A ajuns la maturitate o generație care a crescut diferit de restul țării. Primii campioni au tranziției aveau copii mici în 1990 sau i-au făcut după și le-au oferit tot ce au putut. Copiii ăștia au ajuns acum mari și cuvântează pe net despre lucruri care lor li se par normale, și o fac într-un mod în care ilustrează foarte bine că părinții erau ocupați să facă bani, nu și să le oferte o educație dincolo de ce oferă școala.
Am văzut frecvent maimuțici de 20-25 ani spunând "dar cum să nu ai bani să mergi în Tulum" sau "dar cum să nu ai timp să mergi la sală". Am văzut maimuțici primind de-a gata case sau afaceri dând din umeri și întrebându-se de ce se bagă oamenii la credite, ce, părinții lor nu le fac cadouri din astea. Am văzut maimuțici lucrând la afacerea lui tati, venind câteva ore la birou, cât să bea o cafea și să bârfească un pic, apoi plecând spre chestii mai plăcute, că așa sunt joburile, relaxante.
Și avem și faze de genul ăsta:
- tanti cu un job care nu îi ocupă mai mult de 4 ore având două bone pentru copii. pentru că ea e ocupată cu…chestii.
- fotomodel cu bonă din afară.
- o tanti cu singur talent sâni imenși vorbind despre cât de greu i-a fost la început.
Și fazele astea sunt cu atât mai deranjante cu cât se vede cu ochiul liber că nu produc ei, privilegiații, banii pentru chestiile astea. Ești singura secretară de la afacerea lu’ tati care are A5 nou, nu crezi că e ceva aici? Ești singura studentă de la tine din clasă care își construiește casă cu etaj pe un teren de 1.000mp, ceilalți colegi de ce oare nu o fac?
Nu sunt pentru ascunsul statusului, dar e deranjantă atitudinea asta de “dar tu de ce nu ai, că mie mi-a dat tati”.
Păi tu îi vezi doar pe ăștia. Sunt extrem de puțini care fac asta, merg la Tulum sau au X6. Viața e cruntă pentru foarte mulți, abia își plătesc chiria în orașele mari și sunt nevoiți să meargă la muncă în Vest.
Sunt într-un mediu cu mulți oameni ok financiar și doar o prietenă știu că a mers în luna de miere în St. Barts. Și tipa e fff ok, lucrează de rupe și are 2 copii. Dar și are o vilă imensă.
man, de ce? de ce refuzi să gândești? ești obosit de lunea? ai probleme acasă? ce plm se întâmplă?
@Tziahs: ai și tu dreptate, cum lucrează o femeie cu curu’, nu lucrează 10 bărbați cu capu’. 🤣🤣🤣
Sorry, am avut un vis înfiorător și nu am putut dormi. Am visat că oamenii nu au voie să creadă în geografie. Măcar de o visam și eu pe Alina Ceușan.
Am terminat medicina in 2015 și acolo era la ordinea zilei chestia asta.
– copii de profesori care știau subiecte și rezultate înainte și care erau ascultați singuri la oral, versus câte 2 sau 3 cum era normal
– copii de profesori care erau bâtă dar furau bursa unora care abia se târau de la o luna la alta
– copii de afaceriști/ profesori UMF/ patroni de clinica de analize care in fiecare luna mergeau in China/Mexic/Australia/Milano la un shopping, concert, bălăceală etc. Și nu aveau note mai mici de 9 niciodată
– unii aveau totuși bunul simt sa nu vina cu mașina la facultate, majoritatea însă nu.
Nici nu mai are rost sa deschis subiectul ce a urmat după cu provirile la posturile la stat, la UMF etc. Acolo e pe dinastii sau ca in politica (amantlâcuri)
Sau politica si Secu.
Și ai rămas în România pentru că…? 🤔
Treaba cu tratamentul preferential al odraslelor de profesori e la absolut toate nivelurile in societate. E o mazga bizara care se activeaza by-default.
Ex: Tata era prof de sport la un liceu de top din Ro. Eu am intrat la un alt liceu, tot bun, dar nu de top top. Nu s-a putut sa raman acolo desi imi doream, am fost transferat cu sila, dupa primul semestru, la liceul unde era tata prof. Pe langa multe beneficii de-a lungul anilor, cel mai bizar a fost la BAC la proba de sport (de mentionat ca eu eram atletic si f probabil luam oricum nota maxima).
Dar nu s-a putut abtine nici in cazul asta. La toti elevii, profii de la BAC se uitau atenti la exercitiu si dupa le spunea nota cu voce tare. La mine, nu s-a uitat nici draq, iar la final nici nu mi-au strigat nota. Chiar m-am dus dezorientat sa intreb eu cat am luat. Mi-a facut semn sa tac si sa imi vad de treaba. 10 evident, desi busisem ceva si meritam 8-9 cel mult.
Sa mai zic ca pe fisa de sfarsit de liceu nici nu apar ca am facut vreun semestru la alt liceu?
Atunci nu sesizam mizeria din spatele acestor beneficii nesolicitate si deloc necesare pana la urma. Acum imi e rusine.
@Cristi pentru tine mai sunt sperante sa fi crescut ok
asa zisele beneficii sunt chiar daunatoare pe termen lung pentru dezvoltarea copiilor de profi
Eu sunt de acord cu voi, dar adevarul e ca ne îmbătam cu apa rece.
Cu câteva mici excepții (ii număr pe degetele de la o mâna) – foști colegi ce au plecat prin Elvetia, SUA sau Scandinavia – odraslele de profesori sau și de doctori de prin tot felul de spitale județene o duc bine, cu posturi călduțe la stat, cu casa luată de mami&tati, cu masini schimbate frecvent și plecat acasă sau la privat pe la ora 13.00 ( și sosit la 09.30 bineînțeles)
Vai dar de ce se plange lumea de pretul motorinei cand masinile electrice sunt la preturi mai mult decat decente?
Of, daca in orasul tau nu exista Starbucks muta-te!
Tati mi-a facut un salon de infrumusetare si mi-a zis ca de acum sunt pe picioarele mele. Au scris si aia de la Ziarul Financiar de mine. Bine, recunosc, tata mi-a mai pus 250 k in cont in caz de cheltuieli urgente. Sper sa nu dau si cu asta gres ca si cu brioseria din centru.
