Lucrez în domeniul IT din România de peste zece ani, timp în care am ocupat diferite poziții de la entry level la senior.
La început, lucrurile erau relativ normale – tu, ca angajat, căutai ce e disponibil în piață, aplicai și sperai că te sună cineva pentru a discuta. Acum vreo 3-4 ani lucrurile s-au schimbat, piața de IT din România a explodat și nu erau suficienți oameni calificați pentru a asigura necesarul de personal. Așa s-a ajuns ca cei din domeniu să fie ‘vânați’ de fete drăguțe și dornice să le prezinte noi oportunități nemaiîntâlnite până atunci.
De aici lucrurile au fost foarte roz pentru cei ca mine. Este foarte plăcut să vezi cum te caută lumea ca să-ți dea un salariu mai mare, un pachet de beneficii mai bun, work from home nelimitat și fructe în fiecare marți și joi, toate pentru a încerca să te convingă să muncești pentru ei. Ar putea chiar să ți se urce la cap atât de tare încât să te faci moderator pe roddit.
Eh, acum vreo 2 ani am dat curs unei astfel de oportunități și am ajuns să-mi pun în profilul de LinkedIn ‘DevOps Engineer’. Nu, nu sunt inginer, dar fac activități pe care industria le cataloghează drept DevOps, cunosc termeni gen CI/CD și știu că un pachet TCP nu e ceva livrat de curier.
Acum sunt în postura în care cel puțin de trei ori pe săptămână cineva îmi lasă un mesaj prin care vrea să ne cunoaștem. Și avem așa:
‘Salut, am găsit profilul tău foarte interesant și aș vrea să ne auzim pentru a discuta despre o poziție pe care o avem deschisă la un jucător mare din industrie’.
Mesajele acestea sunt cele mai inutile. Oferă zero informație și nu fac altceva decât să denote disperarea celui care le-a trimis.
În primul rând, care industrie? A, aia de IT? No shit. Telecom e IT, sistemul bancar tinde spre IT, orice firma care lucrează pe PC se vrea a fi IT.
Doi, înțeleg că asta este activitatea ta și că dacă stăm la telefon o oră povestind ultimul episod din Loki tu pontezi, dar pentru mine nu e așa. Eu trebuie să-mi fac timp ca să discut cu tine și, for all intents and purposes, timpul meu e mai scump decât al tău.
‘Bună, te contactez din partea companiei X pentru care căutam un DevOps Engineer. Te-ar interesa mai multe detalii?‘
‘OK, I’ll bite. Ai un job description?’ Și primești un pdf sau un link către vreun site obscur pe care ei îl folosesc pentru recrutare, unde probabil va trebuie să-ți reintroduci toate datele disponibile deja în CV dacă vrei să aplici.
‘Văd că voi căutați pe cineva care să știe să mulgă oile și să dea cu coasa. Eu știu să dau la porci de mâncare și să cultiv porumb, chiar nu mă potrivesc. / A, bine, mulțumesc de răspuns’.
Și așa realizezi că s-a făcut uz de minunatele unelte alte platformei LinkedIn și ai primit un mesaj în masă trimis către sute de oameni cu speranța că poate cineva se potrivește.
Bonus în categoria asta: Job description care vrea zece tehnologii pe trei platforme diferite folosind doua limbaje de scripting ca apoi să afli că e un JD generic și e suficient să spui ce știi să faci dintre cele menționate. Adică voi doar recrutați, nu? Pentru că nimeni normal la cap nu va da peste poziția deschisă și va spune da, aplic, e ceva ce știu sa fac, sau, dacă aplică, fii sigur că nu știe nimic bine.
Mesaj OK, JD (job description) punctual, ceva ce ai vrea și știi să faci.
Zi-mi, te rog, ce buget aveți pentru această poziție. A, păi stai puțin, nu e chiar așa, hai să discutam. Uite, o să ai un interviu de o oră cu cineva de la HR, unde vei povesti 15 minute despre ce ai făcut până acum, da, adică să citești ce scrie în CV, doar că o faci oral. Apoi ți se va spune vreo jumătate de oră despre cât de mișto este compania lor, ce viitor minunat are, cum ei lucrează doar cu tehnologii noi și că vei avea ocazia să atingi noi culmi ale carierei tale. Timp în care ar trebui ca persoana cu care discuți să analizeze dacă ești sau nu un psihopat ce vine cu AK-ul la birou după cele trei luni de probă.
Apoi urmează interviul tehnic, minim o oră, în care trebuie să convingi viitorul potențial manager sau team lead sau ce altă titulatură agile folosesc ei că ce scrie în CV e pe bune. Ți se va prezenta concret activitatea, tehnologiile folosite și modul de lucru.
OK, acum că am ajuns aici după 3 ore din viața mea pe care nu le voi recupera vreodată, ce buget aveți? / 10% sub cât câștigi acum. / Mersi, ne auzim. / A, stai, cafea ieftină, fructe și masă de foosball. Ieșire la bere cu colegii pe banii tăi și-n timpul tău liber! Nu-i așa că sunt mai importante decât banii?
Mă consider un om cu bun simț ce încearcă să dea curs tuturor mesajelor primite, că așa e frumos. După zeci de interacțiuni, mai mult sau mai puțin în stilul celor de mai sus, am renunțat. Sunt acru și direct în răspunsuri. Nu știu cât de bine e pentru mine.
+ hr-ul si cei care iti fac interviul tehnic, in marea lor majoritate sunt oamenii care nu sunt in stare sa vada potential acolo unde e cazul si in principiu nu stiu sa tina un interviu tehnic, dar ei sunt Tim Lizi
Acesti zei/imparati, niste tocilari frustrati, care se uita de sus la tine ca la un kkt. Da ei sunt.
Am avut ocazia sa dau interviul cu un domn si o doamna de pe tehnic. Doamna foarte ok. Punea intrebari bune din mai multe directii cu privire calma si prietenoasa, zambitoarea. Se vedea ca are experienta. Acritura cealalta frustrata punea doar intrebari tehnice de parca trebuia sa fiu doxa de cunostine pe entry level. Inteleg ca trebuie sa ma intrebi lucruri, dar insistenta si privirea lui erau contradictorii cu a doamnei. Desi luasem testul tehnic inaintea interviului, stiu sigur am fost respins din cauza acriturii. Dupa o saptamana am aflat ca a fost angajata pe acest post o domnisoasa ruda cu cineva din firma care nu terminase nicio facultate cu tangente de IT.
@Gogoasa – uneori e bine ca te refuza, ca nu ai vrea sa ai treaba cu genul asta de persoane sau companii
@Gogoasa
E ok, nu plânge. E loc pentru tine la alte firme. Eu acum caut să mă mut prin alte părți, că la actuala activitate lucrurile mișcă spre rău și se bagă coasa în ultimii veniți.
Am avut câteva interviuri în câteva zile. Experiențe și experiențe. Unii sunt buni, știu ce să ceară, știu ce să întrebe. Alții nici măcar nu au citit împuțitul ala de CV, deși am fost presat să îl trimit cât mai repede. Și îi prinzi când te întreabă căcaturi scrise și bolduite in CV. Le iei ca atare.
@Gogoasa „niste tocilari frustrati”, da, dar de care ai nevoie.
Ai vrea să-ți înfigi pumnu în fețele lor – așa cum probabil făceai în liceu, dar nu mai poți. Și asta te frustrează. Cine e mai frustrat la final?
Pe doamna probabil o durea în cur de interviu, ca e femeie, si in IT femeile sunt puse pe pedestal fiindca suntem o colectie de tocilari frustrati si nefututi iar cand tii femeia sus pe pedestal, mai vine ocazional un damf de pizdă.
Domnul probabil că era prea exigent pentru ca îi sufla in spate cineva mai sus decat el pe ierarhie si nu putea dansa altfel pentru ca are rate la casa, copii, nevasta, si nici prea tanar nu cred ca mai era, s-o ia din nou de la capat in alta parte.
@vosidit98 aka domnul probabil. Ai citit ultima remarca din comentariul meu? Inainte sa comentezi citeste tot. Nu raspunde selectiv si la ce iti convine tie.
Apoi iti dai cu parerea despre „niste” pe care nu i-ai vazut in persoana. Eu i-am vazut. Crede-ma ca e exact cum i-am descris. Unul profi, celalalt suparat ca a fost hartuit in liceu. Sincer s-ar fi terminat mai frumos pentru mine daca auzeam ca fost ales pe post o persoana calificata si pregatita. Despre aspectul asta nu ai avut nimic de spus.
Nu sunt domnul, habar n-am cine e. N-am raspuns nimic la partea a doua pentru ca e super clara situatia, era o pila, si „ca la stat”, interviul era facut astfel incat sa poata raspunde corect doar persoana vizata pe post.
Dar ca idee, posibil ca domnul stia ca e rezervat postul si a incercat sa te incurce ca sa aiba un motiv bun sa-ti refuze candidatura.
Si doamna probabil ca stia acelasi lucru, dar nu ardea nici un foc sub ea. Am avut de-a face cu HR-iste sub care arde focul si crede-ma pot fi la fel de rele ca tocilarii frustrati, daca nu mai rele.
Mai rau, posibil ca „seful mare” sa nu fi stiut deloc despre asta, si sa fie totul conspiratia doamnei. Motiv pentru care era calma.
O intrebare buna ar fi daca domnul de la interviu nu cumva a zburat si el din firma la scurt timp dupa interviu, pentru a fi inlocuit cu inca o pila.
Primul meu reply la astfel de mesaje este unul tipizat. Acesta cuprinde salariul dorit, beneficiile pe care le vreau 100% cat si stack-ul de tehnologii cu care imi doresc sa lucrez. Sa vezi ce amuzant e cand le dau cu salariul in cap si 90% imi dau seen. Pana la urma, toate discutiile alea de rahat cu HR-ul in care „va cunoasteti mai bine” sunt defapt zero barat. Scopul lor este sa te aduca intr-o zona de confort in care poti sa oferi detalii despre salariu pe care il doresti (si probabil sa te gandesti „hai sa cer mai putin decat m-am gandit initial, oamenii astia par carismatici).
carisma nu ține de foame. nu mă duc la interviu să imi dea mai puțini bani decât dacă fie e ceva de futut, fie stau mai puțin în trafic. nu pentru carismă sau colegi mișto. ok, mișto, dar se fute vreuna? care? cât de bine? avem o sală de ședințe fără geamuri?
”ok, mișto, dar se fute vreuna?”
Wtf, de ce ai vrea să dai la buci la muncă? Să nu mai scapi de ea?
păi nu, că e și ea măritată. deci nu-ți face probleme fără să-și facă ei.
Imi place cum gandesti, de mult visam la sala fara geamuri
Vali, my man!
Exista sali de sedinta fara geamuri, prima problema e sa nu i-o dai prea bine, ca urla prea tare.
Iar lista de pisi disponibile se afla la tigara.
Astia batuti in cap cu isme sa se abtina de la comentarii.
și dacă nu-ți plac fumătoarele, că ți-o miroase nevasta acasă și nu vrei să se prindă?
La fel am patit si pe Pornhub. Dupa ce mi-am facut cont, site-ul ma anunta ca zeci de femei din zona mea vor sa ma cunoasca.
Ți-au zis că sunt cazate la veceul parcării din apropiere.
Perfect de acord. Sunt in aceeasi situatie: primesc zilnic cel putin 3 „oferte” de discutii cu exact acelasi tipar de text. Mi se pare amuzant ca de multe ori ma abordeaza indieni (stabiliti in Bangalore) sa imi ofere pozitie in Bucuresti.
cateodata acolo e altceva, te dirijeaza spre vreun formular sau un site de phishing ceva
Eu am sef direct in India. Si urmatorul dupa el e indian care statea in Malaezia, acum dupa ce a preluat Europa s-a mutat si el inapoi in India. Daca ar fi sa angajeze, cu ei discuti.
Da, HR-ul e de rahat în 99% din companiii. Da, procesul de selecție și recrutare e de rahat în 101% din companii. Dar și voi, IT-iștii, vă credeți niște dumnezei coborâți printre noi, pământenii. Nu vă mai ajunge nimeni la nas.
da, se comportă ca niște femei pe care toată lumea vrea să le fută. sau ca un producător care are singura marfă din lume. nenorociți
Si eu sunt IT-ist si sunt complet de acord, majoritatea „colegilor” au o parere foarte buna despre ei, cu un god complex foarte pronuntat in cazul programatorilor. Si cand vezi la ce lucreaza, wrappere peste alte softuri, a 100-a aplicatie de HR, management de documente si agregatoare de date… si se comporta de parca scriu soft pentru injectia de combustibil la rachetele lui Elon Musk. Flash news, nu sunteti asa importanti, puteti fi inlocuiti in orice secunda de altul (da, nu suntem niciodataindispensabili), nu o sa falimenteze corporatia fara voi.
