Hop și eu cu un rant despre Anglia, apropo de textul anterior, și despre România – și un pic despre HR. De vreo trei-patru săptămâni, mă râcâie o idee. Mi s-a înfipt pe creier și mă zgârie tot mai rău. După vreo trei ani jumate de Anglia, mi s-a cam tăiat (pandemia n-a fost blândă) și mă cam tentează să-mi fac bagajul.
Ieri, mi-a dat un mesaj pe linkedin un recrutor, are vreo patru joburi pe UX, lefuri bune (120-140k/an – în jur de vreo 5700 euro lunar net), dar… în Munchen. Sigur, engleză, nu m-ar obliga nimeni să învăț germana, trenuri directe către Italia, munți aproape, toate cele. Doar că… Germania.
***
Mă mai uit, ocazional, pe joburile disponibile în București. Fie pe UX, fie pe front end dev. Ai zice că te angajezi la SRI, nici o marjă salarială, nimic despre proiectele pe care ai putea să lucrezi, uneori și câte trei joburi în unul singur. Am văzut o dudă, la un moment dat, front end developer: tre’ să știi Python, o să lucrezi la crearea de API-uri…
***
Nu știu cine e autorul textului precedent, dar pot să confirm multe din cele spuse de el. Am și zis, mai demult, prin alte părți: la nivel de oameni, nu e absolut nici o diferență între Anglia și România. Sunt la fel de lepre, la fel de leneși, la fel de mult trag de timp, lipsa de profesionalism e la fel de mare șamd., iar când se fac proceduri pentru eficientizare, procedura devine o scuză ca să tragi și mai mult de timp.
Caz concret: locuiesc într-un estate (cuvânt fancy pentru „complex rezidențial”) construit în două etape. În prima, s-au făcut case pe malul râului, frumos. Cinci ani mai târziu, s-au ridicat niște blocuri cu trei etaje (stau la ultimul). Primele, casele, au planșee de beton între etaje. Blocurile… structură de lemn. 20 ani mai târziu, urmează să se facă fie pe asigurări, fie pe banii consiliului local (încă nu s-a stabilit, trebuie comitete și comiții), o consolidare, că nu știi dacă-ți cade sau nu tavanul în cap.
Ieri, au venit spălătorii de geamuri (briții au un sistem de termopane ciudat, nu poți să le speli pe dinafară). I-am atras atenția unuia că data trecută au uitat să le spele pe cele de pe una dintre fețele blocului meu. Ghici ce? Au uitat și de data asta. Nu că ar fi știut care e geamul meu, ci i-a durut efectiv în cur.
Similar, am povești de pe șantier. Unul măricel, avem două datacentere jumate, am fost cumpărați acu’ câteva luni de o corporație americană din același domeniu (managed services). Teoretic, avem departament de marketing. E condus de șeful de la vânzări.
Au zis că angajează om de comunicare, au adus un băiat care pune postări pe linkedin. Au făcut brand refresh, nu există un manual de brand (n-a existat niciodată), avem un PDF de șapte pagini cu informații despre cum să folosești logo-ul în .ppt-uri și cinci coduri HEX de culoare. Nimeni din companie n-are nici cea mai mică idee despre branding, de aia suntem obligați, într-o aplicație de monitorizare de mașini virtuale, să ținem un logo scalat la 90x40px cu tot cu sloganul companiei în el, evident, devenit o dungă roșie. Pentru că așa zice „manualul de brand”.
***
Iau destul de serios în calcul ideea de a reveni în țară. Ce-i drept, nici nu mi-am propus vreodată să rămân în Anglia, de aia continui să plătesc o chirie în București. În primii doi ani, avea sens, că veneam des și era mai ieftin decât dacă aș fi stat la hotel. Acum are mai mult sens s-o țin în eventualitatea în care mi-aș face mai repede bagajul. Mai ales că prețul a rămas la nivelul lui 2016.
Aștept doza 2 de Pfizer, probabil în jur de 23-24 iulie, iar pe la jumatea lui august cred dau o tură prin București. Faza e că presimt de pe-acum că o să mă deprim după primele două zile. Nu neapărat din cauza gunoaielor sau a traficului sau a poluării, cât din cauza atitudinii oamenilor.
Nu că englejii ar fi mai cu moț, dar la fiecare venire în București, am găsit pe absolut toată lumea complet nemulțumită de orice, într-un proces continuu de vărsare a frustrărilor, plânsete fără oprire, negativism cronic. Și ăștia se plâng pe-aici, dar parcă nu ca-n România. Nu știu să cunosc mai mult de doi-trei oameni, în București, care să fie optimiști. Or, cum să n-ai o societate deprimată când toată lumea vorbește doar de lucruri nasoale?
Stăteam de vorbă cu niște vecini de bloc, români, și adusesem în discuție fix ideea asta, că mă cam mănâncă-n fund să mă întorc. „Mergi în vacanță acolo o săptămână, două, o să-ți treacă.” Și cam de asta mi-e și teamă, că o să-mi treacă repede. Sigur, aș fi aproape de familie, de prieteni, dar și ăia se plâng continuu de chestii.
Cum ziceam, pandemia n-a fost blândă, nu la ce restricții au fost pe-aici. Într-un fel, mi se pare că am de ales între răul mai mare și răul mai mic, problema e că, din punct de vedere emoțional, nu știu care dintre ele e ăla mai nasol. În Anglia, am parte de liniște, în România, de oameni. Vorba unui pakistanez de la un magazin de cartier, acu’ vreo trei ani: „de adaptat, nu te adapteziz, dar te obișnuiești„.
***
Pe principiul „în Africa, mor copii de foame, iar tu te plângi că n-ai bani de Ferrari„, cam așa și eu cu „nu scrie nimeni în anunțul de angajare pe ce proiect ai lucra” în timp ce alții muncesc pe salarii de mizerie. Doar că… am cam început să mă plictisesc de ce fac acum. Nu doar că nu mai e o provocare (un challenge), dar sunt și dezamăgit de companie și de lipsa investițiilor în App Dev.
