„Pentru tine”, a face lucruri pentru tine

1999, tipografie în Topkapi, Istanbul.
Pentru cine nu știe, mașinile rotative din tipografii arată ca un fel de locomotivă de tren, au și dimensiunea aia, în care hârtia intră ca dintr-un sul de hârtie igienică pe o parte, iar pe partea cealaltă ies ziare.
„Sulul de hârtie igienică” poate avea 4-5-800 de kg, în funcție de tipul și calibrul tipografiei.
Omul vostru cristici era „pălmaș”, adică făcea muncă aproape necalificată. Aia e, atât poți face la 20 de ani.
Șeful de echipă era un turc bătrân, care avea tabietul lui de turc: la ora 11 (cred) oprea mașina cu totul, și facea un ceai mare pe o sobă din fontă, un godin, ceai cu care servea pe toată lumea.
Suntem în noiembrie-decembrie 1999, într-un Istanbul friguros; în hală era cald de la godin și de la mașini, iar la ora 11 ne adunam toți tipografii să bem un siyah çayı (ceai negru) îndulcit cu küp şeker (zahăr cubic), prezentat aproape ca in poza asta. Unii turci se respectă maximum. ;)


Pauza de 15 minute pentru ceai, apoi munca se relua până la ora 14-15, când venea masa, la sufertaș.
Pentru că eram 4-5 români (toți de aproximativ 20 de ani), care dormeam într-o cameră din tipografie, bătrânii turci nu mâncau totul și ne lăsau din mâncarea lor, să avem și la cină.
Mecanicul tipografiei era un tip până în 30 de ani, să îi spunem Selim (sau Ahmed, sau Mustafa, nu mai știu numele lui).
Mustafa era un tip foarte interesant. În fiecare dimineață venea printre primii la serviciu (bine, noi eram primii, că dormeam acolo).
De fiecare dată când îl vedea vreunul din noi, ne chema să-l vedem de departe.
Îmi aduc aminte de pardesiul lui verde mătasea broaștei, până la genunchi, și cămășile lui albe scrobite. Dacă nu știai că e mecanic, credeai că e „gigolo italiano”, sau vreun om de afaceri.
Venea mergând tacticos, unoeri fumând, și foarte des avea niște pogača în mână, pe care o mânca de parcă ar fi avut icre negre și voia să vadă toată lumea că are icre negre. Pe ușa tipografiei intra ca un boier fanariot.
Mergea tacticos până la magazie, intra în magazie, apoi ieșea în hainele de lucru, niște salopete extraordinar de soioase, pline de ulei și cerneală.
Muncea toată ziua, se băga pe sub mașini, cu chei și ulei (o tipografie foarte veche), având respectul maxim de la bătrânul șef de echipă. Bineînțeles, la ceai era primul servit, la fel și când venea masa, era primul tânăr servit (repet, nu avea 30 de ani gagiul).
La ora 18 se încheia lucrul. Mustafa intra soios în magazie, stătea 15-20 de minute, iar când ieșea arăta exact ca la venire, ca scos din cutie.
Au trecut 20 de ani, iar omul vostru încă își aduce aminte de acest om, cu care a lucrat mai puțin de o lună.
(pentru cine mi-a cerut să povestesc despre cetățeanul turc, patronul de la reciclabile, nu aceasta este povestea. dacă vreţi, revin despre Istanbulul lui 1999, văzut de un tânăr de 20 de ani fără bani în buzunar)

 

Am crezut tot timpul că „pentru tine”, „să faci lucruri pentru tine” înseamnă să fii egoist. E parțial adevărat. Zilele astea am înțeles cumva conceptul corect de „pentru tine”.
Trebuia să mergem la o mică petrecere și am vrut să-mi calc o cămașă, o pereche de pantaloni, să lustruiesc pantofii… din astea.
Persoana cu care trebuia să merg a zis:
– De ce faci toate astea, că doar nu e nimic special. Ne întâlnim să mâncăm ceva și să bem bere. Nu vine nimeni special, nu e nevoie să venim prea eleganți.
– Dacă am o pereche de pantaloni de in călcați, și o cămașă din bumbac călcată, nu înseamnă că sunt elegant. Sunt doar casual, cel mult „smart casual”. Faptul că le calc, chiar dacă mă întâlnesc cu „oameni normali”, o fac pentru mine. Vreau să fiu cât de cât aranjat pentru mine.
În momentul ăla m-a lovit revelația. Acest concept de „pentru mine”, în ideea asta, a fost cam necunoscut mie.
Am asociat întotdeauna acest „pentru mine” cu o formă de egoism; iar majoritatea celor cu care am vorbit consideră cumva că acest concept acționează în mod egoist. Adică, mi-l explicau ca un mod egoist. „Mai fă lucruri și pentru tine, nu te mai gândi să-i ajuți pe alții, fă numai pentru tine!”
Dar nu e nevoie să fii egoist pentru a face anumite lucruri „pentru tine”. Poți să fii cel mai bun om, și totuși să faci multe lucruri doar pentru tine. :)
Am să încerc să mă îmbrac mai puțin ca un boschetar, pentru mine.
Aș putea să fiu un bețiv, pentru că îmi place foarte mult vinul, dar nu o fac… pentru mine; pentru respectul față de mine.
Pot să înjur teribil de mult, iar uneori nu mă puteam controla. Acum mă pot (cât de cât) controla, și îmi dau seama că o fac…pentru mine.
M-am apucat de slăbit pentru că mie nu îmi mai plăcea cum mă vedeam în oglindă.
Știu, toți cunosc din astea, numai ca no, eu abia acum am aflat.
– Care e treaba Cristi, vrei să impresionezi?
– Da. Pe mine. :)

