The First $20 Million e o porcărie de film despre Silicon Valley şi computere ieftine. În el e însă o frază memorabilă. Un tip îi dă întâlnire lui Rosario Dawson şi vine să o ia de acasă. Acasă la ea, un pat, un dulap şi un sifonier. Rosario îl roagă pe tip să deschidă cuptorul cu microunde şi de acolo să îi dea chiloţii, că acolo îi usucă.
Morala secvenţei era că nu ai nevoie de atât de multe lucruri. Te poţi descurca în viaţă şi fără 3 telefoane, 20 de tigăi şi 6 perechi de blugi. Minimalist is good. Bill Gates a făcut primele 200 de milioane uşor şi nu i-a cheltuit repede pe Rollsuri şi dansatoare. Şi de la el putem învăţa multe.
Ikea este de asemenea un model. Nu ai nevoie de mobilă mare (mai ştiţi biblotecile de nuc masiv sau ce minuni au părinţii noştri prin casă?), durabilă şi voluminoasă, pentru că în 5 ani te plictiseşti de ea. Ai nevoie de mobilă ieftină şi uşor de scăpat de ea.
Nu ai nevoie de un telefon foarte scump, pentru că în 6 luni el se va demoda şi vei vrea altul. Uitaţi-vă la iPhone, care s-a ieftinit cu 200$ la câteva luni după lansare. Telefonul meu însă costă 800RON acum, la 1 an şi jumătate după ce am dat 1.000RON pe el.
În liceu şi în facultate am colecţionat 277 casete audio. Pe care le-am aruncat acum 2 ani. Unele nu le-am ascultat nici măcar o dată. Acum am sute de albume, dar eu nu ascult decât 2 albume de la Zappa, chiar dacă el are peste 30 de albume scoase, pe care le deţineam. Din cele 350 DVDuri pe care le am, am văzut probabil 200. Restul aşteaptă.
Păstrăm haine care nu se mai poartă sau care nu ne mai vin că poate cine ştie, la un moment dat, când o să am chef, o să îmi iau iar geaca de motor. Dacă vine Hendrix, poate o scot, altfel am depozitat-o undeva la răcoare.
Număraţi câte pixuri aveţi prin casă. Eu nu am mai scris o foaie întreagă A4 din facultate. La ce naiba îmi trebuie 30 de pixuri?
Am 3 cabluri de alimentare de computer. În plus. La ce naiba mi-or folosi? Păstram inclusiv cablurile de conectare de la videoul aiwa, aruncat prin 2004.
Morala este că facem colecţie de lucruri pe care nu le folosim, doar de dragul de a ne aminti de ele.
Cititi si ce zice Paul Graham.
Telefonul pe care am dat 700ron acum un an e 690RON la acel magazin (un pic (20-30ron) mai ieftin prin alte parti).
E bine?
Si eu am un w810i-telefon de legenda, nu altceva. SE isi pastreaza preturile destul de bine, si cu toate ca n-au carcase de otel ca nokia nu se deformeaza ca acestea. O sa-l mai schimb cand apare un telefon cu acumulator serios.
coins bring back memories
video-ul aiwa inca il am. in acelasi loc, cu acelasi praf, de 2-3 ani oprit
ca sa nu mai vorbim de farfurii, pahare, cani etc ca tot vorbeam cu unu aseara despre chestia asta.
http://paulgraham.com/stuff.html read this
…suna familiar
We are the all singing,all dancing crap of the world.
Am I right guys?:D
Am citit acum vro 4-5 saptamani un articol in The Economist, fix despre trasatura asta umana de acumulare a lucrurilor(vechi, inutile).
Probabil undeva in trecutul speciei, a fost utila.
Uite ca si eu desi am terminat facultatea de ceva vreme, tot a trebuit sa ma duc de curand sa-mi cumpar pixuri, ca nu mai aveam de nicio culoare. Foi A4 in schimb nu-mi trebuie pentru ca am agende cacalau.
n-am nici un pix in casa, doar un marker de CD-uri cu doua capete cu care mai semnez ocazional cate ceva
In schimb 4 tastaturi, doua sunt stricate, dar le tin, ca cine stie 
@bogdan: l-am citit cand l-a scris, dar nu mai stiam siteul.
Au un grup de Yahoo in limba romana. Ai ceva de dat, se gasesc in cateva minute 10 persoane care sa vina sa te scape de lucruri.
Eu mai folosesc cateodata mobilul ca sa fac o insemnare rapida, sa-mi aduc aminte de ceva. Una din ele este foarte scurta, poate scriu odata pe blog: „obiecte la care tin”.