Aplicația pentru care am venit în 2018 a fost trasă pe linie moartă după un an jumate (și era o chestie mișto, automatizare de tenant deployment în SDDC, de la rețele virtuale pe Nuage și până la mașini virtuale de enșpe soiuri – fie via VMware, fie LPAR-urile IBM – și firewall-uri și alte drăcii), iar aplicației pe care lucrez acum i-au amânat cu cel puțin 12 luni lansarea ca SaaS, deși am muncit ca idioții, în ultimele șase luni, să creăm de la zero partea de tenancy. Era gata de lansare, dar board-ul a decis că e mai important să se concentreze pe vânzarea de hosting.
E ușor frustrant, până la urmă, să vezi că ai creat un obiect mișto și că n-o să-l vadă mai nimeni. Sau, cel puțin, nu prea curând. Te demotivează. Iar când produsul e cam tras pe dreapta, nu prea mai știi nici în ce direcție să continui. Șeful mi-a zis că aș putea să-mi iau lejer vreo două sprint-uri să învăț Go. Așa că, de două săptămâni, citesc documentație, că mi-a fost lene să-l instalez pe găleata de serviciu și să mă apuc de scris niște cod.
E drept, e și ăsta un avantaj, că nu se stresează nimeni când vine vorba de timp, că am flexibilitate, că pot să învăț altceva fără nici o grijă. Dar… tot e frustrant când te uiți în spate. Bașca, am nevoie de-o vacanță. Încă mai am nouă zile de concediu de anul trecut și n-are absolut nici un sens să le iau mai devreme de 5 august.
Mă tot roade ideea asta de a mă întoarce în țară (cu toate complicațiile de rigoare, gen vândut mobila de aici și altele similare). Dar parcă văd că-mi trece după o săptămână în țară. Cât despre joburi în România… mă mai gâdesc. Dacă e ceva meaningful, challenging, poate că merită să dau liniștea pe gunoaiele și plânsetele din București. Cred. Poate.
Pai, chiar tu ai zis ca mai zile de concediu.
Arde 5 din ele si vin-o o saptamana aici, vezi cum „te adaptezi”
După alea 10-14 zile după doza doi, că d-aia n-am venit pînă acum, că n-aveam chef de carantine. Altfel, distimie, lol.
Nu e așa de rău în carantină, dar riști să pui pe tine la greu.. .
Eu zic ca , daca iti puneai mintea, din 2016 pana acum, cam aveai o mare parte din apartamentul tau platit, ca sa nu zic achitat integral (mai ales ca in 2016 preturile erau mici)…si nu la porumb, ci prin Pipera.
In rest, daca nu ai familie, merita incercata si Germania (desi s-au prostit si turcit aia maxim), singura chestie e ca si acolo chirii, locuinte si alte minuni sunt complicate rau…dar ai schimbi si tu aerul. Nu stiu cum poti suporta chestiile alea infecte, denumite mancare in UK, in Germania se mananca mai bine, clar.
Este adevarat si nu faptul ca toata lumea se plange la Bucuresti, sa stii ca exista o patura de oameni care castiga bine ( gen de la 3500 euro in sus), care au fost plecati si nu au reusit sa se apapteze la western idiocracy, si care traiesc destul de cool in zona lor de confort, se distreaza, isi asuma anumite mizerii (gen trafic) , isi fac vacante sau weekend nu neaparat pe valea prahovei, si la pensiuni cu crama de prin oltenia, mai merg cu motocicleta, si per total, traiesc mult mai bine decat la londra sau paris. Si desi se bat unii in piept ca , lucrand in vest, vor avea mega pensii si sanatate, fata de cei din capitala, ei, nu e chiar asa, sunt care s-au tot tinut de imobiliare si actiuni , si la varste de 42-45, au un portofoliu frumos.
Nu ai de unde să știi background-ul omului.
Înainte să plece în UK, Alex făcea, probabil, în jur de 40,000 de euro pe an. Sunt bani mulți, dar doar dacă nu ai un bagaj, că să zic așa, care să atârne greu la buget.
Oricum, nu sunt în măsură să dau sfaturi financiare și să spun ce ar fi putut face fiecare cu banii săi.
Am fost plecat 14 ani din tara si am fost nevoit sa ma intorc acum 3. Am mai spus pe aici prin ce am trecut. De-o fi sa te intorci fa-o pana ajungi overqualified.
E posibil s-o duci mai bine in IT in Romania decat acolo, comparat la preturi/putere de cumparare. Vezi si daca nu-ti poti pastra jobul de acolo si lucrezi de aici ca si contractor pe acceasi bani
degeaba o duci mai bine aici dacă tu visezi la civilizația de dincolo. nu te ajută cu nimic să ai salariul mai mare dacă tot prin același praf conduci.
În principiu, cam la asta mă gîndeam și eu. Din punctul ăsta de vedere, cost of living, e mai OK în România.
@Alex, IT in Londra si poate Londra in general se rezuma la a face bani in domeniul financiar: Banci, Hedge Funds, orice are in general o conexiune cu finance. Se pot face bani foarte multi daca iti gasesti nisa. Restul companiilor de IT platesc destul de mediocru (mai ales comparativ cu echivalentul in US) …
Trebuie sa-ti faci foarte bine temele si calculul cand alegi sa te muti in Londra.
@venom: nu prea mai merge cu contractingul de cînd cu IR35 enforcement, că inițial contractor am venit. Dar da, banii mulți acolo se fac.
@Alex: merge in continuare partea de contracting dacă știi cum sa o faci.
„Din punctul ăsta de vedere, cost of living, e mai OK în România.”
La ce te referi? Crenvurstii cu 50% carne sunt mai ieftini in Romania decat aia cu 98% carne din afara?
Care „cost of living” e mai ok? Impozitul pe casa din orasul jegos e mai mic decat impozitul pe casa din orasul curat?
Biletul de autobuz pentru autobuzele care nu vin costa mai putin decat biletele de autobuz pentru autobuzele care vin la secunda afisata pe panou?