 

Ce legătură au cele doua texte de mai sus cu poza de mai jos?
Acum vreo două luni am scanat niște albume vechi de familie. Familie de brăileni.
Mă uitam la pozele astea interbelice și… cât de eleganți erau oamenii! Îmi plac pozele, îmi place ce văd în poze…
Iar dacă aș putea încerca să copiez puțin din elegantă interbelică, aș face-o… pentru mine. :)
Oamenii din poză erau la plimbare prin Vatra Dornei. Nimic special, cred, poate doar se duceau „să mănânce ceva și să bea o bere”. :)

Apropo că cei din poză sunt brăileni, dacă doriţi, puteţi face o oarecare comparaţie a ce am povestit cu ce se întâmplă azi în Brăila, în textul scris tot de mine, în vară, chiar de Ziua Marinei: Brăila merită mai mult

 

Tipografia din clipul de mai jos e pe sfert cât era cea din Topkapi, aceasta este mult mai noua decât aceea din poveste, dar cu acest clip vă puteți face o idee despre ce înseamnă o rotativă, și ce ar presupune o muncă de mecanic la așa ceva:

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

98 comentarii

  1. NOU
    #1

    Foarte frumos textul, m-a miscat. Asa e. Jos palaria! (uite o vorba care acum pare desueta, dar in contextul textului are talcul ei).

    00
  2. Merge și invers. Dacă toți pretind să fiu la dungă, dar mie nu îmi trebuie, pot să nu mă fac la dungă. Pentru mine.

    00
    • Da, desigur ca poti sa te imbraci cum vrei. Doar ca atunci trebuie sa ai suficienta incredere in tine ca poti impresiona „auditoriul” cu altceva: o gluma buna, o poveste interesanta, etc.

      00
    • da’ de ce trebuie sa impresionezi auditoriul?

      si daca tot trebuie sa il impresionezi, hainele sunt principala optiune? ca tot povestea autorul de nastratin.

      00
    • Gandire din asta am avut si eu, acum 20 de ani.
      Dupa ce tot liceul am purtat uniforma – sacou, pantofi dati cu crema, pantaloni la dunga, camasa, cravata – dupa liceu am ars-o „rebel”, vreo 20 de ani, in ideea ca „nu e nevoie sa impresionez eu pe nimeni!”.
      Mi-am facut la un moment dat pantaloni din niste huse de tarabe, pentru ca „asa vrea muschiul meu”. Ai mei erau disperati, mai ales mama. „Nu te mai imbraca ca un boschetar, te rog! :(
      Nu am avut niciodata job cu tinuta obligatorie, iar pentru jegul ala de bukale, prafuit, noroios, plin de manelisti si piete jegoase, chiar nu are/avea sens sa ai haine faine.
      Acum am 40 de ani. Si gandesc… pentru oras ma imbrac eu, hainele de pe tine sunt pentru ceilalti?
      Nu-mi pare rau de vremurile alea, dar acum parca… „pentru mine” imi cumpar o camasa, un sacou. :) (ma chinui de cateva luni sa termin un text despre asta, unul lung, aproape foileton).

      Nu impresionezi pe nimeni cu hainele… sau poate ca da? In nici un caz nu impresionezi NUMAI cu hainele.
      Dar intre un boschetar destept, si unul la fel de destept, dar elegant, fara sa vrei te orientezi inspre ala mai elegant.
      Bineinteles, totul e subiectiv.

    • eu zic totusi ca faci o eroare logica.
      (!costum) = boschetar.

      nu e asa. poti fi imbracat foarte bine si elegant si fara costum. cum ziceam si in comentariul separat, pretul hainelor de pe mine reflecta calitatea si mai ales utilitatea lor, nu basinile din capul meu si ale comerciantului.

      00
    • @thebblack, nu trebuie neaparat sa impresionezi auditoriul.
      Dar de ce sa ne mintim singuri si sa ignoram asta? Toata lumea vrea sa fie vazut mai bine in grupul de prieteni, apreciat.
      Si nu esti neaparat apreciat datorita hainelor, dar si asta conteaza. Este un cumul de factori care ii determina pe oamenii din jur sa isi doreasca sa petreaca timpul cu tine.

      00
    • andrei, evident ca pentru a face parte dintr-un grup trebuie sa ii fi impresionat cu ceva. si cel mai facil mod este felul in care te imbraci, ca aia se vede la tine inainte sa scoti primul cuvant.

      dar cand singurul mod de a impresiona ramane totusi asta… e cam trist. si la fel de trist e si sa stai intr-un grup in care singurul mod de a impresiona e imbracamintea. ar trebui sa fugi mancand pamantul.

      00
  3. Ce e misto de vizitat in Braila?
    Galati-ul

    I’ll show myself out

    00
    • Ce este de vizitat in Galati?
      Am trecut si eu de vreo 2-3 ori pe acolo si in afara de turnul televiziunii nu am gasit nimic impresionant.

      00
    • @Andrei – brăilence

      00
    • In copilarie ma imprietenisem intr-o tabara cu o fata din Galati si am tinut vreo 2 ani legatura prin corespondenta. Mi-a ramas in minte o vedere primita de la ea in care imi scria “Salutari din Galati, orasul salcamilor” si asa mi-am imaginat mereu Galatiul: ca un oras linistit in care te poti plimba pe malul Dunarii la umbra racoroasa a salcamilor.

      00
    • @Til, nu stiu ce sa spun legat de faleza din Galati si salcami. Nu prea sunt copaci, este betonata si destul de insorita.
      In schimb faleza din Braila este mult mai boema: plina de copaci si cu o alee lata de vreo 5 metri cu iarba si flori (pe langa zona plimbare care este asfaltata).

