România, ţară civilizată

(însemnare extremă, nu citiţi)

Brucan a spus că românilor le vor trebui 20 de ani să intre în rândul lumii. Eu plusez. 20 de ani de la moartea celor care au acum 40 de ani. E o cifră/apreciere corectă.
Când babalacii de 40 de ani vor muri pe capate că au fost iradiati atunci când căutau chiloţi ieftini sau sandale chinezeşti în Cora sau în Europa, abia atunci vom putea începe reconstrucţia. Re-modelarea. Re-tot. Altfel, nici o şansă.

Mi-e scârbă să merg pe stradă. La tot pasul dobitoci. Nu voit, aşa sunt ei. Nu i-a învăţat nimeni să se poarte, nu i-a pregătit nimeni pentru tranziţie, nu i-a educat nimeni pentru democraţie. Fiecare a făcut si face cum îl taie capul. Şi, să fim sinceri, pe mulţi nu îi duce capul foarte departe.

Mi-e scârbă de Bucureşti, un oraş plin de dobitoci. Veniţi din toate colţurile ţăii, scoşi din foame de la ţară şi aduşi la oraş să trăiască în blocuri mizere.

Mi-e scârbă de studenţii de toate felurile, care vin aici şi au dreptul să înveţe şi o fac de oaie, aruncă cu pungi de apă în cap la oameni sau se plâng că nu au bani să se distreze, în timp ce mama şi cu tata rânesc bălegarul de la coada vacii ca să se poata lăuda în sat că fi-su mănâncă pâine cu muştar la oraş. Da, să se pună taxe pe educaţie, să nu mai scoatem studenţi pe bandă rulantă, că aşa ne-a învăţat comunismul, trecem toţi, târâş-grăbiş, cu un heirupism vecin cu scârbă. De câţi avocaţi avem nevoie? De câţi jurnalişti, psihologi, automatişti, publicitari, manageri marketizaţi, specialişti în resurse umane?
Asta în timp ce toata lumea urlă după specialişti!

Mi-e scârbă de sistemul de învăţământ. Părinţii noştri nu au învăţat nimic şi nu ştiu nimic. Noi am învăţat de toate şi nu ştim nimic. Generaţiile ’85-’90 învaţă dacă vor. Unii da, alţii nu. Şi sitemul de învăţământ e plin de profi sictiriţi (apropos, nu ar trebui făcută o lege de genul „dacă ai peste 45 de ani, nu mai poţi fi profesor, se consideră că ai format destule generaţii şi ai dat tot ce ai putut?) nu neapărat că n-ai bani, ci că elevii nu învaţă nimic, iar după o vârstă deja nu te mai stresezi să încerci.

Mi-e scârbă de politicieni. Nu mă reprezintă nici unul. Ä‚ia vechi sunt foşti comunişti care au supt de la Ceauşescu şi acum vor să ne înveţe pe noi lucruri noi, lucruri pe care ei nu sunt dispuşi să le aplice. Ä‚ia noi sunt nişte pui de şmecheri, deveniţi şi ei aceiaşi pupincurişti ca părinţii lor, îşi dau tezele de doctorat cu potentaţii zilei şi apoi le dau cu şutul în fund şi ajung ca la 24 de ani să fie directori la AVAS.

