Citind câţi bani vrea SRR din reclame mi-am adus aminte de o experienţă personală cu postul public de radiodifuziune.
Primul lucru de care te loveşti este imensitatea institutiei. Ditai clădirea! Portari, controlori, şoferi, maşini, redactori. Un furnicar!
După ce treci de asta şi nu te pierzi pe culoarele care miros a formol şi a moarte (aş vrea să fie o exagerare, dar nu e, media de vârstă în SRR bate spre sută) ajungi în biroul unde ai treabă. Unde sunt 6 oameni. 5 băbăciuni trecute de a 3 tinereţe şi fata care ne chemase. Toate 6 lucrau la aceeaşi emisiune de divertisment pentru tineret. Emisiune care avea o durată de 30 minute. Toată lumea muncea, una căuta pe magnetofon un fond sonor (suntem în anul 2000, totuşi) şi tăia nervoasă la bandă, celelalte băbăciuni îşi făceau de lucru printre dosare şi ziare. Noi (eu, redactoriţa care ne chemase şi partenera mea) repetam ce aveam de spus. Hai la emisie. Iar culoare nesfârşite, iar etaje, iar lifturi cu acces şi cu liftiere. Intrăm în unul din studiouri. 10 oameni prezenţi pe lângă noi. Una din babe face introducerea (un text relativ plictisitor şi sforăitor), după care gagica noastră şi noi doi. Oameni în regia de emisie, oameni la uşa studioului. Totul pentru un rahat de emisiune de 30 de minute. Tipa care ne-a invitat avea să plece pentru că, deşi muncea de 3 luni la SRR, nu avea un post al ei şi, mare atenţie aici, aştepta să iasă la pensie una din cele 5 băbăciuni cu care stătea în birou. Care la un moment dat s-a hotărât să mai rămână, aşa că fata era în plus. După un stagiu la o revistă de telecom, avea o să zbughească în Franţa şi să nu mai revină vreodată.
Problema la SRR, ca şi la TVR, e că nu îi pasă nimănui. Toţi o freacă la mare artă, toţi sunt pila cuiva, toţi sunt muncitori pe bani de la stat. Şi sunt mulţi, ca să nu se observe incompetenţa.
Pe de alta parte, Antena Satelor rulează! Muzica e tolerabila si emisiunile nu au acel grad de bagpulism si nesimtire de la EuropaFm sau de la radiourile comerciale.
Oh, da, viata grea si pe astia. Intr-un post de FM realizatorul face „butoane’ si „spiciul”, la ei e nevoie de 10 oameni pentru a deservi un rahat de emisiune. Dar le merge, pentru ca nimeni nu intra serios in ei. sa vezi atunci curatenie. Toti stim ce e pe acolo, cei care ar putea face respectiva „curatenie” stiu, dar ramanem la faza la care noi latram si ei isi vad de treaba lor. Mai trece o luna .. mai vine un salariu ..
ohohohoo..si inca ce salariu .. o amika de’a mea de la radio constanta, reporter de teren dar care nu va imaginati ca sta 12 ore sau munceste pe branci ci are un program lejer castiga la radio constanta 18 milioane. E angajata de un an si ceva.
Reversul.. posturile comerciale: o amica de la un post din primele 3 are 7 mil 500 ,redacteaza prezinta alearga pe teren.
Asta e.. meserie la stat sa ai
:)) Până acum te-ai legat mai mult de online şi de prin, văd că treci şi la radio – tv… :)) Presimt că ai să îţi faci şi mai mulţi prieteni! :))
O sa va spun si eu o intamplare reala despre sediul radioului. In vara lui 2006 aranjasem o intalnire cu Florian Pittis, care m-a invitat la Radio3net. Am intrat in cladire care e o imensitate, exact asa cum o descrie Zoso si pastreaza inca adiere de comunism. Atat in atmosfera, cat si in purtarea angajatilor, fapt de care aveam sa ma conving foarte curand.
M-am dus la portar si i-am spus ca merg la Radio3net, la Pittis. Aratati-mi buletinul sau cartea de identitate. Nu am actele la mine. Atunci nu puteti intra. De ce? Masuri de securitate. Pai, puteti sa ma controlati in geanta, nu am decat o carte si o agenda. Nu conteaza, nu aveti buletin, nu intrati. Deci, daca vine un terorist cu geanta plina de explozibil, dar are buletin, pe ala il lasati sa intre. Lasati mistourile, nu se intra fara buletin. Sunati la dl. Pittis, sa va confirme ca ma asteapta. Nu ma intereseaza, nu se intra fara buletin. Pana la urma am sunat eu si apoi l-am dat la telefon pe Maria Sa portarul.
