Maturizarea non-optzeciștilor

Particularitățile specifice istoriei României au creat în anii comunismului un curent extrem de trist și lăudat, numit optzecism. N-avem o definiție foarte clară a curentului, că nimeni nu vrea să se înhame la așa ceva ca să arate cu degetul, dar în principiu oamenii care au aderat la asta credeau că poți să fii un bun scriitor/poet fără să ai talent. Că puterea supranaturală „creativitate” poate fi compensată prin tot felul de proceduri și scheme.

Teoretic, ca să vezi cât de mult a funcționat asta, trebuie să citești Mircea Cărtărescu, un monument optzecist. Ultima treabă ce-am citit de el, Solenoid, era de o naivitate dureroasă, nu doar la construcție cât și la descrierile de-acolo. Mi-a fost efectiv rușine de bătrânul profesor de la litere când avea paragrafe întregi în care scria cam ca Sven Hassel, dar fără autoironia danezului, care măcar se prindea că scrie trăznăi și mai făcea din când în când cu ochiul. Sau Matei Vișniec, care a avut un serial în Dilema despre o Românie a viitorului atât de primitiv ca idee și limbaj că aveam impresia că e scris de un elev de-a opta din provincie.

Optzecismul a apărut ca un produs al comunismului, toți suntem egali, și-atunci de ce Marin Preda sau Nichita Stănescu sunt mai buni decât noi, chiar și în comunismul ăsta dement care ne interzice formele de exprimare? Pentru că răspunsul „sunt mai talentați” nu există, atunci a apărut acest delir al suferinței ce se concretizează în zilele noastre prin „rumânii nu citesc”. Orice om care spune asta este un scriitor netalentat care caută scuze doar să nu admită că poate nu-i locul lui acolo.

Problema e că, la fel ca în orice domeniu al vieții, 90% din oameni sunt netalentați. Talentații duc o viață mai ușoară, netalentații au o crize și nu toți pot să trăiască în delirul literar optzecist, că nu toți sunt bugetari și „nu ne înțelege lumea”. Presupun că știți că ceea ce numim noi „cultura românească” este o adunătură de bugetari, de-aia și circul aferent. Nea Mircea e profesor la stat, Matei e la fel, alt buget, dar tot acolo. Până și popularul Marian e în continuare bugetar, deși el zice c-o face din principiu.

Românii ieșiți fără talent din anii ’80 au avut de suferit enorm, că dogma generală era că toți suntem egali. Și nu suntem. Dacă nu ai un talent deosebit în ceva viața e nasoală, trebuie să tragi un pic mai mult de tine să fii cât de cât fericit. Câțiva, cei mai slabi dintre ei, și-au tras scuza cu „decrețeii”, adică au fost făcuți că n-a putut mama să facă avort că nu le-a permis Ceaușescu. Nu există momument de slăbiciune mai mare decât să anunți asta, că nu te-a iubit mă-ta.

Românii născuți în anii ’80 sunt cei mai mulți români acum, știai asta? Depresia lor generalizată se simte în societate. Omul care nu se poate aduna că n-a avut talent să scape ușor, care urlă acum peste tot că totul este negru și nasol, pentru că ar trebui să fim egali toți, nu? Ar trebui să beneficiem toți de aceleași rezultate uimitoare ale civilizație moderne. Acestor oameni le vom da denumirea generică de Tăpălagi. Ultima poză de profil a lui Tăpălagă descrie mai bine decât o mie de cuvinte ce înseamnă depresia națională.

Well, între toți ăștia, care fac haloimăsul general, sunt și câțiva care încearcă să se adune. Care conștientizează, încetul cu încetul, că în lipsa unui cârlig magic care să-i scoată din mocirlă, trebuie să facă ei singuri asta. Și vestea bună e că sunt mulți care fac asta, iar dacă vrei să vezi procedeul comprimat în câteva pagini, poți să citești cartea lui Andrei Chira „Nu mai vreau să fiu sărac”.