„cost of living e mai OK în România.” Mi-a scris tone prietenul meu care a venit saptamana trecuta in tara, sa isi vada parintii dupa pandemie. Abia astepta sa se intoarca, e fericit ca a ajuns inapoi. A spus ca e ok sa adun tot ce mi-a scris si sa pun public cum vede el – dupa 3-4-5 ani de cand nu a pasit aici, el fiind plecat de macar 15 ani.
Aia cu „crenvurstii” e o legendă urbană. terminați cu prostiile astea din propaganda AUR și PSD. Iar „autobuzul care vine la secundă” e poate doar în visele umede ale românilor care au impresia că acolo e iadul și-n restul Europei e raiul. Vine autobuzul des în Londra, poate în Birmingham, dar în restul Angliei, autobuzul vine cînd are chef. N-a fost o singură zi în care să nu aibă cel puțin 5 minute întîrziere, de cînd sînt aici, și asta în cazul fericit, că în alea nefericite, am stat și cîte 70 minute în stația de autobuz – în Anglia, aia în care autobuzul vine la secundă.
minciuni si propagandă! lasă că mi-a spus mie vărul vasile despre cum e treaba pe Anglea!!!
2006, Brno. Radu lucra la IBM, ca majoritate romanilor ce ajungeau in Brno (IBM sau constructii).
Nu intrasem inca in UE, dar parca puteam calatori mai simplu in exterior. Ne-a chemat sa-l vedem, sa stam la el o saptamana. (daca puteti merge in Cehia altfel decat cu autocarul, alegeti altceva decat autocarul)
Intr-o zi, spune: Stii cum vine autobuzul? La fix. Nu pot sa cred, am peste sase luni aici, n-a intarziat vreodata. Hai sa facem un test. Cat scrie pe statie, 16:37? OK. Stam aici.
Se face 16:36, nu venea nimic. Incep sa fac misto de el. Imi spune: Mai e un minut, asteapta.
Lol!
16:37, autobuzul dadea coltul strazii si se indrepta spre statie.
Au trecut 15 ani, nu pot uita faza aia.
Brno, un fel de Iasi sau Timisoara a Cehiei.
–
Despre crenvursti e mai simplu, dar iar as incepe sa o ard cu „Torino, Torino!”. Am niste poze din Romania cu sticker mare pe pachet de crenvursti la Mega: 50% carne! tare! Ajuns in TO, cei mai ieftini crenvursti de la Lidl au 83-93% carne. Si scrie mic, pe pachet, nu e ceva extraordinar.
Pai daca crenvrustii sunt un etalon in standardul de viata pentru tine atunci da-o-n parizer ca n-am facut nimic. @Vali vorbea de civilizatie.
Iar legat de transportul din Londra (ca de ea vorbim, nu Elvetia, Singapore sau mai stiu eu ce) pun pariu ca n-ai mers la orele de varf cu metroul. Acum vreo doi ani am prins ninsoarea grava anuala si efectiv nu circula deloc metorul si nici multe autobuze. London, baby!
Atât s-a înțeles, crenvursti? Despre asta e, ad-literam? Am scris despre crenvursti?
Intrați pe nume_supermarket punct ID de tara, si comparați prețuri. S-au cam uniformizat preturile. Au rămas salariile sa se uniformizeze. Apoi educația, birocratia, bunul simt.
„Costul traiului zilnic”… trebuie făcut un calcum complet, cu totul.
@Alex se poate lucra din Romania lejer, si cu IR35.
Iti faci PFA, SRL, folosesti laptopul tau personal si softul tau de dezvoltare si in contract specific ca nu sunt obligati sa-ti ofere de munca cand nu mai este.
Pot sa iti arat un draft daca vrei.
Sunt multi romani care lucreaza asa, si cred ca am vazut si pe UX recent ceva postari.
Care au fost marele restrictii in UK ca eu nu le-am simtit stand in Londra? strazile si parcurile au fost pline, daca ai o masina ai putut sa te plimbi pe absolut oriunde. Aberatiile guvernului ca n-ai voie sa pleci la mai mult de 10 mile de unde stai sau n-ai voie sa te vezi in grupuri – geez. Cine dracu sa aplice astfel de legi?
Tu nu le-ai simțit că ai stat în Londra, eu nu locuiesc în Londra.
Scuze, ramasesem cu impresia ca stai relativ in jurul Londrei.
Erau politisti care verificau pe cineva totusi? Chiar sunt curios.
Relativ în jur, da, la o oră cu trenul. A fost o vreme cînd te întrebau de sănătate la poartă, în gară, cu ce ocazie veniți pe la noi, aveți ordinul de serviciu la dvs., d-astea. Și te cam trăgeau pe dreapta și pe autostradă (bine, eu n-am permis, n-am mașină).
De SaaS am auzit si eu la compania la care lucrez. Daca esti interesat putem discuta de pozitiile deschise.
Firma este in Cluj-Napoca, insa poti negocia sa lucrezi din Bucuresti.
Succes
Cristici aici. Comentez si la textul asta, apoi ma bag sa aplic la cateva joburi pentru Torino.
1. in textele mele pomenesc de un fost coleg de liceu, medic in Elvetia. Insurat cu o romanca, copil acolo, tot tacamul. Doar ca familia lui e in RO, a ei parinti sunt in Belgia. Ce sa faca… nu stie, parca s-ar muta… are bani sa investeasca aici, as vrea chiar sa cumpere cateva proprietati prin Bucuresti sa le inchirieze, zice el, ca poate mai face un ban si din chirii. De 15-20 de ani medic, nu e coate-goale, vreun HoReCa de jos la lustruit pahare si nu are solutii.
Ii trimit saptamanal poze din tara, el imi trimite saptamanal poze din Elvetia. L-am intrebat: Man, tu vezi diferentele din poze? Oi fi eu depresiv si vad numai jegul, si iti trimit poze in consecinta, dar… puii mei, chiar nu vezi diferentele? SUNT SOARECI CARE MANANCA COVRIGI IN SUPERMARKET! PUTE A GUNOI, NU AVEM APA CALDA. Stai dracului acolo si nu te mai plange. Nici nu te mai gandi!