Mi-e rusine de papagalii astia care cred ca lumea se invarte in jurul lor, si eu primesc zeci de mesaje si raspund politicos, chiar daca relativ standard, de fiecare data. Din cauza atentiei IT-istii au ajuns fix ca p*zdele de pe Instagram, doar ca ele primesc like-uri, ei mesaje pe LinkedIn.
Mergeti pe reddit sa va frecati pe burta intre voi de cat de inteligenti, indispensabili si unici sunteti. Pe mine nu o sa ma gasiti acolo la gargara ieftina si la dat din cap aprobator despre importanta noastra si ce mici sunt restul.
Absolut de acord cu IT-istul, am inceput sa-i detest pe multi din cauza atitudinii stupide si aroganatei complet nejustificate. Are si Vali dreptate cand isi bate pula de it-isti. Merita.
„puteti fi inlocuiti in orice secunda de altul” – cat timp „altul” este tot programator tot rantul tau de mai sus poa sa suga penis
nu facem injectii de combustibil, doar salvam bani si timp pentru unii. Mai multi bani de futut
@animaloo: esti pe langa esenta, tunnel vision? Nu e o calitate prea apreciata la programatori, poate la cei de duzina. Esti cam sensibil, daca nu-ti plac alte pareri poti sa mergi pe reddit sa te valideze prietenii tai. Poate apoi o puneti de un magazin online sau un soft de management de pacienti. Daca poti fi inlocuit imediat de un altul, si el la randul lui, parca nu mai esti asa special, nu?
„doar salvam bani si timp pentru unii” – asa ti-au zis la interviul de angajare, salvezi planeta, eficientizezi traficul? Vezi sa nu te ia in Avengers data viitoare. Aproape oricine presteaza un serviciu salveaza bani si timp pentru altii. Uite un exemplu: omul care vine sa iti monteze AC-ul, iti salveaza bani folosind echipamentele lui, iti salveaza timp facand lucrarea in timp ce tu te uiti pe Amazon Prime. El iti salveaza timp tie, tu ii salvezi timp receptionistei de la hotel. Ce concluzie „returnam”?
M-au îngropat zeii IT-iști în minusuri.
Ami pare rău la domni aitiști.
Recrutarea ca recrutarea dar nici cu candidatii din piata nu mi-e rusine. Din peste 80 de interviuri (eu la partea tehnica) am facut 6 oferte si am angajat 2. Din cei ofertati alti 2 au zis “da” dar s-au razgandit fix in ziua cand trebuiau sa semneze.
Am fost surprins sa vad multi oameni nu doar slab pregatiti sau care mint in CV dar foarte dezinteresati, gen whatever imi gasesc eu ceva oricum. Multi nici nu stiau cu ce se ocupa firma deci n-au facut minimul de efort sa intre pe site.
Legat de ce zice @Noname mai sus cam asa e, eu eram constant intrerupt din munca “hai ca a raspuns Giani, fa interviul tehnic cu el”. Eu aveam o structura cu chestii oarecum de baza (desi cautam seniori), lucruri mai avansate si apoi ceva mai tricky si rareori puteam trece usor de cele de baza.
daca ma cauti tu, nu depun efort sa vad ce face firma ta. timpul meu e limitat si important, mai am mult pana termin de vazut tot youtube
Asta mi s-a parut foarte ciudat. Mereu. Sa stie candidatul ce face firma. Mai ales la firme cu sute de proiecte.
Eu cand am recrutat oameni la prima intalnire am vorbit despre ce facem noi si daca le place.
Aş adauga că mie 10% din oamenii care ajung la interviul tehnic îmi spun de la început că nu vor jobul, dar au fost rugați frumos de recrutor să se prezinte totuşi la interviu.
cat de mult te „afecteaza” asta ca s-a uitat pe siteul firmei?
eu o vad fix invers, ca e un sobolan al interviurilor si a bifat o si pe asta ca stie proiectele de pe site, dar ma lasa rece.
acum daca imi zice ca nu stie cu ce ne ocupam si aia mi se pare lipsa de respect.
deci care e?
@ev21, oamenii astia dezinteresati nu ar trebui sa fie filtrati de HR? Adica nu inteleg care mai este atributul lor in procesul de selectie daca nici asta nu fac.
Si daca faceti recrutare activa si voi sunteti cei care l-au abordat, candidatul nu are de ce sa se intereseze ce face firma. Poate voi ar trebui sa va interesati ce face el si sa-i oferiti ceva mai bine platit, mai interesant, astfel incat sa il convingeti sa isi paraseasca locul de munca actual.
@mouse, si nu v-ati gandit sa schimbati recrutorul? Sau sa schimbati contractul si sa-i platit numai pentru oamenii angajati, nu si pentru cei care doar s-au prezentat la interviu?
Pare un caz clasic cand HR-uri trimite oameni care nu au experienta relevanta pentru pozitie sau ii conving sa participe si la interviul tehnic desi nu par interesati de job.
Intervievatorul are impresia ca cei care ajung acolo sunt oameni care isi doresc de mici sa lucreze la firma lor, Google, pardon, SoftPeBanda SRL.
Poate ar trebui sa ai o discutie cu HR-ul ca mi se pare incredibil sa ai 80 de candidati si sa poti face o oferta pentru sub 8% dintre ei.
@LittleBro te caut eu dar daca ai acceptat sa vii la interviu ma astept sa stii cum se cheama compania, poate te-ai uitat pe site sa vezi daca e facut in frontpage sau pe unde are birouri.
@Red sa stie cat de cat ce face gen outsourcing, salubrizare, proiecte proprii, videochat etc.
@Andrei G @Big T: legat de filtratul HR-ului, asta s-a facut deja. Am aruncat la gunoi zeci de profile daca de recruiterii externi care trimiteau developeri de Java cand noi cautam JavaScript. Aia care ajung la interviu sunt competenti, cel putin pe hartie. Problema e ca lumea minte grav, gen „experienta cu AWS” si apoi cand ii intrebi ce au facut „ah pai proiectul la care acum lucrat eu acum 8 luni folosea AWS dar eu aveam treaba cu aia”, si foarte multe din astea. Au dezinteresul ala sau „rupera de p*la” pentru ca stiu ca nu au nevoie de jobul ala sau ca vor gasi oricum altceva.
Sunt putin surprins ca voi mergeti la interviuri fara sa va uitati putin pe siteul companiei la care ar urma sa lucrati… Dar ma rog, recruiterii sunt naspa 😀
@ev21: De ce tot insistati sa-l intereseze pe un om de sa zicem face programare sau e sysadmin cu ce se ocupa firma voastra? Ca nu stiu, daca sunteti in constructii nu cre’ca o sa-l puneti sa toarne si beton intre doua upgrade-uri si trebuie sa stie ceva despre turnatul de beton sau despre beton.
@ev21, nu zic ca nu ar trebui sa te intereseze deloc profilul companiei la care vei lucra. Dar atunci cand tu ma chemi la interviu (tu faci recrutare activa) nu este obligatoriu sa vad de la inceput cu ce te ocupi. Vin, ascult oferta ta si apoi ma interesez. In functie de companie si de pozitie, pot sa am intre 1 zi si 2-3 saptamani sa ma decid si sa revin cu un raspuns.
In schimb daca eu vin si imi depun CV-ul la tine, atunci da, este de bun simt sa stiu cu ce se ocupa compania.
Raspunsul corect la „ce stii despre firma noastra si cu ce ne ocupam noi” sunt cateva citate de pe glassmirror sau de pe „undelucram.ro”.
Probabil ca ochii melcului vor fi mai mici decat ai interlocutorului
„De ce vrei sa lucrezi la firma noastra?”
„Am vorbit cu recrutorul pe linkedin ca o sa avem interviu azi, si voi m-ati cautat. Asta incerc si eu sa imi dau seama.”
:surprised:
Pe langa toti indienii care dau mesaje de genul celor descrise mai sus cel mai lame mi s-a parut unul dat de un roman: un copy paste tradus cu ceva mai prost decat google translate din engleza in romana fara nici un pic de adaptare sau corectura.
Din postura de om aflat mult timp de ambele părți ale baricadei, pot să-ți confirm că ți s-a urcat la cap și ai o viziune foarte limitată.
Zici de costul recrutării pentru tine, comparativ cu recruiterul. Mda, adaugă și costul analizei CV-ului de către un manager, costul interviului cu minim două persoane plătite probabil mai bine decât tine și multe altele.
pai si atunci, de ce atat dezinteres si lipsa de atentie? de ce abordarea asta en gross asupra potentialilor angajati?
daca tot dai bani multi, nu vrei si rezultate cat mai bune si sigure?
@Nicu:
absolut – sunt task-uri serioase care cer efort susținut, nu ca programatorii și sysadminii care o freacă la ecran toată ziua degeaba. Mă mir că ați găsit oameni care știu să facă de-astea.
Sa trimiti de la inceput un mail sau mesaj cu cat mai multe detalii nu cred ca implica nici un cost in plus.
As spune chiar ca le reduce: ai toata informatia de care ai nevoie pentru a decide daca vrei sa mergi mai departe si nu mai consumi o ora din timpul tau sau din timpul celor de la HR.
@Nicu, daca timpul recrutorului este atat de important asta este un motiv in plus sa simplifice procesul? Sa iti dea toate detaliile de la inceput astfel incat sa se prezinte doar cei cu adevarat interesati.
Prietene e asa greu sa faci o descriere și să scrii o sumă m chiar trebuie sa asculți toate bullshiturile?
E că și cum cineva vrea sa îți vândă o bicicletă și nu îți zice că e MTB, de șosea, electrica și nici măcar prețul dar are pretenția să știi tot despre vânzător și te mai tine 2 ore sa îți explice cum au inventat ei lanțul de bicicleta.
Nu ar fi win-win sa dai toate detaliile? Nici recrutorul nu nu pierde timp aiurea și nici candidatul…
Este important timpul celui recrutat pentru ca el nu este plătit pentru asta.
Recrutorul are un salariu (dacă lucrează la firma respectiva la HR sau dacă este extern este plătit cum a negociat) însă in principal cel care face recrutarea câștiga bani in tot procesul de recrutare este munca lui.
Cel recrutat trebuie sa ia din timpul liber sau alocat altor proiecte de aici diferența și de aceea ideal ar fi ca in mesaje sa se vorbească fix la obiect despre oferta, dacă exista respect pentru cel recrutat.
O situatie similara mi s-a intamplat ieri.
Ma suna o tipa sa imi prezinte o mega oportunitate, caci i-a placut mult profilul meu de linkedin. Ati fi interesat? Zic nu caut ceva in momentul de fata, insa va ascult. Imi spune trei lulele, trei surcele, absolut generale (pot sa inteleg ca nu esti in domeniu, ci esti o tipa de la HR, nu ma supar). Dupa vreo 5 minute de prezentare, incepe sa ma intrebe pe ce tehnologii am lucrat eu. O intreb daca mi-a citit profilul pentru ca acolo am trecut toate tehnologiile – ca nu i-am sunat eu, nu eu incerc sa ma vand, ci ei incearca sa cumpere, deci interesul e al lor. Se fastaceste si ma roaga totusi sa ii spun cate ceva. Fac un efort si ii enumar cateva tehnologii de interes pentru pozitia pe care mi-a prezentat-o.
Dupa inca putin bla bla ma intreaba daca sunt cumva in preces de recrutare cu altcineva? Bitch am zis la inceput ca nu caut nimic in momentul de fata, sunt ok aici unde sunt, dar ca te ascut despre ce job vrei sa imi prezinti. Atentie zero, logica zero, respect zero.
Cat despre ultimul paragraf sunt perfect de acord cu tine, am lasat bunul simt si le spun exact cat vreau, iar cand am primit intrebare de ce asa mult, le-am raspuns ca in momentul de fata financiar sunt foarte ok, profesional sunt ok, echipa in care lucrez e ok, compania e mai mult decat decenta vizavi de oamenii pe care ii are, deci nu am motive sa plec decat daca ma sperii cu vreo oferta apropiata de ceea ce cer. Disconfortul meu psihic de a pleca de langa ceva cu care sunt ok si linistit, trebuie sa contrabalanseze cu ceva, iar ceva-ul ala sunt banii.
Word!
„Disconfortul meu psihic de a pleca de langa ceva cu care sunt ok si linistit, trebuie sa contrabalanseze cu ceva, iar ceva-ul ala sunt banii.”
Word! Exact asta refuza sa inteleaga majoritatea secretosilor la care te duci in interviu, pierzi timp pretios AKA bani si la sfarsiti iti dau fructe si carti de imprumut… Dupa cum era comentat deja pe aici, nu iti arata ce colega se fute, daca si cum etc. – daca banii sunt putini
Acum ceva vreme am fost la o discutie cu o firma care ma abordase pe linkedin (HR-ul lor), mi-au cerut sa le trimit un CV, le-am trimis, macar ca nu e mare diferenta fata de ce era pe linkedin, apoi la intalnire mi-a cerut CV-ul.
Am zis ca deja l-am trimis, ca ei l-au cerut.
Nu il aveau acolo, au zis ca totusi puteam sa vin cu el printat.
