mase de maniplat

În 1999 am participat la greva elevilor de liceu, alături de alte câteva mii de elevi, greve care aveau să ducă la demisia ministrului de tristă amintire Petrescu.

Am fost la Guvern, am mărşăluit un pic, am fost la Parlament, după care mulţimea se îndrepta spre Universitate.
Liceul nostru era undeva la mijloc, având în faţă şi în spate licee vecine.
Neştiind încotro ne îndreptăm, am încercat să ajung cu 2 colegi în faţa mulţimii să vedem ce se întâmplă.
In fruntea multimii erau nişte tipi cam la 20 de ani, care nu erau elevi. I-am întrebat încotro mergem şi mi-au răspuns că la PROTV. De ce? Ca să ne dea la TV. Da, dar fuseserăm filmaţi de toate televiziunile în cele două locuri, am percutat noi, de ce mergem acolo? De aia. În momentul ăla ne-am oprit şi ne-am întors frumuşel acasă. La fel au făcut şi alte grupuri pe lângă care treceam şi cărora le spuneam destinaţia. În faţa sediului televiziunii PRO au ajuns mai puţin de jumătate din elevii care protestaseră în faţă la MEC.
„PRO TV, ajuta-ne!”
ProTV ne-a ajutat cu 2 baxuri de apă minerală şi o ştire jenantă seara. O reclamă ieftină, ca preţ.

În 2000 am cunoscut o tipă care lucra la Babel şi care era implicata în conducerea unui sindicat studenţesc. Sumele de bani care se aruncau în ei de partidele politice erau fenomenale. Asta în timp ce sindicatul din Cibernetică avea o singură cameră, cu un calculator mai bătran decât facultatea. De aceea s-au organizat Unifesturi, de aceea unii sunt acum deputaţi. Tinerii sunt o masă numai bună de maniplat. Şi sunt multi lideri şi lideraşi care se lasă momiţi şi îşi îndeamnă sindicaliştii să voteze într-un fel sau altul.