Chira nu este un om excepțional sau extrem de talentat, este un mediocru născut în anii ’80 care a avut și el mai multe crize legate de viața lui de zi cu zi. Mediocru nu este un peiorativ, 9 din 10 oameni sunt mediocri, restul se împart între Bezos și ăla activ pe internet care are o satisfacție teribilă că Gâdea a adus în emisiune un invitat peste nivelul lui și ăla și-a bătut joc de el.

A plecat în Italia la muncă și a descoperit că aia nu e pentru el. Munca grea, de șantier. S-a întors în România și a încercat să se adune încetul cu încetul. S-a băgat în IT, a făcut mai de toate pe-acolo, de la vânzări de electronice la site-uri, s-a lansat în antreprenoriat, cu rezultate modeste și apoi un oarecare succes și și-a văzut de viață.

Văzutul de viață e foarte important, Chira descoperă încetul cu încetul că trebuie să treacă peste niște orgolii, că trebuie să aibă grijă de el, că trebuie să renunțe la avalanșa internetului (social media & stiri) și că, în general, n-ar vrea să mai fie sărac. Împarte non-sărăcia (el o numește bogăție – e mult spus) în mai multe capitole unde ar vrea să performeze (financiar, emoțional, fizic etc) și încearcă să îmbunătățească fiecare aspect din astea. Cartea nu e neapărat o poveste în sensul clasic, e mai mult o adunare a gândurilor. Și e ușor de citit că n-a terminat litere și nu face referințe la Bukovski sau ce le mai predă la analfabeți pe-acolo, ci la chestii pe care le întâlnești oriunde în pop-culture-ul de azi.

Este interesantă în sensul că omul n-a ajuns milionar. A ajuns ne-sărac și mulțumit cu el. Nu e nimic spectaculos, deși ar trebui să fie. Se mai simte prin el un pic de anxietate și supărare, dar e doar o adiere de vânt imperceptibilă în comparație cu iacobinismul acestor zile. Are vreo două capitole în care pune accent pe partea aia cu „află unde ești de fapt”, ca să știi dacă te deplasezi spre un obiectiv pe unde te deplasezi. Nu sunt idei noi acolo, sunt vechi și simple. De la un minimalism logic, nu extrem, la o abordare serioasă asupra sănătății, cu mai puține dulciuri și mai multe vizite la dentist.

Acuma, dacă ești în situația asta, în care lucrurile ți se par în neregulă și ai vrea să te ridici un pic, ei bine, asta e un început bun. E ca și cum ai citi povestea neextraordinară a unui om care a reușit să fie mai bine, mai centrat pe el însuși și, de ce nu, mai fericit. Și, vorba aia, nu e un „profet mincinos”, poți să-l verifici oricând să vezi dacă mai este sau nu sărac. Acum nu e. Și cea mai sinceră parte e aia în care n-a ajuns hiper-bogat. A ajuns bine.

P.S. Am tot insistat pe talent, nu vorbiți despre el fără să știți. Talentul e un shot de steroizi și cox cum n-ai văzut vreodată. Viața mea este de cinci ori mai ușoară decât a multora pentru că am un talent. Nu e esențial, poți să fii excepțional și fără, doar zic că e mai mult mai ușor cu. Cea mai tristă formă de exprimare a non-talentului sunt „cursurile de scriere creativă”. În alea înveți cum să faci cu abnegație și efort în câteva ore ce pot eu face în câteva minute. Și da, cartea nu e scrisă extraordinar, comparativ cu standardele de „motivaționale”, dar nici nu trebuie să fie. E ce trebuie.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

67 comentarii

  1. Presupun ca ai talent la scris

    Ce inseamna sa ai talent literar? Cu exemple din scrierile tale, daca se poate.

    Comentariu apreciat.9023
    • Ai citit un text în care prima parte reprezintă o prezentare in nuce a opzecismului, a doua parte o recenzie de carte și un post scriptum în care se arată degetul mijlociu, iar tu te-ai gândit că cel mai potrivit comentariu e ia să-i pun eu astuia o întrebare din care să reiasă că eu îl consider prost, dar fără să aduc vreun argument!

