Situasion. Vecine, vino repede, îmi picură tavanul, e nasoală. Te învoiești de la muncă, de la niște ore suplimentare foarte bine plătite, te duci acasă, verifici toate robinetele, nu picura nimic de la tine. Îl suni pe vecin, nu răpsunde. Dai mesaje, nu răspunde. Trec, pe ceas, 26 ore, în care ăla care se kk pe el că e urgent nu răspunde. Îți vine să dai drumul la apă să te sune iar?
Apucătura asta e teribil de frecventă. Urgența percepută. E urgent, trebuie să se rezolve acum, dar trebuie să o facă alții. Când o fac, aia e, ce vor acum, o medalie că au lăsat totul și au venit la urgența ta?
Overall, faze din astea te înrăiesc. Data viitoare când auzi de o urgență, fumezi o țigară, bei o bere, tragi un somn și apoi te ocupi.
Da, la fel este si atunci cand suni, calm, la o firma care ti-a livrat ceva, de exemplu.
Si spui ca este o problema cu produsul, problema care nu este de la curier.
Iar ei iti spun ca |”poti sa faci ce vrei”|, e libertatea ta, e o tara libera!
Ei, asta te inraieste si chiar daca nu doreai sa faci ceva, te _provoaca_ sa o faci.
Asta nu e customer support, este shitting [on] the customer si multi nu mai accepta asta, iar robotzeii din call-centere nu prea pricep asta…
Depinde. Ai fi mirat sa stii cati clienti dau vina pe magazine pentru probleme ce tin de curier sau chiar de propria lor neindemanare sau chiar prostie.
Caz concret: am un magazin cu decoratiuni comestibile pentru torturi. Practic suntem cam singurii care chiar avem o gama larga si pret bun din toata Romania, nu intru in detalii.
Avem o categorie speciala de clienti care ne contacteaza pentru produse care ajung usor deteriorate la ei si tin neaparat nevoia sa ne precizeze ca ei sunt convinsi ca nu este de la curier ci noi le-am pus asa, deteriorate. Asta in conditiile in care unele cliente stiu ca intotdeauna le trimitem alt produs in loc si ar fi ilogic sa trimit ceva deja deteriorat ca sa ii mai trimit altul in loc (bineinteles, dupa ce avem confirmarea daunei, nu asa pe cuvant frumos).
Nu este ceva deosebit de grav insa este asa deranjant cand vine Margareta si iti scrie cum este convinsa de faptul ca tu ai vrut sa o tepuiesti desi stiti amandoi ca nu este cazul si nu va fi niciodata.
Da, sunt chestii minore dar sunt chestii care te inraiesc putin, te fac sa fii putin mai al dracului, in fiecare zi.
Margareta e nevasta ideală, care ii spune lui barba’su de două trei ori pe zi “niciodata nu faci nimic”, “niciodată nu cumperi ce ti-am spus”, “intotdeauna trebuie sa fac eu totul in casă”.
@Gaby – Eu sunt curios care sunt ăia 13 deștepți de aici, unde teoretic e o comunitate mai cizelată, care ți-au dat ție downvotes la un comentariu eminamente benign. Serios, cine sunt oamenii ăștia? Sunt ăia cu mania persecuției, care știu ei că sunt furați pe peste tot, a la Nicu Covaci? Îi cheamă pe toți Margareta? Înțeleg ce au citit? Cu ce mama dracului pot să nu fie de acord din experiența personală a ALTUIA, mărturia cuiva, care-și descrie în detaliu o situație? Serios, mi se pare că lucrurile ăstea se leagă. Vreau să știu cine sunt oamenii ăștia și ce fac ei zi de zi; mi se pare fascinant!
Mx
@Maximilian
varianta pe care o vad eu posibila e ca sunt niste leftisti woke.
@Maximilian – am incetat sa pierd vremea cu rationamente de genul asta. Serios, si eu ma chinuiam sa imi dau seama ce spun rau de iau multe voturi negative.