Cum adica credit ipotecar? Voua nu v-a cumparat bunica apartament de 250k in Iasi imediat ce v-ati nascut? Buncii vostri chiar au cheltuit toti banii? A mea cum a reusit dintr-un salar de croitoreasa sa si puna bani la ciorap si sa imprumute partidul lui tata cu juma de milion de coco in 2005?
Hai ma Vali, nu mai fi rau, ca un Samsung A5 (lansat in 2014) nu-i chiar asa nou.
Poate vintage!
Din pacate, cam astea sunt modelele prezentate in media. Si trece un timp pana intelegi ca viata nu-i roz.
Vali, uite ce a zis un nene de la BlackRock:
„Președintele și fondatorului companiei BlackRock ce are în administrare active de 10 trilioane dolari avertizează asupra impactului inflației. Șocul se va răsfrânge în special asupra generației tinere care nu este obișnuită cu lipsurile. Gadgeturi, călătorii, haine „cool” și petreceri în cluburi. Generația millenials (cu naștere între anii 1981 și 1996) a Occidentului, deși nu a avut oportunități de cariere foarte ridicate și a fost ținută departe de activele scumpe dobândite de generațiile precedente, cel puțin nu a avut grija zilei de mâine. Lucrurile s-ar putea schimba în anii următori, dominați de inflație, vine un avertisment din zona fondului cu cele mai mari active în administrare în lume. O generație care crede că totul i se cuvine va afla în curând în premieră ce este penuria și cum anumite bunuri vor deveni inaccesibile având în vedere inflația…”
Sursa: profit.ro
Problema asta de comportament si perceptie deformata a realitatii o poti identifica si la cei care nu au foarte multi bani. Ei nu concep sa nu mearga zilnic cu Uber/Bolt si sa nu cumpere zilnic cafea de la coffee shop si sa nu comanda zilnic mancare din oras.
„Probleme”
Hai să îți traduc altfel ce a zis nenea ăla: fondurile de investiții mari (inclusiv al meu) au dat credite cu nemiluta fără să se uite dacă cel care le-a luat poate da banii înapoi. În felul ăsta am umflat bilanțil pe termen scurt și am luat o mulțime de bani sub formă de bonus. Când au fost probleme politicienii cărora le-am plătit campania ne-au dat bani de la buget, bani tăiați de la infrastructură, spitale , școli. Când nu au fost sufucienți bani au pornit tiparnița. Din cauză că au fost tipăriți bani fără acoperire crește inflația și voi săracilor obișnuiți-vă cu ea.
@ic
Hai să îți traduc un pic realitatea : fondurile de investiții NU SUNT BANCI. Nu au cum sa dea credite.
@Gabriel astia (de fapt astea) de care zice Vali nu sunt din categoria aia, ce descrie ala de la BlackRock sunt ceea ce noi numim „corporatisti”: tineri peste 30ish de ani care traiesc doar pe cardul de credit. Pe de alta parte inflatia e doar pentru saracii care se uita la preturi, n-o va afecta pe Adelina Pestritu.
@silicon_v dar pot investi în bănci care dau credite sau în imobiliare supraevaluate. Banii circulă iar mule fonduri din astea îi pun în locurile de unde pot trage mai mulți bani pe termen scurt. Umfli bilanțul, iei bonus mare pentru că ai crescut valoarea fondului… Dacă vinzi pe vărf are acționari fericiți, dacă nu acționarii se supără dar bonusul lui rămâne încasat. Oricum, vinzi pe vârf sau nu consecințele vor fi simțite de alții.
Din punctul de vedere al directorului e un lucru bun, dacă investești în ceva care crește ușor nu iei bonus mare și oricum te schimbă după maxim 4-5 ani cu altul care promite și mai multe chestii.
@ev21 În bula mea remarc obiceiul a cheltui în stilul descris mai sus la oamenii proaspăt angajați pe salariu mare imediat din facultate. La început își cumpără multe din lucrurile pe care nu și le permitea înainte dar după o vreme se liniștesc. Iese la cafenea (bar) o data la o săptămână-două, merge cu uber doar dacă vrea să bea niște alcool, începe să pună bani deoparte pentru casă sau rezerve suplimentare pentru putea pleca liniștit de tot din țară. Sunt foarte puțini cei care după 30 de ani rămân la stilul de viață descris mai sus atunci când e vorba de banii munciți de ei.
Gadgeturi de lux precum painea, apa calda curenta si lumina.
Oamenii de tipul acesta au șocul vieții lor când se termină banii părinților ori când, la un moment dat, tati nu-i mai scoate din necaz. Nu sunt nevoiți să dezvolte skill-uri sau să se auto-educe dincolo de un anumit punct, așa că mai mereu ajung dincolo de 30 de ani complet rupți de realitate și cu un înalt simț al îndreptățirii. Iar continuarea e mereu aceeași: ceva se întâmplă și lumea începe să-i respingă. Fie afacerile familiei merg prost și rămân fără bani, fie își găsesc un partener care îi tratează în funcție de ceea ce dețin din punct de vedere financiar, fie dau peste o chestie pe care banii și statutul nu o pot rezolva. Și-atunci devin precum copiii de 3 ani pe care-i lași singuri în parc: dezorientați, temper tantrum, plâns cu nervi.
Situația e similară cu cea a femeilor care sunt extrem de frumoase în tinerețe: observă că pot obține mai ușor chestii decât alții. Dincolo de 30 constată cu stupoare că devine tot mai greu să facă asta. Pe la 35 nu mai merge aproape deloc și-atunci încearcă să se descurce singure. Doar că nu prea au abilități și cunoștințe, că n-au fost nevoite să și le dezvolte până atunci.
apropo de asta, eu mă uitam la câțiva influenceri care au cunoscut succesul de mici. frații Munteanu, Alex Alvarez. oameni care au ajuns la 1 milion de abonați fără să știe prea bine cum, maimuțărindu-se la cameră de fapt, și care acum, când sunt adulți și publicul lor a crescut și el, nu mai știu ce să facă. că ei nu aveau un plan, au mers 4 ani cu valul.
„Ce avere a moștenit Irinel Columbeanu de la tatăl sau
Ion Columbeanu, tatăl afaceristului, a fostun om foarte influent, inginer de profesie, ca șișeful protocolului în toate guvernele, de la Gheorghe Gheorghiu-Dej până la Adrian Năstase, adică din 1961 până în 2002.