      Indecis. Tu ce zici?7787
    • Are talent la scris articole, comparativ cu mine, cu altii si chiar cu unii guest autori de aici … dar cand vorba de lucruri mai complicate parca vezi o dara de optzecism si in autorul articolului

      Comentariu apreciat.311
  2. În ziua de azi vin din Vest adieri de “corectitudine politică”; e cam același lucru: toți sunt la egalitate, să nu se supere nimeni. Să sperăm totuși că din punctul ăsta de vedere nu vom ajunge ca SUA

    Comentariu apreciat.3511
  3. Avea Dan Petrescu una bună despre opzeciști. Prin ceva interviu, probabil Dilema sau Observator Cultural, nea Mircea zicea că el n-a trăit în comunism, el a fost un om liber și evada zilnic în imaginația sa în USA în anii 80. Și Dan Petrescu comenta că dacă îl luăm în serios pe nea Mircea cu duma asta apoi spitalele de psihiatrie erau pline de optzeciști liberi, trăia fiecare unde voia pixul lui.

    Comentariu apreciat.599
    • Cea mai mare crimă e că toți se cred Gheorghe Ursu când majoritatea au fost doar niște Andrei Pleșu.

    • De ce mânjiți cu căcat “rezistența prin cultură” domnu’ autor?

      Comentariu apreciat.339
    • NOU
      #8

      Pentru ca, acum serios vorbind, “rezistenta prin cultura” nu prea a existat.

      Comentariu apreciat.444
    • Pentru ca, acum serios vorbind, “rezistenta prin cultura” nu prea a existat

      Unde ai auzit asta? Prea, nu prea, prea mult prea…

      68
    • Cea mai mare crimă e că toți se cred Gheorghe Ursu când majoritatea au fost doar niște Andrei Pleșu.

      Decat, atat… gen.

      143
    • După Revoluție, mulți disidenți se arată…

      170
    • NOU
      #12

      @Dan: da mi echivalentul unui Havel care sa fi schimbat ceva prin “rezistența prin cultura”. Goma…. da, ar fi putut fi. Dar nu prea. Iar Doina Cornea și Dinescu (aici ar fi multe de spus) erau mult prea controlați pentru a conta.

      51
    • NOU
      #13

      Bai, voi sunteti dusi?

      Stiti cat s-a tradus in Romania? Traduceri serioase, nu gunoaiele din ziua de azi? Aia nu e rezistenta prin cultura?

      Da, n-am avut Havel, ca nu aveam cum.

      152
    • @Yngwie Cei mai tari au fost sefiștii, gen Hobana, care traducea Asimov și-și punea numele lui pe frontispiciu, ca și cum ar fi fost povestea lui. Probabil că dacă era original, el, Anania sau alții altfel ar fi fost cenzurați de talentatul de Colin, om care are un premiu de SF pe numele lui, că a luat și el un premiu la adunările de cinșpe inși și 30 de triști numite „Eurocon”.

  4. Problema este ca in Romania mediocrii nu sunt integrati. Noi nu avem o tara dezvoltata ca sa ridicam la standarde bune de trai majoritatea cetatenilor. Optzecistii pleaca la munca in strainatate si descopera ca nu e de ei ? Pai strainii aia doar la munca de jos te asteapta. Daca romanul respectiv se nastea in Italia, invata si devenea adult acolo, altfel ar fi fost viata lui. Mediul dintr-o tara saraca pentru ce te pregateste ? In afara de elevi exceptii, invatamantul nostru nu scoate altceva, pentru ca nu are de ce. Noi ne axam sa descoperim talente, crema. Le imbunatatim si le dam altora pe tava.

    Indecis. Tu ce zici?3021
    • Scuza ta nu e deceniul în care te-ai născut e locația? Cine te oprește sa pui osul la treaba și creierul și sa crești peste medie? Am văzut în reluare ceva documentar cu Cuba de acum câțiva ani. Și reporterul găsise în Cuba un austriac cu o cafenea de fițe care vorbea romana pentru ca în 90 venise în Timișoara sa facă o cafenea de fițe? Pe tine cine te oprește sa ieși din mediocritate? Faptul ca te-ai născut în România? Serios?