      Din punctul meu de vedere Galati este un oras mai industrial, cu blocuri de tip comunist si dezvoltat exclusiv in jurul Sidex.

      00
  4. Azi telefonul sa fie ultima generatie si gleznele la vedere!

    00
  5. te inteleg perfect.

    00
  6. așa și? în secolul XVI purtau peruci și dres. stilul se schimbă
    lumea contemporană nu mai pune preț pe haine

    îmi amintesc că în anii 90 aveam cataloage din alea gen dw burda și germanii aveau cel mai odios stil de îmbrăcat casual, sandale, tricouri ieftine.. moda asta de delăsare vine și de peste ocean unde efectiv nu le pasă cum ies din casă

    pedanteria asta de a fi la 4 ace nu prea se justifică azi. poate în anumite cercuri sau în milano, paris, altfel e ridicol. vezi că sunt și niște story-uri cu ghanezi așa la costum prin noroaiele alea ale lor

    00
  7. asa am poze si eu cu strabunicul si fratii lui. avea case si magazine intr-o statiune de pe valea ph, practic aratau toti ca in filmele cu al capone, pana au venit comunistii si a ramas cu 3 camere si 1 copil mort la canal, unul exmatriculat din facultate si unul care nu s-a putut angaja niciodata ca era fata de chiabur

    00
  8. nu mai inteleg pe ce blog intru, incepe sa semene cu un ziar din care citesti 1/10 articole.

    00
    • Eu tot intreb pe-aici care e stilul care se doreste, dar nu rapunde nimeni cu subiect si predicat ce fel de texte vrea.
      Blogul a inceput sa aiba mai multi useri. Devine „Revista Magazin”.
      Eu pot sa ma retrag oricand, daca nu sunt pe target. Pentru mine e o munca sa scriu, o munca pe care o fac voluntar.
      Mi-as dori sa fiu citit in ideea… fii atent, fix in ideea textului: nu scriu „pentru mine”, „pentru mine” cunosc povestile astea. :)
      So… care e stilul de informatii care se doreste a fi citit pe acest blog?

      Pentru ce am scris textul asta? Pentru ca, cel putin eu, mai cunosc 3 oameni carora le e putin jena, au o retinere sa faca lucruri „pentru ei”. S-ar considera cumva fara morala, egoisti, oportunisti daca ar face lucruri doar pentru ei.
      Dar nu, nu asta e sensul.

    • Mie unul imi place directia in care merge blogul. Sunt subiecte foarte bune pe care Vali poate nu s-ar fi gandit sa le scrie niciodata (de exemplu articolul cu Radarul produselor la raft sau cel cu incarcatoarele contrafacute).

      Pana la urma se vede autorul imediat sub titlu, deci poti sa nu dai click.

      00
    • NOU
      #23

      @cristici
      Scrie, dom’le, scrie! Dacă nu mai scrii, îți trimit adresa mea de mail, să îmi mai trimiți din astea. :)
      Lăsând gluma la o parte, îmi plac textele astea. La fluture îmi plăceau la început, înțeleg unde bate, dar acum după primele paragrafe renunț. Poate sunt eu de vină, el nu și-a schimbat stilul.
      Ideea cu ambalajele, cu reciclarea, întâmplările astea povestite din amintiri sunt foarte binevenite.

      00
    • Direcția e una și aceeași
      https://zoso.ro/5oameni/

      00
    • @Cristici, vezi-ți de treabă, nu poți să placi la toată lumea. nici nu vrei asta. :)

      00
    • @Cristici Io desi citesc zoso de mai bine de zece ani, comentez asa de rar incat daca e la vreun articol de giveaway vali imi sterge comentariul ca par concursoman. ce voiam sa spun e ce zicea si AB, nu poti sa placi la toata lumea, dar eu am tinut sa imi folosesc comentariul anual de pe zoso.ro ca sa iti spun ca mie imi placi. atat

      00
    • Articolul a fost super. Uita, cu subiect si predicat. Continua ce ai inceput.

      00
    • Mie unul, nu mi se pare un concept asa de greu de inteles sa ai mai multi autori, fiecare cu ideile si stilul lor. Vezi care iti place, care nu-ti place nu citesti. Ideile respective pot fi chiar contradictorii, daca ai niste cititori mai civilizati. Chiar urmaresc un blog american pe care seful de blog zice la un moment dat, parafrazez: „avem mai multi autori, cu unii nu sunt de acord, unii chiar scriu numai tampenii, dar eu le ofer ocazia sa faca asta pentru ca blogul asta sustine libertatea de exprimare, si n-au unde sa se duca in alta parte”

      00
    • Scrie liniștit man, o faci foarte bine. Recunosc că pe fluture îl sar și eu, dar na, nu poți mulțumi pe toată lumea. E foarte ok sa scrie mai multă lume pe blog.
      Citesc blogul de câteva ori pe zi și comentez foarte rar, acum am făcut-o doar ca să-ți zic că scrii bine.

      00
    • @cristici, nu te opri din scris pentru noi. Mie imi place stilul. Fata de unele elucubratii ale maestrului de ceremonii (in special partea legata de sofat), esti o gura de aer fara masca!

      00
  9. Nice, insa eu astept asta:
    „să povestesc despre suedezul turc, patronul de la reciclabile, … dacă vreţi, revin despre Istanbulul lui 1999, văzut de un tânăr de 20 de ani fără bani în buzunar”.

    00
  10. Acelasi principiu poate si ar trebui sa fie aplicat in multe zone ale vietii ce nu implica haine.