Nu ne-am inteles la bani, dar totusi, daca eu trebuie sa dovedesc seriozitate, si ei ar trebui.
Fratele meu alb sunt solidar cu tine! tot devops si eu, am incercat o vreme sa le educ pe hr-iste (inclusiv cele masculine) sa trimita din prima job description, dar nu se poate. Normal ca ele au timp sa stea la telefon o ora cu fiecare, e meseria lor. Dar eu chiar daca am timp, nu vreau sa stau la telefon sa discutam despre #awseome offices si cool team leader. Ne ramane doar sa le babardim pe hr-iste si sa muncim pentru extern. Pace
Majoritatea HRistelor sunt ca si agentii imobiliari, buni de nimic.
Am patit in alt domeniu ca m-au sunat am intrebat despre program de munca: „e confidential”, am intrebat atunci de salariu „haideti in office si discutam, pe telefon e confidential”. Baaaa, voi m-ati sunat!!
Nu trebuie sa ti se spuna un salariu exact, dar macar un range in care se incadreaza. Ceva de genul: „suntem dispusi sa dam intre 3000 si 6000 de euro daca gasim omul potrivit”.
@Andrei G exact, nici n-am cerut sa-mi spuna exact. Astea-s laba in cerc, ca si la postarile imobiliare, nu scrie nimic, nu pune poza, hai dom’le sunati si vedeti si rezolvam… plm…
@Andrei G, de ce ti se pare relevant sa iti dea un range salarial atat de larg ? Din pdv meu ori imi dai ceva mai restrans cat sa imi fac o idee daca are rost sau nu sa continuam ori e ca si cand nu imi spui nimic.
Comentariu unde HRistele pot sa dea cu down-vote. Hai la treaba!
@N, eu pun un job description cu 10 de cerinte sa spunem.
– daca le bifezi pe toate 10 la nivel avansat, sunt dispus sa dau 6000 de euro;
– daca le bifezi pe toate 10, dar la nivel mediu sau incepator sunt dispus sa dau 3000 euro;
– daca la jumatate esti incepator, dar la cealalta jumatate ai cunostinte avansate, ne intalnim la mijloc si iti dau 4500 euro.
Acum in functie de complexitatea postului, range-ul salarial poate fi mai mare sau mai mic. De exemplu daca firma cauta un om de „IT” care trebuie doar sa instaleze Windows-ul si eventual sa verifice de ce nu merg castile, atunci se poate spune de la inceput salariul fix. Indiferent cat de priceput esti, nu poti sa aduci nicio valoare in plus companiei de pe aceasta pozitie, deci nu prea exista loc de negociere.
@Andrei G, in scenariul tau da, e ok asa. Eu am intrebat pentru ca am vazut cazuri in UK cand vroiau ceva clar si ca experienta (din ce imi amintesc cautau senior QA) si tehnologii folosite etc. dar range-ul salarial era X – 2X. Caut pe net sa imi fac o idee care e situatia pe acolo, vad ca range-ul ala era de fapt pentru junior- senior si am ramas confuz, de ce plm ai face mizerii de genul.
Se mai intampla ca firma sa caute un om pe pozitia respectiva. Ar prefera un senior, dar daca nu se poate, se descurca si cu un junior.
Sunt unii care daca le dai reply la mail/mesaj pe linkedin deja te programeaza la telefon, nu poti vorbi altceva acolo. Daca intrebi de salariu, nu zic nimic.
Am incercat si o discutie de-asta ce a durat vreo 30 de minute, au zis ca sa ne cunoastem la sediu si apoi discutam si de salariu. Nici macar un interval nu au vrut sa spuna.
Am ramas ca ma cauta cand pot sa dea si niste cifre.
Sunt mișto și fetele care îți dau copy/paste pe LinkedIn la anunț. Care anunț de angajare spune că ei caută om care să știe MySQL, Golang, PHP, C#, QNX, Slackware, VMWare, Corel Draw, LISP și încă 15 chestii fără legătură între ele. Până ajungi la finalul listei îți dai seama că a luat fata buluc vreo 3 anunțuri de la alții și-a făcut acolo ciorbă în care a băgat cât mai multe. Că ”mult” = ”bun”. Am întrebat-o pe una la telefon care e logica să știu și PostgreSQL, și Photoshop. Și era vag confuză, că nu știa ce-s alea. A râs cumva jenată când i-am spus că ei caută un pictor cu abilități de violonist și experiență în arhitectura Bauhaus pe care să-l pună de brutar, strungar și avocat în timpul în care nu va face coșuri din nuiele cât bate metronomul cu piciorul.
Eu am depasit faza asta cu „cat e bugetul”. Cand vorbesc cu cineva ma intereseaza ce fel de proiecte sunt, modul de lucru, cate libertate am sa-mi formez echipa/sa construiesc prototipuri, ce fel de clienti au ei (stiu tehnologie sau abia deschid un laptop).
Oricum vorbim de mii de euro, banii nu sunt o problema. Ma intereseaza sa stabilesc relatii de afaceri mai degraba decat sa ma angajez la cel care da cel mai mult.
Dar apoi oricum mai nimeni nu-mi scrie pe LinkedIn. Cica nu am pus de suficiente ori „Javascript” in descriere si ca „Arhitect”, „Am pus n proiecte pe picioare” sau „Am facut aplicatia asta sa mearga de o suta de ori mai bine” nu corespund cu keyword-urile celor de la HR.
Problema e că degeaba ai libertate să-ți formezi echipa atunci când HR-ul nu vrea să mai dea câteva sute de lei în plus unuia bun, dar care nu a ajuns așa de carefree financiar ca tine, ca să-l țină în echipă. Da, nu vorbim de murit de foame, dar întotdeauna e loc de mai bine.
Eu, cel de-acum, pot să zic „whatever, nu mă interesează job-ul ăsta pe orice bani”; mă interesează mai mult să am măcar 35 de zile de concediu plătit (și cât se distrează hr-ul cu asta… unii se blochează complet: „asta nu se poate” – wtf, e doar un alt beneficiu, doar că e greu de calculat; de-aia e mai bun freelancing-ul pentru mine). Acum niște ani, cu niște credite și cheltuieli, nu era chiar la fel.
Pai asta e, ca nu discut despre relatia angajat-angajator. Discut despre oameni care cauta sa-si dezvolte propriul departament de software development si a caror bugete nu se opresc in diferente de 10 000 de euro.
Păi e altă nuanță: „ah, pentru mine banii nu contează”, cu completarea „pentru că, la nivelul la care lucrez eu, nici pentru angajator banii nu contează”
Situatie: sunt cel mai experimentat din companie, se cauta inca un om, care sa fie pe o pozitie similara cu mine, dar pe clienti mai mici, un fel de future me. Vine HR-ul si imi zice ca asta este JD, mai vreau sa adaug ceva? Citesc JD, jumatate din chestiile de acolo nu stiam sa le fac/erau chestii abia in implementare pe care nu le facea nimeni. „Sa fie”. Le-am zis ca eu nu as aplica la acel job. S-au suparat pe mine.
Așa e peste tot: https://twitter.com/ID_AA_Carmack/status/1409576956828405760
(Carmack despre job la Oculus: „Note that I wouldn’t pass the listed „minimum requirements”, so maybe don’t take them as gospel.”)
(pentru HR-iste: Carmack e God-level programmer și part-time CTO la Oculus; da, ai zice că e alt job blabla; nu în cazul ăsta)
…sau te suna iti spun ca „pe baza CV-ului te-ai potrivi cu un rol” si daca pot sa-ti trimita CV-ul catre managerul de proiect. Dupa care te suna sa te intrebe cata experienta ai cu framework-ul X sau tehnologia Y, ca din CV nu e foarte clar… E un kkt de framwork sau un kkt de tehnologie, asta am facut toata viata si asta vom face toata viata: „invatam sa folosim framework-uri si tehnologii noi, si pe masura ce timpul trece, sunt din ce in ce mai usor de invatat/folosit”. Experienta cu o tehnologie/framework conteaza putin spre deloc, ce conteaza(ca poate e si HR-ul pe-aici) sunt urmatoarele criterii:
1. capacitatea de invatare,
2. puterea de analiza si filtrare a informatiilor,
3. puterea de munca
4. bazele bine puse la punct(algoritmi, structuri de date)
Dar e greu sa evaluezi corect din punct de vedere tehnic un om. Asa ca lumea cauta „experienta” ca sa poata sa faca „ass coverage” in caz ca o dau in bara cu recrutarea. Daca experienta ar conta, n-am avea la sah, Mari Maestri la 12-14 ani, in timp ce sunt unii care joaca de o viata si nu ajung nici la nivelul gastei – vezi https://www.chess.com/article/view/youngest-chess-grandmasters
Daca e criza de oameni calificati in IT, de ce firmele nu ofera bonusuri de recrutare angajatilor proprii? Intr-o firma din Norvegia firma dadea un bonus angajatilor daca aduceau un programator/devops in firma (bonusul fiind cam jumatate din salariul brut pe o luna). Asta e win-win pentru toti: programatorii/devops cunosc deja persoanele potrivite (din facultate sau alte joburi), firma gaseste omul potrivit pentru post foarte repede, si HR nu mai trebuie sa trimita sute de emailuri ca sa prinda ceva (HR poate fi redus sau chiar desfiintat – mai multi bani pentru firma).
Ba se ofera. Eu am luat un astfel de bonus. Valoarea difera in functie de pozitie si nivelul celui angajat. banii vin dupa ce trece de cele trei luni de proba.
Exista firme care oferă, și fac asta de cel puțin 5 ani.
Într-o bună zi poate o să înțeleg și eu de ce se pune atâta preț pe toate porcăriile care te țin mai mult la muncă – gen bere săptămânală obligatorie cu colegii, abonamente la sală cu care are aia de la HR înțelegere, console de jocuri și alte din astea, teambuilding-uri unde îi place lui șefu’ etc. Am văzut că Microsoft o să aibă pistă de alergare pe acoperișul unei noi clădiri de birouri, iar toți idioții pe Linkedin aplaudau ca focile că vai, ce mișto este. Trecând peste faptul că vei alerga pe lângă toată climatizarea clădirii, nu e mișto deloc nici vara, nici iarna, pista aia poate fi folosită doar dimineața devreme, gen înainte să intri tu la muncă, și seara târziu, cand deja ar cam trebui să fii acasă. Și ce, alergatul în parc nu mai e cool enough?
Plătește-mă suficient să aleg eu unde trag de fiare, să mă pot duce în concediu unde doresc și să îmi comand zilnic prânzul de unde îmi place mie să mănânc.
Astea cu socializarea sunt „beneficii” care ar trebui sa te atraga pe langa salariu. Dupa un anumit nivel de venituri care iti permit sa duci o viata rezonabila, devin importante si alte lucruri, cum ar fi mediu de lucru.
Berea cu colegii, teambuilding-urile au scopul de a te tine oarecum legat de colegi. Daca primesti o oferta salariala similara sa te gandesti de 2 ori inainte sa pleci. Cum spune Vali, te gandesti ca la ultima iesire la munte ai babardit-o pe Maricica. Ai vreo garantie ca la noua firma va mai exista vreo Maricica? Sau ce sanse ai sa o babardesti daca nu o prinzi niciodata beata?
La cât de putin socializeaza lumea astazi, firmele n-au facut decât sa se adapteze si sa PROFITE de aceasta lipsa de socializare. Da, tu crezi ca sunt beneficii pentru tine, dar totul e sa te tina in companie, conectat MENTAL la ea 24h/24.
Majoritatea angajatilor apreciaza toate chestiile astea extra, pentru ca-i pune intr-o pozitie mai buna fata de alti prieteni – cu care socializeaza mai putin, dar suficient cât sa se laude ce beneficii au ei la munca – si ca le da impresia ca sunt mai valorosi decât altii de la alte companii care nu au aceste EXTRA.
E o realitate pernicioasa, invizibila a joburilor din ziua de astazi. Toate companiile sunt/par mega-INTELEGATOARE cu angajatii, unele chiar anuntau acum 10 ani (!) ca la ora 19 opreau direct serverul de mail ca sa nu mai primeasca angajatii nimic, caci se stie ca majoritatea, desi nu sunt obligati, se pun pe rezolvat chestia pe care au primit-o. Sau, macar, ii aloca timp mental ca s-o rezolve a doua zi. Companiile au gasit modalitati sa intre in timpul tau, in creierul tau, in acelasi timp in care spun ca fac spagatul flexibilitatii ca sa fii tu bine. Dar scopul final ramâne acelasi. Sa fii conectat mental, sa iti insusesti „politica si principiile firmei” inclusiv in bucataria ta. Astfel e mai greu sa pleci in alta „cultura organizationala” pentru ca, se stie, oamenilor nu le plac schimbarile!