      Indecis. Tu ce zici?2118
    • ,,Daca romanul respectiv se nastea in Italia, invata si devenea adult acolo, altfel ar fi fost viata lui.,,
      Desigur. Era un italian care lucra pe șantier, nu un amărăștean român care lucra pe șantier. Modelul gușterilor e Nicu Gheară, nu nenea Titi cu firma lui de instalații din Germania. Nu că din salahori mulți români au ajuns șefi de echipă și sunt tratați cu maxim respect, pentru că îi duce capul și au gândirea aia,, orice problemă are o rezolvare,,,Nu. Ei lucrează la munca de jos, suferă zilnic și visul lor e să se facă IT-iști. Nu știu cine a dat duma aici pe blog,, dacă vă scoate Dorel siguranța și nu mai aveți curent, ați belit-o,, dar a fost absolut genială.

      Comentariu apreciat.415
  5. Când aud de optzeciști, prima dată mă duce gândul la Dinescu. Oare de ce?

    916
  6. Rezumat: Optzecistii astia sunt niste gloabe, un fel de Keserü si Alibec ai literaturii. Dar uite ca s-a gasit un baiat muncitor printre ei, un fel de Dorinel Munteanu, n-are el talent, nu-i Hagi, dar alearga mult si-i mai iese si cate o faza frumoasa. PS: Bai baieti, dar eu, eu sunt Messi si Cristiano Ronaldo la un loc!

    Comentariu apreciat.865
  7. Comentariu ascuns de spiriduși!
    [Click aici]

    Comentariu nasol. 1759
  8. Am citit “Travesti” și mi-a fost suficient. Efectiv m-a enervat. Un fel de André Gide idiot. Toate rockerițele erau cu Cărtărescu-n gură la inceputul anilor 2000. Am fost imun, mai ales că în perioada aceea citeam Steinhardt, Ion Ioanid și Émile Zola-eram student la electromecanică navală și aveam zero disciplină literară.
    Um optzecist care m-a distrat a fost Cristian Teodorescu-“Medgidia, orașul de apoi”.

    Indecis. Tu ce zici?1912
  9. Eu nu inteleg dc pui accentul pe nascut in 80 cand niciunul din cei mentionati nu sunt nascuti atunci… Unul nascut in anii 80 a facut scoala in democratie, despre ce egalitate vorbim xand ei nici nu au apucat sa fie indoctrinati

    Comentariu apreciat.3212
    • Corect.
      In descrierea de mai sus se regaseste mai degraba generatia anilor ’70.
      Cand au inceput sa se formeze ca oameni, la varsta de 14-15 ani in Romania era comunismul cel mai naspa. Cand ar fi trebuit sa se consolideze ca generatie, Romania trecea prin salbatecii ani 90-95.
      Nu le gasesc scuza, e plina istoria de generatii care n-au avut karma.
      Nu le gasesc nici vreo vina anume – desi puteau arde niste etape dace se uitau cu ochii larg deschisi spre Vest – dar vorbim despre o generatie formata in vremea cand comunistii lucrau la “omul nou”.
      Generatia asta a avut o problema sa accepte ca Romania a renuntat total la comunism
      si a risipit ani buni intr-o sovaiala care n-a generat decat neincredere.
      Neincredere in oameni, neincredre in stat si mecanismele sale, neincredere ca suntem pe drumul cel bun.

      Comentariu apreciat.254
    • Optzecism inseamna generatia scriitorilor din anii 80, nu anul nasterii. In anii 80 se lansau in literatura, publicau etc. Cei mai multi dintre ei fiind nascuti prin anii 50-60.

      Comentariu apreciat.380
    • A spus de cei născuți în anii 80 ca să poată arunca cu rahat în ei că dacă ar fi spus corect perioada atunci poate că e aceeași perioadă în care s-a născut și el și nu-și putea arunca singur cu rahat, mai ales el care este un mega talentat.

