi fac din cei cu tulburare de personalitate dependentă simbioţii perfecţi. Mereu de acord cu ceilalţi, mereu în căutarea companiei lor, mereu dispuşi să-i ajute şi să le facă pe plac, cei cu tulburare de personalitate dependentă sunt sclavii perfecţi. Nu cârtesc, au rareori o părere proprie despre un anumit subiect şi evită cu disperare disputele. Dependenţa lor de ceilalţi merge până într-acolo încât nu-şi apără niciodată punctul de vedere şi preferă să se lase ridiculizaţi decât să ţină piept persoanelor de lângă ei.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

19 comentarii

  1. „Incursiune în dependența de ceilalți” – astept textul despre „dependenta de ceilalti” in sensul in care anumiti oameni nu pot sta singuri. Mai precis, eu.
    Pot sta singur in camera, dar musai trebuie sa fie cineva in apropiere. La un moment dat am vrut/mi-am dorit sa ma mut la etajul unui club sau unui bar, pentru ca existenta oamenilor in apropiere – chiar si fara sa interactionez cu ei – imi facea bine.
    In pandemie am reusit sa stau singur, izolat cumva, dar foloseam absolut tot timpul liber pentru a sta pe net „intre oameni”.
    Ce e asta, ce „afectiune” e asta a mea? Nu e „dependența de ceilalți”? (Nu am nevoie de nimic de la ei, in general sunt „self sufficient” mult mai mult decat cunoscutii mei, nu caut oameni pentru a ma ajuta ei cu ceva, sau pentru a-mi face ei diferite servicii…)

    00
    • Urmaresc foarte multe filme, ascult foarte mult teatru radiofonic… faptul ca „exista oameni!” imi face bine. Nu interactionez cu ei, ei nu ma cunosc, nu stiu ca exist (doh!)… doar faptul ca ei „sunt acolo” ma ajuta enorm.
      Asta nu e “dependența de ceilalți”?

      00
    • Gaseste o femeie, e sanatos sa dai la buci. Daca nu se poate poti trece pe alcool si scapi de dependenta de ceilalti(bei singur). :D

      00
    • Sau îți iei o păpușă gonflabilă și dai drumul la radio.

      00
    • @cristi Eu nu pot dormi fără teatru raduofonic. Tot ce e în limba română am epuizat. Ceva idei?

      00
    • @ciocanul noi am mai avut idei în contradicție. Te pot întreba câți ani ai? Pentru că pare că tu vrei doar buci

      00
    • Marce, teatru radiofonic in engleza. Am niste pachete, daca te ajuta, si vrea zoso sa imi trmita adresa ta de e-mail. BBC face/pune in scena teatrul radiofonic mai fain decat noi.

      Asta cu „datul la buci”… dai la buci 16 ore pe zi?

      00
  2. cand am inceput sa citesc blogul am crezut ca zoso e nebun si noi suntem sanatosi la cap.

    acum e din ce in ce mai clar ca zoso e sanatos si noi suntem bolnavi psihic: histrioni, bipolari, obsesiv-compulsivi, borderline nazistas, rasistas, gonorrea hijos de putas malparidas

    00
  3. Mă doare la 11 metri de lume. Fără lume pot trăi, dar fără pizdă, nu. 🤪
    O gagică mișto e strictul meu necesar. 😈

    00
  4. ” If I was the president, he says, I could fix the world in 30 seconds. I sent everybody pussy and they don’t have no time for trouble”

    00
  5. Ok. Te-ai recunoscut in doua subtitluri. Ce faci?

    00
  6. NOU
    #18

    Sunt dependent de data de 14 a fiecarei luni. Ideea e sa nu pice sambata, altfel, sunt dependent de data de 16.

    00
  7. Si daca nu ne pasa de nimeni?

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.