Problema cu „beneficiile” astea e cand devin cu prezenta obligatorie. Beneficiile oricum sunt pentru firma, nu pentru angajat, sa ma explic:
Trebuie sa existe o oarecare legatura intre oamenii aceleasi echipe. Mai ales in IT unde ai 99% introvertiti cu ego pana la cer (ca mi-a zis careva sa nu ii mai fac autisti), dar se presupune ca lucrezi intr-un format unde e totul bazat pe: echipa, discutii, cazut de comun acord impreuna, bla, bla , bla. Nu prea conteaza intr-o firma sa fie prieteni contabilul cu juristul, dar la IT, daca ai „echipe” formate din oameni care nici macar nu stiu ce hobbyuri au colegii lor de echipa, nu faci mare branza cand asteptarile sunt ca ei sa colaboreze productiv.
Daca le pui un „manajer” pe cap sa le faca micromanagement si sa ii tina de putulica cand se duc la wc, ca ei se pisa pe sireturi de inteligenti ce sunt, iar nu le place. Daca le ceri sa lucreze impreuna si sa gaseasca o solutie cat de cat decenta si cu care sa fie toti de acord si apoi sa o implementee, iar nu-s capabili. Asa au aparut beneficiile de socializare.
Ca au devenit o mizerie sinistra din cauza hasherizdelor care le organzieaza, asta e altceva.
@Andrei, problema la orice schimbare de job e ca nu stii 100% sigur cum vor fi colegii si/sau proiectul. La orice schimbare de job, singurul lucru care il poti controla 100% este salariul cerut. In rest, iti poti da seama apoi ca nu esti compatibil cu noii colegi sau nu iti plac task-urile pe care lucrezi.
Eu de-aia la fiecare schimbare de job am maximizat salariul cerut, astfel incat sa fac sa merite riscul de a nu imi place echipa/proiectul.
Pentru ca de la un moment dat banii nu mai sunt probleme si beneficiile sunt cele care fac diferenta. Cand toti ofera 2000e te duci la aia care ofera 2000e si un abonament la sala (desi nu-l folosesti) sau mancare gratis la munca.
Cele mai faine „socializari”, unde eu sunt facut „autist”, „antisocial” este cand e mult de munca iar colegii spun ca „e timp”, in timp ce Client Service-ul e disperat ca primeste telefoane de la client despre cand primeste treaba facuta.
Atunci, atunci e cel mai fain sa faci „socializari cu colegii”, mai ales cand ai colegi din aia care se fac ca muncesc.
Bineinteles, dupa o perioada ăia raman in echipe, ca tu nu corespunzi, tu esti antisocial.
Alte socializari faine sunt cand toata lumea stie ca seful fute tot ce prinde, dar tu trebuie sa stai sa razi cu 10 pizde fututute de prostul ala, ca altfel esti „autist”.
Socializare faina e si cand afli ca una si-a inselat barbatul, dar tu cumva ar trebui sa razi cu ea, sa glumesti, desi asta incalca sistemul tau de valori. E valabil si pentru colegi barbati: plange unu’ ca l-a parasit nevasta, tu stiind, ca el s-a laudat, ca a inselat-o. Acum ar trebui sa fii prieten cu el, nu, „sa-l intelegi”, in loc sa-l bagi in ma-sa de ipocrit.
„Socializari”, „team building”… da-mi pace.
–
Cand faci gem de prune (70 de borcane am facut, intr-un an) sau placinta cu mere, placinta cu dovleac, placinta cu varza murata – si le duci la colegi, „sa socializezi”, observi cum aia nu e „socializare”. Nimeni nu mananca magiun de prune, nimeni nu mananca placinta cu mere… Cacat.
Autist, neautist… eu nu joc fusball cu tine cand avem tone de treaba!
A, chiar, si asta cu „beneficiile”: avem sala de fitness la munca, si am adus… supriza, „pinball machine”! Cu jetoane, ca in copilarile! Yupii! Super! Apropo, au mai venit 100 de task-uri pentru azi. Dar noi avem fusball!
Cacat.
Prosteala asta cu „activitati extra” e doar prosteala. Nu exista „activitati extra”, daca vede seful ca ai timp de asa ceva, luna viitoare pune +1 la tasks.
Astept 10 comentarii in care sa explice unul cum joaca el CS la munca, are timp de asta ca firma il plasteste beton pentru a se juca el CS in retea.
La toate firmele unde nu a fost de munca, la absolut toate firmele unde se freca menta, falimentul a batut la usa dupa cativa ani.
Stiu, sunt eu ghinionist, nu cunosc suficiente firme unde se ia salariul desi e timp garla pentru „fusball”.
cacat.
@Andrei G sunt om însurat, nu vreau sa babardesc nimic la muncă. Dă-mi bani să mă duc la Paris, să nu se plictisească nevasta că o să o am pe cap toată viața! :)) Jobul ăsta s-ar putea să îl schimb la anul. Nu trebuie să îmi placă oamenii de la muncă, trebuie doar să nu fie complet idioți. Nimic mai mult.
@Boris Majoritatea IT-istilor, me included, sunt într-o oarecare măsură autiști. Nu ai cum să faci asta non-stop și cu randament altfel.
dacă tu ești autist, dumbo ăla de fra-tu, care recent a luat yoso.ro, cum e?
@Eugen tu esti genul care cauta „servici”, altii poate vor o cariera. Te intereseaza sa ai colegi si mediu alaturi de care sa cresti si sa nu-ti f*ta sanatatea mentala si sa vezi ca angajatorul investeste in tine mai mult decat minimul necesar (salariu).
@Stefan, beneficiile astea cu socializare (iesire la bere sau la team-building) sunt facute sa pastreze in firma angajatii existenti, nu neaparat sa atraga angajati noi.
Sa spunem ca lucrezi intr-o companie unde se fac teambuilding-uri lunar si ai inceput sa te imprietenesti cu o parte dintre colegi. Primesti o alta oferta unde diferenta de salariu este de 5-10%. Asa cum ai spus tu, nu stii daca vei fi compatibil cu noii colegi si uneori preferi sa ramai unde esti acum.
In schimb daca la locul actual de munca nu ar exista nicio interactiune, ti-ai baga picioarele si ai pleca fara sa te uiti inapoi.
@Eugen, companiile ofera diverse beneficii in functie de categoria de angajati pe care vor sa ii atraga. Tu esti familist (poate ai si copii) si nu te intereseaza socializarea cu colegii, dar poate iti doresti alte beneficii:
– abonamente medicale;
– petreceri si cadouri pentru copii in perioada sarbatorilor;
– program flexibil atunci cand copilul este in vacanta sau este bolnav;
– chiar si infiintarea unei crese/gradinite pentru copii angajatilor.
Dar da, inteleg ca sunt si unii pe care nu ii intereseaza socializarea si nici beneficiile si doresc doar un salariu mai mare. Si daca sunt destul de buni pe ceea ce fac, primesc si acest salariu fara prea mari probleme.
@vali Nu am nici cea vagă idee despre ce vorbești. Și nu am frați. Nici „frați”.
@ev21 Marea majoritate, oricât de grozavi s-ar crede ei, sunt simpli executanți, așă că lasă-mă cu cariera! Da, am ajuns la un moment în viață în care vin, îmi fac treaba corect, aștept să fiu plătit la sfârșit de lună, nimic mai mult.
@Andrei G
Majoritatea „beneficiilor” sunt BS. Asigurările medicale acoperă minimum de cele mai multe ori, dar ești blocat în rețeaua aia de sănătate oarecum. Cadourile date de sărbători sunt cumpărate pe principiul celui mai mic preț posibil. Și, dacă voi avea vreodată copii, nu vreau să fie legată în nici un fel viața lor de locul meu de muncă. Pay me what I am worth, keep the BS to a minimum!
@Boris e ok, nu tu i-ai facut autisti. E o chestie de genetica.
Multe sunt OK, insa eu am o problema cu urmatoarele:
– zile de concediu nelimitate: cine a inventat chestia asta e un geniu al marketingului; suna bine, dar in realitate oamenii cu astfel de „beneficiu” ajung sa isi ia mai putine zile de concediu .. ca sa uita aiurea managementul si colegul tau Gigel care si-a luat doar 10 zile anul asta cand tu vrei sa iti iei 30. Plm, nu e vina mea ca nu ai viata personala si nu vreau sa ma simt vinovat ca imi iau liber cand uite, altii lucreaza. Ah, evident, daca pleci din companie , nu sunt obligati sa iti plateasca nimic din zilele restante ca nu exista. Genial, cum am spus.
– bautura / fructe la discretie / happy hour dupa program: obiectivul e sa te tina la birou; de ce sa pleci acasa la familie si prieteni cand poti sta pana la 20:00 la birou cu „work family” nu ? Si daca nu stai, nu esti team player.
– teambuilding-uri, iesiri la bere: tot in interesul companiei evident; cu cat iti vand mai mult chestia asta cu „familia ta de la birou”, cu atat sansele sa pleci sunt mai mici.
Case and point, Mi-am schimbat job-ul anul trecut la inceput de pandemie. Acel „telefon” pe care a trebuit sa il dau sefului meu a fost amanat de vreo 3-4 ori pana mi-am facut curaj. Pur si simplu simteam ca imi „tradez” familia de la munca. Pana la urma am facut-o. De curand, am prins o noua oportunitate de nerefuzat si a trebuit , evident, sa sun sa imi dau demisia. Desi lucrez cu oamenii astia de mai bine de 1 an jumate, fiindca nu i-am cunoscut in persoana in toata perioada asta, nu am iesit la bere/teambuilding-uri, telefonul cu demisia a venit extrem de usor.
Acum va puteti imagina de ce insista multe companii pe mesaje de tipul: „Haideti inapoi la birou ! Ne e dor de tine” . Yeah, no thanks.
@Bogdan, pentru unii este importanta socializarea, pentru altii nu.
De exemplu in compania unde lucrez cred ca aproape 20% dintre angajati sunt casatoriti sau au o relatie cu un coleg/o colega din companie.
– zile de concediu nelimitate: nu stiu daca in Romania exista posibilitatea aceasta. Adica inteleg ca se poate stabili prin contractul de munca, dar cele 21 de zile minime sunt garantate prin Codul Muncii.
Cladirea aia „cu pista de alergare pe acoperis” e fix langa parcul de la Poli. da, nu e cool sa alergi in parc. Mai bine sus pe casa.
Tot aia care au facut cladirea se mandreau intr-un advertorial ca au „apa potabila” sau ceva formulare d’asta. De parca nu ii obliga legea sa lege cladirea la reteaua de utilitati (apa curenta that iz, ca n-a murit nimeni din Bucuresti ca a baut apa de la chiuveta si nici nu a ajuns la spital)
Stiti care e cel mai bun „team building”? Sa facem munca pentru care ne-am angajat. Iar daca iti spun ca „nu pot aia”, sa intelegi ca nu pot. Daca iti spun ca „imi lipseste aia”, sa te chinui sa faci rost. Daca te rog sa intrebi clientul ceva, intreaba-l, nu te crede tu desteapta. Intre client si colegi, sa alegi colegii, sa STII ca ei au dreptate, nu prostul de client – care de cele mai multe ori nici nu stie ce vrea.
Cand spui „urgent!” sa fie urgent, sa nu ma suni dupa doua saptamani ca a expirat link-ul de wetransfer si nu a luat clientul materialele. Iar dupa ce ti le dau iar, sa ma suni iar dupa doua spatamani, ca nici de data asta nu a luat clientul materialele – dar el spunea „urgent!!!!” acum o luna.
Nu am nevoie de nici un „fusbal”, nu vreau sa combin nici o gagica (desi, Loredana imi place
), facem si o gluma – daca simt ca nu ma iei la misto cu cacaturile descrise mai sus.
Coincidenta, cu o luna inainte de pandemie am schimbat jobul. Dupa doar trei saptamani, pandemie, munca de acasa. Nu am apucat sa imi cunosc colegii – dar lucrez de peste un an cu ei, online. Bai, sunt printre cei mai faini colegi cu care am lucrat in ultimii 15 ani. Dornici sa ajute, sa te ajute, SA FACA TRABA SA MEARGA.
Pentru ca e pandemie si nu prea a fost de lucru, firma a negociat cu mine in minus salariul. 5-7% in minus, si am acceptat. Pentru ca simt ca nu muncesc in zadar, degeaba.
Haide ma ca toata lumea de aici stie ce specie sunt alea de la HR. Chiar trebuia un articol ptr asta?
„unde vei povesti 15 minute despre ce ai făcut până acum, da, adică să citești ce scrie în CV, doar că o faci oral”
Am ținut și eu destule interviuri tehnice, și am dat peste un procent surprinzător de candidați care nu sunt în stare să explice într-un mod coerent ce făcea mai exact sistemul la care au lucrat, și ce rol au avut ei în dezvoltarea lor. Sau explicau în termeni super-tehnici cu o grămadă de acronime pe presupuneau că le știu. Nu, nu vorbim de termeni ca HTML sau SQL.
„The guerrilla guide to interviewing” acoperă și acest punct. Candidații buni sunt în stare să-și explice bine ideile și nu vin cu idei preconcepute despre ce ar trebui să știe interlocutorul.
