Poveşti cu ziarişti – Ciutacu şi Comănescu

Două poveşti amuzante cu jurnalişti şi blogger. Nu, nu e aia cu Ciutacu publicându-mi mailurle private, furate de Jeg şi de prietenul lui de potlogării. Nici aia cu Ulmanu şi nevastă-sa. Altele. 


Se face o întâlnire cu bloggeri şi jurnalişti la Club A. Pe scenă, printre alţii, Dan Constantin şi Victor Ciutacu de la Jurnalul Naţional. Se trage de timp pe subiecte sterpe şi apoi intru eu în acţiune. Curajosul n-are nimic de comentat, se face că nu aude, că nu vede, că e din provincie.

Pe la jumătatea dezbaterii se scuză că trebuie să plece şi asta face. Mă aşteptam ca, trecând pe lângă mine, să spună ceva. Nu a făcut-o. A ţinut ochii în pământ şi a mers mai departe. După care i-a spus unui puştan din staff-ul Antena3 să îmi facă poză, ca să aibă Badea ce porcăi seara la televizor.

După care ne-am mai întâlnit de două ori la nişte conferinţe online şi tot la fel de curajos. Ca şi restul spălătorilor de cadavre, doar la televizor şi doar fără interlocutor.


Cu Comănescu mă întâlnesc la o conferinţă organizată de Dragoş Stanca. Îl trag un pic în pulă pe Phil Noble, de nu mai ştia săracul Dragoş pe unde să scoată cămaşa, după care vine sesiunea cu ilustrul consultant (culmea e că eu nu aveam prea multe de împărţit cu el până să sară în apărarea lui Brăduţ Ulmanu, futacul de studente care se găsise să îmi dea lecţii de morală). Lăbăreală tristă, până mă enervez şi intru un pic în el. Răspunsul la întrebarea dacă ştie ceva despre şantajele pe care le practică unii bloggeri din media a fost, citez din memorie: el oricum nu mai scrie aşa des pe blog şi are comentariile închise, deci afară e cald. Cei 10 oameni care ştiau la ce mă refer au început să mustăcească.


Bonus: Tolontan.

Accept sa apar în emisiunea lui Mîndruţă de la Antena2 fără să întreb cine mai vine, şi mă trezesc cu Tolontan. Ok, ce-o fi o fi. Omul foarte jovial, nu avea nimic de comentat. După difuzare, toţi idioţii au sărit că de ce nu am fost tare în gură cu el şi pe viu şi că aha, sunt tare în gură numai pe net. Ori, problema mea era alta: eu nu aveam o problemă cu el, spusesem ce aveam de spus, dacă pe el nu îl deranja că îl luasem la pulă, eu ce trebuia să fac? Să sar la gâtul lui? De ce n-ai bă nici o reacţie?

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

3 comentarii

  1. Pe mine nu mă sperie ce ne spui, mă îngrijorează ce nu ne spui. ;)

    01
  2. offtopic: Nu iti mai merge login-ul de pe pagina /login/. Ma loghez, dar nu ma tine minte deloc. Am reusit totusi sa ma loghez pe /wp-admin/.

    00
  3. Parca-mi amintesc de emisiunea lui Mîndruţă …

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link sau de la PCGarage prin acest link.