Pur si simplu sunt oameni care considera ca toata lumea trebuie sa sufere pentru frustrarile si pentru esecurile lor in viata, altfel nu imi pot imagina.
Sunt cei care sintetizeaza foarte bine expresia „pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”.
Asa ca am adoptat o alta tehnica: ii las sa dea downvotes cate doresc. Sa ma umple de rosu pentru ca este singurul loc sau mod in care pot face asta. Macar atat sa aiba, in viata aia trista a lor.
Mersi de comentariu si tie si lui „mac gregor” – ma bucur sa vad ca inca ma aflu intr-o comunitate formata, in majoritate, din oameni sanatosi la minte.
Fiți mă serioși, le fuge degetul pe downvote când scrollează. Am văzut pe aici un comentariu de gen „îmi plac femeile” și era făcut de un bărbat.
Avea downvote.
@Gaby, in mod normal nici nu ar trebui sa conteze cine a deteriorat decoratiunile. Clientul ar trebui doar sa anunte/arate ca a primit produsul deteriorat, iar vanzatorul sa se ocupe sa rezolve asta.
Dar mai departe, ca este problema firmei de curierat sau a angajatului care nu l-a ambalat corespunzator, nu prea mai conteaza pentru client. Asta eventual conteaza pentru comerciant care, daca are X produse deteriorate la transport, trebuie sa caute o solutie sa evite pe viitor.
Noi mai ne si plictisim, tanti.
Situasion 2. Vecine, vino repede, nu-i nimeni acasă. Te învoiești de la muncă, ajungi, suni la ușă, o suni la telefon, și intr-adevar, nu e nimeni acasă. Overall, faze din astea te înrăiesc. Data viitoare când te sună vecina să vii urgent că nu e nimeni acasă, fumezi o țigară, bei o bere, mai fumezi o țigară… mai bei o bere…
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Captain Obvious? …. Is that you?
Casa unde stau e mult prea mare pentru două persoane.
Cu acordul proprietarilor, am subînchiriat primul etaj.
Avem chei de la ei, au cheile de la noi.
,, Noi plecăm, dacă e ceva intrați, dacă e ceva și noi suntem plecați, intrați,,.
Overall, faze din-astea ne fac mai buni, nu mai răi.
Asta e meteahnă veche la popoarele balcanice. Cea cu ”iute – arde!”. Românii, de exemplu, au cel mai mare grad de neîncredere în vecini dintre toți europenii (conform lui Daniel David și a lui ”Psihologia poporului român”). Ceea ce – extrapolez – presupune că avem impresia că vecinul (din curte, nu neapărat cel de la hotare) nu ne va ajuta dacă-l rugăm frumos; că nici el n-are încredere în noi. Așa că românul plusează și face din țânțar armăsar pentru a se asigura că ăla se mobilizează.
Mai e și faza că ne place să alcătuim mici drame care să dea sens vieții noastre apatice. Asta se întâmplă cu precădere în țările în care statutul economic e mai scăzut iar situația politică și socială e difuză/haotică. După ce trăiești niște ani în condițiile alea viitorul devine incert. Dacă viitorul e incert scade și motivația iar oamenii nu mai evoluează și nu mai depun efort pentru că ”nu știm ce va fi mâine și poate va fi mai rău, deci nu are rost”. Așa că toată lumea bate pasul pe loc. Ceea ce ne și deranjează; asta pentru că nu se întâmplă chestii cu semnificație. Ceea ce-i face pe oameni să creee ei chestii cu semnificație. De-aste de nu cer efort și implicare, dar care garantează că ”ceva se întâmplă”: ba o exagerare a unei situații banale, ba militat vehement pentru o cauză care nu se poate întoarce împotriva ta, ba făcut scandal din te miri ce la magazin. Ne dă impresia controlului când apelăm la mici drame care să ne pipereze ziua. Brusc – contăm.
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
@rio: să mai zică cineva că femeile nu citesc zoso.ro!