Mi-e scârbă de toţi babalâcii care plâng după comunism. Hai să ne înţelegem, eu am prins 10 ani de comunism, ştiu cum e cu cozile la pâine, cu televiziunea, cu penele de curent, cu raţiile, cu propaganda.
Nu îmi vindeţi gogoşi că era bine că aveaţi toti unde sta şi unde munci, pentru că voi, babalacilor, aţi dus ţara asta de râpă. Voi vă complăceaţi că veneaţi la serviciu şi eraţi 10 în birou şi plimbaţi o hârtie toată ziua, mândri că sunteti ingineri. Din cauza voastră s-a dus ţara asta de râpă şi cine trage acum ponoasele? Voi? Da, dar la 40-50 de ani, sunteţi cu un picior în groapă! Noi, că noi tre’ să ne adaptăm, noi trebuie să plătim 35.000$ pe o garsonieră, noi trebuie să fim competitivi, noi trebuie să muncim, ca să aducem ţara asta pe linia de plutire. Voi, mineri, ingineri şi muncitori ai patriei, voi faceţi greve, că nu înţelegeţi de ce produsul muncii voastre, minereul sau tractorul, nu e rentabil, şi vă cereţi drepturile, că vreţi să munciţi. Şi când sunteţi puşi la muncă, Dorele şi Gigiele, unu’ sapă o groapă şi 10 supraveghează. De aia nu se construieşte nimic în ţara asta, pentru că nu aveţi chef de muncă. Dar vreţi să rămâneţi în post, că meritaţi, că sunteţi în vârstă, că mai aveţi un pic până la pensie şi noi suntem tineri şi ne găsim în altă parte.
Voi sunteţi comuniştii adevăraţi. Nu Iliescu, nu Ceauşescu, Tăriceanu, Stolojan, Băsescu. Voi, soimi ai patriei, care n-aţi chiţăit când comuniştii au preluat puterea  şi vă complăceaţi să vă fută Ceausesc în cur şi au trebuit să moară câteva sute de tineri ai României ca voi să vă puteţi mândri cu certificate de revoluţionar şi cu câştigarea alegerilor în ’96.
Voi aţi stat ascunşi sub pat, că n-aţi avut curaj să o puneţi de o revoluţie, vouă vă plăcea pe întuneric, că aveaţi casă şi serviciu asigurat şi bilet la mare la preţuri mici. Şi după aia veniţi înapoi în ţară şi vă cereţi drepturile.
Ce drepturi, Nicule, că ai fugit, nu mai suportai regimul, ai fugit în Germania la căldurică şi acum vii şi te judeci cu Sergiu că nu ţi-a dat banii pe Nemuritorii. N-ai stat aici, unde aveai bani căcălău şi casa ta şi ce fute, ai plecat acolo şi ai suferit, nu? Săracul de tine. Nu ştii cum era să stai la coadă la faină şi apucai griş, nu ştii cum era să stai 3 ore la coadă la pâine, făceam cu schimbul cu tata câte juma’ de oră, iarna pe ger, ne îngheţau picioarele, dar am apucat 3 pâini şi bonus un corn cu magiun. O fi fost bine? Nu ştii cum era să te ancheteze securitatea că tata construise un reşou cu 2 cărămizi, ca să nu mai murim noi, copiii, de frig. Nu ştii cum era cu controalele, la intrarea în Bucureşti, să nu aduci de la ţară cartofi sau alte legume, că la oraş nu se găseau.
Unii stăteau la caldurică, scriau poeme şi omorau oameni sau produceau minore pentru scriitori, şi acuma îi văd la teve, lideri şi îmbuibaţi, conduc ţara din jilţurile lor de porci graşi. Alţii erau însuraţi cu fiice de miniştri şi se ardeau în cur pe la colţuri, săreau pe geam, că nu mai surpotau însuratoarea.
Greu, Nicule, greu.
Şi acum te plângi că nu te ajută statul. La Polivalentă, unde era pulimea, te-ai plâns, Nicule, dar de ce nu te-ai plâns şi la Opera, unde erau ăia care îţi plătiseră biletele de avion ca să te vezi tu cu Moni? îţi era ruşine, Nicule? Că te văd mândru şi înfipt.

Mi-e scârbă de toţi străinii care vin şi ne privesc de sus. Ar fi trebuit să îi lăsăm p e turci să vă fută în cur. Să vedem, mai eraţi voi ţările prospere şi viteze de acum? Nu, eraţi în lumea a 3a, cu noi, cu politruci şi beizadele, paşalacuri otomane.

Mi-e scârbă de toţi ungurii care nu ştiu în ce ţară se află. Ia plecaţi bă la voi în Ungaria. Ah, ăia nu vă vor? Atunci ciocu’ mic şi învăţaţi dracului limba română!
Am coborat din maşină în Târgu Mureş, am intrat în alimentară şi vaca n-a vrut să îmi vorbească în româneşte, că îşi păstrează independenţa mă-sii. De parcă voiam să îi iau pământul de sub picioare, nu să cumpăr 2 pâini şi un salam.
V-aţi luat-o în cap şi ar trebui să fiţi puşi un pic la respect. Dar cine să îi pună, politicienii noştri impotenţi?

Mi-e scârbă de toţi intreprinzătorii online, care merg ţanţos peste tot. Hai sictir, bă! Nu inventaţi nimic, tot ce faceţi e să luaţi de afară şi să vă daţi rotunzi.

Mi-e scârbă de toţi internauţii care în afară de gsp şi deceplusplus nu mai ştiu altceva.

Sunt multe de spus. Pagini. Concluzia generală e că trăim într-o ţară de căcat şi asta nu se va schimba prea curând. Va trebui să ne obişnuim cu gustul.

semnat: generaţia de sacrificiu.

ps: şi vladimir si avionaru simt oarecum la fel…