Sunt de acord să dai vina pe HR, asta făceam și eu, pentru că un astfel de candidat nu ar trebui sa ajungă la interviul tehnic, dar invitația de a vorbi despre ce ai făcut are un rost.
Sunt admin de AIX și mă simt bine în nișa mea, mai ales că toți Linuxari sunt convinși că e ușor sau de căcat AIX-ul, până trebuie să facă ceva concret prin el. În schimb, m-am dus și către Linux pentru că angajatorul meu îmi dă posibilitatea să dau 5 certificări RHEL pe an dacă vreau. Și așa am ajuns și la Ansible, care-mi place cel mai mult din portofoliul Linux, per moment.
Așadar, când mă caută careva asta-i zic: dă-mi Ansible de făcut, mult, și poate facem treabă împreună (AIX și Ansible ar fi ideal, dar astea-s vise erotice, din păcate). Și le mai zic expres că degeaba îmi ceri alte miliarde de chestii, nu le știu per moment și ia timp să mă reconvertesc în așa “hal”. Adicătelea, tu n-o să stai după mine, iar eu nu mai vreau să fiu noob iar, dacă nu trebuie neapărat.
Da, da, după care la interviuri acei tech leazi mi-o cer și pe bunică-mea. Plus că le zic la HR că nu caut activ și, totuși, clientul știe că eu neapărat vreau să mă duc la ei.
Și uite așa jumătate din timp trebuie să le explic că voi m-ați căutat pe mine, că am zis clar ce vreau să fac, deci degeaba vreți containere, alea mi le-am programat să le învăț un pic mai încolo.
Și DevOps este un rahat de concept, bag pewla în el.
Și, da, au vrut unii să-mi dea 21 de zile de concediu în loc de 25 și MAXIM 5% în plus la salariu, dar echipa este formată din oameni frumoși, măi. Am râs.
@Cocco Bello nu mai exista sysadmin, toti sunt devopsi. daca ii spui unui sysadmin ca el e sysadmin, se supara si face criza de anxientate si trebuie sa discute cu hr-ul sa-i spuna ca el e mai mult decat un sysadmin, el e agile deployment automation integration wizard.
Hahaha, mda, fuga după chestii la modă, pe care nu le stăpânim, de fapt. Ăștia-s probabil ăia care fac cruce când aud de vi și vi mode. Nu-s o pierdere, să o ardă liniștit agile.
@Cocco Bello vi? l-ai terminat pe un devops new school daca il pui sa foloseasca vi. o sa cera concediu ca trebuie sa mearga la terapie.
Legat de partea cu salarii, sa vedeti gandire de aitist:
– Pune salariu dorit direct pe profilul de linkedin sau CV
– Nu pot boss, ai inebunit, asta e informatie privata, cum sa spun asa ceva, sa puna companiile bugetul oferit in fiecare job description
– Bine, te inteleg, deci ai fi de acord ca toate companiile sa puna in anunturi cat ofera pentru fiecare pozitie?
– Da, da, da…sa faca asa, da, da
– Deci daca ar face toti asa, oricine ar putea afla ca pozitia ta de whatever „ninja mastoorbator in react cu 15 ani de experienta” la Lenuta Software SRL unde lucrezi acum se plateste cu 2500 EUR/luna+bonuri de masa si regina maria. Deci oricum informatia ar fi publica (inclusiv pentru cei care te-ar oferta si care sa zicem ar avea buget the 4k/luna).
– AAA…iiii…ihi…da’ sa vezi ca de fapt…aaa…stai…(hmm, poate gasesc raspunsul la asta pe stackoverflow)…
Corect, nici candidatii nu vor sa spuna ce salariu doresc de la inceput. Se gandesc sa nu cumva sa ceara mai putin decat este firma dispusa sa ofere.
@Boris: stai să înțeleg – tu ai vrea ca cei din IT să pună pe profilul lor LinkedIN ce salariu doresc? Pentru că așa ar fi logic? Așa – la plesneală – fără să știe cu ce bază de date/limbaj de programare/servere vor lucra, în ce condiții, cu cine, ce vor trebui să facă mai exact și de câte ori pe zi? Și pe ce aparatură? Și în ce oraș?
Știi cum e asta? Cam cum ai pretinde de la cumpărătorul de mașini să oferteze el prețul undeva la vedere, în caz că vrea cineva să vândă o mașină să știe din start cât ia pe ea. AAH – CĂ E AUDI SAU DACIA SAU HUMMER? CĂ E DIN 1998 SAU 2015? PĂI VEDEM DUP-AIA – TU ZI CÂT ÎMI DAI PE MAȘINĂ!
eu zic si cat am, si cat vreau, chit ca poate fi o crestere de 30-40%. atat consider ca merita ce vreti voi sa fac.
Care parte din „boss, eu nu caut de munca, tu ma cauti pe mine” nu ai inteles?
faza e ca oamenii sunt diferiti, au cunostinte, experiente, capabilitati diferite, in timp ce posturile sunt cam la linie, cerintele sunt fixe (sau asa ar trebui sa fie) deci mai degraba imi spui tu cat dai pt XYZ chiar daca eu stiu XYZQ, pricepusi? nu stai sa iei din salariul pus de mine si sa scazi „a, pai minus asta ca eu nu am nevoie acum, dar poate am nevoie peste un si sa fie, si il platesc atunci ce plm/pzdm!”
@Razvan, din descrierea ta (cate ore pe zi, cate zile pe saptamana, in ce oras, bla, bla, bla) inteleg ca te referi la contractori, si guess what aia fac deja asta, se cheama rate/hour si o gasesti pe orice site de contractori.
Daca te referi la angajare: 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana si salariu dorit este pentru locatia actuala (sau specifici daca vrei relocare, whf, sau ce mai vrei).
Legat de tehnologii, servere si alte chestii, normal ca pui salariu dorit pentru o pozitie, „Scala developer cu 35 de ani de experienta”, sigur daca vrei sa iti schimbi carierea si sa faci devops junior pui altceva.
Dar faptul ca dupa ai detalii de genul „dar voi folositi MariaDb si nu MySql si mie nu imi place/nu stiu” sau „pai sunteti la tineretului si eu vreau in pipera”, sigur conteaza si pentru angajat si pentru angajator, dar mi se pare absurd sa fie toate astea factori de influenta pentru salariu. Daca nu iti place, nu stii, nu vrei chestii de astea nu te duci la job pentru ca iti dau 200 de euro in plus.
Ideea era ca recrutorul sa aiba undeva clar bugetul dorit ca sa nu te mai deranjeze daca e mult in afara lui (ca asta era subiectul articolului), nu ca suma aia e fixa.
Legat de vandut si cumparat, aici e mai mult de cum faci analogia cine vinde si cine cumpara.
Un profil de linkedin sau un CV public e un anunt de vanzare. Tu iti vinzi serviciile catre o firma.
Un JD (trimis de HR) pe linkedin e expirmarea unei dorinte de cumparare pe baza anuntului de vanzare de mai sus. Daca nu aveti nimic „de vanzare” stergeti profilul de linkedin (sau macar blocati mesajele) si nu va mai deranjeaza nimeni, dar hai sa nu fim ipocriti.
@flynt – parte in care tu ai profil pe linkedin si e deschis pentru primt mesaje din afara retelei. Da, nu iti cauti de munca activ, doar sondezi piata in speranta ca poate pica ceva mai bun. Dar si daca e sa pice ceva mai bun, speri sa pice repede si clar, sa nu iti pierzi tu timpul.
I-auite ce zice wiki: „LinkedIn is an American business and employment-oriented online service the platform is mainly used for professional networking, and allows job seekers to post their CVs and employers to post jobs”
Vrei altceva, stai pe tinder tati.
Dar lasa-ma sa ghicesc, tu ai profil de linkedin pentru a fi la curent cu trendurile in industria in care lucrezi.
@Boris: Deci eu să pun pe profilul LinkedIn așa:
– Salariul dorit în locație;
– Salariul dorit în altă locație, cu deplasare/mutat acolo.
Bun – te întreb acum: tu ce salariu ai trece acolo la ”în deplasare” pentru București, Craiova și Arad?
În plus: să nu crezi că oamenii de pe LinkedIn fac o singură chestie și trec acolo ”Developer LISP cu 30 ani experiență”. Că probabil ăla știe și alte limbaje de scripting. După logica ta, să treacă atunci acolo un preț pentru toate, fiecare cu varianta ”în locație”, ”cu deplasare în alt oraș” și ”mutat în alt oraș”. Iar astea muate pe prețurile din Iași, Timișoara, Satu-Mare, Galați, Bucureșt și… mai ce orașe ar putea reprezenta angajatorul ăla care vrea totul pe tavă? Fie – Ploiești.
Dar stai – toate variantele astea trebuie trecute și în regim ”remote”, ”part time 4 ore”, ”full-time 8 ore”. Să fie clar – să nu întrebe angajatorul.
Dar da – un profil LinkedIn e un soi de reclamă. Dar aia nu înseamnă că trebuie să pun un preț acolo. Din aceleași motive pentru care nici reclamele la mașini, detergent, salam sau bere nu au prețul fix pus pe ele: pentru că variază în funcție de niște situații.
Nu oamenii trebuie să acomodeze firmele. Firmele trebuie să acomodeze oamenii și să-i informeze unde vor lucra, în ce condiții, cu ce anume și – mai ales – pentru CÂT. Pentru că dacă eu spun că fac web design pentru 1000 de euro poate eu mă gândesc că-l fac în Salonta la program de 4 ore iar tu mă vrei în București full-time, 16 proiecte pe zi, unele în PHP, unele design, unele cu baze de date, altele cu Javascript. Apoi tot tu ai fi ăla iritat când ți-a spune că nu-ți fac toate astea pentru 1000 de euro, în București, program full-time. ”Păi domnule – ai scris acolo 1000 de euro…”.
Cumpărați abilități, nu cartofi.
@Razvan, hai sa nu facem teoria firului despicat in 4, du-te pe upwork si vezi cum isi scriu freelancerii rateul/hour.
Din nou din tot ce zici tu vorbesti de freelancing, pentru CM exista codul muncii, cu niste mentiuni inclusiv legate de ce inseamna full time, timp liber, unde se lucreaza, etc
Iar salariul dorit se refera la abilitatile tale scrise in CV. De banii pe care ii iei angajatorul trebuie sa poata beneficia de tot ce ai scris tu acolo (indiferent ca iti place sa nu, daca stii php dar nu vrei sa scrii php, nu il pui in CV). Iar daca angajatorul te cheama la interviu sa ii faci CI/CD si tu nu ai asta in CV, e prostia lui.
Restul, zici de parca eu am zis ca nu mai trebuie sa existe interviuri, era vorba de un prag preliminar ca sa nu mai trebuiasca sa isi piarda unii vremea altora.
@Boris
funny comparatia cu upwork. un fel de mere si pere.
ca sa nu mai zic ca majoritatea celor care fac upwork castiga minim 1.5-2x fata de cineva care e salariat (aceeasi experienta, profesionalism si calculat la ora).
Intrebare de curiozitate, de ce in tarile cu apa calda se posteaza range ul salarial ?
Asta este ironie maxima. Toata lumea vrea ca angajatorul sa noteze clar ce salariu ofera, desi nu are de unde sa stie 100% cat de pregatit este omul care va aplica. In schimb daca le spui ca ei ar trrebui sa treaca salariul pentru care ar fi dispusi sa schimbe locul de munca, sar de fund in sus.
Nu trebuie sa spui clar ca vrei 3000 de euro, dar poti sa spui ca pentru mai putin de 2000 euro nu pleci din firma in care esti indiferent de cat de mici sunt cerintele la noul loc de munca. Sau ca pentru 10.000 euro esti dispusi sa pleci chiar daca trebuie sa muncesti 12 ore pe zi fara sa respiri.
Asa ii filtrezi pe aia care cauta un fraier sa vina sa faca 7 task-uri pentru 1000 de euro.
@ID, tocmai ca freelancing e altceva, dar daca Razvan o dadea cu exemple de genul ca el face proiectul in 4 ore/zi din sovata si in ce limbaj vrea el (nu ce vrea angajatorul), atunci clar vorbim de freelancing, nu am facut eu comparatia.
Si castiga mai bine, pentru ca taxe la pfa/IM sunt ~10%sau mai mici si la CIM sunt 48%. Cu beneficiile (si problemele de rigoare).
Intr-un domeniul in care „angajatii” sunt, in mare parte, mercenari, te astepti sa vina cineva la costum, cu limuzina in fata blocului si cu o geanta de bani doar pentru ca ai binevoit sa te urci in limuzina aia.
Da, stiu ca industria este cea care i-a facut pe oameni mercenari. Dar si lor le place sa fie.
1. Faptul ca ai profilul pe Linkedin si ca hr-ul ajunge usor sa-ti trimita un email ar trebui sa fie prima ridicare de sprânceana pentru tine. De ce MA EXPUN asa usor? Pentru ca sunt, perpetuu, intr-o firma care nu-mi place si fac un job care nu-mi place?
