Teoretic, orice film de Oscar are/ar putea avea „impact emoțional puternic”, pentru că altfel nu ar lua Oscar, cred.
Documentarele „FBI Files” sau „Forensic Detectives” au, pentru mine, „impact emoțional puternic”. (faptul că există nebuni, imprevizibili, mă sperie. Mă sperie mai mult decât boxerii din Lidl, de exemplu)
Am avut privilegiul să stau de vorbă cu marele Ion Lucian, când avea Teatrul „Excelsior”, iar pentru dânsul, Tom și Jerry au avut „impact emoțional puternic” pentru că, și mi-a spus într-un mod foarte revoltat, Cum de se uită copiii la desene animate unde un personaj dă în cap celuilalt personaj!? Unde au ajuns desenele animate, ce învață copiii din ele?
De când mi-a spus Ion Lucian acest fapt, nu am mai putut vedea Tom si Jerry cu aceiași ochi. Ce mai, nici nu mai pot să urmăresc Tom și Jerry, că numai asta văd: cum își dau în cap unul altuia.
(Trebuie să revin cu text special; o jumătatate de oră de vorbă cu Ion Lucian merită un text special.)
Săptămâna aceasta am revăzut trei filme. La prima vizionare au avut „impact emoțional puternic”; urmărindu-le de mai multe ori am început să văd prin ele, să înțeleg de ce am avut trăirile acelea.
Time Machine (2002)
E cotat prost pe rottentomatoes, dar pentru mine „are ceva”.
Many things have changed from both the famous source material and the 1960 feature by George Pal that simply aren’t as amusing.
Am văzut și varianta din 1960. Îmi place mai mult varianta din 2002.
Asta și pentru că a luat în calcul teoriile schimbate despre călătoria în timp – care spun că nu te poți întoarce în timp, poți doar călători înainte. „Ce a fost nu se mai întoarce” e un concept adoptat de fizica modernă, iar acest lucru apare în film. Dacă în 1960 eroul se întoarce în timpul lui, în versiunea din 2002 omul nostru nu se mai poate întoarce.
Această „despărțire de tot”, „pierderea definitivă a trecutului”, pentru mine a avut/are un impact emoțional puternic. Realizarea că nimic nu contează, că oricum totul trece, totul se pierde, nimic nu se mai întoarce… pentru mine e ceva foarte aiurea. Atunci ce dracu’ fac cu ăia jde tera unde tot scanez prostii, dacă nimic nu contează?
Am revăzut filmul, că poate s-a schimbat ceva din 2002 și până acum… Nu. Am aceeași reacție față de film și față de erou. Un erou rămas singur printre străini, forțat să accepte o realitate pe care nu și-ar fi dorit-o la acel moment.
–
Jack the Ripper (TV Mini Series 1988)
L-am văzut la TV, știu că eram, pe românește, căcat pe mine de frică. Se făceau și glume prin casă, „jump scares”, iar asta a contribuit la frica mea de acest film.
L-am revăzut săptămâna aceasta, barbarizat, tăiat de la formatul TV 4/3 la format HD 16/9, unde… Mă, de ce trebuie toți… a întrebat cineva regizorul sau cameramanul dacă e ok să îi tai lui Michael Caine pălăria? S-a umplut de filme 4/3 retaiate de toți afonii la 16/9, să mulțumească publicul cu televizoare noi. Film făcut pentru TV 4/3, pe vremea cand erau TV-uri mici, tăiat la 16/9 în era ecranelor de 2 metri. Are capul actorului 1,7 metri, că nu au putut să reîncadreze altfel. O barbarie, o mizerie! Un film trebuie văzut așa cum l-a aprobat regizorul! Am văzut filme de Hitchcock (de exemplu, Topaz) tăiate de la 4/3 la 16/9. Cum de și-a permis… cine?, să „corecteze” el munca lui Hitchcock!??? (sunt și seriale filmate în zilele noastre care parcă nu iau în calcul că diagonala medie, „normală” a unui TV e 1 metru. Bagă niste prim-planuri de le vezi părul din nas actorilor.)
Revenind… Jack the Ripper (TV Mini Series 1988). Nu m-a speriat ca în 1990, dar știu de ce a făcut-o atunci, de ce a avut impact maxim atunci: senzația de autentic. Incredibil cât de autentic pare filmul, cât de mult s-a muncit la senzația de autentic. Costume, zgomote, scene… s-a terminat filmul și parcă mă întorsesem dintr-o călătorie în Londra lui 1880. Am privit pe geam… „Stai, că sunt acasă, nu în Londra.”