Unde stai tu in Evetia? Cate ore ai pana la Genoa, pana la Nisa, pana la Munchen, Lyon, Grenoble, Milano… Unde dracu’ vrei sa ajungi in Romania, la Iasi? Sa ce, nene, SA CE? La Bucuresti? Sa ce? Stai dracului acolo si devino, in puii mei, european, ca de asta esti in UE! Considera tara ta UE, nu numai Elvetia. Zi ca tara ta e UE. In cat timp ajungi de la Bukale la Cluj? Sapte ore? Dar din Lausanne, unde ajungi in 7 ore?
–
Aveam si punctul 2 in cap, dar l-am uitat, ca m-am enervat.
„dar la fiecare venire în București, am găsit pe absolut toată lumea complet nemulțumită de orice, într-un proces continuu de vărsare a frustrărilor, plânsete fără oprire, negativism cronic.”
Adevarul ca e lapte si miere, nu avem motive sa fim nervosi.
Spuneti voi 10 motive de bucurie ca locuim in Romania. Adica, 10 motive ca suntem in Romania si nu in Londra, Paris, Berlin sau Geneva. Mai putin terorism, ok. Mai putin BLM?
E jeg in Bukale… taticu’, eu fac poze cu jeg nu de cand a ajuns Clotilde primar, eu fac poze cu jeg din 2017! Am seturi de poze orfdonate pe cartiere bucurestene, cat de jegos e romanul. Poze de azi, de ieri, de cand a luat gunoiul masina, de luna trecuta… „negativism cronic”… nu e negativism, e realism. REALISM.
In Torino se spala piata cu apa sub presiune, zilnic. Zilnic! Iar Italia e considerata o tara jegoasa, murdara.
De cate ori s-a oprit curentul cat am fost pe-afara? De doua ori, o data din vina mea ca-s prost (trebuie sa scriu un text despre standarde de electricitate). De carte ori se opreste cuirentul in Romania, in 2021? Pai… o data numai luna asta, si am avut noroc ca a venit repede si nu „in suturi”, cum vine de obicei: on-off-on-off… sa-ti strice frigiderul. In Bukale iarna pica electricitatea ca sunt pre amulte resouri, vara ca e prea mult aer conditionat. Nu ma mai chinui sa caut pe net, e plin de articole. Se repara, vin echipa, pica iar.
Ce mai vrei, ce sa mai zic la capitolul „negativism cronic”? Au spart o vara intreaga la Obor, sa schimbe tevi, in iarna toata strada aia era plina de abur, ca nu au sudat bine conductele de apa calda.
Daca esti orb, daca nu ai trecut granita, nu ai cum sa vezi. In momentul in care ai ceva timp trait afara, si revii, nu se poate, e imposibil sa nu ai „negativism cronic”.
Revin: dati-mi 10 motive pentru care Gabi, colegul meu medic, sa schimbe Lausanne pe Bucuresti. Sau Marius, inginer de avioane in Hamburg, sa schimbe Hamburg pe Bucuresti (vine des, sa „antreneze” echipe de ingineri).
10 motive petru a schimba Londra pe Bucuresti… avem? Exista?
Am eu un pachet, destul de bun zic. Nu mai vreau sa fiu angajat, din nou (oriunde as pleca din Romania as fi angajat). In Romania am deja un nume profesional si o retea de prieteni de incredere (putini, dar lucrez cu ei). Pot alege pe ce proiect sa lucrez, si ala sa aiba relevanta. Inca mai traieste mama. O fi scoala privata relativ scumpa, dar e buna. Nu am nicio grija ca mi-o iau pe strada. Nu am nicio grija ca nu apuc sa platesc ipoteca pana la pensie. Impozitele pe firma sunt ridicol de mici. S-au facut 10?
ma crede cineva cand spun ca nu observam jegul din Bucuresti pana nu am trait cativa ani afara? Nu il vedeam, nu il simteam, era „Bucurestiul meu drag”, orasul favorit din Romania, si nu vedeam nimic rau. Ma enerva traficul, dar atat, pana mi-am luat bicla si iar am fost cumva fericit.
In 2017 m-am intors, si de atunci am „negativism cronic”. Pe bune, s-a schimbat atat de mult Bucurestiul intre 2013 si 2017, sau am inceput sa vad ce era de vazut, am gustat si alta ciorba, facuta de alti oameni?
Da, Bucureștiul e mai jegos decît pe vremea lui Videanu. Hell, și pe vremea lui Oprescu era mai curat. A venit Firea și-a lăsat dezastru în urma ei.
Jesus Christ, Cristici, schimbă orașul și gata, dacă totul îți pute! Serios, decât să devii un depresiv cronic, ia-ți traista și gata.
Deea, tara ta are Dunare. E ok pentru tine sa nu poti merge sa vezi Dunarea, ca pe primariile oraselor de pe Dunare le doare in fund de „asta cu turismul”?
E ok sa ai munte, dar zonele cele mai vizitate sa nu mai poata fi vizitate pentru ca nu se mai poate cu atat gunoi, cu servicii proaste, cu cazari nesimtite de jegoase si scumpe? E ok sa ai delta, singura din Europa si sa…
E ok sa nu te mai poti bucura de tara ta?
Nu „ia-ți traista și gata”, ca e si tara mea. Iar romanul asta ar trebui sa inteleaga, ca… Romania nu e a lui, a e urmasilor urmasilor lui… (plagiez aici).
Solutia e sa pleci, in loc sa iei de urechi autoritatile? Ce, nu vrea „propritarul” sa aiba pensiune ok la Busteni? Facem de Stat! Ati ras, nu? Sincer, ati ras cand am scris de hoteluri de Stat, nu? Ei, asta e problema, ca radem. Radem, in loc sa ne enervam?
E si Romania mea, bă! Vreau sa fac cicloturism la mine in tara. Nici macar nu aglomerez traficul, dar puii mei, cum naiba sa nu fiu „negativist cronic” cand n-am motive de „pozitivism”. Cum sa continui, sa pun poze de la Lacu Rosu, de anul asta?