    Nu lasa masina pe prima banda exact inainte de intersectie ca acolo ai tu treaba, PENTRU TINE.
    Curata-ti masina si nu o lasa sa atarne jegul pe ea, pentru tine.
    Nu arunca ambalaje pe jos, pentru tine.
    Invata sa ai respect, pentru tine.

    Etc etc.

    Viata e o drama pentru ca imbatranim prea repede si devenim intelepti prea tarziu.

    00
    • Exact. Despre asta e vorba. „Teoria ferestrelor sparte” aplicata la oameni. Azi imi calc camasa, maine nu arunc pe jos, poimaine imi spal masina… iar in putin timp incep sa ma intreb de ce trebuie sa nu am pe cine vota, de ce sa accept mizerii prin spitale, de ce X, de ce Y.
      „Pentru tine”… incepem cu o camasa calcata.

    • Am o ruda care a terminat ASE la Bucuresti, acum 20 de ani, iar azi e un betivan notoriu, intr-un oras obscur de provincie.
      Cum a ajuns asa? A facut fix invers decat in conceptul descris in text. Se deterioreaza ca om de la an la an.

    • Imi zicea un cunoscut care a stat ani buni prin Japonia, la munca, nu la karate. Cica la inceput ai impresia ca esti un rege pe pamant, toti te trateaza super bine pe unde te duci, sunt excesiv de amabili, ti se pare ca au un complex de inferioritate fata de vestici. Iar apoi, cand ii cunosti mai bine iti dai seama ca ei de fapt nu dau doi bani pe tine, si pe vestici in general, chiar te considera mult inferior. Tot ce fac, fac pentru ei, ca sunt mandrii de munca lor si de cultura lor, si incearca sa se comporte cat mai bine posibil pentru satisfactia lor personala.

      00
  11. Frumoasa povestea din Istanbul. Păcat că ai făcut un terci incurcâd tipografia cu mașina de tipar offset rotativ.
    Poate ca textul merita o revizuire.

    00
    • Tipografia e institutia. Nu am lucrat intr-o „mașina de tipar offset rotativ”, ci intr-o tipografie. Care continea si legatorie, si ghilotina, si impachetare… Cuvantul corect este tipografie.
      Sau, pentru pedanterie (sic), am schimbat: „mașinile rotative din tipografii”.

    • NOU
      #41

      Bai, mor cand intra cate unul si zice „vezi ca de fapt aia ce zici tu ca e aia nu e aia, e ailalta…” si trec cu totul pe langa esenta povestii…

      00
  12. La cum arata orasul ala in poze,primarul Brailei si presedintele consiliului local Braila meritau sa fie sodomizati in grup de catre cetateni.Cum plm sa arate asa un oras din UE?M-am uitat pe google si in 2012 era de la USL,iar din 2016 a fost de la PSD.Acum vad ca fostul primar a fost reconfirmat in functie,cu peste 50% din voturi.Nu va suparati pe mine,dar orasul ala isi merita soarta,daca sunt asa de masochisti

    00
  13. Scrii bine cristici

    00
  14. o alta lume in poza aia. e drept ca la 5 baieti imbracati la 4 ace aveam 95 de baieti in zdrente. si totusi se contura ceva in vreme aia, un fel de tara europeana. aveam aproape 1 milion de evrei, 1 milion de etnici nemti, aveam ceva greci etc. eram ceva mai cosmopoliti. ma gandesc cum ar fi aratat romania acum cultural – arte, literatura, stiinte etc., daca nu ar fi prins radacini fascismul, apoi comunismul.

    dar se pare ca se intorc vremurile. votam legionari acum :))

    00
  15. Vremuri.Turcia ultima optiune daca nu aveai bani de viza vest. Leafa anemica, dar la 20 de ani merge.

    00
  16. eu respect oamenii dupa „ce stiu” si „ce fac” – nu dupa cum „se imbraca” !

    00
  17. sunt întrebată uneori de ce sunt politicoasă/amabilă/ajut oameni care nu-mi răspund la fel. să vezi priviri mirate când răspund ”pentru mine”.
    pentru că eu nu m-aș mai plăcea pe mine însămi dacă m-aș purta ca o lepră.

    00
  18. multumesc mult, cristici.

    00
  19. Poza pe care ai scanat-o așa era, color? Sau ai folosit vreun program (care?) s-o „înfrumusețezi”? Mersi.

    00
    • Vezi in colt dreapta jos myheritage e situl in care poti sa-ti creezi arborel genealogic, sa afli cu un test de saliva trimis cu posta ce origini etnice ai in ADN si cym se vede, sa colorezi pozele alb negru cu posibilitatea de a lucra fetele personajelor incat sa fie f nete.

      00
    • @Dorul: mulțumesc.
      De asemenea, mulțumesc și lu’ ăla de-a dat minus (băi, voi sunteți sănatoși)?

      00
    • @Crator.nu conteaza minusul. Parafrazand ce spune @cristici, scrie pentru tine nu pentru like-uri.🙂

      00
    • uite aici gratuit: https://deepai.org/machine-learning-model/colorizer
      e modelul de AI folosit de MyHeritage, doar ca MyHeritage l-au antrenat mai bine.
      Acesta din link modelul original al lui Jason (omul care l-a gandit).

    • @Crator
      „De asemenea, mulțumesc și lu’ ăla de-a dat minus (băi, voi sunteți sănatoși)?”
      Unii au probleme grave la bibilica. Sau dau din greseala minus, ca parca am dat si eu o data din greseala, pe telefon, cand voiam sa scrolez. E plin de minusuri la intrebari absolut banale. Cred ca unii intra pe aici dupa ce isi bat nevasta, ca sa se mai calmeze.

      00
  20. Da. În Turcia haina îl face pe om. Kaftan se numește. Pozele lui autorul reflectă o parte din Turcia. Adică România din epocă. Și mentalitatea din epocă.