Familia a deținut peste 56 deterenuri în comunaCiolpani, o colecție impreioantă de automobile de lux și o vilă impresionantă la Izvorani.
În anul 2006, averea familiei Columbeanu se ridica la suma de 60 de milioane de euro. În anul 2007, averea acestuia s-a ridicat la suma de 150 de milioane de euro, iar în anul 2008, acesta avea 40 de milioane de euro, acela fiind momentul în care averea sa a început să scadă ajungând până la 7 milioane de euro.
După doi ani, în buzunarele lui Iri mai erau șapte milioane de euro, iar în 2015 a ajuns să fie executat silit de bănci.
După ce a rămas fără avere, Irinel Columbeanu s-a mutat cu chirie într-un apartament cu două camere, de la marginea Bucureștiului. De altfel, apartamentul în care locuiește acumIrinel Columbeanu nu este mai mare decât baia din luxoasa vila de la Izvorani.
Pe lângă acest aspect, se pare că Irinel Columbeanu conduce astăzi un Opel la mâna a doua.”
https://www.b1tv.ro/monden/ce-avere-mai-are-irinel-columbeanu-in-2021-359678.html
fmm, a venit Alcatel în România și i-a dat licența să vândă centrale telefonice, că era ta-su securist. și el a făcut o pulă, a topit banii pe curve și pe prostii.
Asta cu esuatul se intampla in cazuri rare, pe care ne place sa le scoatem in fata sa avem iluzia corectitudinii soartei.
In realitate copiilor de bani gata „obisnuiti” li se deschid multe porti prin relatii sau bani, se pompeaza si ceva educatie in ei si in final au cariere/afaceri de succes si duc o viata buna, mult peste medie.
Eu nu cred ca a avut vreodata atatia bani cat se zvoneste, sau daca a avut, nu erau ai lui. Pe ce naiba sa toci peste o suta de milioane in cativa ani? Si oricum, nu pare chiar batut in cap sa piarda toti banii asa rapid.
N-ai cum sa ramai fara bani de la un anumit nivel. Oricine stie ca daca investeti in crypto sau NFT n-ai cum sa ramai falit.
Anda, sunt suficiente foarte putine decizii gresite ca sa te ruinezi. Uneori, e suficienta una singura. Bine, la milionari or trebui 2-3, insa tot se poate.
@Big. nu e numai ce zici tu. am întâlnit și în Germania, și în Danemarca mulți tineri de familie „bună” – cred că deja sunt deja la a 2-a generație care nu au muncit o singură zi cap-coadă – și chestia este că dacă un copil de la 6 ani are lângă el doar profesori ultra-competenți și copilul ăla nu face altceva decât comunicare, sociologie, marketing, so on, ăla se va impune în orice concurs, fie el aranjat, fie ne-aranjat.
într-o ocazie, la Munchen, mi-a căzut fața (și credeți-mă, am văzut multe la viața mea) văzând o puștoaică de vreo 20 ani vorbind cu dezinvoltură despre un subiect mai degrabă tehnic despre care știam bine că nu are nici cea mai vagă pricepere. bine, era fata bau-bau-lui cel mare, așa că nimeni nu avea chef de râs.
dar, fata vorbea degajat, coerent, brodând pe marginea a 3-4 idei pe care le prinsese din zbor cu câteva minute mai devreme. evident, știa foarte bine să se adreseze unui public pe care nu-l cunoștea, să capteze atenția, să pară stăpână pe situație. și într-o competiție pe bune, cu un inginer pe bune, ăla ar fi ieșit pe locul 2.
@vali: Cum ma Vali, chiar asa? Ai uitat de „columbianit”? Sigur ca a existat o conspiratie universala, care a culminat cu moartea tatalui sau, dar ear o afacere de mare viitor…
nu am uitat, dar plm…
@Big
Ce spui tu se întâmplă mai rar, unde și părinții sunt educați, ăștia știu ce-nseamnă asta și își trimit odraslele la școală pentru că toate relațiile și ușile deschise din lume nu va ține un incompetent pe post dacă nu e-n stare de nimic. Trebuie măcar mediocru să fie, pentru că vin alții mai flămânzi, și ăia trag de 10 ori mai tare ca ‘privilegiatul’ și la un moment dat tot vor scăpa de el.
Chiar și la noi se-ntâmplă din astea, tatăl influent politic își pune odrasla în funcție, dar vine (tot din partid) ăla flămând care a lipit afișe pentru partid de la 16 ani și are total alte abilități politice și odrasla aia va zbura când tatăl pierde influența, pentru că având 0 abilități politice (fiind pus de tata acolo) nu va știi ce se-ntâmplă.
Ne putem uita și la noi în politică pe cum se schimbă generațiile, unii au rezistat, alții nu, și dacă ne uităm la cei care dispar și cei care cumva sunt mereu acolo, o să vedem că nu funcționează neapărat principiul ăsta, degeaba li se deschid uși dacă-s praf. Vor sta un pic acolo și vor dispărea la fel cum au apărut.
Cei mai care ajung cei mai departe sunt cei ambițioși nu cei cu relații, iar exemple avem destule în istorie.
Irinel: Am f*tut ce-am vrut/ In anii ce-au trecut
Fix cum zice Joker, deja imi trebuie degetele de la doua maini numai ca sa numar toti antreprenorii olandezi si belgieni cu care am lucrat, care nu au fost angajati o zi din viata si care sunt la a doua sau a treia generatie de oameni care au fost doar sefi.
Educatie ok (peste medie), multi cu bun simt, dar rupti de lume, rupti de ce inseamna munca reala, si in general cu ideea ca ei tre’ sa faca un „business”, dar fara sa aiba foarte mult habar de domeniul in care se baga. Lumea se imaprte in saraci si bogati, nu de azi de ieri, ci de sute de ani, iar aia din familii cu bani (adevarati) nu prea ajung sa moara de foame.