Femei frumoase. Dau tot eu un motiv pentru a alege Romania.
Cred ca avem cele mai frumoase femei din UE, recuosc. Si recunosc ca e un motiv suficient sa nu pleci. Dar cum ai ales-o pe viitoarea muza/sirena/inspiratie, se pierde acest motiv pentru a alege Romania.
Ți s-a urât cu binele. Dacă ți s-a luat de Anglia, de ce nu încerci în celelalte foste colonii, Australia, NZ, State, Canada?
Prea departe, n-aș părăsi Europa.
Practic acum nu mai ești în Europa. 😄
Într-un fel, ai și tu dreptate…
Austria Alex? mie mi se pare ideal. nici aproape nici departe, ajungi si cu masina. civilizatie, firme destule in IT…. si imi place stilul lor in general
Mai bine scrie-ne si noua reteta
Ce trebuie sa invatam ca sa ajungem la salarii dinastea?
Vanzari e cel mai ușor. Vânzări de tehnologie în principal (dar negociat cu bonus) sau ceva inginerie (cu cât mai complex, cu atât mai bine). Bine și să lucrezi pe proiecte care să producă mulți bani.
Sau finanțe, dar din nou, lucruri complexe și cu high stakes.
Tine cont ca este in Vest nu Romania, dar in general IT si ai nevoie de cativa ani de experienta.
Nu incepi din prima.
El probabil face partea de design si user interface la niste softuri.
O chestie foarte importanta de altfel.
Gata, am gasit 2, stiu ce voiam sa spun: As vrea sa ma intorc in Torino, mai relaxat decat eram acum 3 ani, cu mai putin bagaj emotional. Totusi, oare imi va placea Torino, la fel? Mai ales in noile date, pe noile coordonate… imi va placea?
Am sa ma duc o luna, doua lui, trei luni, „de proba”. Ma ajuta putin munca online, am unde sta, sa nu inchiriez doar pentru trei luni.
So… trei luni de proba. Ma mai simt bine in Torino?
Asa si tu… baga trei luni de Romania. Nu turist, in concediu, vino trei luni pe bune, cu gandul sa te muti inapoi aici. Nu sta o saptamana, doua saptamani, nu. Doua luni, trei luni. Mergi cu masina, cu autobuzul, cu trenul, du gunoiul, fa piata, vorbeste cu lumea in Obor… trei luni.
Apoi revino cu articol.
Iar daca nu aprobi punctul 1 la comentariul meu, nu se intelege de ce apare scris „punctul 2”.
Hai sa iti dau un imbold: chiar acum sunt pe balcon la cladirea corporatiei din Bucuresti. Langa cladire este un ‘centru de evenimente’; ma uit cum vin ‘suedeji’, numa’ cu mertzane, bmw-uri, haudiuri,de generatie noua, doar albe/negre….dau noroc, se pupa :-)…probabil au un bairam ceva…si sunt din ce in ce mai multi in București…si din ce in ce mai agresivi,tupeisti…altfel…e cald…
@Alex: nu te roade ideea ci te mănânca în rect. Stai pe curu’ tău acolo și baga ocazional câte-un „tratament” de 5 zile de RO. Cel mai bun remediu anti-mancarimi.
Cunosc destui care mânați de aceleași mâncărimi s-au întors în RO și acum îsi plâng de mila. Pe ascuns, ca nu da bine la familie / prieteni.
Dacă te plictisești, poți oricând sa faci o fandare către alt domeniu, cât să-ți pui creierul la treaba. Am destule proiecte și la mine în sud și în Midlands și în Scoția.
Pe autostrada te trageau cel mult pe stânga
dacă era ceva suspect.
Ai zis-o bine, oamenii optimiști nu stau în București.
Nemții sunt mai reci dar mai serioși, depinde și de firea celui care merge la ei cum se integrează. Posibil să îți placă mai mult acolo, clima e un pic mai ok.
Munchen e minunat.Scump,e adevarat,dar superb.
Daca vrei sa bei o bere dai un semn, eu stau aici si nu ma plang.
Nu ca n-as avea de ce, dar n-are rost, cel putin la bere.
Acum ani de zile mi-a trecut și mie prin cap să mă întorc în țară. Aveam posibilitatea de a ma întoarce prin 2005 ca „expat”. Îmi rămâneau bayni destul de buni în mână însă mie mi-a fost și-mi este încă frică de „uite vine neamțu'” și probleme de incompabilitate la muncă – întâi munca, după petrecerea, dar mai bine fără petrecere.
Alex daca privesti intoarcerea in Bucuresti/Romania cu rationamentu’ pute pute, da-i caldut, gandeste-te si ce reprezinta sintagma antementionata.
my2c
„(120-140k/an – în jur de vreo 5700 euro lunar net), dar… în Munchen. Sigur, engleză, nu m-ar obliga nimeni să învăț germana, trenuri directe către Italia, munți aproape, toate cele. Doar că… Germania.”
Fiecare si le stie pe ale lui, dar care-i problema cu Germania?
Pentru mine, personal, limba, că nu înțeleg absolut nimic. Apoi birocrația – într-o limbă din care nu înțeleg nimic. Și ar mai fi vremea, care e – dacă nu mă înșel – cam la fel ca-n bucata asta de Anglie în care locuiesc acum.
Birocrația e infinit mai ușoară decât în România. În Berlin scrie pe site tot ce îți trebuie și trebuie să stai doar 5 minute la birou. M-am dus și cu formularele greșite de câteva ori și m-au ajutat completând ce trebuie. Apoi, da, uneori trebuie să aștepți să vină documente prin poștă, dar nu a fost deloc grav.
Nici in Romania nu mai e asa rau cu birocratia. A trebuit sa scot o masina de la fisc: completat cererea online, m-am dus cu hartiile sa le vizeze and that was it. Maine am programare (facuta online) la pasapoarte in mall 😀 Taxele si amenzile le platesc online, declaratia unica tot online etc. S-au mai schimbat lucrurile mai ales de cand cu pandemia.