      Comentariu apreciat.230
  10. talentul meu sa beau whisky cu mana dreapta

    Comentariu apreciat.335
  11. Cred ca fiecare om e multumit in felul lui si fiecare se multumeste cu ce-i trebuie cand are nevoie.
    Altfel, ca si optzecist plecat din tara din 2010 simt ca in tara lucrurile nu s-au indreptat deloc.
    Mie personal motivatia vine DOAR din mine. Nu sunt citit, nu citesc carti motivationale.
    In general autorii au o viziune cam cum ar vrea ei sa fie sau cum vad ei in felul lor lumea si unele lucruri.
    Nu ascult discursuri predicate de oameni bogati sau presupusi bogati pentru ca NICI UN BOGAT AL LUMII NU TE INVATA SAU TE AJUTA CU SFATURI/BANI.
    Ps: domiciliul legal il am inca in Romania impreuna cu familia dar muncesc doar in afara ei pentru multumirea mea si-a familiei mele.
    Ce te costa sa dai Buna Ziua unui strain care te poate ajuta ulterior cu un ajutor banal?

    Comentariu apreciat.292
  12. M-ar interesa catea dar nj am vazut varianta ebook (carte electronica) disponibila la vanzare.
    Pai daca vreti sa vindeti in 2021 ar trebui sa aveti si aceasta varianta.

    512
  13. Nichita Stănescu, acest Mihai Eminescu poet nepereche al perioadei.
    Are Paul Goma niște comentarii faine despre Nichita Stănescu. Pe scurt, un lingau și “Nichita”.

    613
    • Ai citit vreodată în viața ta o poezie de Nichita Stănescu? Cum ți s-a părut? Cum poți să pătezi imaginea unui zeu al poeziei care este aproape la același nivel sau chiar mai sus decât Eminescu care este recunoscut pe plan internațional?

      124
    • NOU
      #42

      Normal ca a citit. Leoaica penisului era (inca e?) lectura obligatorie.

      00
  14. Vad Eftimie, vad Fluture, TLDR…

    Indecis. Tu ce zici?2119
  15. Orbitor, probabil cel mai bun roman din literatura romana.

    Indecis. Tu ce zici?1128
    • Ion, Morometii, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Enigma Otiliei, Patul lui Procust…..si mai sunt.

      410
  16. Daca maine dispar toate cartile scrise de scriitorii romani, nimeni nu va ofta. E ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

    In afara de Cioran, care va ramane in istoria nihilismului si estetismului, dar Cioran este practic scriitor francez.

    Indecis. Tu ce zici?289
    • @deleuze

      “Chira nu este un om excepțional sau extrem de talentat, este un mediocru născut în anii ’80”
      Zi zau

      23
    • Practic, asa s-ar putea spune despre orice. Dacă mie nu-mi plac zebrele, par example, aș putea spune că dacă mâine dispar toate zebrele, nimeni nu va ofta. În realitate, există oameni care consumă cu bucurie o Irina Binder și asta e ok.

      143
    • Serios? Mie chiar mi-ar foarte lipsi Vlad Mușatescu, Ojog Brașoveanu, Cezar Petrescu, Teodoreanu, Caragiale, Otilia Cazimir, Tudoran, Băjenaru, Rebreanu, Nicuță Tănase și mulți, mulți alții…
      Dar când faci parte dintre cei cărora le place sa lingă-n cur străinii și să scuipe tot ce e romanesc, just because, normal ca scoți aberații ce dau dovadă de cel mai scârbos snobism intelectual.

      Comentariu apreciat.233
    • NOU
      #51

      Blaga?

      51
    • @Ioana

      Dar când faci parte dintre cei cărora le place sa lingă-n cur străinii și să scuipe tot ce e romanesc, just because, normal ca scoți aberații ce dau dovadă de cel mai scârbos snobism intelectual.

      Autorii pe care i-ai studiat la școală, unde profesoarele/profesorii v-au învățat mimica de revoltă mânioasă proletară ori de câte ori sunt criticați „ai noștri”, sunt varianta diluată/ersatz ai autorilor originali, a curentelor literare după care s-au inspirat. Fără cei din Vest (cu “v” mare), aici nimeni nu ar fi avut nicio i n i ț i a t i v ă, să… nimic. Inclusiv Eminescu, care e un produs copiat după mentalitatea prusacă/germană (de unde și conflictele cu Maiorescu, fiindcă cel din urmă era austrofil, iar cele două imperii nu s-au suportat decât după ce murise Mihai)
      Nu e nimic original. Literatura românească e sifon, literatura universală (de fapt, doar Vestică) e apă minerală.

