Limba română: a recunoaşte

RECUNOÁŞTE, recunósc, vb. III. Tranz. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi.

Zilele trecute am primit un comentariu care suna cam aşa:

recunosc ca majoritatea femeilor sunt praf cand vine vorba de soferie

Comentariul venea din partea unui bărbat. Nu e prima oară când se întâmplă, fie în comentariile de pe blog, fie în articolele altor bloggeri. După cum vedeţi în definiţie, verbul se referă la persoana proprie. Nu poţi recunoaşte că femeile sunt praf, dacă nu eşti femeie. Nu poţi mărturisi aşa ceva. Recunosc că m-am gândit. Recunosc că am întâlnit. Recunosc că limba română e necesară atunci când vrei să scrii pe un blog. Sau un act. Sau o scrisoare. Sau orice. Recunosc că cunoaşterea limbii române e una din regulile de baza ale blogului de succes.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

22 comentarii

  1. Dacă e greşit formulat comentariul ăla atunci e greşit şi

    „Recunosc că cunoaşterea limbii române e una din regulile de baza a blogului de succes”

    ,dar eu cred că sunt corecte amândouă.

    00
  2. bine, tu, desteptule :)

    00
  3. ”“Recunosc că cunoaşterea limbii române e una din regulile de baza a blogului de succes”” îmi sună oloeacă a cacofonie…

    00
  4. eu cred ca este cacofonie. gasim aici explicatia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cacofonie

    Retorica include în noţiunea de cacofonie orice succesiuni neplăcute de sunete din discurs, supărătoare fie prin dificultatea de pronunţare sau înţelegere a mesajului rostit, fie prin formarea accidentală de cuvinte cu sensuri nepotrivite sau dezagreabile.

    00
  5. „poti sa ai si esecuri, poti sa ai si succesuri” in limba Romana :)

    00
  6. Kesepian: „îmi sună oloeacă a cacofonie…”
    zoso: „nu e. suna doar urât.”

    Umorul involuntar e cel mai bun.

    00
  7. Avînd în vedere că urît nu e departe de rău (kakos), eu opinez că acea alăturare incriminată a fi cacofonie sună rău:).
    Mie mi se pare că buba e totuşi în altă parte. În enunţul “Recunosc că cunoaşterea limbii române e una din regulile de baza a blogului de succes”, nu „baza” e a blogului, ci regulile, deci ai ratat acordul articolului genitival al, a, ai, ale: regulile de bază ALE blogului (adică, una dintre regulile capitale ale blogului). Aici nu ai de ales între a face acordul cu „baza” sau cu „regulile”.

    00
  8. Nu e chiar asa. „Recunosc” este folosit cum trebuie. De aceea e si tranzitiv – sa recunosc ceva si accepta complement direct. Iar verbul nu se refera deloc numai la persoana proprie. Pot sa recunosc ceva legat de mine sau ceva legat de altcineva „Recunosc ca X are dreptate in ceea ce spune” sau „Recunosc ca nu m-am gandit”.

    00
  9. Da, in loc de „recunosc” ar fi trebuit scris un ” admit”. Dar daca in strafundul lui barbatul este Ea? :) Atunci este so natural si no comment. :)

    00
    • geni, probabil s-a incetatenit folosirea lui „recunosc” in loc de „admit”. ca de obicei asa se traduce din engleza in romana in filme.

  10. @florian: self pwnage :(

  11. „A recunoaste” si „a admite” sunt sinonime perfecte. De unde ideea ca verbul „a recunoaste” se refera doar la propria persoana? Din moment ce e tranzitiv (adica accepta complement direct), inseamna ca se poate referi la, well, aproape orice :D

    00
  12. @Ayra: Nu are legătură cu tranzitivitatea verbului, ci cu înţelesul cuvântului. Verbele „a mânca” şi „a duce” sunt ambele tranzitive. Dar dacă „mănânc un măr” înseamnă că „îl bag în gură, îl mestec şi îl înghit”, pe când dacă „duc un măr” înseamnă că „îl iau de aici şi merg cu el în altă parte”.

    Ţine foarte mult de contextul în care găsim exprimarea asta. Când e vorba de alte persoane ar trebui să fie o comparaţie pe acolo.
    „Recunosc că Gogu e praf la pictat, dar se pricepe să repare maşini de spălat.”
    Sau depinde de cel care este mai aproape de situaţia în discuţie.
    „-Plăcinta nevesti-tii e groaznică.
    -Recunosc că nevastă-mea e praf la gătit.”

    00
  13. Eu cred ca zoso are dreptate. Contextul e foarte important.
    Vreau un barbat sa spună: Recunosc ca e greu sa nasti! Din punctul meu de vedere nu poţi recunoaste decât atunci când esti capabil sa faci respectiva problema, in alte situatii poti „recunoaste” dar e mai mult o presupunere. Ca exemplu de mai sus: „-Recunosc că nevastă-mea e praf la gătit.” Tu defapt presupui, poate nevasta nu vrea să iti gătească bine…

    00
  14. Problema e mult mai nuantata si nu trebuie cautate toate intelesurile lucrurilor in DEX.
    Spre exemplu, daca spun:
    „recunosc faptul ca Boc este oarecum prea supus lui Basescu dar”… poate implica o afirmatie sau o pozitie anterioara a mea prin care eram oarecum de alta parere. Si intre timp mi-am schimbat parerea.

    Zoso, da-o domne draq de semiotica, ramai la ce stii sa faci.

    00
  15. revin :D
    M-am răzgândit. E bine ce spui, dar cu propoziţia aia tot ai dat-o în bară (bine că ai modificat articolul).

    00
  16. Ca am gresit sau nu, ca ai gresit sau nu, ce mai conteaza? Paste fericit!

    00
  17. sunt greseli acceptate ;)

    00
  18. atotstiutorii astia ..:-j

    00

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.

Pun clipuri pe Youtube