–
Les Rivières pourpres (The Crimson Rivers) (2000)
Jean Reno, Vincent Cassel
Am descoperit filmul căutând să aud cât mai multă limbă franceză.
Filmul e filmat undeva aproape de zona unde am locuit peste 3 ani, așa că a avut și mai mult „impact emoțional puternic”. Atât de mult încât am căutat coloana sonoră, am pus-o pe telefon să o ascult din când în când.
Povestea e interesantă, plauzibilă. Faptul că e plauzibilă o face „cu impact emoțional puternic”.
Nu vreau să zic mai multe, pentru că e posibil ca voi să nu-l fi văzut încă (nu e un film foarte cunoscut, cred). Are și o continuare, dar nu am reușit să o găsesc.
Îmi place enorm Jean Reno, dar nici cu Vincent Cassel nu mi-e rușine. Cred că am sa îl includ în topul meu de actori francezi favoriți. (ca fapt divers, în film apare și tatăl lui Vincent Cassel, Jean-Pierre Cassel, un alt actor cunoscut, pe care l-am văzut în diverse filme)
ultimul screenshot e ca o antiteza la „Fericiți cei săraci cu duhul…”
Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăţia Cerurilor.” Cu aceasta încep poruncile Fericirilor sau poruncile adevăratei fericiri, nu ale fericirii pământeşti, iluzorii, trecătoare, după care, ca după o umbră, alergăm zadarnic toată viaţa, ci ale fericirii adevărate, depline şi veşnice, al cărei început l-a dezvăluit Însuşi Domnul pentru toţi creştinii în predica Sa de pe munte.
Later edit: un alt film cu impact emotional puternic, văzut la TVR1 acum 100 de ani, a fost The Thing (1982)
Comentariu cu aproape 1000 de likes: „Man, the practical effects used in this film outperforms many CGI based films today”
Si mie imi place mai mult varianta din 2002, probabil este de vina farmecul lui Guy Pearce si, sigur morlocul sef interpretat de Jeremy Irons (how I love this fellow, vocea lui este balsam pentru urechi). Apropo de voce, intr-un film cu motanul Garfield, parca, felina spunea despre vocea lui Morgan Freeman, ca ar dori sa se faca o saltea din vocea acestuia, sa se culce pe ea. Mrrr
Nu am vazut seria din 80, am sa o caut pentru Michael Caine.
Stiu ca Les Riviers Pourpres l-am vazut, interesant, dar sfarsitul mi s-a parut slabut
Les Riviers Pourpres II e o tampenie enorma. Cu calugari catolici care se lupta mai spectaculos decat calugarii shaolin.
Hai ma terminati-o cu balariile despre Tom si Jerry. Sunt super amuzante si cine vede altceva decat amuzament in ele sa se duca sa se caute la cap. Mai aveti sa incepeti sa judecati Cow & Chicken sau Dexter’s Lab.
..Nu pot sa desfac capacu’ de deasupra berii,
Ma sperii…
:)))
Ion Lucian este un imbecil, doar că n-o știe.
Să nu vezi umorul din Tom și Jerry înseamnă să fii mort pe dinăuntru.
Dexter’s Lab e DUMNEZEUL desenelor animate.
Ion Lucian a murit acum 10 ani, la aproape 90 de ani.
–
Dexter’s Lab e din cu totul alt registru fata de Tom&Jerry.
Despre umor, cel vazut de Ion Lucian si cel de azi, as vrea sa fac textul despre care spuneam mai sus.
„Ion Lucian a fost un actor român de comedie în film, radio, teatru, televiziune și voce, dramaturg, epigramist, director al teatrului Excelsior, societar de onoare al Teatrului Național București.
(…)
A fost, pe rând, actor la Teatrul Național București (1942-1945), Teatrul de Operetă Alhambra (1945-1947), Teatrul Municipal din București (1947-1952), Teatrul Actorului de film „C. Nottara” (1952-1956), Teatrul Municipal din București (1956-1960) și Teatrul de Comedie (1960-1964), director fondator al Teatrului „Ion Creangă” (1964-1972), actor la Teatrul de Comedie (1972-1990), director fondator și actor al Teatrului Excelsior (1990) și societar de onoare la Teatrul Național (cumul cu Excelsior) (din 2002).”
Nu am vorbit mai mult de jumatate de ora cu dânsul, dar a fost suficient sa incat sa imi schimbe cateva perspective asupra lucrurilor. Viziunea asupra umorului fiind una din ele.