„To be blunt, I inherited my fortune from my grandmother, who, herself, was an extremely high-net-worth individual back in Graad… All I did was take her fortune and invest it prudently. Believe it or not, it takes more than a bit of skill not to blow a vast fortune on sailing boats, bad choices, and *unsupervised* state policy.” – Roustame Diodore, Disco Elysium
@Joker @ Manu de acord cu voi am exemple nenumarate. Daca vii dintr-o familie bogata si nu esti autist sau cu deficiente mentale, capeti acea dezinvoltura si lipsa de frustrari care pe altii i-a marcat pentru toata viata. Stii bancul cu evreul care cere imprumut 10,000 de euro pentru 4 ore. Cand este intrebat de ce are nevoie de banii astia pentru 4 ore el raspunde ca are un interviu pentru un job iar cu 10,000 in buzunar se simte mai confident. Total aleatoriu imi vin in minte 2 personaje: Erbasu Jr. care nu are nici un fel de pregatire in imobiliare si am inteles ca merge bine. Codin Maticiuc un pitic tupeist si fara studii….
Nu sunt pentru ascunsul statusului, dar e deranjantă atitudinea asta de “dar tu de ce nu ai, că mie mi-a dat tati”.
Asta este scopul atitudinii astea, sa deranjeze doar nu suntem naivi sa credem ce ei nu stiu.
Faina aia cu optatul pentru o bona de dinafara ce o sa ajunga in curand. Zici ca si-ar fi luat ceva de pe Aliexpress
Durează între 4 și 6 luni sa primească o filipineza drept de munca în România.
O fi ăștia o generație nouă dar din fericire rămâne constanta moșnegilor care se plâng că tineretul nu e în stare de nimic.
But venit în clubul pensionarilor mentali.
old man yells at cloud.jpg
Aia cu timpul de mers la sala (sau pentru orice hobby de altfel) e o observatie valida, sorry.
Timpul ti-l faci, pur si simplu. Daca nu poti sa ti-l faci, este pentru ca nu stii sa te prioritizezi, iar asta e o problema. Mare.
dacă îndemnul ăsta vine de la o pizduță fără job, mai e valid?
Evident ca nu, eu ma refeream la oamenii obisnuiti aici.
Probabil nu m-am exprimat chiar cuprinzator in comentariul original – e foarte important sa ai o preocupare, un hobby, si sa il cultivi.
Timpul ti-l faci, cand preocuparea respectiva e chiar importanta pentru tine.
Asta inseamna sa pui pret pe tine in primul rand.
Cunosc destul de multi oameni in comunitatea sporturilor de anduranta care lucreaza joburi full-time, si nu neaparat in cele mai bine platite domenii, si care se antreneaza serios 15-20 de ore pe saptamana (inclusiv eu). Sunt oameni care strang bani sa-si cumpere un echipament mai bun, nu se pot numi neaparat privilegiati.
Cand aud „nu am timp sa…” nu ma pot abtine sa nu-mi dau ochii peste cap. Mai ales cand omu’ respectiv nu povesteste decat de munca si de gratarele din week-end.
Evident, ma asteptam la un numar mare de minusuri. Rumanii nu au timp, ca muncesc mult. Si prost.
E mai mult vorba despre facut timp sa mergi la sala/sport ca parte din activitati pentru sanatate, nu neaparat ca hobby. Bineinteles ca daca e hobby/pasiune mai usor iti gasesti timp pentru asta, dar cand cineva care nu are program la job de la 9 la 5 si eventul si 1-2 copii de crescut dupa, e la sala la 11 dimineata si arunca pe IG postari despre cat de motivata e el/ea si de ce altii nu pot, ca trebuie doar sa vrei, e de porc. Toti avem o gramada de responsabilitati in viata asta, si sportul intra la responsabilitatea sanatatii tale, dar adevarul este ca un om obisnuit are o cantitate finita de timp si resurse intr-o zi, pe cand un grup (foarte vizibil) de tineri crescuti in familiile astea au o mare parte din responsabilitati acoperite de altcineva.
O alta parere nepopulara: ca activitate pentru sanatate, mai putin uitat la „cineva care e la sala la 11”; mai putin mall; mai putine gratare; mai putine beri.
Mers pe jos pana la serviciu. Daca nu e posibil, doar o bucata de traseu si tot face bine. Si fizic si mental.
Mers in parc/natura/la munte cu familia.
el si ea, amandoi casatoriti de 1 an.
ea, primise de la ai ei un apartmaent pe dorobanti, mobilat, tot ce trebuie, nimic fancy. intr o discutie in care ma plangeam ca romanu cum mi a fost mie mutarea, ea intervine: daaaa, si noua ne a fost greu la inceput.
@raul sunt mai multe tipuri de greu. Dupa cum ai zis si tu apartamentul nu era nimic fancy, a fost greu sa-l duca la nivelul dorit 😀
sa inteleg ca el era vreun Chad sau ea are fetis cu sotul subservient ca altfel nu inteleg cum s-au casatorit.
era o vorba din batrani: „la toti ni-i greu, da nu la toti la fel”
„întrebându-se de ce se bagă oamenii la credite, ce, părinții lor nu le fac cadouri din astea.”
O intrebare foarte buna de altfel. Singurul credit la care ar trebui sa te bagi e creditul pentru plecat din tara. Serios. Daca esti apt fizic, daca nu te leaga vreo conditie medicala de glie, pleaca. Termina studiile si pleaca.
Romania in asta se va transforma, se va imparti in doua: tara copiilor de bani gata si a celor care nu-si mai permit sa locuiasca in ea. Conform cresterilor planificate cu 4% pe an a salariului minim pana in 2030, oricum salariul minim net ar ramane la fel de distantat in urma cosului minim de consum ajustat la inflatie: Brutul ar creste de la 335 la 421 euro. Cosul de consum ar creste de la 547 la 810 euro.
Asa ca daca esti sarac acum in Romania, e risc mare ca tot sarac vei fi si in 2030.
Rectific, salariul minim va creste de la 335 la 458 de euro, nu 421. Dar mesajul ramane acelasi.
Afara se vor intilni cu 10 mil de ucraineeni, Mai blonzi SI Mai inteligenti decit ei
@asta – razi tu razi, dar am auzit de-o firma care avea programatori in Ucraina, si acum cauta romani, si sunt foarte dezamagiti de nivelul tehnic al alora ce merg la interviu, si care cer si foarte multi bani…
Tu ai plecat? De ce nu pleci? Te-ai mai întoarce?