În Berlin scrie pe site tot ce îți trebuie și trebuie să stai doar 5 minute la birou.
Pla băiete. eu încerc să-mi înmatriculez o mașină de două luni. niema programări. pla…. Berlin este un failed state. fără glumă.
In München vremea este mai ok… În vest, prin zona Köln-ului, Düsseldorf ului este vreme „englezească”. În Berlin de expl. sunt veri calde și „ierni care merg”.
In München mergi în Italia fără probleme, iarna la schi iarăși mișto. Zona căști, însă destul de scump. Dacă ai un „standard mai ridicat”, cu 5600 netto in München nu ai high life. Chiria te mănâncă, restaurantele-ți trag banii… Dacă trăiești studențește ajung.
ux designer 120k-140k in Munchen? cunosc ceo care nu fac atata in munchen. ma las de banking si m-apuc iar de cssu ala…
@AlexF a durat 20 minute cu tot cu crearea numerelor să-mi înmatriculez mașina. Și programare făcută cu 1 lună înainte.
@ev21 frumos cu amenzile online. Am platit si eu anul trecuta una si acum cateva saptamani am primit ordin de executare ca nu am platit-o.
„În Berlin scrie pe site tot ce îți trebuie și trebuie să stai doar 5 minute la birou.”
Am râs.
Spun si eu ce zice alex, 120-140k pe an in Munchen pentru UX, cred ca ti-a dat mesaj doar asa ca sa te prinda. Cel mai bun salariu pe UX la o companie buna pe domeniu ca lead poate am auzit sa fie pe la 100k, dar in rest (si spun asta pentru ca am prieteni in oras ce sunt designeri, si chiar foarte buni) toti sunt frustrati ca se castiga cam la nivelul unor programatori PHP mid-level.
daca nu ai mai folosi cuvântul șantier pentru a desemna biroul, ar fi minunat. nu mai e cool cu mult dinainte de a pleca tu sa mănânci piri piri la nespălații aia
Îmi vine să vomit de la mirosul de coriandru.
Studiază bine treaba cu Germania. Eu am primit oferă de job în Nurenberg fix înainte de pandemie. M-au zburat cu avionul acolo, cazare hotel de 4 stele fix în buricul târgului (m-au lăsat să aleg eu hotelul din 3 de 4 stele din oraș). Firmă de consultanță IT, formatori VmWare. Foarte mișto oamenii, foarte de treabă; au plătit absolut totul ca să stau colo 4 zile să-mi arate firma, orașul, că voiau să mă convingă să lucrez la ei. Mi-au dat gratis MS Office, VMWare, mi-au dat cont cloud preplătit în valoare de 100 USD pe lună pe Google Cloud și serviciul cloud al celor de la MS, au zis că-mi plătesc orice certificări aleg să fac. Asta până m-am documentat puțin.
Fii atent fază: în Germania, dacă mergi singur, statul îți ia cam 50% din ce faci. Dacă mergi cu soția/partenera e mai OK – sunt alte reguli. Impozitele sunt mari. O cafea la automat costa 2 euro. Orașul era dezastru: găști de imigranți pe străzi, mereu câte 8-12 la număr. Scris cu spray în arabă pe cetatea din fața hotelului. În gară erau două prostituate care urlau în română la peștele lor. În trecerile pe sub autostradă era plin de jeg și seringi și fiole, de i-a fost germanului jenă când m-a dus acolo. Apartamente de locuit acceptabile ca preț doar în zona industrială a orașului în care erau câteva fabrici, o berărie, o biserică închisă permanent și ceva supermarket cu specific polonez. Și câteva firme.
La reprezentanțele RedHat și Samsung din oraș salariile de început pentru un Linux admin începeau pe la 180.000 euro/an iar cei care mă chemaseră nu puteau oferi atât. Când am văzut faza cu taxele le-am spus că mă mai gândesc, eventual că le pot lucra prin Internet, că efectiv nu era rentabil să mă mut acolo, că ieșeam la câștigul din Ro, doar că într-un oraș jegos și scump.
Interesează-te cum e cu impozitul pe venit la ei. Când am verificat eu atunci nu era prea roz. Să n-ai surprize.
Single person în Bavaria – iese pe la vreo 47%, cam ca-n România, așa
@Alex pai cam asta ziceam si eu in comentariul de mai sus, daca e sa ramai in mana cu 2500 euro mai bine ramai cu ei in Romania 😀
2500 euro net înseamnă vreo 48000 brut pe an. La 130k e peste 5000 net
Pentru ev21.Alex ar avea 5700 net.
Locuiesc in Germania, in Bayern, de aproape 10 ani si de fiecare data cand vad pe cinevadin Romania ca scrie ceva de genul asta ma jur ca traim in ceva universuri paralele. Romanii sunt obsedati de gastile de arabi, de homosexuali cu seringi ce te f*t in cur pe sub un pod. Salariu de 180k pe an in Nurnberg pentru sysadmin de linux? Cred ca nici macar un CEO nu ia 180k pe an in Nurnberg.
„La reprezentanțele RedHat și Samsung din oraș salariile de început pentru un Linux admin începeau pe la 180.000 euro/an”. Buna asta :)) .. Pai si ce te-a impiedicat sa aplici acolo daca aveau salarii asa mari ?
Delireaza lumea la greu.
Am lucrat 6 luni in Nürnberg, mai rar sa citesc atatea aberatii intr-un text. Nu am vazut gasti de arabi, nu am vazut seringi. Si nu stiu vreun ITst care sa ia peste 100k in Germania ca angajat, nici macar in Munchen.
:))) la mine la firma, mare, invarte peste 100 de milioane de euro pe an, semnatura electronica este logo-ul ala pe care trebuie sa il adaugam in footer-ul documentelelor. beat that!
Si daca vrei sa te intorci in Ro, de ce nu negociezi la interviuri sa lucrezi remote? Companiile sunt mult mai flexibile de cand cu covid…
Munchen e capitala decenta a hipsterelii germane (adica gasesti de toate da nu hipstereala besita din berlin) eu zic ca oras de trait e 10/10 dupa sf-uri gen zurich.