    00
    • Asa e. Occidentalii nu dau prea multa atentie la haine, podoabe, pantofi de lac. Mai tineti minte viorica dancila era permanent coafata stil „permanent” giuvaericale taioare pantofi posete.Ma uitam la prim ministrese din occident de exemplu fosta a belgiei cu parul depletit chiar nespalat arata(gras) cu niste bluze de hm ceva acolo sa fie.Sau Merkel.Sau cea din noua zeelanda sau finlanda..

      00
    • @Dorul: Pe bunaciunea din Danemarca nu ai pomeni-o ;-)

      00
    • Viorica, Plumb(ro vana), Olgutza si alte miss piggy suite in copac aratau de parca si-au facut costum din draperia de la muzeu. Cand le scoteau astia in public omorau libidoul pe o raza de 1000 km.

      @Cristi din Calarasi, te apropii de ce trebuie sa fie. Nu-ti cerem sa fii Eftimie ca nici tu n-ai pretentii (sper) sa fim toti brazi piti si angeliche.

      00
    • Tradu „mentalitatea din epocă”. Costum de haine, palarie, camasa si cravata… ce „mentalitatea din epocă”?
      In zonele pe care le consideri tu mai ok, cum era „mentalitatea din epocă”?

  21. referitor la turci, sunt un popor de la care am avea multe de invatat. acum niste ani am avut ocazia sa muncesc pentru o firma turceasca. santier mare, vreo 15 milioane de euro. din aia, cred ca vreo 14 au ajuns direct sau indirect in turcia. antreprenor general, firma turceasca din romania. subantreprenori, proiectanti, consultanti, toti din turcia. betoane luate de la statia unui turc. fierul era adus cu vaporul din turcia. diversi subantreprenori, pe cat posibil firme de turci. ingineri si muncitori macar jumate erau turci, de pe aici, din bulgaria, aciuati pe aici sau adusi pur si simplu de acolo. diverse scule si materiale, pe cat posibil turcesti sau macar comercializate de turci. ca tot ziceai de prize, TOT ce era pe partea electrica era importat direct din turcia, prize, intrerupatoare, cabluri, sigurante, pana si electricienii. laptopurile tuturor inginerilor erau aduse din turcia. singurele chestii majore care nu erau turcesti erau utilajele mari instalate dar si alea fusesera contractate prin intermediul unei firme turcesti. ah, si aveau si o firma braziliana cu cativa ingineri de acolo, dar si la aia grunt-ii tot trurci erau.

    si mi-au dat si mie ceai din ala. n-am inteles niciodata cum puteau sa il faca (necum sa il bea) atat de fierbinte. innebuneam langa el, ca nu puteam nici sa ma apropii de paharelul ala. se termina pauza (si nu avea 15 minute ci ora legala din romania) si tot nu se racea cat sa il pot bea.

    referitor la luc rurile facute pentru tine… sper ca suntem de acord ca sunt acele lucruri care iti fac TIE bine sau placere. daca tie iti face placere sa porti un astfel de costum, fa-o. eu ma simt exponat de balci, asa ca, exact pentru mine nu o sa il port. tot pentru mine nu spal masina aproape niciodata. a doua zi o bag in exact acelasi noroi. am prea mult respect pentru timpul vietii mele ca sa irosesc aiurea 15 minute in fiecare zi ca sa stea masina noapte in parcare curata.

    in schimb fac altele. mi-am luat bocanci de 500 de lei pentru santier. colegii se uita crucis la mine „cum intri cu aia in noroiul asta, ii distrugi”. ei poarta d-aia de 50 de lei. cine are in fiecare seara picioarele uscate si lipsa gauri de cuie in talpa? mi-am luat si parazapezi de 300 de lei. tot pentru noroi. cand ies din santier, dau cu furtunul, bocancii curati, parazapezile curate, pantalonii si curati si uscati. colegul si-a luat pantofi de 500 de lei. s-a dus la o nunta cu ei.
    mi-am renovat recent o baie. am fost apostrofat „cum ai putut sa dai 15000 de lei pe o baie?” pai… am facut-o pentru mine.

    00
    • O fac din patriotism.Asta pentru ca turcii sun extrem extrem de patrioti. Invatamantul lor le baga in cap copiilor ca sunt un popor eroic superior cei mai tari don lume, au cucerit lumea etc.Imnul Turciei se canta in toate scolile in fiecare vineri la ora 15 afara. Turcii din f
      diaspora desi la a treia generatie in strainatate se considera in primul rand turci si mandri de a fi. Apropo de imn e in el un vers anti occidental unde occidentul este asemuit unul monstru fara dinti-stirb. De la varsta frageda occidentul este un monstru pentru turci.
      In schimb romanii nu contenesc sa afirme peste tot inclusiv la tv ca Romania e o tara de cacat, de zeci de ori l-am auzit pe Badea de la A3 zicand asta.Daca era turc si zicea de turcia asta nu-l vedeam bine.Turcii sunt rasisti si ei cel putin cu kurzii.Daca il intrebi pe un turc daca e kurd se aprinde repede, nu-i convine.Cam cum un strain care nu ne cunoaste bine, ar intreba un roman daca e suedej.