Asa e. in vest se roaga aia seara inainte de culcare sa mai vina din parliti de romani cu foamea-n gat. Ce sa mai zic de nord, unde dureaza 1-2 ani sa iti gasesti un job in IT (finlanda, amic cu informatica terminata si plecat la parinti).
Vine un prieten din verona sapt trecuta la mine „woow, da e super ok iasiul la strazi, la noi zici ca au fost bombardamente”… what? verona vs iasi? IT vs RO? „da, toata italia sta prost la gropi”… si nu e prima oara cand aud asta.
E frumos si in afara, fara indoiala, dar nu e asa negru nici la noi
@Ninja pai la noi s-a facut mentenanta ani buni la softuri scrise cu VC++ 6.0, COM si VB6. De multe ori ajungi sa lucrezi cu tot soiul de frameworkuri facute pe vremea cand STL-ul era prost asa ca nu esti la zi nici cu STL-ul. Si nici structuri de date nu o sa implementezi de la zero pentru ca cele existente au 20 de ani de teste in spate.
Normal ca nu prea sunt „praf” la interviul tehnic programatorii daca ei n-au mai implementat un arbore rosu-negru de 15-20 ani :))
In plus ei cauta oameni care sunt buni pe ML, GAN si alte avioane care oricum nu prea se practica pe la noi. :))
Bai, apropo de ultimul paragraf – am intalnit de la distanta ceva arabete cu bani. Lucram ca barman si tocmai imi sparsesem telefonul. Gen in fata lui. Pe moment m-am ofticat, na, e normal. Tipul a avut o atitudine ceva de genul ‘e, lasa ca-ti iei altul, ce mare branza’. Da coaie, ca toata lumea isi permite $700 asa la misto, oricand. El efectiv nu putea concepe ca daca ti-ai spart telefonul poate nu ai bani sa-ti iei altul. Lol. Altfel, desi stiu ceva oameni cu bani (mai degraba ‘copii’ de varsta mea, de bani gata), majoritatea sunt ancorati in realitate. Cat de cat.
Așa e când îți iei telefon mai scump decât îți permiți
LOL exact, tu ca barman aveai telefon de $700 si el e cel ciudat care considera ca trebuie sa ai un telefon pe care sa ti-l poti schimba cand se strica.
O fi zis si omul ca daca ai un telefon de 700 de euro si nu il tii in husa si folie de sticla, iti permiti altul
@mihai: pana nu ai cel putin 10.000 euro in cont trebuie sa umblii cu telefon cu butoane de-ti pica la pufuleti cu surprize, asta este mentalitatea educatilor financiar.
Iar pentru educatii financiar, mai usor cu parerile despre cum isi cheluie altii banii munciti, da? Nu priveste pe nimeni acest subiect, dar asta tine de alt tip de educatie.
@Vlad Cât ai rata la telefon?
@Cătălin Tănase baga-ti unchia in gat si gatul in streang. Daca ti-as fi cerut tie bani, ai fi avut dreptul sa-mi ceri socoteala in vreun fel, dar asa…jet cu paharul tau de vin cu tot.
Bo$$ luxos…da’ eu nu-ți cer socoteală, doar te întreb :))
@Vlad, nu cred ca e vorba ca isi baga altii unghia in gat, e vorba ca mihai se astepta ca ala sa trateze faptul ca si-a spart telefonul ca o drama personala. Sigur ca e treaba lui ce telefon si-a luat, dar daca ai reactii d-astea, esti ca in bancul ala: „tu stii cata muie am facut sa imi iau masina asta?”
O intrebare idioata, ca si tine.
@Boris: faptul ca si-a spart telefonul este un eveniment nefericit pentru mihai.
Si ce trebuie sa facem cand cuiva i se intampla ceva? In loc de telefon, punem orice altceva si suna cam asa.
„Asa e cand iti lovesti masina si nu iti permiti sa o repari” => trebuia sa iti tramvaiul;
„Asa e cand iti ia casa foc si nu iti permiti sa iti iei alta” => trebuia sa nu ai casa;
Problema lui mihai a fost ca se astepta oarecum ca arabetul sa ii ofere compasiune sau orice altceva.
@Vlad nu te ambala asa tare ca e posibil sa spargi telefonul si stim cu totii ca nu-ti permiti asa ceva.
@ev21: teapa, l-am lasat la amanet vineri sa am si eu ceva bani de weekend.
sa inteleg ca astia cu minusurile, daca patiti ceva de genul, hop imediat sariti si va luati telefon nou? in secunda imediat urmatoare? voiam doar sa subliniez ca pentru arabetele respectiv $700 in plus sau in minus sunt ca pentru mine 7 lei in plus sau in minus. L-am facut cu 500lei si l-am folosit pana in 2018.
si ca putin context, in 2014 cand se intampla povestirea asta m-am intors cu $13k de la mare dupa 3 luni jumatate de munca (pe branci). oare imi permiteam cei $700 pe un obiect pe care l-am folosit 4 ani zi de zi?
nu trebuia sa explici mihai, trebuia sa ii lasi sa le curga balele din gura de educati financiar ce sunt ei
Mie imi pare rau si daca imi agat un tricou, csf, sarak.
Vlad, tocmai asta e.
Ca daca unul imi zice (sau vad) ca si-a spart telefonul e la categoria „asa si?”, pe cand daca aflu ca i-a luat foc casa probabil ca sunt putin mai mult afectat.
Cred ca asa incearca toti sa iti explice prin comentarii.
Mihai, Vlad, nu s-a inteles ideea desi s-a explicat mai sus de cateva ori. Ai zis ca ai venit cu 13k/3 luni, bun, deci inseamna ca arabu avea dreptate nu? ce mare branza iti iei altu ca iti permiti, e munca ta pe 7 zile ce mare kkt, da ghinion da nu ghinion atat de rau nu?
Pe de alta parte eu stiam din batrani ca cand, cacofonie voita, ai un bun scump il asiguri/protejezi/aigrija de el etc.
Eu consider ca 90% din oameni nu au nevoie de un telefon premium, da asta sunt eu si ca urmare orice telefon de 1500-2000 de lei e mega suficient mai ales acuma cand sunt suficient de puternice sa nu sughite pt fb/youtube/muzica.
Asa faceti toti. Va rupeti spinarile la cele mai grele munci pe litoral si apoi va cumparati telefoane mai scumpe decat ale patronilor la care lucrati.