2. Mail-urile alea seci, proaste, idioate de care zici tu mai sus au un scop simplu, foarte simplu, banal de simplu: momeala. Daca tu esti la o firma la care „nu te simti valorizat”, „nu-ti mai ajunge nimeni la nas”, „io-s cel mai bun de aici” sau, pur si simplu, vrei sa pleci ca te-ai saturat, mailul ala stupid de la un HR poate sa te faca sa-l iei in serios. Pentru firma care recruteaza e o cheltuiala mica, cu rezultate posibil foarte bune. Tu esti unul, dar ea arunca 100-200 de momeli identice. Firmele stiu ca trebuie sa se poarte cu manusi cu voi, dar mai stie ca sunteti, multi dintre voi, ciufuti. Daca nu v-au placut fructele dintr-o marti, e posibil sa va petreceti tot restul saptamanii pe reddit. Si apoi vreo 6 luni, pâna va hotarâti sa va gasiti altceva, ei trebuie sa stea in curul vostru ca sa nu pericliteze proiectul la care lucrati si pâna gasesc si ei pe altcineva.
Piata de recrutare, in orice domeniu, este rezultatul ambelor parti angajate in ea: recrutatori si recruti. Daca e „la pamânt”, e din cauza ambelor parti.
Legat de pct 1. ei sunt pe linkedin ca sa citeasca articolele din industrie, si nici nu prea le au cu calculatoarele si nu stiu cum sa blocheze mesaje din afara retelei.
Eventual raspund la mesajele de la HR cu „aveti mai multe detalii?”, au interviuri, discutii, asta in timp ce „nu cauta activ de munca” si sunt foarte ocupati si pretiosi cu timpul lor.
In final e fix ca gagica care spune ca „a dat putin cu dansa pe langa transa, dar nu a bagat-o deci sunt virigina”. Ipocrizie 1000%.
La punctul 2 e si problema angaatorilor. „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul” spune un proverb. Dacă ai un programator care a nimerit pe felie și a terminat un task/un proiect în timp record, asta nu înseamnă că e automat capabil să termine ORICE proiect în timp record.
Acum dacă tu ca angajator vrei doar oameni gata antrenați care sunt în stare să vâneze pe orbește, precum un Bloodhound al codului, un bug nou într-un repo de cod total necunoscut, în timp record, e OK – nu spun că ceri prea mult.
Dar trebuie să fii clar în cerințele de job și să oferi și compensație pe măsură. Pentru că ce vrei tu e de fapt o armată de polimați care știu întâmplător să și programeze.
Si să fie și dispuși să semneze un contract de cesiune totală pe 3 ani pentru 6000 de lei pe lună.
Cat dureaza analiza aia pt un singur cv? 15 minute maxim? Cat timp pierd eu cu venitul la interviu, discutii stupide la telefon (vezi intrebarea clasica: unde te vezi peste 5 ani?). Ultimul interviu: 45 de minute disctuie telefonica de cunoastere, o ora interviu tehnic pe skype (cu niste oameni slabi pregatiti care se certau intre ei pe raspunsurile mele), ar mai fi urmat inca o ora de discutii cu team lead-ul respectiv. Si toate astea pentru a ajunge coleg cu cei care se certau la interviu intre ei pe niste chestii de baza. Si dupa 3 ore de interviuri inca nu afli ce salariu ar urma sa ai.
Analiza unui CV dureaza 15 minute dar ai 10-20 prin care trebuie sa treci 😀
@ev21 – daca analiza unui CV dureaza 15 minute esti in pozitia gresita. Trebuia sa fii maxim clasa a 5a.
@babu a zis autorul comentariul la care am dat reply ca un exemplu ca dureaza 15 min maxim si am folosit exemplul lui, geez.
In mare de-acord, dar cu niște observații.
In primul rând, primesc și mesaje cu JD atasat, și scris destul de ok. As zice ca asta, și restul problemelor din procesul de intervievare sunt utile pentru ca ne permit și noua sa evaluam companiile respective. Dacă HR-ul e prost, sunt șanse mai mari ca și managementul sa fie la fel.
Pe de alta parte nu văd care e problema, primim prea multe mesaje pe LinkedIn? Asta e problemă serioasă? E mesaj nesolicitat, nu ma simt deloc obligat sa răspund tuturor. După asta ne miram de opiniile unora despre ITsti…
Exista povesti și de pe partea cealaltă a baricadei, cu oameni care nu vin la interviu, care își inventează competente. Cu mult timp in urma am avut unul care mi-a răspuns de mai multe ori “nu știu, dar sunt inginer și știu sa caut pe Google”, la niște întrebări relativ simple pentru experiența pretinsa. Și mai am povești de genul asta.
Li se umple inboxul la LinkedIn, ce stii tu. Sau ii enerveaza notificarea pe telefon ca le acopera ecranul cand joaca candy crush.
Si eu am multe experiente negative de partea cealalta a baricadei. Oameni care aplica, discuta cu recruterii, stabilesc interviurile dupa care nu vin (pe Zoom). Fara niciun mail, un telefon, nimic. Pur si simplu „no show”. Ii suna recruterii sa vada daca s-a intamplat ceva si ori nu raspund ori zic ca nu mai sunt interesati.
„un interviu de o oră cu cineva de la HR, unde vei povesti 15 minute despre ce ai făcut până acum, da, adică să citești ce scrie în CV […] Timp în care ar trebui ca persoana cu care discuți să analizeze dacă ești sau nu un psihopat ce vine cu AK-ul la birou”
Da, care-i problema? Eu tin genul asta de interviuri si pica cam 30% dintre candidati, cel mai adesea pe motiv de „god complex” de genul „eu sunt cel mai bun, nu ma intereseaza parerea celorlalti”, cam ca autorul care cu 10 ani experienta, adica cam 8 de cand a terminat facultatea se crede un veteran, deasupra tuturor.
„peste zece ani, timp în care am ocupat diferite poziții de la entry level la senior.”
Ar fi fost ciudat sa fi ramas la entry level, sau sa fi fost angajat deja senior, nu? Nu ai nimic special.
„La început, lucrurile erau relativ normale […] Acum vreo 3-4 ani lucrurile s-au schimbat”
Ti-ai luat tu basini ca esti mare si tare. Acum 7-8 ani ai fi dat din coada daca te contactau aceiasi recrutori cu aceleasi texte obosite. Acum te deranjeaza ca nu zic salariu, ca nu pun JD, ca n-au sapca etc.
@C Acum 7-8 ani si piata si situatia geopolitica a Romaniei erau altfel. Atunci puteai veni si la programatori cu textul „mai am 20 ca tine la usa” si-ti permiteai sa le dai doar 2000 lei pe luna, acum nu. Atunci era bine pentru angajatori, nu?
Copii destepti, direct de pe bancile facultatii, toba de mate si fizica. Platiti mai prost decat pizza delivery boy din SUA. Nopti pierdute ca sa rezolve ecuatii parametrice si probleme de geometrie diferentiala, si sa mearga bine si pe un Pentium 4.
Cod care care acum este efectiv la gunoi, pentru ca softul ala avea probleme mult mai grave decat niste erori in niste ecuatii.
Pe piata IT când vine vorba de recrutare lucrurile nu sunt asa de frumoase cum ar vrea sa fie, dar dacă compari cu restu o sa vezi imediat diferențele.
Povestea cu linkedin și sunatul candidatilor este veche de când lumea și poveștile variază de la companie la companie. Cele mai mari probleme apar la salarii și aici e o problema mai delicată, respectiv anunțurile mega generice privind ce trebuie sa faci.
Povestea cu salariile este nașpa întrucât poate crea o mica rascoala în firmă. De exemplu dacă tu la oamenii tai le dai 1000 de ron, dar pentru aia noi dai 3000 brusc ai o problemă. În același timp sunt și multe firme ce vor sa meargă pe sume mici la salarii din cauza birocrației interne și pentru ca s-au învățat asa pe piata din România.
Povestea cu fisa postului(JD) este una mai simpla întrucât de foarte multe ori se cauta pentru mai multe proiecte și e mai convenabil sa lași asa și sa vezi cine musca, decât o descriere mega detaliata. Este urât, dar HR-ul are niște ținte de performanta simple și anume trebuie adus oameni și cât de cât controlati.
Pe partea tehnica nu intru în detalii, dar dacă compania are procesul de intervievare gen Google sau Microsoft(3-4 interviuri pana ajungi undeva) și voi nu știți de ea, ceva e putred acolo. Dacă în schimb găsiți companii unde va dau o problemă ce se aseamănă cu ce fac ei și apoi aveți 24 de ore sa veniți cu rezolvarea pe github ce este urmată de o discuție tehnica, acele companii sunt serios interesate.
In 2008 asta era o scuza decenta. In 2020 nu prea. Cu ce e vina potentialui angajat ca „HR-ul are niște ținte de performanta simple și anume trebuie adus oameni și cât de cât controlati” și că „e mai convenabil sa lași asa și sa vezi cine musca, decât o descriere mega detaliata”?
De ce ar trebui potentialul angajat sa ofere înțelegere? Seful de proiect îi oferă întelegere daca nu rezolvă la timp un bug nasol estimat la 3 zile pentru ca apar noi complicații? Sau îl ia in altă cameră și-i scade 10% din salariu + avertisment.
tu ești companie, tu vrei oameni, sunt puțini oameni pe piață, tu nu-ți faci oferta mai vizibilă decât celălalte companii, aplică totuși câțiva, ei își consumă câteva ore, voi vă consumați câteva ore, totul decurge bine, ajungeți să discutați salariul, voi plătiți mai puțin decât câștigă el acum, câte ore s-au pierdut degeaba?
e destul de simplu?
mai încercă o variantă că poate pricepi
tu ești companie, tu vrei oameni, sunt puțini oameni pe piață, pe lângă ce descriere mai ai, pui și un range pentru poziția aia(range, nu un salariu fix că nu câștigă toți js developerii cu 3 ani experiență acelaș salariu), așa știi că cei care aplică dacă trec de interviuri știi că îi vei și lua, nu vă pierdeți nici voi și nici noi timpul
Am avut fix 0 cazuri in care s-a discutat de bani la final. Care-i contextul?
am fost prost și am făcut comentariu nou în loc să-l las la @Boris
Brusti, sunt angajat (sau ma rog, self employed), nu companie. Am fost insa in destule situatii in care am participat la interviuri (ca nu faceam eu recrutarea) ca angajator. Asa ca stiu ce inseamna ipocrizia angajatilor care „nu cauta activ de munca” in timp ce sunt la interviu.
Pana la urma au mai comentat si altii, nu iti pierde nimeni timpul, dai delete si block daca nu cauti de lucru. Restul e poveste…care pe cine prosteste.
Si nu am zis ca o companie nu ar trebui sa puna rangeul in JD, doar ca daca toate ar face astea ati avea mari suprize in primul rand despre companiile la care lucrati acum. Iar al doilea lucru (ca pare asa greu de observat), daca eu stiu ca tu lucrezi la gigel SRL care are joburi deschise cu 1000 de eur/luna pt pozitia ta, stai linistit ca nu iti ofer mai mult de 1400 daca vii la interviu, chiar daca am buget de 3000.
@boris: pai acolo sunt si problemele:
1.ca cei care angajeaza nu le dau salarii bune si celor deja existenti in firma, dar vor cheltui multi bani ca sa angajeze altii in loc cand le vor pleca oamenii aia.
2.ca tu nu vrei sa oferi cat poti pt ce iti va munci omul, ci iti doresti sa il prostesti pe unul si speri sa iesi cat mai ieftin.
faptul ca vrei sa fii tu smecher si sa iesi bine este ce a adus industria in situatia de fata. la fel cum toti vor sa fie curat, dar daca arunca ei o hartie pe jos nu e tragedie
Ce să zic, dezamăgitor ultimul episod din Loki.
Pai, na, sa aiba de unde sa plece in S02.
Problema salariului trebuie pusa de la prima discutie, nu neaparat batuta in cuie dar macar ca si plaja „daca bugetul dvs este de apx 100-120 lei putem continua discutia”. Orice eschivare de raspuns duce la oprirea discutiei.
Am patit o cand eram „mic” prin 2005 si de atunci m am lecuit: prim interviu cu agentie, al doilea cu agentie ( psiho ), al treilea cu agentie ( ceva tehnic ), prim interviu cu firma angajatoare, al doilea interviu ( vine de la cj special sefu cel mare, al treilea interviu doar ca sa imi comunice salariul oferit. De la 1000e cat aveam curent imi ofereau 500e parte fixa si 300e parte de bonusuri functie de performanta. Si pe atunci era cu prezenta fizica, nu telefon sau online. Mare pierdere de timp.
Am aplicat candva la un loc de munca pentru Farmexim. Interviu la ora 18:30, in Pipera, mers printre betoane si strazi neasfaltate – ca acolo era sediul atunci.
M-au intrebat inclusiv cum a fost in liceu, cum am ajuns sa aleg domeniul de activitate, desi eu aveam peste 10 ani de experienta.