@rio:
Am un domn care mi-e vecin. Stă undeva pe la etajul 3 sau 4. Ori de câte ori mă întâlnesc cu el e excesiv de preocupat ba de apă, ba de căldură, ba de curentul de pe casa scării. Mă abordează cu o mimă gravă, conspiraționist cumva. Îmi zice că el crede că cineva a închis din beci căldura, să nu aibă el calorifer fierbinte în bucătărie. Apoi mă întreabă dacă știu ceva de asta. După care stoarce tot ce poate din subiectul ăla și nu mai scap de el pentru că începe să mă bage și pe mine în ecuație: ”Trebuie să FACEM ceva. Nu mergi să vorbești cu X de la patru să vezi cum e treaba?”
Altul era un portar care ori de câte ori mă vedea mă apuca secretos de braț și-mi spunea serios fel de fe de banalități care variau de la să-i dau o țigară până la ce vecină de 18 ani s-a mutat la el în bloc și-i face ochi dulci. Să ne înțelegem – eu habar nu am cum îl chema pe om, dar tipul lua câte 5-6 evenimente de-astea banale din ziua respectivă și le înșira în șoaptă, cu glas gros, uitându-se împrejur suspicios; ca și cum doar cu mine alesese să le împărtășească și asta ar fi însemnat ceva.
Nu mai zic de vecinii de cartier pe care-i știu din vedere doar, despre care efectiv habar n-am cine sunt sau unde locuiesc, și care mă abordează cu ”uite ce-a făcut Vladimirescu ăla cu directiva 5, de ne nenorocește pe toți”. Unde ”directiva 5” poate fi orice – de la ordinul asociației cum că să nu mai aruncăm gunoaie în curte și până la ceva din Senat cu trimitere la pensii.
Nu doar femeile dramatizează la modul histrionic. Și bărbații o fac.
Eu i-am dat susvot lui rio pentru că vreau să cred că a fost sarcastic.
Fătălii folosesc lacrimi, tactici si fente invatate de la femeile lor si din stirile de la ora cinci. Bărbatii îi admiră in tăcere pe fătălăi, totusi sunt interesati numai de idei si actiuni clare.
And this right here folks e motivul pentru care doar imi salut vecinii si maresc pasul sa scap de ei. Sa nu dau ocazia nasterii unei „prietenii” de genul asta
Pentru că eu sunt prostul scării că m-am ocupat de schimbat neoane pe led pentru economie, gratis, am ajuns ăla care trebuie să facă ceva și cu subsolul care este plin de rahat.
– Vecine, trebuie să facem ceva pentru că pute pe scară.
Fix asa. Poti sa aduci toata civilizatia si tot vestul … balcanismul din roman, de a face totul o drama e imposibil.
Eu m-am invatat cu mizeriile astea urgente ca si cand mi-a zis ca e taicamio la spital de urgenta … am mai baut o bere, am dormit o tura si m-am interesat dupa 8 ore… si tot nu era asa urgenta.
Orice mi se spune ca e urgent si trebuie facut ii dau pauza 24 de ore si mai vedem…
Cand aud urgent/repede/drama mi se opreste creierul complet si dau ignore.
(Am o experienta de vreo 6 ani in smurd am cu totul si cu totul alt mod de a evalua urgentele dar nici macar cand chiar e urgent nu ma agit)
Nu mai exista ceea ce in Ardeal se numeste randuiala. Si cand nu mai e randuiala, domneste haosul.
Randuiala inseamna reguli clare + sa faci tot ce depinde de tine sa le aplici in tot ce faci. Dar intr-o generatie slabita de ideea succesului rapid prin orice mijloace e mai complicat cu randuiala.
Dar ce te faci cand e asa si in firme.
Pula ala de la Curatenie care isi freca pe sec „salamul barbos” pe poze cu gagici goale tot anul, s-a trezit cu 1 zi inainte de cel mai important audit al anului ca nu are maturi ca sa faca curatenie.
El ar da cu matura, dar aia de la Achizitii (cazul meu) nu vor domne sa ii aprobe comanda.