Si tot saraci ramaneti, munciti si saraci. Nu puteti sa cumparati minte cu banii aia.
Vladut, tu esti din ala pentru care exista doar telefon de 100 de lei sau de 10 000 de lei. Nimic intre. Trist.
Telefonul meu costa vreo 250 euro. Nu-i „avion”, dar îmi fac treaba cu el-fara fb și ig. Are husa și folie, și m-ar durea inima dacă s-ar strica, pt ca am o grămadă de date în el. Asta înseamnă că sunt săracă? Eu cred ca am grija de lucrurile mele, cumpărate cu banii munciți de mine
Eu nu inteleg o chestie, care e problema voastra ca isi ia cineva telefon mai „scump” decat isi permite? Daca unul doreste sa isi faca rate sa isi ia ultimul model de telefon, care e problema voastra, efectiv? Adica cu ce va incurca sau va deranjeaza pe voi, astia mai instariti, un amar care isi ia telefon in rate?
Cine sunteti voi, sa judecati si sa aveti pareri despre un om care isi cumpara telefon, pana la urma, pe munca lui, chit ca isi rupe spatele ca barman, gunoier sau CEO, din cate stiu eu, orice meserie este onorabila si avem nevoie de toate meseriile.
Nu toti viseaza independenta financiara si nici nu este posibil ca toti sa devenim independenti financiar.
Si nu, nu am telefon in rate si nici nu am ultimul model de telefon, iar la nivel personal, merg pe aceiasi idee: sa nu fac achizitii pe care nu mi le permit, insa fiind o chestie personala, fiecare interpreteaza cum considera ca e mai bine pentru el.
Fiecare e liber sa isi cheltuie banii munciti asa cum considera si nimeni nu are dreptul sa judece achizitiile cuiva, da? Nu va mai ofuscati asa cand cineva are alta parere.
@Vlad, dude, ca sa intelegi: iti spargi telefonu’, e un eveniment. Nu tragic, nu nicicum. Se intampla. Indiferent cat costa. Ii un kkt de telefon. Il inlocuiesti. Maine.
Iti arde casa, e o tragedie. Chiar daca tu stai in chirie acolo, e locul in care stai, locul care face parte din viata ta. Intelegi?
Apropo de ultima persoana mentionata, cea cu dotari peste medie, acum ceva ani am avut „sansa” sa lucrez la aceeasi firma cu sora-sa. Sora-sa nu rata nicio ocazie sa ne reaminteasca ca e sora cu aia de apare la televizor, asa ca: afisa ostentativ reviste pe biroul ei, asezate astfel incat oricine vedea poza cu soara-sa, iar la cantina lua telecomanda si muta pe postul unde sora-sa prezenta o emisiune de amiaza. Era un singur televizor acolo si trebuia sa o urmarim pe sora-sa :))) . In fine, chestii inocente, dar oarecum penibile.
Pai stii de ce fac asa?
Cand a fost ultima criza urmata de o rascoala la care s-a dus omul simplu la toti imbuibatii din sa le zica: „pai fututi mortii matii, eu pe tine te atarn de grinda”? Eu zic ca 1907, urmat de 1916-1918 apoi reforma agrara.
De atunci nimeni nimic.
Ia sa ne uitam la Germania: 1919 revolutie bolsevica, 1933 nazistii, intre 1919 si 1933 tot felul de idei, plus hiperinflatie. Dupa 1945 nu indrazneste sa scoata nimeni capul de la cutie, ca multi s-au imbogatit din relatiile cu nazistii.
Pe cine vor sa stranga de gat ecologistii cu revolutia verde? Pe Hans cu Golf de 20 de ani sau pe Hans cu milioanele?
Din proprie experienta, am constatat urmatarele tipologii de oameni vav de aceasta problema:
1. Oameni cu bani, fara pic de empatie! Sunt dezumanizati, ii putem numi animale! Poti muri langa ei, nu ajuta decat daca le iese ceva din asta sau esti unul de-ai lor! S-au dezumanizat singuri, nu a fost nevoie de interventie directa din partea altora.
2. Oameni cu bani, fara empatie din cauza parintilor! Este normal sa ii oferi copilului tau ce-I mai bun (asta facem sin oi, in comparatie cu altii, copii nostril sunt “bogati”). Problema e ca parintii ar trebui sa intervina si sa le explice copiilor ca nu toti semenii au aceleasi posibilitati iar cei care au mai putin, nu sunt cu nimic inferiori celorlati. Nu-i motiv de mistouri, de excluziune, de judecata! Poti sa ajuti, fa-o, nu poti…stai in banca ta dar nu judeca! Din pacate, in multe cazuri, parintii nu intervin, nu corecteaza, nu observa un anumit comportament… Si asa ajung odraslele fara empatie fata de cei mai putin norocosi!
3. Oameni normali dar invidiosi pe cei care au! Nu conteaza ca, cel care are maim ult, este ok, nu se comporta ca cei de la 1 si 2. Are mai mult, intervine Invidia asa ca da-l in ….. mea!
Cele mai multe cazuri constatate de mine sunt din categoria 2 dar…. Puternic, din spate, vine categoria 3!
In cazurile de invidie “legitima si justificata” insa, apare o contradictie. Ca sa fiu mai exact, facem studio de caz si definesc invidia justificata
1. Codin M. – face fapte bune, joaca prin filme, scrie carti. Frumos! Dar… are toata lumea posibilitatile lui??? Adica, ma gandesc ce era codin fara ajutor?! Nu multi au oportunitatea de a lua un teren cu 2 lei, sa obtina autorizatie (autorizatie ce nu ar trebui sa existe vreodata pentru ca e un parc acolo) si pe urma sa il vanda pe milioane https://ziare.com/afaceri/firma/poponet-si-a-vandut-parcul-cu-9-milioane-de-euro-441985
Nu multi au oportunitatea de a cumpara teren (la pret bun) in cea mai buna zona din Constanta https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/administratie-locala/ion-maticiuc-vrea-sa-ridice-blocuri-de-12-etaje-la-intrare-in-statiunea-mamaia-puz-ul-a-fost-respins-de-clm-luna-trecuta-a-fost-reintrodus-in-sedinta-de-729372.html , zona unde Mazare (demonstrat prin hotarari judecatoresti) a impartit, cum a vrut el, dreptatea pe revendicari!!!