De exemplu, poate si datorita lui Ion Lucian nu pot urmari niciodata festivalul de cringe numit iUmor…
@Cristici: s-a născut prost ș-a murit imbecil. A trecut prin viață ca gâsca prin apă.
Tom și Jerry, la fel ca și Looney Tunes, reprezintă o parodie asupra societății și moravurilor sale din perioada în care au fost create. Să spui despre ele că nu au umor sau sunt de nevăzut, este absurd cel puțin
@Cristici Ion Lucian a murit prost, asta e. Sigur in relatia cu ceea ce ti-a spus despre Tom si Jerry. Omul poate a fost un geniu in arta teatrului, asta nu inseamna ca e geniu in toate.
In viata trebuie sa ai ceva socuri emotionale ca sa poti sa traiesti, sa poti sa iti evaluezi limitele, nu putem fi toti feriti total de violenta si nici nu e indicat. Ca n-ar mai fi nimeni sa asomeze animalele sau sa ne opereze sau sa ne curete wc-urile. Acum 5 ani citisem ceva despre vizita unor copii de scoala generala la o gradina zoologica in Danemarca. Invatatoarea le spune – copii, avem noroc, a murit o girafa si ne-au propus si am fost de acord sa asistam la autopsie. Fara acordul parintilor – asa e societatea, fara plansete si alte prostii. Iar asta crede ca Tom si Jerry ne-a facut societatea mai proasta. De aia orice jeg de discriminat cu un cutit face legea in tot cartierul cu un cutit, ca sunteti toti panselute si ca asteptati sa va ajute politistul, care mai nou poate prin lege sa fie si din randul infractorilor reabilitati.
Tot atat de inteligent e sa spui ca jocurile video violente predispun la violenta. Sunt sigur ca aia in Afganistan, Irak, Siria au bagat CS toata viata lor.
Esti sigur ca stii despre cine vorbesti?
Am lasat sa va dati like-uri intre voi, fara sa spun exact ce a vrut sa zica Ion Lucian.
Poate revin cu text, unde am sa explic mai pe larg exact ce a vrut sa spuna. Eu l-am inteles de atunci, pentru ca eram deja in „dilema” umorului care coborase de la „Divertis” la „Vacanta Mare”.
Am lasat sa va dati like-uri intre voi, fara sa spun exact ce a vrut sa zica Ion Lucian.
Poate revin cu text, unde am sa explic mai pe larg exact ce a vrut sa spuna. Eu l-am inteles de atunci, pentru ca eram deja in “dilema” umorului care coborase de la “Divertis” la “Vacanta Mare”.
N am inteles nimic.
Problema lui 4/3 sau 16/9 este de raport intre lungime și înălțime(aspect ratio), nu de mărime, care poate fi oricât, în funcție de distanța de la care te uiți.
O imagine 4/3 întinsă pe un ecran 16/9 va fi ‘lată’.
Din acest motiv, pentru a se păstra aspectul fără a se pierde din imagine, se introduc două benzi laterale.
Există inclusiv varianta inversă, în care un film 16/9 se proiectează pe un ecran 4/3. În acest caz benzile vor fi sus și jos.
La fel cu părul din nas, e mai degrabă o problemă de rezoluție (1920*1080 vs 720*576) , că ecrane mari la cinema există dintotdeauna.
Orice televizor mai nou de 2008 știe să ia automat aspect ratio și să pună benzile alea (asta ca să nu mai mai zic de aplicațiile de tip VLC). Problema de care zice Cristi e că există imbecili care le taie ca să le satisfacă lor plăcerea de a nu vedea două benzi negre. Asta în condițiile în care un senzor de cameră de filmare are un aspect ratio de 4:3 (sau chiar 1:1 în cazul IMAX), iar tăierea la 16:9 a filmelor care „vin” în 16:9 by default e făcută în post producție.
Sunt case de film care iau filmul filmat pentru TV, sau film din anii 50, si il fac BluRay. Cum? Reincadrand 4/3 in 16/9, prin taiere sus/jos.