      00
    • @thebblack a punctat perfect, ce inseamna sa ai grija de tine, pentru tine, in felul tau. Si eu am investit in chestii mai de calitate pentru munca (monitor mai bun pentru ochi, desktop mai rapid, urmeaza un scaun de birou de la Secret Lab- prevad ca urmeaza doua, ca al meu consort tinde sa vrea si el, din orice imi iau eu misto).
      Mai ales la faza cu pantofii de nunta :)) La nunti/ botezuri ma imbrac frumos, ma aranjez, dar nu dau bani multi pe tinute. Sunt o gramada de rochii frumoase la 150 de lei. Port mereu aceleasi sandale comfortabile, ca nu se uita nici naiba la picioare. O singura data mi-am satisfacut placerea de a da 600 de lei pe o rochie. E superba, asa ca am purtat-o de 3 ori. Dar tot ma doare inima.
      In schimb, dau si 200 de lei pe o bustiera de sport, ca am nevoie de calitate si sustinere. Si fac antrenamente acasa.

      On topic: eu lucrez mai mult de acasa, dar tot ma machiez (nu chiar zilnic), imi fac bucle, ma parfumez, imi fac unghiile. Desi nu am sedinte pe zoom, sau altele de genul. Imi place mie, ma simt bine.
      Barbati-miu face si el la fel, ce-i drept, a vazut la mine si a inceput sa fie si el mai atent cu el insusi. Chiar daca si el munceste de acasa acum, se barbiereste la fel de des, ma roaga sa il tund, sa ii ingrijesc unghiile si sprancenele la fel ca inainte.

      Mi se pare important sa avem grija de noi, mai intai pentru noi, cum a punctat si Cristi. Un om care are grija de el, pentru el, e mai putin probabil sa fie un om acru, rautacios, veninos, arogant. Multi oameni sunt asa si din cauza ca se simt inferiori, ba chiar jigniti ca altul are tupeu sa vrea sa ii placa de el, inainte sa il placa lumea. Chiar daca lor li se pare ca nu e asa.
      Si e bine pentru sanatatea noastra mentala, sa ne ingrijim fizic si emotional. Altfel nu avem cum sa avem grija de altii, daca noi suntem un munte de frustrari, suparari, nesigurante, lipsa de incredere de sine si altele.

      Doi oameni se pot imbraca identic (in Gucci, sa zicem). E usor sa distingi, care se imbraca pentru el si care se imbraca pentru a impresiona. O vezi din comportament, atitudine, relatia cu ceilalti oameni si respectul fata de el insusi (prin oamenii cu care alege sa se inconjoare si sa formeze prietenii, de exemplu).
      Foarte bun articolul, apropo.

      00
  22. Nu este vorba dpar despre haine. Pentru mine, acel „pentru tine” este foarte util societatii – sunt sanse mai mari sa excelezi daca faci ceea ce iti place, daca te simti bine in pielea ta, cu timpul tau.
    Iar daca nu, macar ceilalti stiu sa se fereasca. :)

    00
  23. @cristici, si mie mi-a placut articolul.
    Chiar daca subiectele tale sunt de cele mai multe ori banale, reusesti sa le faci interesante si dupa parerea mea esti mult mai infipt in realitate decat ceilalti „invitati” de pe blog.

    Daca-mi permiti un sfat, nu mai intreba aici despre cum sa scrii si ce sa scrii pentru ca sunt opinii atat de diferite printre comentatori incat nu vei obtine ceva cu adevarat util de aici.
    Scrie despre ce crezi tu si cum crezi tu, eu citesc blogul asta de ~10 ani si dupa parerea mea te incadrezi cu brio in „tema”.

    00
  24. Fain, mi-a plăcut! Mai povestește despre viața de padawan din Turcia, și despre societatea de acolo.

    00
  25. Ai scris asta să-i calmezi pe rasiștii lu’ Colțescu? :-))

    00
    • :)) Turcii despre care vorbesc eu ne lasau din mancarea lor, ca stiau ca suntem mai amarati decat ei… Am uitat numele lor, am uitat si unde e locul tipografiei. Mi-ar placea sa ma duc, ei sa mai existe, sa ii mai vad o data.

    • @cristici e adevarat ca turcii considera romanii ca fiind suedeji?

      00
    • Nu am mai fost in Turcia din 1999. Nici macar in statiuni.
      Imi doresc. Cand trece pandemia, as merge sa mai stau macar o luna in Istanbul. Sau un an.
      Ce cred turcii despre romani… Ei sa mai lase prizele alea obosite, hainele cu calitate de rahat, rosiile fara gust… apoi mai vorbim. Nu ma intereseaza ce cred despre romani, dar eu personal, in 1999, nu am simtit nici un fel de discriminare. Chiar daca eram „aia nasoli de la depozit”, nu am simtit nici o privire ciudata de la nimeni, nicaieri.
      Am fost si prin campusul unei universitati de acolo, imbracat ca un boschetar, si am vorbit in engleza cautand o adresa. Chiar prietenosi studentii lor, vazand un muncitor vorbind engleza. :)
      Mai degraba m-am simtit ciudat in Budapesta (m-au tepuit la un chiosc, apoi tot ei faceau scandal), mai degraba in Londra (din 3 londonezi cu care vorbeai, doi te intrebau din ce tara din Est vii), in Paris (ce m-am certat cu niste arabeti prin supermarket), in Roma (aia sunt saturati de suedejii romani care fura, dau in cap, si se aduna saptamanal in Ananigna).
      In Istanbul… de-ai nostri! :) Imi pare rau ca s-au apucat cu atentate nasoale, la fiecare bomba pusa aiurea, la fiecare prostie de-a presedintelui imi dau seama ca va fi din ce in ce mai greu sa calcam pe acolo, sa ne simtim bine. In 1999 zeci de cladiri aveau poze de zeci de metri cu Ataturk. A fost zeul lor… pana recent, cand vad ca o iau pe ulei rau. :(

    • In toate tarile de care pomenesti stiu cum suntem incadrati. Dar la turci nu, iar ce m-a facut sa te intreb fiindca spui ca ai trait printre ei, a fost asta:

      https://m.digisport.ro/fotbal/champions-league/in-tara-mea-romanii-sunt-suedeji-povestea-omului-care-ar-fi-rostit-aceste-cuvinte-la-paris-in-timpul-scandalului-coltescu-965992

      00
    • @Dorul N-am auzit așa ceva în cei câțiva ani petrecuți în Turcia, în general turcii nu sunt rasiști, pe ei îi interesează să iasă banu’, mai puțin importantă culoare pielii.