      Dacă aș avea puterea în tot ceea ce privește literatura română, de mâine i-aș lua pe fiecare autor canonic, le-aș purica viața și influențele (eventual, unde au învățat), compar după ce autor străin sau curent literar din Vest s-au inspirat și i-aș transpune pe autorii străini, cu operele lor originale surse de curente literare, peste „ai noștri”. Ca desert, punem și autori americani, ca un contrabalans sănătos (constructivism, optimism, pozitivism, critică pe față nu voalată) împotriva literaturii rusești demente preaslavită de autocrație, sărăcie și apatie cronică.

      În acest fel, elevul sau studentul român ‘devorează’ literatură de calitate, în loc de salamul cu soia românesc.

      128
    • Draga Ioana, e vorba de literatura mare, universala.

      In afara vorbitorilor de limba romana nimeni nu a auzit de Rebreanu. Vecinii nostri bulgari, sarbi, unguri si ucrainieni nu stiu ca Rebreanu a scris carti. Sa ai zero influenta literara in proximitatea geografica, asta da performanta. Toti scriitorii din Bulgaria, in schimb, sunt infulentati de Shakespeare, Tolstoy, Kafka, Proust etc.

      Bineintels, nici noi nu vom ofta daca maine dispare tot ce au scris bulgarii. Probabil tu, nefiind snoaba ca mine, mai degraba ai ofta daca de maine n-ai mai gasi seminte bulgaresti la Penny, decat daca nu ai gasi cartile lui Vazov sau Radichkov in librarie.

      Apropo, cea mai buna carte publicata de Rebreanu a fost Journal de lector, cu maxime din Shakespeare, Tolstoy, Wilde etc. Chiar pe asta cred ca ai ratat-o.

      82
  17. Viata e usoara si cand crezi ca ai talent, desi nu ai. Cand te crezi foarte destept, desi nu esti. Din anumite puncte de vedere este o gandire chiar dezirabila, treci prin viata ca gasca prin apa. Esti foarte multumit si mandru de ceea ce intreprinzi, desi n-ai avea de ce. Cand ceva nu-i bine, sunt ailalti prosti.

    Nu cred neaparat ca modestia e o virtute, dar aroganta oamenilor mediocri este neplacuta. Cand unul ca Rafael Nadal, sa zicem, este bun, bland si modest, te apuca rasul sa vezi ca pe nu stiu care Jean din Titan il da valoarea afara din casa.

    Comentariu apreciat.482
  18. Mda. Bine că toate zicerile astea nu se așeză pe hartie. Era păcat de stradania copacului.
    Nu am mai auzit un asemena discurs de pe la ședințele UTC de prin anii 86-87. Cred că la fel gîndea și secretarul de partid care le ținea, că el are talentat la ceva.

    191
  19. P.S. Legiunea blestemaților, Blindatele morții și Camarazi de front sunt cîteva care descriu destul de realist ororile a ceea ce a fost cel de al doilea razboi mondial.

    111
  20. Exista talent la IT?

    40
    • Talentul exista in orice domeniu. Unii au o minte organizata matematic, iti rezolva cu usurinta probleme de logica, matematica etc., dar nu suporta sa scrie un comentariu literar. La fel cum exista si antitalente care cumva ajung in IT, atrase de mirajul banilor sau fiindca asta e acum la moda. Desi poate ar fi mult mai buni la pictat, scris poezii sau orice altceva.

      91
  21. Cum sa nu mai fii sărac?

    Cumpără Andrei Chira „Nu mai vreau să fiu sărac”.

    Acum ești și mai sărac.

    151
  22. Pe Andrei Chira îl înțelegi mai bine dacă-i citești și blogul, andreichira.ro.

    11

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link, de la PCGarage prin acest link sau de la Finestore.