Atat de multa munca… si ii dai jumatate din picioarele lui Michael Caine. Serios, casa de film de prestigiu, serios ca asa faci!?
astept tehnologia ML sa transforme filmele 4/3 in 16/9 prin adaugare nu prin taiere
”Calvaire”. Film belgian (sau francez?). Un fel de ”Salo” dar mai mult pe partea psihologică decât pe gore. ”Possible Worlds” (2000) merită văzut. ”eXistenZ” și ”Videodrome” pentru că sunt mișto de tot. Bug din ”2006”. ”Naked Lunch” – neapărat; ecranizare după romanul lui Burroughs. Ecranizări după J. G. Ballard: ”Crash” și ”High Tower”. ”One Point O” și ”Kontroll” (ultimul e maghiar dar absolut superb – un fel de ”Fight Club” din Europa de Est. ”Soilent Green” e mișto. ”Pi”, ”The Machinist”, ”Memento”, Primer” (2006 parcă). ”Blade Runner” (ăla vechi, din 1982, nu chestia asta nouă).
”Brazil”, ”Spider”, ”Revolver”. ”Identity” e și el fain. ”Love Object” și ”Happiness” sunt cam pe aceeași temă. ”The Salton Sea” – absolut superb. ”The Quiet”, ”Spun”. ”Perfume: The Story of a Murderer” – ecranizare după romanul lui P. Suskind. ”Vanilla Sky” cu Tom Cruise. ”The Game” cu Michael Douglas. ”Falling Down” tot cu Michael Douglas dă clasă mai-noului ”Joker” salutându-l de prin 1995. Dacă vreți artistic-bizar uitați-vă la ”The Cook, the Thief, His Wife & Her Lover” și ”Holy Mountain”.
Lista faina, le-am vazut aproape pe toate si le aprob. Dar ce plm ai cu Blade Runner nou ? E o capodopera din cap in coada, la inaltimea clasicului din 80.
@Corector:
Era să uit de ”The Informers” (după un story de Bret Easton Ellis). Unul din usta mea de ”Top 10 movies to see until we die”.
Eu de BR-ul nou am fost foarte dezamăgit. Luat de sine stătător e OK. Ca parte din povestea inițială însă e un afront adus fanilor.
Iti recomand si „Adam’s apples”.
Prime și Los cronocrimenes sunt filme cu subiect Time travel, cu buget mic, dar foarte reușite. Falling Down are cojones, excelent. Și Abras Los Ojos, originalul, este foarte interesant. Scanner, apropo de Cronenberg. Da, Salton Sea e foarte bun, Val Kilmer este incredibil.
Multumim Razvan. Faina lista de filme, le-am vazut cam pe jumate o sa ma uit si la restul.
Vezi va am inceput sa le caut iar ca „Ecranizări după J. G. Ballard: … și ”High Tower” se numeste defapt „High-Rise 2015”
offtopic, am fost aseară la Zapada, ceai și dragoste, și mi s-a părut foarte bun, o comedie românească reușită. Va recomand, nu știu cât mai sta in cinema.
Ai gresit blog-ul, baiatul meu!
Filmele cu impact puternic emoțional pentru mine au fost The evil Dead și încă unul tot horror. Jocuri, Return to Castle Wolfenstein și pot adăuga și The Thing.
Brrr, deși am terminat Wolfenstein de vreo 3-4 ori cred că și acum m-ar infiora sunetele și acțiunea.
Ah, am uitat de muzica din Wolfenstein care face toată jmecheria, apropo de filmele românești
Incearca si Storm of the century (un aprox horror, e o mini serie) si The man from earth din 2007. Nu sunt foarte cunoscute sau apreciate, dar sunt interesante.
Am vrut sa vad daca zice cineva de Man from Earth. Not disappointed. Mi-ati facut ziua mai buna.
Am intrat aici cautand asta. Acum ziua a devenit mai buna.
Zicea cineva mai sus de Primer. Daca v-a placut, o sa va placa si Coherence (2014).
Arest (2019)
Requiem for a Dream – asta e unul dintre putinele filme pe care m-am incapatanat sa le vad, este monstruos de bun, dar nu l-as mai putea revedea nici platita. Un alt fel de „horror”, de data asta emotional.
Tom & Jerry nu cred ca incita la violenta. Sau cel putin nu m-a incitat pe mine, pe fie-mea etc. La fel si Road Runner sau alte desene din perioada respectiva.
Au, alt film puternic, pe care nu il pot vedea nici eu a doua oara. Si nu din cauza scenelor, ace si chestii, ci din cauza „puterii mentale” a caracterelor.
Lumea spune ca e „hot”, si e, dar eu nu prea mai pot sa o vad prea „hot” dupa acel rol, atat de bine l-a jucat. Ellen Burstyn, iar, joc incredibil de bun.
Am fost avertizat sa nu-l vad, si nu am ascultat.
Foarte puternic film, extrem de bine jucat, extrem de puternic.
A fost si primul meu contact cu Jennifer Connelly.