      00
  26. Omule…la 40 ar trebui sa cauti ceva de f*tut printre colegele nepoata-tii aia cu hamburgerii.
    Tu scrii ca un om mult…mult mai batran…..

    00
    • rescrie cateva paragrafe in care sa spui aceeasi informatie, dar… tinereste. :)
      pune-le aici, „tineresti”, sa vad cum e stilul „tineresc” de scris.

    • Bre. Nu era un atac, pur si simplu puteam sa jur ca din subiectele abordate si felul de-a privi o problema, ai undeva intre 55 si 60 de ani.

      Scrisul nu e despre exprimare, e despre perspectiva pe care vrei s-o transmiti in legatura cu subiectul.
      Si perspectiva ta e una a omului care iesit inafara vietii, decreteaza sfaturi pentru cei inca implicati in ea.
      Las-o dracu de andropauza si miroase florile, nu chimenul:)

      00
  27. Strada pe care am prăvălia a fost mulți zeci de ani buricul Constanței : stradă pietonală cu cea mai mare ofertă de magazine și cu singurul „Mall” în perioada comunistă. Indiferent de anotimp era locul care atrăgea zilnic foarte multă lume. Dupa momentul în care au apărut mall-urile mari în oraș, zona a ajuns și este și la acest moment, exact ca străzile din filmul „I am a legend” : case lăsate în paragină, mizerie, pavaj în care îți scrântești picioarele, nici o urmă de verde, iluminat deficitar etc. Strada dă direct în mare și ca atare vântul constant din oraș este la el acasă și împrăștie tot ce prinde.
    O imagine dezolantă a unui oraș parca părăsit.
    Acum cinci ani în iunie, eram la un târg prin zona lacului Constanz și fiecare moment liber îl petreceam bătând la pas orășelele din zonă. M-a frapat faptul că având o climă asemănătoare cu cea de la noi, peste tot vedeam foarte multă vegetație, flori pe fațade, copăcei și arbuști pe străzile pietonale etc.
    Revenind în „cetatea” de acasă mi-am dat seama că, dacă eu nu fac ceva pentru mine sau ecosistemul meu, municipalitatea o să „păstreze” cocina din centrul orașului pe termen nelimitat.
    Am pus pe fațadă, cu toate că arhitectura nu mă ajuta deloc, cât mai multe ghivece și jardiniere pline cu flori. În primele două luni am făcut acest lucru de patru, cinci ori: zilnic când ajungeam la muncă o parte din ghivece erau sparte, smulse sau furate. Sau… Florile erau pe jos, dispărute, tăiate sau pur și simplu jumulite. Zilnic mă duceam și cumpăram altele spre disperarea apropiaților. Le explicam, la fel ca în teoria ferestrelor sparte, că la un moment dat se vor sătura să vandalizeze, dacă văd că orice ar face, florile rămân o constantă.
    Trebuie să recunosc faptul că simțeam și încă simt că fac acest lucru pentru mine, în primul rând.
    Am cumpărat un ghiveci de ceramică de 60/80 l și am pus un leandru. I-a mers superb, era atracția zonei. Până într-o zi în care am mai găsit doar ghiveciul (este foarte greu), iar leandrul l-am văzut ultima dată în brațele a doi indivizi, urmărind înregistrările camerelor de supraveghere. Poliția îmi recunoaște amar ca știu cine sunt, dar nu au ce face. Mă întreabă dacă fac plângere, dar le spun de teoria ferestrelor și mă duc să cumpăr o Piracanta ; are niște țepi foarte agresivi 🤣. Asta încă rezistă.
    Adevărul este că mă simt foarte bine dimineața când îmi beau cafeaua în fața prăvăliei și mă uit la flori. Mă surprind zâmbind de fiecare dată, deci fac acest lucru în primul rând pentru mine.
    Nu m-am oprit aici. M-am hotărât să decopertez trama stradală pe lângă clădire (sunt placi mici de ciment) în patru locuri de 30/20 cm și sa plantez trandafiri cățărători. Am spus să fiu cetățean model și să cer autorizație de la primărie pentru acest lucru. A fost funny; toți din primărie voiau să mă ajute și li se părea spectaculos ce vreau sa fac, dar nu știa nimeni la ce direcție din instituție trebuie să apelez. După aproape trei luni voiam sa abandonez, dar noroc că am o soție încăpățânată care a reușit sa descurce ițele. Am făcut gropile, am pus mici borduri in jurul lor, am mai adus ceva pământ vegetal, am plantat și anul următor aveam deja patru plate, fiecare de câte trei metri înălțime. Superb. Făceau niște trandafiri spectaculoși. Zilnic se opreau oameni să îi admire. Da, dar tot zilnic plecau oameni cu bucăți tăiate (veneau special cu foarfecă) sau rupte din trandafiri „ca să se prindă și la mine”. WTF!!! Parcă era marfă de contrabandă!!
    După ce am trecut prin perioade în care am prins ghivecele cu ancoră chimică, cu dibluri, cimentuite, legate. Florile și ele „gâtuite” cu sârmă legată de tot felul de improvizații, am schimbat, cumpărat, înlocuit și completat, acum, văd că am avut dreptate : anul acesta am avut minim de vandalizări. Adică teoria ferestrelor sparte funcționează! Așa că am mai luat o autorizație (nimeni nu a venit să mă întrebe dacă fac legal gropile) și am mai făcut două gropi în care am mai pus flori. Acum am trei trandafiri cățărători, mâna Maicii Domnului și iederă, plus multe ghivece. Fostul primar promitea de sase ani ca strada o să fie „prima junglă urbană din România” 🤣😄🤣😄. Acum am prieteni care îmi spun să încep să plantez și copaci pe mijlocul străzii, pentru că oricum cei de la primărie or să afle poate peste zeci ani că zona chiar a devenit o junglă urbană, dar plantată de un nebun. Și da, dacă o să mearg mai departe, o sa merg pentru mine în primul rând, dar și pentru cele două /trei persoane care mi-au adus flori din excesul lor din curte.