Ai dreptate, ne umplem viata de mici prostii care nu ne mai folosesc. M-a uns la suflet articolul tau. Plec la Ikea
Poate arunci un ochi și aici atunci:
Eu cam asa patesc si cu fisierele din computer. Ma gandesc: „Hai ca tin si filmuletul asta aici ca poate vreau sa il vad si nu am chef sa il caut printre sutele de DVDuri, hai ca tin si albumul ca poate am chef o data sa il ascult.” Si apoi ajung la concluzia: „Si acum trebuie sa imi mai cumpar un hard….”.
Boala cu pixurile o am si eu, am zeci de pixuri in toate culorile, iar la facultate folosesc doar pix negru, creion si evidentiator…Iar sub chiuveta de la baie, in dulap, am vreo 20-30 de cosmetice de toate felurile, multe dintre care nu mi-au priit, dar le tin „acolo” ca eu stiu!? poate vine cineva pe la mine si lui/ei ii folosesc…:)
Si despre ce albume Frank Zappa este vorba ?
Spune-mi că nu ai aruncat pixurile alea!
@Denisa: femeie maritata, te gandesti la pixuri…
ma nu speria fata:))
Schimbi subiectul… spune-mi că nu ai aruncat treizeci de pixuri, că mă îmbolnăvesc!
@Denisa: mai rau? nu, n0am aruncat…
@Denisa: acuma ti-ai gasit si tu…
Mai rău, da!
Ţine-le, că le vreau eu.
hai sa gandim si mai eficient …
mai bine ne sinucidem ..
ca oricum nu pastram corpul dupa moarte ….
pai nu !
Dracu` stie de ce japita aia de telefon se mai afla in productie, cu atat mai putin are acelasi pret. Oricum, gg!
On topic: Iti dai seama de cat de putine lucruri ai nevoie cand pleci in vizite, vacante cand esti mai micut, la tara, etc.
„Bill Gates a făcut primele 200 de milioane uşor şi nu i-a cheltuit repede pe Rollsuri şi dansatoare.” – ba tin sa te contrazic … a spart primele milioane pe masini gen Porsche … si din cate imi aduc eu aminte dintr-o biografie, chiar a avut probleme grave cu politia din cauza ca dadea talpa masinilor … o fi dat si spaga sa-si scoata carnetul ?
ba zoso ai dreptate! cand am citit articolul automat gandul m-a dus la parintii mei.nu arunca nimic, pe motivul „o mai trebui candva”. tata mai tine si acum primul lui telefon, de acum 10 ani. mama isi pastreaza caietele din liceu; „doar de amintire”…
Ah, nu. Nu trebuia sa citesc articolul asta. Si asta pentru ca de fiecare data cand aduce cineva vorba de acumularea de obiecte nefolositoare, ma oftic atat de tare pentru toate porcariile pe care le am prin casa, ca nu ma pot abtine sa le insirui pe toate, ceea ce imi consuma o groaza de timp, energie si nervi. La mine e vorba de carti care nu intereseaza pe nimeni, bibelouri si alte obiecte decorative kitschoase, odioasele pungi de plastic, junk mail, haine vechi si mancate de molii, ambalaje, sticle, cutiute, recipiente etc. carora, cum-necum, le gaseste cineva un rost pe lume, piese si cabluri de la tot felul de electronice stricate, pantofi vechi si urati, reviste IT de prin anii ’98, cosmetice expirate… Si, cele mai rele dintre toate, piesele de mobilier masive, care fie nu au niciun rost concret, fie sunt folosite numai pentru a adaposti cele mentionate mai sus. Pacat ca nu ii pot convinge pe ai mei sa scapam de toate astea (da’ ce credeati, ca daca era dupa mine, le mai tineam?).
Stiu, comentariu lung. V-am zis inca de la inceput ca nu ma pot abtine.
Am citit acum articolul si mi-am adus aminte de cineva care vroia sa-si faca lucrarea de lienta pe tema asta si ma intreba cum ar trebui operationalizat conceptul de „pastrarea celor mai inutile porcarii vreme de ani si ani pana cand casa devine un depozit”. Mi s-a parut prea complex fenomenul, asa ca n-am stiut sa-i dau raspuns. In schimb mi-am dus aminte si de zilele trecute cand am avut onorabila datorie de a renova garsoniera si de a arunca fara mila toate inutilitatile pamantului. Grea treaba, mai bine dadeam foc la tot si luam de la zero, ma scuteam si eu de efortul de a cara in spate sute de kilograme de dulapuri masive…
am avut un blog, in care scriam toate porcariile, in loc sa fac cate unul pentru fiecare categorie de porcarii in parte, e bine?