Pozitie tehnica, 1+1=2, nu medic sau farmacist. Care a fost primul loc de munca, in 1996, si de ce acela. Noi eram in 2012.
Farmexim.
Sper sa se indexeze „Farmexim”, sa apara in cautari ca-s idioti.
Nu stiu daca sunt idioti, intrebarile generale au un scop, sa vada ca se poate vorbi cu tine, ca nu esti sonat, poti avea 15 ani de experienta dar sa fi a pain in the ass pentru echipa. Si faptul ca te enerveaza intrebarile astea spune ceva despre om.
Da, spun. Spun ca nu sunt omul sa pierd timpul cu cacaturi, cand scrie clar, in CV de trei pagini, sumarul fisei postului la locurile de munca. Spun ca imi place productivitatea, eficienta, si prefer sa muncesc decat sa mananc cacat despre nimic, istorie, cand pozitia nu e de istoric.
„spune ceva despre om”… asa e: daca nu stii sa citesti trei pagini, si vrei tu sa stii ce am facut la liceul de info, acum 25 de ani, as putea trage concluzia ca esti proasta.
Muie Farmexim!
Eu doar caut devops…
M/40/BUC/IT-ish
care, daca stau sa ma gandesc mai bine, este cam acelasi procent ca si experienta avuta in alte domenii (meseriasi renovari, mecanici auto, agenti asigurari, antreprenori… etc). Unii mai pro / alti mai putin, unii mai organizati / alti mai putin, uni mai seriosi / alti mai putin, uni mai mincinosi / alti mai sinceri, uni te suna cand promit / alti „uita” …
–––––
Atat in recrutare cat si in alte domenii muncesc tot felul de oameni. Uni mai profesionalisti, alti mai putin.
Experienta mea cu recrutorii (interni si agentii) a fost un amestec de bune si ne-bune
In concluzie nu cred ca recrutarea are o problema mai mare decat celelalte industrii. Dar avand in vedere ca la job stam 8+ ore si ne bazam pe acel venit pentru o viata cat mai buna – subiectul este mai aproape de noi si devenim un pic mai mult implicati emotional.
Un alt lucru demn de remarcat este ca in commenturile acestui articol (si in commenturile din majoritatea articolelor pe acest subiect pe net) gasim numai rele despre HR/recrutare. Chiar sa nu fie nici o experienta buna? (personal sunt cam 50% experiente placute cu HR/Recrutare vs 50% experiente neplacute) … deci as avea ceva de povestit si de bine :).
Ai obținut vreun job din cold calls de la recrutori? Nici măcar ăia care făceau poaching pe subcontractori (adică teoretic știau cât de cât pe cine/cu ce/cum trebuie să atragă) nu erau pregătiți, pentru că vorba circulă greu între departamente. De asta se vorbește aici, și de obicei procentul de fails e 100%. Așa că prefer job-urile găsite la o bere cu alții; ultimul interviu nici nu știam că e interviu, ieșit la masă cu un prieten + șeful lui, discutăm tâmpenii, seara telefon „putem da atât, când poți să începi?”
Sunt amuzanti astia care recruteaza pentru .ro:
– mai degraba nu vorbesc cu tine decat sa-ti spuna in primul sau al doilea mesaj cat ar fi salariul (sau pe unde s-ar invarti, ca mai sunt aia cu „in functie de experienta”). Enervant e ca la fel fac si aia de cauta contractori, unde bugetul pe zi in general dicteaza daca mai e cazul sa continuati discutia.
– (B exclusiv): unii au pretentia sa vii la birou in Pipera si se supara daca razi de ei cand zic asta.
– Majoritatea recrutorilor sunt din astia de au terminat Filologie/Psihologie si alte din astea umane si nu prea stiu ei ce inseamna toate lucrurile alea dintr-un job description. Unii chiar se supara cand ii corectezi.
Legat de indieni, aia-s roboti, ei nu inteleg geografie sau ceva specific despre Romania, le da sefu un job in .ro, ei cauta romani care s-ar potrivi cu ce scrie in JD, le dau mail cu „Job Bucharest, Romania” si aia e. Ce ma mira, e cum de ajung alea la ei si cine e asa isteti in .ro sa creada ca o sa-i gaseasca indienii oameni.
La faza cu salariul eu zic așa:
– Dacă tu aplici la un job, poți discuta și după, să zicem…
– Dar dacă te caută o firmă și mai și insistă, dar nu vor să spună de la început un salariu orientativ, e de porc. De ce să te chinui cu interviuri tehnice și alte nebunii, ca la final să afli că e salariul mai mic și că beneficiile sunt meh, comparativ cu veche firmă.
Pai da, dar poate si angajatorii au vazut la viata lor destui candidati care, desi aveau un cv impresionant, nu puteau sa lege doua vorbe, pentru ca ADHD sau mother issues. Si atunci vor si ei sa-l vada pe candidat la fata si sa-i puna niste intrebari la care nu vor sa afle raspunsul, ci modul in care raspunzi. Pentru ca nici ei nu vor sa piarda timpul sa angajeze un om (mega harababura birocratica), iar asta sa plece dupa 3 saptamani.
Cu toate astea, da, unii haseristi sunt inchistati in niste clisee total anacronice, care in timp au dus la idiotizare.
CV ca CV, dar dacă să zicem că omul deja lucrează la altă firmă, are trecută chestia asta pe LinkedIn și tu îl vrei pentru o poziție similară, trebuie să discuți înainte anumite aspecte.
Fără sa lucrez in IT am observat de-a lungul timpului ca nimic bun dpdv business nu începe cu ceva vag: sa ne vedem, sa discutam, sa ne cunoaștem etc. De cele mai multe ori timp pierdut mult, dacă iese ceva este puțin și prost sau cu atâtea întâlniri și discutii ca nu merita.
Cele mai lucrative lucruri in absolut orice sunt cele in care cineva îți spune clar de la început despre ce vrea sa discute sau despre ce este oferta detalii precise.
Chiar și dacă este vorba despre cineva care cere sfatul in mesaj privat despre ceva personal, la fel se aplica: sunt oameni care spun: uite as avea nevoie de un scat situația este x ,t , z ce părere ai? Și răspunzi imediat. Și sunt ceilalți: buna, buna, ce faci, ma rog 30 de mesaje ca sa spună de fapt ce vrea. Lălăiala și bătut apa in piua degeaba nu știu de ce atata învârtit in jurul cozii sau poate ca unora le place sa își complice viața inutil, sa fie mereu ocupati.
Dar indiferent despre ce este vorba, o discuție care începe cu chestii vagi nu aduce in 99,99% din cazuri nimic bun decât timp pierdut
Asta este concluzia mea nu este musai sa fie la fel pentru toți. Și da pierd și eu timpul ca citesc tot felul de știri, comentez ma uit pe pereți ma plimb ascult muzica. Dar acesta este un timp valoros pentru mine, ca fac lucruri care ma relaxează. Este enervant sa îl pierzi in întâlniri de tot felul inutile
Apropos de linkedin, nu pare deloc clar ce algoritm folosește pentru sortarea rezultatelor de la căutări. Din observațiile mele empirice, cei care răspund mai des la mesaje sau nu au mai mult de 2-3 ani la actualul loc de muncă par favorizați, la fel și cei care își actualizează periodic profilul.
Înainte să plec din țară (acum vreo 5 ani) aveam sute de vizualizări pe profil și mesaje săptămânale la care uneori răspundeam, alteori nu. O vreme după ce am plecat mai primeam mesaje de la recrutoare din .ro, dar în prezent pe fondul „ignorării” actualizării profilului și a mesajelor de la recrutorii de pe piața locală – dar poate și din cauza creșterii în carieră? – lucrurile s-au calmat. Zilele astea nu se mai uită aproape nimeni la mine pe profil; o fi bine, o fi rău?
Adevarul e ca sunt putini oameni in recrutare care chiar se pricep la jobul lor, si care au printre talente si un pic de psihologie / fler. Majoritatea sunt acolo pentru ca au progresat din alta linie a HR-ului, sau pentru ca facultatea / masterul i-a dus in zona aia, sau vin din asistente / secretare.
Foarte putini cei care sunt pasionati realmente de ceea ce fac, in domeniul de recrutare.
Pe de alta parte, IT-istii (majoritatea lor) sunt realmente pasionati de ceea ce fac – si din asta deriva o atitudine usor absolutista, ei ne-putand sa inteleaga / accepte circumstantele din care vin alti oameni. Generalizez un pic, sunt sigur ca exista si oameni balansati si obiectivi care pot fi oameni indiferent daca vorbesc cu vanzatoarea de la chiosc sau cu Hr-izda batuta in cap.
E greu sa recrutezi oameni intr-un domeniu unde un IQ ridicat e mai mult sau putin o constanta – si unde recrutorul nu are habar despre ce trebuie sa stie / faca acel om.
Word-matching este plaga recrutarii in IT, si da, e mai comun fenomenul decat tantarii in Iulie.
Nu discut despre oportunisti / mincinosi / incompententi – ei exista indiferent ca e IT sau marketing / financiar / vanzari / HR. Se filtreaza usor, daca managerul e implicat in procesul de recrutare. Nu poate fi folosit ca argument in discutia „recrutare IT” – se aplica general indiferent de domeniu.
Ce lipseste?
Transparenta recrutorilor:
– Civilizat este sa publici plaja salariala in anuntul de recrutare. Nu suntem la talcioc. Cerere si oferta, trebuie sa fii explicit cu cat oferi pentru serviciul x.
– Complezenta si feedback; Nu ti-a placut candidatul la prima intalnire, ai acelasi feedback de la managerul care angajeaza? Nu fii putoare, trimite-i omului un email, sau dai un telefon. La fel cum tu te astepti ca un potential candidat sa-ti dea feedback daca e interesat sau nu, si tu ar trebui sa-i informezi pe respinsi. Fii politicos, insa deschis.
Calitatea procesului de recrutare:
– Consider foarte important sa existe un proces bine definit de recrutare, documentat si cu milestone-uri de bifat, pe timp. Contact, interes, setat data interviu, stabilit follow-up daca e cazul, review / aliniere cu managerul ce recruteaza, short list, al doilea interviu, decizie. Rinse and repeat. Sigur, am prezentat foarte succint – e multa munca in spate, insa putini o fac cu consistenta sau de calitate.
– Cand managerul pozitiei pentru care se recruteaza e imbecil, asta se transpune in procesul de recrutare – Vom avea un JD facut cu picioarele (nu HR face JD-uri, btw), nu vom avea input de calitate de la manager catre recrutor, interviuri dubioase, samd.
Un JD scris prost (exceptand erori de copy/paste din partea HR-izdei) inseamna de cele mai multe ori un manager incompetent. Nu te obosi sa aplici.
Ar mai fi de scris, insa m-am plictisit. Trebuie sa ma intorc la jobul meu de IT-ist care imi place, si care imi acorda satisfactii – nu multe, insa suficiente incat sa valideze opinia ca inca vreau sa fac asta, si ca ma pasioneaza.
PS: Nu-s programator.
Cum pui filtru la jobs pe linkedin cu tari precum UK/US, rasare si range-ul salarial. Noi ca tara si ca zona avem o problema, de nu se practica asta…
Fiecare job ar trebui sa aiba o plaja posibila de salariu (sau asa era prin tarile cu apa calda pe unde am mai fost).
Sa zicem intre 10,000-13,000 / luna. Apoi, citesti cerintele si vezi ca se cauta 6 lucruri si experienta intre 3-5 ani.
Daca stii 3 lucuri si ai 3 ani de experienta, te astepti la plaja de jos a salariului si stii unde poti ajunge dupa 1-2 ani in postul respectiv.
Daca stii 5 lucruri si ai 5 ani de experienta, deja te astepti la maximul oferit (in cazul in care treci de interviu).
Daca pe jobul actual ai deja mai mult, nu mai aplici.
Simple.
Fazele astea cu recrutarea în România zici că e indigo cu imobiliarele.
– în anunț e una, când ajungi acolo e alta
– descriere misterioasă și vagă, dar pune ceva acolo total fals ca să te facă să suni
– nu îți zice în anunț care-i prețul, trebuie să stai să te fâstâcești și să te vezi cu omul pentru că speră că te combină el la fața locului din vorbe
– zero respect pentru timpul omului, da boss, terenul am zis că e în zona aia, dar mai mergi 5 km tot în față
Oh, acostari de pe Linkedin cu „x firma doreste un SEO god pentru nus’ ce cacat abunda si intr-o tara cu pretentii de multa apa calda”. Si, desi teoretic au vazut ce fac (ca de aia ma contacteaza pe chestii legate de medical SEO), exact cum spui, ti se da link catre nus’ ce cacat de aplicatie, unde sa urci iar ca boul CV si alea alea.
Am mai muscat de 2-3 ori, desi nu simt nevoia sa fac naveta spre Manhattan, dar, cica acum te mai lasa lumea si remote. Dar, dupa pierdut niste minute amboulea, am renuntat.