–
Bine, textul meu e despre filme care nu pare sa provoace „impact emotional puternic”, dar mie mi-au provocat. Din alte motive decat cele clasice, pentru care se marcheaza filmele ca fiind cu impact emotional puternic.
Te sperie boxerii din Lidl?! Asta explica multe…
The Shining (1980)
Silence of the lambs (1991)
The Devil’s Advocate (1997)
Magnolia, un rol atipic pentru Tom Cruise, oarecum m-am regasit in relatia fiu-parinte. As good as it gets, cu Jack Nicholson.
1. Ion Lucian si desenele animate: Tom si Jerry au fost creati inainte de aparitia televiziunii. Pe atunci lumea vedea desene animate (si alte chestii precum stiri) la cinematograf inainte de un „full feature film”. Ele nu erau destinate neaparat copiilor. Eu sunt fan Looney Tunes (din aceeasi perioada) si unele din ele fie erau propaganda pro-razboi fie luau in bascalie restrictiile de circulatie si stingerea care erau impuse in anii de razboi. Copiii nu cred ca intelegeau aluziile alea. De fapt ma mir ca Ion Lucian nu stia cum sta treaba, ca prinsese perioada aia.
2. The Time Machine (2002) e un film mult mai bun decat cartea si filmul ungurului. Cartea e propaganda comunista care in sec. XXI e usor puerila si, oricum, in Metropolis e realizata mai bine. Filmul lui Pal se bazeaza prea mult pe angoasa generata de amenintarea nucleara. In filmul din 2002, momentul cand Irons ii explica lui Pearce de ce nu isi poate aduce prietena inapoi utilizand masina timpului face toti banii, te pune pe ganduri, te face sa iti reevaluezi toate regretele referitoare la trecut.
3. Jack the Ripper din 1988 are 2 mari avantaje: e miniserie si e britanica. Poate explora in pas lejer si cu avantajul cunoscatorului nu doar cazul Spintecatorului ci intreg climatul epocii si asta il face fascinant.
4. Filmul frantuzesc nu il stiu dar Vincent Cassel o babardea pe Monica Bellucci cand era bunaciune, deci omul e o legenda vie oricum.
Interstellar
Chained
10 Cloverfield Lane
Se7en. Cel puțin pentru mine, finalul a fost devastator.
Tom și Jerry este foarte bun pentru copiii de acum pentru că în viața reală exact asta se întâmplă, câinii și pisicile nu prea se împacă și-și dau în cap prin ogrăzile semisălbatice de prin România. Un exemplu: Cineva stă la casă unde are un câine&pisici și la un moment dat câinele a rupt un pisic mic pentru că așa a vrut el. Pe mine doar povestea m-a terorizat deși sunt matur și știu că se mai întîmplă chestii nasoale cu animale dar dacă vedea scena aia un copil care nu știe nimic despre animale, cam cum este ?
Am mai văzut la țară o chestie. Gospodărie cu multe păsări, animale… etc și copii. Cel mic și-a făcut un clan cu mâțele de prin ogradă și era foarte mândru de ele și într-o zi intru la ei în curte, văd un sac cu urme de sânge și-l întreb ce este în el. Cu lacrimi în ochi, mi-a zis că sunt două pisici care s-au dat la puii din ogradă și au trebuit să le omoare.
Da, Seven e de departe zguduitor!!!
Prima experienta 7 si ceva Airbnb a unei familii nu e cea asteptata, The Shining.
Si aia cu teroristu francez care are nevoie de chirurgie plastica, Fantoma de la opera.
Life Is Beautiful , The Iron Giant(e desen animat, unul din cele mai bune) si tata lor: Million Dollar Baby. Trebuie sa se termine prost, nu cu „binele invinge.”
„Life Is Beautiful” iar, un film pe care nu il pot vedea a doua oara. Am plans o data (si in timpul filmului, nu numai la final), nu pot plange la fiecare vizionare.
Click aici pentru Oscar: Roberto!!!
comentarii: „as an Italian: this is the most italian thing ever.”; „I want to thank my parents for giving me the best gift: the poverty” What a legend.
Link pentru alt Oscar
Daca am plans la el, atunci sa-i zicem pe numele original, La vita e bella. Unul din filmele caruia i-am dat 10 pe imdb.
