Subiect discutat pâna a ajuns o târfa ordinara! Sau un târfoi ordinar, sa nu suparam orânduirea.
Oricine aduce in discutie subiectul asta – ma refer la chibitii de pe marginea articolelor, meme-urilor, instastory-urilor etc – o face dintr-un singur si unic motiv, care n-are nicio legatura cu mamele minore. O face pentru a se pune in valoare. El, ea, trans, LGBTQi oricine aduce in discutie subiectul sau se foloseste de el. De fapt, exact asta face acea persoana: se foloseste de subiectul asta ca sa se autovalorizeze.
In ultimii ani, in care am construit ziduri de nu mai gasim nici portile si ne producem soare cu LED-uri vitaminizate D, avem nevoie de subiectele de genul asta, umane, umanizante, societale, doar pentru a continua sa ne convingem ca suntem oameni.
N-am ajutat niciodata o mama minora. Nu m-am intalnit niciodata cu una. Nici macar din intamplare, pe holul vreunui spital sau la coada la ajutoarele sociale de la primarie. Stiu ca exista, dar nu stiu unde sunt si ce fac. Cu ce se ocupa, cum isi traiesc cu adevarat viata. Daca sunt fericite, daca sunt depresive, daca sunt pe anxiolitice ca corporatistele din Pipera sau au acceptat „crucea” pe care le-a dat-o Dumnezeu (wink, blink, alea). Nu am auzit – pana acum – de nicio asociatie cu adevarat vocala, vizibila, luptatoare pe tema asta. Sunt convins ca exista, dar invizibilitatea lor ma face sa cred ca nu pasa prea multor persoane. Daca pasa, daca era de interes, sunt convins ca cineva le invita si pe ele la emisiuni cum ii invita pe altii de la alte asociatii mai colorate.
Mamele minore este un non-subiect. La fel cum sunt fetele furate de Boko-Haram in Nigeria. Nu le vedem, nu exista. Dar un motiv genial pentru a arata lumii – baga-mi-as, zidul de 4 m de la vila mea nu-l mai lasa nici pe vecinul sa bage o ocheada când sunt la piscina! – cât de uman(a) sunt. Mamele minore e despre mine. Despre cât de bun(a) si cald(a) sunt eu. Imi pasa. Daca nu-mi pasa crezi ca acum as mai fi pe Facebook sa dau like la articole despre mame minore?
Mamele minore exista si vor exista. Iar subiectul va fi cu atat mai arzator cu cât ele vor fi din ce in ce mai putine. Proportionalitate.
Intr-o societate egalitara, orice inegalitate, oricât de mica, capata proportii uriase, pentru ca este foarte vizibila. Cu cât societatea este mai egalitara, deci, cu cât numarul de mame minore va fi mai mic, cu atât revoltele pe tema acestor mame minore vor fi mai puternice, mai violente. Ultima mama minora din România se va sinucide dupa ultimul mars al milioanelor de români care vor denunta lipsa de implicare a statului in situatia mamelor minore.
PS. Numarul de comentarii la acest post va confirma ce am spus mai sus.
S-au mutat thoughts and prayers-urile romanilor dinspre Palestina spre mamele minore din Romania, cu escala la cascada Bigar
A venit urmatorul news cycle”si au reprofilat de la experti in conflicte Palestino-Israeliene la experti pisologi.
mamele minore e bigar problem nu crezi?
Evident ca mamele minore trebuie sa fie sustinute material de statul roman dar si consiliate psihologic. PS: vand Golf 4.
E ca urșii, e mii dar numai asa pe tomberoane câteva sute😀
Și contrar la ceea ce crede majoritatea , etnia lor este română… Statistica arată undeva pe la 60%…Nu mai vorbim de nr de avorturi și boli cu transmitere sexuala
Că veni vorba, are cineva vreo statistică mai recentă legată de câte avorturi se fac în România?
ceea ce arata ca etnia romana e subreprezentata. Ghici care etnie e suprareprezentata raportat la procentul din populatia generala si de cate ori.
auzi da aia care se plang de aia care se plang ce sunt?
comentatori pe bloguri.
Eu aici am vazut pentru prima data mame minore (reportaj Recorder) Cand l-am vazut in urma cu 2-3 ani, mi se parea interesant ca unele dintre ele nu stiau ce sunt ovarele, dar in acelasi timp si mai interesant mi s-a parut dispretul personalului medical de la dispensarul din sat fata de ele.
Ce face „interesant” dispretul acela care ti s-a parut?