Cum spunea alt comentator, raspund cu ceva de genul „interesata doar pe varianta work from home” si asa scap de ei, ca inca mai doresc oameni care sa stea la birou (ceea ce eu nu doresc). Daca iese oportunitatea sa facem si munca de acasa, salariile aici pe SEO oricum sunt mari.
Acu’ in alta dezordine de idei … cu 3 clienti stabili faci salariul de acasa, fara sa te mai futa nimeni la cap …
Eu nu inteleg de ce va pierdeti vremea cu interviuri si discutat fara o „recomandare” de la cineva care e deja acolo. Nici intern nu are rost sa aplici pentru alta pozitie daca nu primesti „o invitatie”. Asa functioneaza toate firmele si de stat si corporatii, cel putin in Romania, cu foarte mici exceptii.
Asta am vazut de la pozitii de pus marfa in raft pana la middle si upper management (director BPO).
N-as numi asta „pile”, „spaga”, ci pur si simplu asta
Iar toate firmele se plang ca nu gasesc oameni pe care sa-i angajeze.
N-as numi asta “pile”, “spaga”, facute cu buna stiinta, ci pur si simplu asa functioneaza lumea asta, din pacate, nu pe competente.
De mai bine de zece ani șterg fără să citesc „propunerile” care „uită” să precizeze range-ul salarial. Sincer, dacă nu vorbim de entry level, să trimiti un job description nesolicitat fără să dai măcar vreo idee cât ar fi leafa, e de căcat.
astea-s pronleme corporatriste
Mda. Ca angajator mai mic am invatat ca dragostea cu de a sila nu se poate. Nu imi plac mercenarii care se muta pentru fiecare 100 de euro in plus. Asa ca fac lucrurile simple. Afisez salariul peste tot si ma cauta ei. E cea mai buna varianta. La fel, daca esti mic trebuie sa platesti mai bine ca altfel nu sta nimeni bun la tine. Asa ca la mine functioneaza foarte bine afisarea salariului si salariu peste medie. Un singur om am pierdut in 3 ani si din buttom 20%. Si mai am un defect, conteaza la fel de mult nivelul general de cultura/inteligenta, motivatie decat partea tehnica. Sunt satul de tot felul de mici dumnezei care odata pusi in productie nu erau in stare sa inteleaga un overview pe proiect.
da si tu un link catre pagina ta. nu de alta, dar firme ca a ta sunt rare. ai sanse ca sa te recomande oamenii care dau de tine.
Aici e destul de simpla situatia de ansamblu. E ca mitul Asiei de Est printre Pick Up Artists din SUA. Ca orice obez hidos si imputit isi poate gasi o piesă bombă doar pentru că e american și are dolari.
Cam așa e treaba și cu multe firme de 2 lei din afara. Au auzit că aici poți angaja rockstars în programare pe bani de semințe, iar restul firmei o plătești cu minimul pe economie.
Era adevarat acum 8-10 ani. Azi, programatorii buni ramași în aici au motive personale care îi leagă de țară (gen nevasta, copii, situatii in familie, boli cronice neacoperite de asiguratorii din vest).
Asta înseamnă ca nu vor sta 12+ ore la muncă, cum făceau în tinerețe.
Au mai ramas și cei împământeniți în vreun post călduț, cu salariu „ca afară” și grad mare, pentru care nu merită efortul relocării.
In rest, sa zicem ca n-au ramas tocmai cei mai geniali dintre programatori.
Asa ca per total: „ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim”.
Iar realitatea este că 95% dintre joburile astea din România țin de mentenanța unor aplicații din anii 90, pe care s-au săturat vesticii să le întrețină, pline de memory leaks, excepții și interpretari dubioase ale buzzword-urilor din programare de pe vremea când Teora încă traducea cărți de IT.
Aplicații unde orice fix nontrivial înseamnă 2 săptămâni de ședințe și retestarea a 3/4 din program.
50% din mailurile de recrutare pe care le primesc sunt de la diverse firme care-s cel mai usor descrise ca fiind cazinouri online, 25% de la firme care fac soft financiar si, rareori, cate ceva de la vreo firma de automatizari.
Firmele mari, cu staif si renume, care chiar activeaza la noi (ex.: FANG, Adobe, Microsoft, IBM) fie recruteaza direct din facultate, fie apeleaza la agentii de subcontractori/temp work din RO.
Intr-un fel e ca pe tinder, unde 75% dintre tipe sunt obeze feministe frustrate și restul de 25% par de treabă dar au poze vechi de 10 ani și schelete în dulap.
Recrutarea în IT este o reflexie a nivelului angajaților care sunt recrutați, a nivelului facultăților care pregătesc ITsti etc.
Dezvolt imediat după „disclaimer”: lucrez în domeniu de peste 20 de ani, am pornit angajat intr-o firma de câteva persoane la începutul anilor 2000 și am ajuns în timp intr-o multinațională (doar 2 schimbări de companie în acești 20 si ceva de ani). Am scris cod vreo 10 ani, restul management, (echipe și clienți).
Între timp, interviuri și mentoring/coaching stagiari. Aici am observat cel mai evident cum, odată cu trecerea timpului, pregătirea și calitatea noilor intrați în domeniu scade de la an la an, în schimb pretențiile financiare cresc invers proporțional (plm, până la urmă e cerere și ofertă, dar totuși… ).
Mitul „românilor buni ITsti”, salariile peste medie, statutul de țară membra UE (Safe Harbour, GDPR) au făcut meseria de ITst dorită/căutată și au produs un procent mare de „vomitători de cod”, mercenari perfecți în echipele mari, pierduți printre cei câțiva care chiar știu cu ce se mănâncă fără să caute pe stackoverflow, dar care sunt facturați clienților și care produc cifră de afaceri și marjă de profit de multe ori mai mare decât cei care știu meserie cum trebuie.
În condițiile astea, nici resursele umane nu au nevoie să se dea prea mult peste cap: trimis un catralion de mail-uri, agățat câțiva, împachetat frumos (în multe cazuri diferențele sunt de genul: avem fructe de 3 feluri, ceilalți au numai mere și banane, avem masa de ping-pong față de alții care au de fussball etc.). Oricum e deficit, în majoritatea cazurilor se facturează la volum, așa că orice prind e binevenit că nu se cade să spună HR-ul „sorry șefu, nu am găsit pt că am cautat doar crème de la crème”, pt că știu și ei că merge și cu cei asa și-așa (sau uneori numai așa, fără și-așa). Deci, de ce să se dea peste cap dacă sunt evaluați după nr. de angajări? Iar dacă ăsta e șablonul, cu el ajung și la cel cu experiență, care știe meserie și care sunt șanse mari să se scârbească instant. -1 în marea de scriitori de cod.
Cu stackoverflow e o relatie complicata.
E adevarat: simplifica mult procesul si te cam invita sa nu gandesti. Iar multi juniori asta si fac.
Dar poate fi si foarte util atunci cand dai peste vreo tampenie nedocumentata si vezi ca s-au lovit si altii de ea.
Oricum vine acum github copilot, un tool care face cam acelasi lucru: vomita cod in mod artificial inteligent. Sa vezi ce frumos va fi sa faci debug pe cod copy-pasted de un AI.
Iar pretentiile financiare au crescut odata cu cresterea costurilor de trai. La primul job, prin 2009, eram plătit cu 1900 de lei pe lună. In 2021 nu știu unde ai putea trăi decent cu aceeași sumă. Poate doar undeva la țară.
Juniorul care aleargă la stackoverflow înainte de a-și întreba colegul experimentat din echipă (pt ca extrem de rar e doar echipă de juniori) are toate șansele să se devină un scriitor de cod, nicidecum un programator. Informația de acolo nu se ia cu Copy-Paste ca să termine repede și să arate cât de mult progress realizează. Indicat e să o rumege ca să și priceapă ceva, iar juniorul rar are capacitatea asta.
Legat de costurile de zi cu zi, de acord că au crescut, totuși au crescut și pentru ITst și pentru inginer și pentru chimist și pentru strungar. Și puține (dacă nu niciunul) sunt domeniile unde creșterea a fost așa de accelerată. Iar creșterea nu este în simetrie cu plus-valoarea adusa de ITsti, ci bazată pe bulă și pe faptul că oricum compania va face profit „la volum” (ceva de genul: punem 5 felii de parizer pe pizza, în loc de 3 felii de mușchi file).
În plus, nivelul salarial ridicat le dă oamenilor impresie că sunt valoroși în comparație cu amicii lor absolvenți ai facultății de Geografie, le gâdilă ego-ul și de aici și atitudinea de căcat că ei au pus coada la prună.
Ca fost junior, angajat cand nu exista stackoverflow, pot sa-ti spun care e mentalitatea (care nu s-a schimbat chiar asa de mult, doar ca nu mai sunt „inca 20 ca tine la usa”).
Poate in SUA e altfel, dar la noi patronul / CEO-ul local se asteaptă de la tine ca, proaspăt venit de pe băncile facultății, să fii tobă de programare și să repari probleme majore după primele 3 luni de probă. Dacă nu, pierzi job-ul, cel mai des prin demisie „de comun acord”. Asta înseamnă fără șomaj, fără asigurare medicală.
Dacă refuzi, vine desfacerea disciplinara a contractului. Multă baftă ca puștan de 19 ani să dai în judecată firma pentru că… Ce? Că te-au dat afară fiindcă n-ai experiență și nu ți-ai îndeplinit sarcinile?
Si atunci, pui in balanță ca junior. Merg să-l întreb pe senior care pare cam nervos, sau caut mai întâi o soluție în altă parte și abia APOI merg la senior?
Și așa dadeam mai întâi fuga pe repo-urile cu cărți de algoritmică și programare piratate, găseam o soluție posibilă, o testam și după aia mergeam la senior cu întrebarea.
Ar fi bun un buton de edit. Acum la 30 de ani stiu ca e o tactica de speriat pustii tineri si fara experienta. Concedierea pe motiv de necorespundere profesionala e dificil de demonstrat in instanta, si e „vina” ta ca angajator ca ai semnat contract pe perioada nedeterminata cu cineva despre care stiai ca nu are experienta.
Dar, iarasi, la 19-23 de ani nu prea stii toate chestiile astea. Si in plus vrei sa lasi o impresie buna, nu una proasta. Iar in Romania, daca intrebi esti prost.
@capsuna: hai sa o luam si altfel. oamenii folosesc stackoverflow pt ca a rezolvat o problema foarte mare: mergeai la seniori sa intrebi si te flituiau(cel mult iti raspundeau cu rtfm), cautai pe net si dadeai doar de forumuri unde era clasica problema ca in loc de raspunsuri prindeai certuri intre membri… asa ca asta cu votatul unui raspuns si afisarea lui imediat dupa problema a rezolvat multe.
da, oamenii nu mai gandesc asa de mult, dar rezolva mai rapid problemele mici. si de cele mai multe ori sunt probleme mici de rezolvat.
toti viseaza algoritmi complecsi, dar de rezolvat de obicei e doar un if scris gresit.
sunt satul si eu de ce vad ca se da la interviuri(sa stii sa mergi cu racheta spatiala), dar la jobul efectiv doar vei plimba o trotineta.
Ai dreptate in totalitate, mi-am facut cont pe LinkedIn ca aveam de implementat intr-un proiect logarea cu LinkedIn… n-am scris nimic la pofil in afara de nume, unde lucrez, ce lucrez… nici macar poza n-am, nu tu experienta in piata muncii… primesc minim 2-3 mesaje pe saptamana care ma invita in proiecte noi foarte interesante… raspund frumos… „Putem sa revenim peste cateva lui?”… ok
Cum functioneaza linkedin ul asta? As putea sa ma dau anonim? Fara nume si prenume ca nu vreau sa stie oricine unde lucrez, prefer un low profile.
A doua chestiune, ce recomandari sunt pentru recrutare in Franta. Pe IT. Site-uri, orice.
Corporatia #1 la care am lucrat:
– voiau sa ma trimita la un client pentru un proiect. Mai vorbeam in acelasi timp cu 2 companii despre aceeasi pozitie la acelasi client pe acelasi proiect
– la plecare tipa de la HR mi-a zis ca i se pare complicata piata de programatori momentan si ca spera sa se sparga bula asta ca sa ajunga salariile din nou la un nivel normal.
– din feedback-ul tau anual, 40% era reprezentat de promptitudinea cu care ti-ai pontat orele. Nu capacitatea de invatare, nu ce ai rezolvat, nu cum ai colaborat.
Compania #2:
– din feedback-ul anual, felul in care te-ai marketat in companie de-a lungul anului prin activitati extra conteaza cam 50%.
Deduc de aici ca nu performanta e incurajata, ci confortul si mediocritatea. Adica e ok s-o dai in bara pe proiect pentru ca esti submediocru sau daca nu ai colaborat frumos cu clientul, dar esti cool daca pontezi la timp sau apari pe teams ca pui poze la concursuri de animalite sau baking sau faci un webinar despre o chestie pe care a facut oricum altcineva pe udemy sau youtube.