Ai therme, bere buna, mancare extraordinara (nu wursti), drive now numa cu bmw-uri si o echipa de fotbal misto.
Si multe altele.Mie mise pare cel mai misto oras german.
Si o piata imobiliara fucked-up, dar asta e singura mare problema a orasului.
Nu daca esti propietar ;).
Ia, stați așa, că s-au schimbat datele problemei, m-am prins cine e clientul recrutorului: BMW. Parcă altfel sună acu’ Munchen :))
Eu zic sa faci citeva zile de concediu la Munchen si imprejurimi(Salzburgul e la 90 de minute pe autostrada).Si dupa baga un articol cu impresiile.
ai permis de conducere?
Shut up, nu-ti trebuie permis sa desenezi interfete
Stilul nemtesc e o chestie care merita experimentata.
Zici ca lucrezi cu sapa digitala. Bitii circula more or less la fel, de oriunde ai fi. Deci d.p.d.v. munca, geografia mi se pare irelevanta. Ramane de dezbatut – cost of living vs. grad de civilizatie, si oamenii – cum te imparti intre unii si altii. Am observat si eu ca Bucuresti e plin de nemultumiti si morocanosi. Te-as intreba de ce ai considerat doar Bucurestiul ca optiune pt intors in tara, dar aici tu stii mai bine ce cauti in viata.
În principiu, pentru că în București mi-s prietenii, iar trenurile din România sînt muci.
Ba, m-ai emoționat. Bafta !
In Germania, in general, orașele de mână a 2a mi se par nasoale. Ca Nürnberg, Bremen, Paderborn, Bielefeld, Magdeburg, etc. Die prima ligă, fie a 3a sau a 4a (gen Görlitz, Neuss, Herford, Chemnitz, Kassel, Praga (ha, ha, ha)). La cele mai mici măcar nu ai așteptări
Nürnbergul era nasol și înainte de noii cetățeni din 2015. Și dacă crezi că Nürnbergul este nasol, mergi la Bremen
Acu imi dau seama ca m-am mutat in UK in acelasi timp cu tine. Culmea, si rapelul meu e tot pe 23 iulie.
Am o tona de prieteni/cunoscuti care nu s-au adaptat la viata de UK, ceea ce e si asta OK. Poate totusi nu e ceva care sa rezoneze cu tine.
Eu am stat pana in decembrie 2020 in Londra, acum sunt in Bristol. E orasul perfect pentru mine. Curat, modern, oameni civilizati. Nu o mizerie organizata ca in Londra, unde singurul punct forte pentru mine era familia aproape si viata de noapte. Dar na, I digress.
Bucurestiul e usor sa iti para interesant si atragator, daca e greu sa te integrezi aici. Nu sunt englezii un monument de curatenie, politete si eleganta, si nici cu munca nu prea le au. Dar in rest, ma simt mai in siguranta si am tot timpul chestii de facut, care nu implica statul in trafic si enervat la sectia de taxe si impozite.
A zis bine cineva mai sus – stai o saptamana prin Bucuresti, si iti trece.
N-am mai fost la taxe si impozite in RO de 10 ani cred. Aaaa ba da, am fost anul trecut din cauza retarzilor de la banca. Aia de la taxe au rezolvat in doua minute. Astia care va vaietati ca domne nu pot sa imi platesc toate taxele online cred ca nu stiti sa folositi internetul
ba da le platim online si apoi vin hartii ca nu sunt platite, ma duc le rezolv cu chitanta veche ca in anul urmator sa vina iarasi ca e neplatit. e ok.
Am ras sincer la asta cu Bristol – capitala Europei la consumul de cocaina
bai frate, ce mai numarati banu’, sunteti capunarii moderni doar ca nu spania si nu capsuni, e london si it. bafta in veatza
Alex: Din Anglia, la cum merg lucrurile, exista posibilitatea sa fie imediat un exod de oameni ce pleaca (zic doar posibilitatea). Ar fi mult mai ok sa nu-l nimeresti cand vrei sa pleci si s-o faci de pe acum..
Romania e ok, mie imi place, da’ eu sunt pe modu’ mai saracie.. E tara unde acum traiesti decent cel mai usor. Putin disfunctional dar decent.
Germania si Munchen sunt perfecte, nu stiu ce treaba sa ai.. Civilizatie ai, aproape de munte esti, aproape de lacuri esti, oras de hipstareala buna.
Alternativ mai ai tari, Austria, Cehia…
Sau zonele mai calde.. Pai in Spania inca de la intrare daca prinzi control politistul opreste germanul din fata ta si francezul din spate.. Ca roman esti acasa… Si, personal, as da orice oras din UK cu Valencia in orice zi..
Romania este ca alcoolul pentru un alcoolic, stie ca nu este sanatos dar tot il bea. Am mai cunoscut oameni care dupa ani de stat in tari dezvoltate , bogate si cu mai multa civilizatie , au simtit nevoia de a reveni in Romania .
Romania este un drog.
Munchen nu e orasul ala unde metrul patrat e 4k la margine si 7k in centru ? Chiar si cu salariul ala baban, abia iti iei un mp lunar. Asta daca nu cheltui din el si te intretii din banii trimisi de vreun programator din Romania care nu mai are ce face cu ei.
Omiti un lucru legat de Romania: viata la tara. Uiti ca orasele sunt comuniste si doar viata la tara inseamna Romanie curata, si la propriu si la figurat. Uiti ca orasele romanesti sunt asa datorita aglomeratiei fortate, inainte de 90 fortare de la comunisti, dupa 90 migrare de foame la oras.
Ce-ti trebuie tie e un sat langa un oras, 10-15 km de tot ce ai nevoie, un sat frumos si linistit. Iti trebuie libertate, liniste, independenta. Strainii aia civilizati nu le ofera. Sunt actori perfecti care stiu foarte bine sa prinda omul pe viata in malaxoarul capitalismului si al muncii fara sfarsit. Gandeste-te la Romania ca la o manastire. E locul unde te poti retrage in liniste.