Nu conteaza ca el e o lepra fucking jegoasa si o putoare puturoasa putind a puturosenie. Conteaza ca in unica zi din ultimii 3 ani in care el ar lucra nu poate sa lucreze.
S-a spus in fiecare zi, incepand cu 3 luni inainte, ca in data x avem audit.
Dar daca umflatul de prea plin de besinile lui trebuia sa faca show, a facut show.
Si nu, nu am putut sa imi bag pula in gura gatului pizdii mortilor masii.
Ca la evaluarea anula imi puneau mie punctul legat de curatenie si in loc de bonus luam suturi in cur.
Asa ca a trebuit sa las trainingul de SAP, care era superimportant, si sa ii caut la incrucisarea nefericita dintre un jeg si o laba trista maturi in cateva magazine, care sa fie ieftine, de calitate si in cantitatea mult dorita.
Mda, manageri romani.
Noroc ca intamplarea a fost acu multi ani si ca nu mai pun la suflet.
Totul era urgent si important cand ajungea la Achizitii.
Sa povestesc cum am cumparat 2500 de paleti in 2 zile? Si dupa ce i-am cumparat, ma intreaba vita: auzi, is paletii tratati conform normelor? Marfa era gata de expediere, cateva tiruri gata de incarcat, dar vita abia cand au ajuns paletii si-a dat seama ca nu poate folosi orice fel de paleti. Ea s-a gandit ca ma gandesc eu ce fel de paleti ii trebuie ei…
Faza s-a mai repetat o data.
Because why the fuck not?
„N-avem, dom’le, nevoie de project manageri, merge treaba de la sine!”
Nu pot să-mi dau seama cum arăta comentariul ăsta dacă puneai la suflet…
@George lua foc laptop când deschideai pagina
prima oara o lasi asa cum a cazut.
a doua oara, pentru ca esti foarte ocupat, cere comanda prin mail.
altfel spus, ‘if you fool me once, shame on you. if you fool me twice, shame on me.’
Nu uita să-i ceri fișă tehnică pentru produs.
Eu încerc să merg pe principiul ca urgență e doar atunci când trebe să vina ambulanta, pompierii sau poliția. Evident că nu reusesc să-mi respect principiile si așa am ajuns să fiu putin stresat câteodată, mă rog, putin mai mult.
Prin natura nea ma consumam la.orice kkt, zile saptamani in capu meu pe cand cei care erau subiectu consumului nici macar nu le pasa. O mai fac si acuma intr-un anumit nivel da am ajuns gen – uitat usa la casa deschisa, geamu la masina jos, raspuns la telefon daca am chef si nu fac altceva (nimic nu arde) si ca sa vezi – nu a luat foc ceru.
Nu exista urgente reale decat cazurile cu adevar urgente (inundatie, accident, foc etc….)
Put the topoare to good use, Vali.
Sa vezi articole cu urgente pentru babute care ajung la spital si nu au fost vazute imediat. Despici firul si vezi ca erau saracele demente, dar au asteptat 3h. Cei care au plecat pe afara stiu ca se asteapta…dar urgenta perceputa e totusi urgenta…30 de ani e putin, poate peste 50
Lucrez in vanzari si deseori aud duma ca totul e urgent, ca luam decizia maine. Dupa care trec saptamani, luni, chiar ani pana se ia decizia finala. Dar nu, oferta ne trebuie pana maine la ora 12 pe mail!!!!!111
Asa ca m-am invatat, in domeniul in care activez nu exista ca ai uitat acel produs, pur si simplu ori faci research de pret ori vrei sa ma compari cu concurenta. Ca daca acum incepi sa ma intrebi de produse si pret, real vorbind conatruiesti peste MINIM 1 an. In ambele cazuri te ajut daca am timp, dar nu te ajut cand am de lucru cu alti clienti care marca deja banul sau trebuie sa lucrez cu saptamanile „just because”. Se aude, domnii si doamnele de la achizitii???