    00
    • M-au înţepat un pic ochii când ai zis de leandrul ăla.

      00
    • NOU
      #82

      Da, Stefan cel Mare e o tragedie. Capatul dinspre Tomis sa zic ca e ceva mai bine…de curiozitate, pravalia este libraria sau mica cafenea/magazin de cafea de langa?
      Pisica mai exista?

      00
    • Lung si frumos comentariul.
      M-a facut sa realizez (cu amaraciune), ca uneori nu e doar datoria primariei sa faca si sa deaga. Daca nu erai singur si mai aveai cativa vecini care sa faca la fel, treaba ar fi mers si mai repede si nici nu se mai distrugea asa. Dar traim in tara lui „eu nu-mi dau zapada din fata blocului, ca e treaba primariei”. Partea trista e ca majoritatea sunt puturosi si pasivi, nu vor sa schimbe ei nimic, dar urla ca vor sa aiba o tara ca afara.
      Si daca s-ar schimba, tot s-ar supara, ca ii deranjeaza lucrarile.

      E bine ca ai autorizatie, au fost cazuri pe la tv, cu oameni care s-au apucat sa faca frumos intre blocuri si a venit primaria si i-a pus sa strice la loc, ca nu aveau autorizatie, desi ei facusera cereri de ani de zile si li se promitea mereu ca or sa vina. Noaptea mintii.

      00
  28. Dacă vrei un costum în stil clasic interbelic, foarte bine făcute și de ce nu pot fi chiar și clasice, uită-te aici:

    https://herrvoneden.com/de/shop/anzuege

    Pozele sunt de hipster, costumele sunt high end.

    00
  29. “dacă vreţi, revin despre Istanbulul lui 1999, văzut de un tânăr de 20 de ani fără bani în buzunar” da, vrem

    00
  30. cu predicat doar. eu încă aștept articolul ăla despre hainele second hand, că tot suntem la subiect :))))

    00
  31. Fain articolul, imi aduce aminte de perioada in care si eu umblam pe la tipografii in Istambul, cu cativa ani inaintea ta. Ma rog, eu aveam treaba mai pe la periferie, undeva langa Levent 1 (nu mai tin minte exact zona/cartierul).

    00
  32. Eleganti cei 2 domni. 100 de ani mai tarziu: „Hei, cum a putut omenirea sa poarte sosete asa de lungi? Sa le scurtam la maxim. Si daca ne intreaba unii de ce le-am scurtat? Pai le zicem ca aratau aiurea la pantaloni scurti. Bine, unii le vor purta la orice, nu numai la pantaloni scurti. Chiar si iarna.”
    Lasand gluma la o parte, in vremurile alea oamenii intelegeau de ce un costum trebuie croit pe masura ta (sau macar care e lungimea corecta a pantalonilor, ca asta e usor de corectat si la un costum cumparat de-a gata). Si de ce o pereche de pantofi facuti, daca nu pe calapodul tau, dar macar cusuti manual, tin mai bine de 20 de ani si devin din ce in ce mai comozi.

    00
    • era o memă care punea alături o poză cu Carry (Garry) Cooper: costum, pălărie, pantofi asortaţi, pardesiu de lână, eleganţă şi rafinament, şi o poză cu un gagicuţ de la anumite „prezentări de modă” pt bărbaţi, îmbrăcat de parcă l-au strâns de pe gârlă şi i-au dat haine de la cea mai săracă fată din sat.

      00
  33. Mi-a placut mult textul, si nu prea las eu comentarii. M-a surprins sa vad asa multa lume pe langa subiect, ratand esenta, dar poate asa fac ei lucrurile pentru ei.
    Cristici, felicitari pentru felul in care scrii, imi plac articolele tale. Si directia blogului e una faina, imi place colaborarea cu mai multi autori.

    00
  34. Să vezi cum e cînd faci un liceu militar și ”ordinea și deciuplina” îți intră în sînge și ”controlezi” de la modul de a te îmbrăca pînă la modul în care-ți faci bagajele, fără a exagera cu pedanteria, încît și nevasta, după 30 de ani, rămîne impresionată, deși e o femeie ordonată. Nu voi înțelege niciodată purtatul blugilor rupți sau al tricoului dezlînat, șui, cu 2-5 mărimi mai mare, de stă pe apropitar ca pe gard, ori lațele alea jamaicane, chiar dacă nu mă deranjează părul lung.

    00
  35. Eu sunt curios cum a ajuns un cristici sa lucreze la o tipografie in Istanbul in 1999. De ce fix Istanbul? De ce la o tipografie? Nu e standardul emigrantului roman…

    Poate o iei ca idee pentru o poveste viitoare.

    00
  36. Frumos povestit. Doar voiam sa zic ca in 1999 aveam 19 ani si eram si eu un tanar roman fara bani tot in.. Turcia dar in alt oras.

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la Aceeași Mărie.

Top articole

7 zile