Unde este contradictia de care vb? Pai, desi invidia este justificata in acest caz, oamenii il apreciaza pe Codin, il mai fac si factor de opinie, fuckkkkk, cand va da drumu la Constanta, il voi si finanta!!! Ca e baiat, am vazut eu ca face fapte bune pe net!
2. Cristina Alexandra R. – nu este cunoscuta publicului dar pun este apreciata de lume pentru un loc frumos amenajat in padurea de la Singureni, in apropierea Bucurestiului! Locatia chiar arata bine (din poze, ca n-am fost), afacerea pare curata, nimic de reprosat apparent! Aparent doar, ca in realitate….. Voi ati incercat sa taiati vreodata un copac din curtea voastra? Ca in cazul doamnei, a putut taia o gramada din padure fara acord de mediu, pentru ca nu au considerat ca este necesar http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:vZ657F6sMf0J:www.anpm.ro/documents/2082061/50954842/Decizie%2Bpuz%2BDanubius%2BHunters.doc/90eadc49-8222-44e5-97b9-34014e2ccccc+&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro Incercati si voi sa faceti asta si vedeti daca e sau nu necesar!!! Sarakilor, va spun eu ca e necesar! Decat daca nu esti Paul Stanescu, fin al lui Dragnea (a se citi interpus al lui)! Omu are si blazon ba baeti! Nu ca voi… parlitilor!
Unde este contradictia in cazul asta???? Nu ne convin chestiile astea, dar dam bani pentru a frecventa locurile deschise de oamenii astia! Este ca o finantare a razboaielor sau terorismului… Nu ne place dar, neinformati, indirect, ajutam!
Poate ar trebui sa fim putin mai atenti la ce facem si sa mai semnalam astfel de probleme! Pentru a nu le perpetua si pentru a ne feri copii de invidie “legitima si justificata”. Nu de alta, dar… ei nu isi vor feri copii si nepotii de metehnele prin care au reusit sa ajunga unde au ajuns!!
Mai este și situația în care părinții ăstora nu au furat acei bani ci i-au făcut cinstit.
Și întrebarea lor este foarte corectă: Ție tac’tu de ce nu-ți ia și ție o vilă/mașină etc?
Și așa și trebuie fiindcă ajungi la o vârstă când te târăști și părinții tăi, ajunși la o vârstă, te vor întreba de ce nu ești și tu așa cum este copilul vecinului care are casa lui, mașina lui și serviciul lui asigurat și de ce încă mai stai cu ei la 40+ de ani?
Atunci ar fi bine să le spui că vecinul a muncit pentru viața copilului lui și din banii lui i-a luat ăluia casă și mașină și tot cu banii lui i-a asigurat și un serviciu bun la stat în timp ce pe tine te-a durut în pulă și ți-a plăcut paharul și toate trebuie să le faci tu singur și că de asta merge greu și că tu te zbați doar tu singur pentru viața ta de asta la tine toate astea vor apărea mai greu și cam de asta nepoții întârzie să apară. Ce? Vreți să spuneți că vă luați voi casă cu banii jos? Aveți voi serviciu la stat platit cu peste 20.000 de lei pe lună luat pe merit?
Ca o mica completare: in viitor vor aparea povesti de succes in care partenerii de afacere s-au cunoscut la scoala privata sau liceu privat. „el e copil de medici, eu copil de IT-isti ambii manageri de proiect” faze de genul asta. Si ti se va arunca „tu de ce nu ai avut succes in viata. uite noi am muncit si am reusit”. Da frate, dar unde m-am nascut eu profesorii erau vai de steaua lor si unii din colegii de clasa faceau baie doar sambata pentru ca nu aveau apa calda curenta.
Părinții sunt datori sa-ți asigure educația, asta nu costa bani. Unii au noroc in viața ca se nasc in familii mai înstărite, alții nu. Dacă lui tac-tu i-a plăcut o meserie cinstita, dar mai puțin bănoasă, nu e corect sa îl judeci. Pe de alta parte, nici întrebări de genul: “tu de ce nu ești ca Gigel al Popeștilor”, nu-și au rostul, dacă tu deja te zbati. Fiecare trebuie sa-și regleze asteptarile. Dacă ești o loaza, părinții care au făcut tot ce au putut pentru tine in limita posibilităților, au dreptul sa te întrebe de ce o freci aiurea. Și invers, dacă au așteptări atât timp cât nu și-au făcut datoria de părinți, desi puteau, poți sa le dai peste nas. Orice alte scenarii și așteptări nu-și au rostul.
Consider ca este greu atunci cand te nasti bogat sa iti inchipui cum are fi viata ta altfel. La fel de nedrept este insa sa emiti judecati. Bucura-te de ceea ce ai in dreptul tau. Ma bucur totusi pentru toti cei de aici care au reusit sa iti cladeasca singuri o viata. Cred ca,pe termen lung, suntem Mai castigati. Nu datoram nimic nimanui si putem sa ne demonstram oricand productivitatea Desi uneori poate ne-am Dori Mai mult.
Situatia prezinta mai multe aspecte
In primul rand, fiecare prost/proasta are dreptul constitutional de a semnaliza ca e prost/proasta… E drept ca unii abuzeaza de dreptul asta, dar nu poti sa le interzici… In al doilea rand, cam toate specimenele astea, au publicul lor care ii aproba sau ii dezaproba, dar nu-i ignora. Daca toate atitudinile astea ar genera maxim un ridicat din umeri, ar disparea de la sine… Partea amuzanta e intr-adevar cand vietatile astea dau cu nasul de realitate…
Deci si aici pe blog exista o scadere a veniturilor de cel putin 25% fata de anul trecuta…
rate mari la bentley…
@Vali: nu-s așa mari ratele, c-am vândut seria 7 ș-am dat avans 5%. 🤭
m-ati convins: decat sa las o gramada de bani la copii si ii stric la cap, mai bine ma duc si ii f00t toti in Tailanda
să știi că sunt și femei în thailanda, nu e nevoie să îi fuți pe toți. doar zic.
Stau ca prostul si ma intreb ,ba cum naiba am crescut noi fara bone???
Inchidea ma-ta mare poarta, si te descurcai cum puteai prin urzici…
Sau deschidea mă-ta mare poarta și nu te mai vedea până seara. Dacă veneai.
