Știți ce face un antreprenor care își duce toate afacerile în faliment? Se plânge vreo doi ani prin ziare că e greu cu criza și cu băncile și apoi dispare o perioadă din ochii publicului. Asta a făcut Octavian Radu, pe care îl știți de la RTC, Diverta, Debenhams și alte businessuri falite.
Acum, s-a gândit că poate lumea a mai uitat de chestii și vrea să își spele un pic imaginea cu un interviu pentru Profit. Interviul oscilează între halucinații și minciuni nesimțite, dar asta nu contează, pentru că vrem ca oamenii să înțeleagă ce s-a întâmplat atunci, de asta dă Radu interviuri. El e asigurat, mami și nevasta îl ghidează și îl ajută cu conexiuni politice să fie antreprenor, dar e greu.
Hai să recapitulăm un pic:
- un antreprenor cu business-uri de 300 milioane de euro nu a văzut ce se întâmplă pe afară, deși semnale existau încă de prin toamna lui 2007 și primăvara lui 2008. și nu doar atât, ci nici n-a angajat oameni care să îl informeze cu privire la asta. puțini afaceriști au consultanți care nu îi pupă în fund, e o relație reciprocă, consultantul îi gâdilă orgoliul și antreprenorul se crede foarte deștept.
- Diverta s-a dus în cap pentru că singura măsură a antreprenorului Radu și a managerilor lui a fost să taie din sclavii angajați la raft, sclavi care erau plătiți cu 800 lei pe lună și care aveau îndatoriri mult peste suma asta. nu am văzut nicăieri în interviu un mea culpa pe tema “bă ce bou am fost că am tăiat salariile oamenilor care vindeau la raft și de care depindea afacerea mea”. probabil prin 2020 o să vedem. drept dovadă că a fost un manager prost stau vânzările de cărți din ultimii 10 ani.
- Debenhams s-a dus în cap pentru că se fura din magazin și pentru că prea puțini români știau de franciza asta, ce e cu ea, ce abordare, ce stil, ce..orice. știți cum e, când îți lipsește marfă de 3 milioane de euro din două magazine, parcă nu ai chef de o campanie de marketing.
- DOL.ro, care trebuia să fie cel mai mare magazin online din România în 2007, în care se investiseră 250.000€ și care avea în spate logistica grupului, putând să concureze de la egal la egal cu eMAG pe vremea aia, a crăpat și crăpat a rămas de atunci. prin 2011 angajau manager de proiect cu un salariu de mizerie, că afacerile de succes se fac plătind prost oamenii care să le gândească și să le execute.
…și așa mai departe.
Am găsit și un plus: plătindu-și angajații atât de prost, i-a ferit de credite.
În altă ordine de idei, pe plajele noastre e o mizerie cruntă: mucuri de țigară, hârtii, cotoare, coceni de porumb, bețe de șters în urechi, plasturi etc.
Pus cap la cap cu exemple ca cele de mai sus, pot să spun asta: nație de animale proaste!
Să vezi ce material de întâmplări din trafic am pe camera!
Tot mai venea câte un antreprenor din ăsta la facultate să vorbească.
Când îi auzeam cu „sunt la 3 a afacere acum și vă zic că tot timpul vă trebuie un exit plan pentru când aceasta va da faliment”
Nu „dacă” ci „când”.
Ultimul era un antrprenor așa bun că acum era angajat la o firmă de imobiliare.
Țepar la țepar trage.
Incredibil ce poate sa semene O Radu asta cu Anthony Hopkins.
Afine.
Toti angajatii aveau contract pe PFA. Cei care nu acceptau, erau liberi sa plece. Aaa, si primeau bonus revista grupului, in care scriau niste angajati ce antreprenor de succes e patronul lor
… L-am prins pe nea pastaie , guru-care-spala-curu, la o conferinta la ASE, prin 2005… Emanatii puternice, figuri in cap , investitor, vizionar, geniu…
Zicea tot timpul ca pt a avea succes in antreprenoriat trebe sa fii mai destept decat ceilalti. Sa inteleg ca el nu a fost ?
Eu acum o saptamana mi am cumparat o camasa cu 73 de lei…redusa de la 300. De la Debenhams. Da …mai exista in Mall Vitan…Da….mai exista Mall Vitan. Da….l au refacut mizerabil?
Am citit ieri interviul cu Octavian Radu si orice antreprenor care a avut ambitia de a avea doua firme si a avut mai mult de 10 angajati are ceva de invatat din experienta lui Octavian Radu. Omul a facut greseli si le si recunoaste, era evident ca la atitea firme si mii de angajati era imposibil sa nu aiba probleme si cu ei si sa fie toti platiti rezonabil. (nu e asa usor sa-ti gasesti un loc de munca ca angajat in cazul in care nu esti multumim de conditiile de lucru actuale, dar oamenii buni si seriosi sint apreciati chiar si in perioade de criza asadar nu esti legat pe viata la Diverta)
In vest cind se vorbeste de recesiune e vorba de stagnare a cifrei de afaceri sau o usoara descrestere dar nu asa de dramatic cum a fost la noi, asa ca il cred ca era o chestie pe care nu o putea anticipa. Sint firme mai putin diversificate care au avut probleme mari in criza, Flanco de exemplu.