E o intrebare retorica, Levorius, pentru ca te-ai ofuscat un pic când ti-am spus ca folositul sintagmei „românia majoritara” nu era cel mai adecvat in enumerarea ta, atunci când vrei binele unei comunitati.
Cum poate un dispret sa fie interesant? Poate sa fie o gramada de alte adjective, dar nu interesant.
Cum sa-ti „para interesant” un dispret al unor persoane fata de cele venite dupa ajutor?
Cu toate astea, articolul respectiv duce si acolo unde am spus si in articolul precedent: e vorba si de educatia adultilor care… nu doar de palabre pentru educatia unor copii de 10-12 ani.
@fluture , acest ultim comentariu al tau imi confirma banuiala ca ai nevoie de o pauza de online, esti cam amar si cauti ciondaneala din nimic.
Am lasat acest link aici pentru cine doreste sa vada ceva pe subiect si atat. Orice discutie metafizica dincolo de acel link este irelevanta.
Levorius, gata, ai pus diagnosticul? Aveai tu banuiala si acum e confirmata? Asa rapid esti? Ai si ceva AI in creier sau e doar ala, neaos?
Vezi tu, felul asta in care vorbesti, in care folosesti cuvintele, despre asta era vorba si in primul meu comentariu de la postul precedent, una din putinele noastre interactiuni. Te-ai urzicat inutil.
Asta mi se pare cel mai trist pe blogul asta. Oameni care n-au habar de mai nimic, dar care construiesc o Românie mai buna, in timp ce o scuipa cu nesat de la distanta.
O informatie: am auzit la Radio Romania Actualitati intr-o dimineata ca cea mai tanara bunica are 23 de ani si e din Moldova.
Intrasem intr-un magazin mic de cartier (central) , eram trei persoane si nimeni nu a clipit, nimeni nu a comentat. Am iesit, fiecare s-a urcat in masina lui si si-a continuat ziua. Eu cu Romania Cultural. Tara trista…
@fluture nu stiu la ce distanta te referi, poti vedea probabil adresa IP de pe care am postat toate comentariile de pe acest blog si poate te invata Vali cum sa verifici din ce tara e. Spoiler alert: din Romania.
In rest, iti recomand cu prietenie o mica pauza petrecuta in natura, asa cum ne invatai chiar tu intr-un articol mai vechi.
Levorius, eu ti-am recomandat doar sa fii mai atent cu cuvintele. Te-ai ofuscat. Ai decis sa ma iei la pula, sa nu care cumva sa ramâi mai prejos. Si ai presupus chestii. Pe care ti le-ai si confirmat singur, de la distanta. Dupa care mi-ai spus sa nu mai presupun eu chestii.
Nu am nevoie de recomandarile „cu prietenie” de la oameni care nu stiu sa faca diferenta intre o folosire nefericita a unor cuvinte (din partea ta) si o presupusa indispozitie a unei persoane pe care n-o cunosti (adica eu).
Lara, asa cum spuneam, un non-subiect. Putem eventual sa ne ofuscam când apar 3 homlesi la usa brutariei noastre favorite, in fata magazinului in care intram des, putem eventual comenta pe tema asta, pentru ca-i vedem, fizic. Dar pe mamele minore când si unde le vedem? In statistici, cel mult, sau in explicatiile docte ale unor cunostinte care se „lupta” din fata ecranului pentru dreptul acestora de a nu mai fi mame minore!
„Mamele minore, que pasa?” – Irinel Columbeanu, 2007
#sieusuntmamaminora
#nuneintreseaza
de ce plm ai mai un articol despre un non-subiect? ingroapa-l si gata.
pai si eu ce fac cu propria-mi vanitate???
Am intalnit mame minore … ocazional, accidental. De ajutat nu prea poti tu sa le ajuti pentru ca multe, supriza, au barbat. Un obiect de studiu in plus in programa scolara nu le ajuta cu nimic, eventual le insulta. Majoritatea dintre ele vin, asa cum a spus si biserica pe care eroii de pe net o injura, din familii dezorganizate sau extrem de sarace. O casa si un venit stabil probabil le-ar ajuta cel mai mult … dar asta e socialism si e rau
Ce ai spsu mai sus ca eu nu am inteles nimic. mamele minore exista, sau nu?!
Am intanit fetite cu copii cand am fost cu ai mei la Spitalul de Copii. La 38 de ani, eram bunica.
Te smereste experienta, nu in ultimul rand pentru ca vezi ca niste fetite (foarte des, minore si minoritare), sunt mame mai bune si mai interesate real de copiii lor decat corporatistele middle-management, care vin la spital si se smiorcaie pe social media ca nu sunt conditii de hotel.