Și chiar nu te-ar deranja lipsa unui sistem medical și scolar, lipsa infrastructurii, lipsa unei societăți, lipsa unui sistem judiciar cât de cât eficient, lipsa unei administrații publice competente și restul chestiilor ăstea care formează o țară?
Bai esti inca tanar, fara obligatii, pune mana si fa cat mai multe, locuieste si in alte tari. Nu te muta la tara cum s-a scis mai sus ca ai timp de chestii dinaste si dupa 50 de ani, muta-te intr-un oras decent, aproape de centru sa poti ajunge usor acasa dupa o bauta.
Astea sunt momente pe care nu o sa ti le mai dea nimeni inapoi.
La 30 de ani luam joia libera si plecam 3 zile in city break, mancam un sandvis pe trepte intr-o piata la Florenta
10 ani mai tarziu n-am chef nici sa ma gandesc sa fac bagaju pt 3 zile cu futai pe avion (plec pe la mine prin tara numai unde este piscina si mic dejun inclus – vezi schimbarea de atitudine)
Cand mai ai si un copil te omoara nevasta daca vii in mod repetat tarziu acasa si ala mic vrea atentie TOT TIMPUL cat e treaz, altfel face crize de isteria bebitilor…
Acum e momentul sa incerci chestii, sa imbratisezi oportunitati, Bucurestiul nu pleaca nicaieri prea curand.
Dupa un an jumate de trait intr-un oras industrial din Indonezia, un an intr-un oras de pe bible belt-ul Olandei si un an jumate intr-un sat din Mexic, pentru mine Romania e parfum. De fiecare data cand am revenit in tara am vazut schimbari notabile in bine, oamenii sunt mai constienti de tara, de comportamentele si lucrurile care trebuiesc schimbate, dar foarte nemultumiti cand se compara cu top of the top al planetei. Ceea ce e firesc, ca doar pe acolo s-a „plimbat” majoritatea diasporei, doar ca Romania e mult desupra mediei. Suntem destul de ok si vom fi si mai ok. Romania se afla intr-un moment firesc, decurs logic dupa toata istoria pe care a trait-o. Si va spun ca Romania e chiar o tara curatica si foarte sigura. Da, se intampla nasoale, dar luati in calcul ca aflati de toate nasoalele, in timp real si asta va face supraconstienti de realitatea pe care o traiti.
Sistem de referinta.
Normal ca e mai curată decât Indonezia și Mexic. Doar că omul e in UK, nu in Mexic.
Sisteme de referință…
Voi astia cu Logan, ce parere aveti, sa imi iau Audi sau raman la Bentley?
Eu as paria pe Logan
Dear Alex –
Pai, trebuie sa te gandesti si la viitor candva pe termen mediu-lung… vine un moment cand trebuie sa te hotarasti ce vrei si sa-i dai inainte, altfel pierzi timp si bani daca vrei sa „keep all options open”. (daca inteleg eu bine tonul articolului si varsta ta aprox)
O mica poveste cu experienta noastra:
Pentru mine si sotia momentul ala a venit in ~2013 – o data ce ne-am dat seama ca vrem sa avem copii. Da, noi ne „descurcam” bine in Romania (cu stresul mental aferent) – dar nu am suportat ideea de a creste un copil in Romania, cu toata indobitocirea mentala si pericolele de lumea a treia. Asa ca ne-am hotarat sa ne mutam undeva mai civilizat…
Am pus ceva bani deoparte in urmatorul an in timp ce ne restrangeam activitatea – in 2014 toamna ne-am urcat in masina cu un plic cu lire si „de-ale casei” si am condus direct pana langa Londra. Fara rude, fara cunostinte, fara job offers, fara cazare – in retrospectiva, se putea si mai bine re: planning.
Long story short – am stat 1 luna jumate in hotel – pana si-a gasit sotia job si am putut inchiria ceva -, 1 an chirie in 1 bed apt, ~4 ani chirie in 2 bed apt, iar acum 2 ani ne-am cumparat casa noastra, 5 bed detached (da, avem o „mica” datorie la banca).
In astia aproape 7 ani, am fost in Romania in total <7 zile… pur si simplu ne simtim mai mult acasa aici (din momentul din care am ajuns!) mai mult decat ne-am simtit vreodata in Romania. Familia ramasa si familia extinsa pot la fel de bine sa urce in avion si sa viziteze cand vor.
Avem si o fiica de 2 ani, care cu siguranta va avea toate oportunitatile posibile (pentru nivelul nostru financiar). Ah, mai putin una – fiica noastra nu vorbeste si nu invata limba romana… dpmdv nu are nevoie sa se intoarca in Romania.
Also… o precizare pentru celelalte articole si comentarii de pe aici –
Experienta pe care o vei avea in Anglia (si probabil si in multe alte tari) va fi direct proportionala cu unde alegi sa stai, sa muncesti si sa interactionezi cu oameni. Daca o sa cauti cel mai ieftin loc, o sa ajungi sa stai intr-un ghetou si probabil nu, nu o sa-ti placa. Daca alegi sa interactionezi doar cu "patura de jos" a societatii, in special doar cu romani si alti proaspeti coborati de pe vapor, slabe sanse sa te integrezi, sa schimbi mentalitati, sau sa intelegi de ce lucrurile merg cum merg in alte tari.
E ca si cum ai veni sa stai in Romania – dar te-ai muta in Ferentari (doar un exemplu… nu stiu daca Ferentari mai e o zona rau famata) si dupa aia te-ai plange ca toti romanii sunt hoti, e murdar pe strada, serviciile publice sunt de rahat si e naspa. Well… duh?
Păreți genul de oameni pe care nu-i suporta nici părinții, daramite cunoștințele (ca de prieteni nu putem vorbi). Drum bun și cale bătută.
Lol… nu pot decat sa ma inclin in fata capacitatii tale analitice, maestre.
Ca sa-ti intorc complimentul, tu pari genul de om pentru care avea Brancusi o zicala celebra
Altfel, mersi de drum bun, a fost. Si tie sanatate, ca altceva mai greu.