Stiu ce se scrie in rapoartele de insolventa si cum se fac asadar acuza si explicatia superficiala ca atunci cind iti lipseste marfa de 3 milioane din magazin ca o cauza a falimentului arata ca autorul acestui articol nu se pricepe la business si nici nu intelege modul in care gindeste un proprietar cind se afla in insolventa.
Greseala cea mai mare a lui OR, desi cred si-a asumat chestia asta, e ca cu atitea afaceri e imposibil sa gasesti resursa umana de calitate la nivel de management executiv ca sa mearga firmele asa cu ti-ai dori, de la executia unui plan de afaceri la relatia cu angajatii si clientii.
Doua lucruri de invatat din interivul lui OR:
– extrem de apreciat sprijinul pe care sotia lui i l-a aratat so e un lucru rar de gasit
– faptul ca a recunoscut ca ai nevoie de noroc sau sansa. Asta arata ca omul si-a inteles limitele.
Personal nu sint de acord cu diversificarea in afaceri pe care a avut-o dar pot sa il inteleg, nu e vorba de bani ci de alte motivatii.
In rest, cei care nu au avut cel putin doua firme concomitent cu peste 10 oameni si nici nu au avut legaturi cu bancile prin 2006 sau 2007 cind doar stranutai si bancile aruncau cu bani spre tine, ar trebui sa se abtina sa-i dea lectii lui OR.
Poti te rog sa ne spui ce salariu aveai la Diverta? Ca nu pot sa cred ca asa din reviste si interviuri il placi pe OR.
Oameni ca el si ca cei de la Leonardo si Relad s-au transformat din antreprenori in tepari cand au dat de greu. Daca aveau onoare plateau toate datoriile catre furnizori (care erau in general alti antreprenori mai mici ca el si care probabil au murit din cauza tepelor). Si atunci ar fi avut respectul meu. Altfel e tot un tepar deghizat.
Vezi ca aberezi si esti si pupincurist , o combinatie beton.
Nu am pic de respect pentru unul care nu doar că amestecă buzunarul propriu cu banii firmei, dar se mai și laudă cu asta. Pe micii buticari poate îi înțeleg, că n-au avut educație financiară, dar pe unul care ajunge la 280 mil. cifră de afaceri, nu.
one more time: https://www.zf.ro/companii/octavian-radu-proprietarul-lantului-diverta-a-cumparat-doua-companii-private-de-curierat-in-incercarea-de-a-ajunge-a-doua-posta-din-romania-15771728
mi-aduce aminte de bancul despre culmea paternitatii…
Am tot rasfoit ce se scrie pe aici si intr-un final am zis sa postez si eu un comentariu, in ideea in care daca tot nu mi-e somn, sa incerc sa fac ceva relaxant.
Nu voi scrie catre o persoana sau mai mumte si declar de la inceput ca sunt distant fata de tendentiozitatile flagrante, atunci cand apar, in egala masura in care ponderez masiv si odele bine impachetate aduce catre subuect.
Domnul in discutie este greu a fi analizat sau incadrat intr-o categorie doar prin prisma unui articol, legat de un subject, sau de o actiune, fie ea si insolvent/falimentare/teapa.
Asta pentru ca istoria sa nu incepe cu businessul, ci cu anii tineretii, cand a calatorit pe langa parintii sai (va las sa descoperiti daca acesti erau cu sau fara legaturi de sistem).
Continua cu perioada in care salvator, cu o minte sclipitoare, accelerata de un set de conexiuni (utile si ele), ajutat de ceva cash strain (adica valuta), imediat dupa 89 a venit inapoi in Romania si, sustinut de mintea sa extraordinar de inteligenta, a inceput sa produca si sa vanda sapun/sampon si alte „cosmetice”.
Ulterior intra in litigiu cu alti membrii, un pic mai sustinuti, si pierde drepturile (pe care nu le-a avut, dar le-a uzurpat) de a mai vinde produse sub cateva branduri romanesti (poate e mult spus branduri atunci).
Si asa conjunctural face domnul primii bani. Care pentru cei ce au fost la discutiile cu el, va zic ca nu au fost foarte multele milioane investite, insa, pentru cei care inteleg teoria, au reprezentat masa critica de crestere, prin care la viteza cu care au mers lucrurile in acei ai, domnul dus de rata multiplicarii a anuns la o valoare ce l-a transformat in macho antreprenor vizionar si rafinat, fumator doar de trabuc, si bautor doar de vin rosu, iubitor de patrie si de familie.
Sigur ca sunt mult mai multe de spus si povestit, si daca va place va mai scriu despre ultimii 20 de ani ai dumnealui, atat in business, cat si in familie (sau mai corect in familii, ale sale sau nu), doar in dorinta de a ajuta la o conturare a unui profil complet (sau mai aproape) pentru ca cine doreste sa isi dea cu parerea, sa o poata face (mai) avizat.
PS
Sper ca top 10 din RTC sunt abonati pentru ca e aproape sigur ca isi vor citi memoriile, cu adaugiri si completari din parterul de pe Sisesti.
Scoate capu’n continuare:
https://www.newmoney.ro/povestea-completa-a-caderii-si-revenirii-lui-octavian-radu-fondatorul-diverta-omul-cu-100-de-firme/