Trebuie să recunosc că noi (eu și frate-meu) n-am ajuns până acolo (deh, copii simandicoși, obișnuiți să mănânce de 3 ori pe zi, ne triminea stomacul acasă), dar chiar și așa,în vacanțele la bunici zilnic erau destule ore în care nu știa nici dracu’ de noi și ajungeam pe tot felul de coclauri. Despre respectivele escapade adulții aflau peste 1-2 ani, în cel mai bun caz câteva luni mai târziu și-i apucau palpitațiile.
Cumva am reușit să ocolim destul de mult râul- o chestie destul de mică și leneșă în mod obișnuit, dar când „se dădea drumul la bazin” în amonte devenea periculos, cam în fiecare vară si-a luat porția, reușiseră să ne bage asta în sistem, așa că ocoleam râul.
Acasă la părinți a fost un pic mai complicat,când eram mici, la bloc, deși era câțiva copii de vârsta nostră, erau puși pe ceea ce azi s-ar numi bullying, așa că preferam noi în casă, un pic mai târziu frate-meu și făcut gașcă la școală și eu am descoperit cărțile.
veneai, că te lua foamea…
@Vali, am pus emoticonul greșit. Prin dacă-ul ala mă gândeam la copiii morți sau nenorociți pe viață la scăldat sau în alte situații.
ba, daca stau sa ma gandesc si din ce mi-au spus ai mei, cat erau ei la serviciu, veneau vreo doua vecine de la bloc si mai stateau cu mine, si vara la bunici la tara eventual, nu a fost usor..dar totusi, mi se pare ca in zilele noastre parintii se implica mult mai mult (in orice activitate a copilului), cel mai ciudat mi se pare cum 50 de parinti se aduna hoarda in fata scolii la ora 12 sa isi ia copilul care sta in acelasi cartier, nu mai zic de lasatul cu masina in fata scolii dimineata..
Yep, inteleg ca e ipocrizie mare printre cei care au avut cam tot de la parinti. Dar mai e o fateta a problemei. Daca unul din asta de bani gata interactioneaza cu plebea, oricat de educat si cu bun simt ar fi, e luat in deradere de invidiosi saraci. Ca ai lor nu le-au dat, de parca e vina aluia de bani gata ca ai lor sunt incapabili. Si mentalitatea asta e indusa chiar de catre parintii saraci.
Sau nu e vina ăluia cu bani că ai lui fie au avut noroc în viață, fie educație și l-au susținut.
Cândva am avut o confruntare d-asta. Singura dată din viața mea când a trebuit să fac un efort imens și conștient să nu-mi infig mâinile în părul individei și s-o scutur, gâlgâia adrenalina-n mine ca Dunărea la cazane, măturam holul cu ea dacă dădeam frâu liber.
în viața mea n-am mai pățit să-mi țin mâinile lipite de corp, cu pumnii strânși cu efort conștient. Nu-s vreo bogătancă, tata nu mi-a luat apartament (a avut totuși să-mi dea de avansul de 5%, acte la notar și amenajări; da, știu ce înseamnă asta, mulți au mai luat un credit de nevoi personale), munceam și muncesc de-mi sare basca, dar știu și știam ce a însemnat să am facultatea și chiria (plus restul costurilor) plătite de părinți și n-a fost nevoie să mă angajez în facultate sau să fac videochat.
Episodul a fost punctul culminant al mei multor luni de frecușuri și reproșuri mai mult sau mai puțin voalate că eu, deși cu vreo 2 ani mai mică, aveam deja facultatea terminată la zi, o particulară decentă, nu Spiru Haret, că pe mine mă ținuseră ai mei, de parcă era vina mea pt asta și de parcă, din cauză că eu avusesem, ea nu avea nimic.
Și tarăboiul ăsta epocal tot ea l-a început, că atunci când o să pornesc eu un scandal, uitați-vă la cer, că sigur a pățit o gaură.
Acum, că stau să mă gândesc, știu că mâinile mi le-am ținut acasă, dar nu mai știu dacă am reușit să-mi țin și vorbele. Parcă da, dar nu garantez.:) Și aveam ce zice, că eu nu mă măritasem la 17-18 ani, fără să termin liceul, nu băgasem fără niciun fel de acte toți banii primiți de la părinți, nu divorțasem la 25+, fără să mă aleg cu o para chioară că să mă chinui să termin liceu la FF, în timp ce lucrez ca vânzătoare și facultatea tot la FF, la Spiru.
@AB, da, de astia ziceam. Genul asta de oameni care trebuie neaparat sa minimizeze realizarile altcuiva, sa le puna in seama parintilor, pilelor, norocului, ca sa cosmetizeze esecul din propria viata. Desi acel altcineva nu s-a laudat niciodata si n-are nicio vina ca altii o duc greu, de multe ori din cauza deciziilor proaste pe care le-au luat.
Urmaream demult o tipa pe yt., era mai grasuta ea, dar interesanta, cu mult bun simt. Familia ei cu ceva afaceri. Si a fost la o intalnire cu alti youtuberi (saraci). Bai ce grimase faceau aia cand aparea si ea pe camera, plus ca faceau tot posibilul sa n-o cheme la activitatile de grup. tipa fiind de un bun simt iesit din comun, pentru ca in lumea ei, oamenii nu se comporta ca badaranii (era si mica de varsta, liceu). Pe youtube primea numai injurii ca e grasa, de la tot felul de analfabeti, atat de varsta ei cat si trecuti demult de varsta majoratului dar frustrati de propria saracie.
Mai sunt si astia cu „familie mare, remuneratie mica” care nu se ajung cu nimic si traiesc in frustrari comparandu-se cu familii instarite.
Da, știu ce zici, d-aia te-am secondat.
Pff, când scriu de pe telefon…. deci în tinerețile foarte tinere tipa mai primise ceva bani de la părinți și-i băgase (fără acte) în casa pe care o construia cu soțul, dar casa era doar pe numele lui. La divorț primise praful de pe tobă. Iar părinții se pensionaseră, nu mai aveau ce-i da.
Era cam vai se steaua ei.
Nici a mea nu era mai brează, că eram adult cu job și nu mai voiam să primesc de la părinți, dar aparent tot creeam frustrări.