Țin minte ca am văzut și eu “chestia” sau cum ii spunea in romana. Eram la țara, la varul meu și am văzut-o intr-o vineri noaptea ca atunci dădea TVR cele mai tari filme.
e un film cam de groază cu un ceva dubios care atacă lumea într-un tren, noaptea și nimeni nu-l vede?!
dacă e ăla, cred că am văzut și eu o parte. eram destul de mică. n-am mai putut să-l văd și am vrut să plec din camera părinților (unde era televizorul), dar n-am avut curajul să străbat aproape tot apartamentul până în ”camera copiilor”. am petrecut restul filmului sub plapumă, cu degetele în urechi.
@Ab – NU, actiunea din The Thing se petrece intr-o statiune de cercetare din Arctica.
@Cristici -Incearca sa dai o sansa la Martyrs (cel frantuzesc) si Oldboy (cel corean).
Horror express-Cu Christopher Lee.Tradus la noi ” Expresul groazei”
Mai joaca si Telly Savalas.
The Thing e cu Kurt Russell, regia John Carpenter.
AB, stiam eu ca am uitat ceva. „Horror express„, da. Foarte puternic „impact emotional” si acela.
Incearca si El hoyo (The Platform), mai nou.
pe mine „neguțătorul din veneția” m-a dat peste cap.
filmul în sine nu e fascinant, nici actorii senzaționali, dar Al Pacino în Shyloc e fabulos. ultima scenă, fix înainte să înceapă genericul e ….. expresia personajului m-a rupt. cred că e singurul, sau oricum, printre foarte puținele filme pe care n-am putut să le revăd fix din cauza acelei scene.
Threads (BBC, 1984), eu cred că și cel mai înrăit taliban l.ar simți direct în stomac
Dancer in the Dark. Devastator. Nu am avut puterea sa-l mai revad. Pe Bjork o iubesc din tot sufletul – este o artista absoluta, iar von Trier stie sa scoata fiecare fibra de emotie din orice spectator, oricat de sceptic, critic sau apatic ar fi.
apropos de von Thier, pe mine ”breaking the waves” m-a făcut muci, spre deosebire de ”dogville”.
Avand in vedere varsta relativ frageda (si poate fiindca l-am vazut seara „la video” la un coleg si dupa aia am avut de mers acasa pe intuneric) „Cujo” a fost un film cu impact extrem de puternic.
Altfel atat filmele cat mai ales atmosfera: Razboiul Stelelor pe spate, la 2m de ecran , sau Blade Runner calare pe balustrada scarii cinematografului. Se intampla inainte de 89 si filmele astea rulau la cinema de obicei 1-2 zile, in loc de o saptamana.
Bonus: niste filme cu impact emotional EXTREM de puternic erau alea „educative” si „de protectia muncii”, in care vedeai prese hidraulice cu resturi de sange de la nenorocitul care si-a prins capul sau niste cioturi carbonizate care fusesera copii cu cateva zile inainte.
Ultimul serial cu impact emotional: „Justified”. Primul sezon, clasic. Cred ca se gaseste pe AXN, cu numele „Lege si Dreptate”. Serial desene animate: „Invincible” .
Sunt asa de putine pentru ca nu urmaresc in mod special genul asta de filme.
Mie Vincent Cassel mi s-a părut mereu mai actor decât Jean Reno, inclusiv în filmul ăla. Reno a avut noroc de câteva roluri în filme destinate publicului larg, recte mai ușurele, accesibile pentru oricine. Și asta a fost, marketing servit. Desigur, asta nu înseamnă că este un actor slab, nici pe departe.
Da. Am avut retinere sa scriu asta, dar gandesc ca tine: e mai actor Vincent Cassel.
Era un serial pe pro demult, Millennium, cu tipul ăla serios, bishop din alien.. Are câteva episoade care au avut un impact major emoțional, in special in sezonul 2. Foarte dark, dar câteodată amuzant. In fiecare an urmăresc episodul de Halloween, de ex. , are o atmosferă aparte
Interesant că există o pandemie in finalul sezonului. Exact ce trăim noi acum.
Interstellar
si rollercoaster emotional Forrest Gump
Eraserhead.
Puerilă observația apropo de Tom și Jerry. Gen ok boomer.
The Road 2009
The Thing from Another World 1951
Pentru mine Schindler’s List a fost singurul „film cu puternic impact emoțional” pe care l-am vazut… din cateva sute de filme vechi si noi.
Bre….apropo de impact emotional, am aduntat si eu doua filme românești nedreptățite de vreme si referințele academice:
„Câini” (2016)
si
„Tata mută munții” (2021)
Bestiale ambele.
Hint:
„Știu pă ce stă căpușele, că nu m-am născut la Paris”