Ce credeti ca s-a intamplat? A reusit directorul postului Radio3net sa il induplece pe Majestatea Sa sa imi permita sa urc? As! A trebuit sa coboare Pittis, in persoana. Asadar, regula de aur a institutiilor comuniste, „portarul si secretarele rulez”, functiona inca pe acolo, cel putin pe jumatate. Despre secretare nu stiu nimic…
mdeah, poate ar trebui amintit si de firma de recuperare angajata de srr, care a instiintat toate firmele ca au de platit taxa radio pe persoana juridica, ca pe persoana fizica oricum era platita de toata lumea, care este
am ramas tare surprins vazand ultimele cifre de audienta radio, unde Radio Romania are o audienta foarte buna… facand abstractie de sistemul gen mamut, personal am un respect deosebit pe Andrei Partos si Paul Grigoriu, care sunt 2 mari oameni de radio;
Eu in 18 ani de cand lucrez la radio nu stiu sa fi fost vreodata portar la intrarea in institutie. Poate jandarm. Iar astia functioneaza dupa regulamentul jandarmeriei. Accesul in institutie se face pe baza unui bon de intrare semnat de redactorul sau realizatorul emisiunii la care esti invitat. Jandarmii care au in obiectiv paza radioului sunt obligati sa legitimeze pe orice invitat care intra in SRR. Liftiera a existat o perioada scurta pe vremea PDG-ului de trista amintire, Dragos Seuleanu si doar la liftul de protocol.
OK, Claudiu, atunci era un jandarm care arata a portar si se purta ca un zbir. Si tie ti se pare inteligent sistemul asta de acces, cu bonul semnat de redactor, realizator sau director, care trebuie sa vina si sa te ia de la intrare?
ascult radio romania. e un post care promoveaza valori ca si multe din filmele de la tvr de altfel. am vazut la filme misto la tvr in special cele de noaptea…super tari!
…Ar fi de ras, de n-ar fi de…deplans. S-au „tocat” si se (mai) „toaca” si multi bani acolo, inutil…, de la emisiuni la persoane si/sau dotari. Am „tangentiat” cu Radioul in vremea lu’ Seuleanu (mai stie cineva cat isi ‘trasese’ salariu si prime maharu’, ca doar era pe mosia lu’ ma-sa?!…), cand multe din istorisirile tale, Zoso, le-am regasit vizual. Mirosul pestrit si vopseaua sleioasa de pe…multe (intrarea, plina de praf si zidurile mizere) erau cele ce te „loveau” din start.
Si anul trecut tot asa se intra, cobora directorul sau…la cine mergeai, sa dea OK-ul jandarmului. Legitimarea jandarmului, totusi…, e o institutie; venisera niste rromi, prin vara, care vroiau s-o cheme la nunta pe o cantareata de muzica poplara, cu catel…cu puradel…etc, „sa intru’-n emisiune, mancat’as, sa-i zâc io…”. Totusi…
Dincolo de toate, sunt si multi profesionisti la Radioul public, oameni foarte dedicati meseriei lor (indiferent ca sunt in contact direct cu ascultatorul sau nu…), adevarati „meseriasi”, la toate posturile care apartin de Radio Romania. Daca sunt nr 1, poate n-au ajuns chiar degeaba…
Antena Satelor ruleaza, pentru ca oamenii aia chiar stiu sa fie aproape de ideea oamenilor de la tara si vibreaza la ceea ce isi doresc ei!
P.S. Sa nu va aud cu chestii de genul: DA E SI GREU SA II MULTUMESTI PE TARANII AIA! Ca av pun pe voi sa ii multumiti si veti vedea ca nu reusiti!
pe mine ma deranjeaza altceva la radio romania… am o firma pe care nu am prea mare activitate si acum cateva zile am primit prin posta o somatie precum ca as avea de plata, in conformitate cu legea 41/1994, o taxa anuala de 120 ron pentru serviciul public de radiodifuziune, imputernicita sa colecteze aceasta taxa fiind firma BPO Solutions. mi se pare absurd sa platesc pentru un serviciu de care nu beneficiez in niciun fel…
Radio Romania Cultural au cateva emisiuni foarte faine si nici nu baga reclama la fiecare15 minute ca posturile comerciale.
Iar saitu’ Radio3Net e incredibil. Intrati sa vedeti cate mii de albume se pot asculta gratis!