Ce învățăm de la frații Koch

Am terminat, după lupte lungi, cartea lui Daniel Schulman despre frații Koch “Sons of Wichita”. Dacă urmăriți vag politica americană, ați auzit de ei, mă rog, de doi dintre ei, că sunt patru de fapt, David și Charles, care se ocupă cu sforării prin spatele Partidului Republican.

Eh, dincolo de istoria lor personală, sunt câteva lucruri pe care politicienii și afaceriștii români le pot învăța din carte și de la frații Koch:

Afaceri fără vulnerabilități

Fred Koch, tatăl fraților, a descoperit un proces de rafinare a petrolului, l-a patentat și așa a făcut primele milioane. Koch Industries era un jucător mic până când Charles a preluat frâiele și astfel compania a ajuns să aibă venituri de 115 miliarde dolari.

Compania nu este listată la bursă, fiind a doua mare companie din lume deținută de persoane privatre, după Cargill. De ce e important de menționat asta? Pentru că atunci când te iei cu politica, s-ar putea ca bursa să îți facă rău, mai ales dacă președintele american iese public și spune că frații Koch au ceva cu el. Așa, fiind privata, îi doare în fund.

După tot felul de probleme în anii 80 și 90, de pe urma cărora a plătit niște amenzi monstruoase, Koch Industries s-a pus la punct și acum proprietarii pot juca politic fără teama controalelor sau proceselor ghidate politic. Altfel spus, pe partea economică, nu ai ce să le faci.

 

Influența politică se obține prin finanțări și presiune

Chestia asta e absolut superbă. Băieții ăștia s-au prins că nu are rost să cumpere oameni. Pentru că riscul e mare și pentru că oamenii devin necredibili odată ce se află că au fost cumpărați.

Așa că au făcut ceva mult mai deștept: au identificat oameni care au păreri similare și i-au finanțat să pună în practică acele păreri. Oameni de prin universități, cu păreri, cu fundamente, cu studii. În jurul lor au creat fundații și ONG-uri cu ajutorul cărora pun presiune pe cine îi supără. Pentru că nu e nimic în neregulă și nimic ilegal să faci asta.

Și au făcut asta vreme de zeci de ani, nu dat niște bani când își aduceau aminte să cumpere pe X și Y și apoi îl aruncau la gunoi. Cato Institute e fondat în 1974, Citizens for a Sound Economy în 1984, iar cel mai nou, Americans for Prosperity, în 2004. Fundațiile astea au zeci de donatori, sigur, toți din anumite sfere, din nou, nimic în neregulă ca niște oameni de afaceri cu interese într-o anumită zonă să doneze către un ONG care lucrează indirect pentru ei.

Nu au făcut partide fantomă, conduse de păpuși, nu au cumpărat voturi. Au făcut și finanțat activismul. Și americanilor le place activismul, le place să își sune senatorul să îi spună că nu mai votează cu el dacă susține legea X sau Y. Și ălora le e frică să piardă voturi votând legi scrise și plătite de lobby-iști. Aleg scaunul și postul în detrimentul banilor.

Plus, să nu credeți că vorbim de miliarde. Alegerile din 2012 au costat ~150 milioane dolari per candidat, după estimări, din care frații Koch au cheltuit în jur de 30. Ori, asta nu e mult pentru o țară cu 350 milioane de locuitori.

 

Cartea costă 115 lei la okian și 15 lire pe amazon.

sons-of-wichita

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

20 comentarii

  1. NOU
    #1

    La partea cu ONG-urile si fundatiile a incercat si Voiculescu cate ceva, cred ca si asta e un motiv pentru care inca se bucura de o anumita sustinere in randul persoanelor educate.

    00
  2. mda, suntem departe de acest gen de oameni de afaceri. Ai nostri stiu doar: contracte cu statul si scandal cand sunt prinsi.

    00
  3. Ce carte groasa. Ar fi subtire daca s-ar scrie despre fratii CoconCiordeala: Ponta, Voiculescu, Mircea Basescu si Burci. Tot 4 sunt si astia.

    00
  4. Putem invata, dar o facem degeaba pentru ca nu vom putea aplica niciodata.

    Cheia este in sursa banilor. Daca in cazul lor au descoperit nu stiu ce minune profitabila, va intreb cati mai pot face asa ceva. Mai ales in Romania.

    La noi, unicele afaceri prospere din care sa vina bani cu nemiluita sunt contractele cu statul. Asta este si asta va fi.

    Si dupa ce, sa presupunem, ai facut ceva minune incat castigi multi bani doar pe meritul tau, negrevati de nici o combinatie dubioasa, trebuie sa mai ai si cheful de a te baga in ciorba politica. Ceea ce, din nou, e putin probabil.

    Oamenii romani de afaceri nu au de ales. Ei trebuie sa se conecteze la politica, pentru ca asa isi produc banii. D’aia iese ce iese.

    00
  5. Daca te referi la prezidentialele din US, costurile sunt mai maricele.
    https://www.nytimes.com/elections/2012/campaign-finance.html
    Stiu ca se facea misto de Romney la un moment dat ca a cheltuit vreo 900 milioane aiurea :)

    00
  6. Cultura politica si interactiunile cu mediul de afaceri necesita traditie. Americanii o au din plin. Dupa 50 de ani de comunism feroce si 25 de post-comunism, mai avem pana acolo.

    00
  7. NOU
    #10

    meh…fratii koch sunt niste libertarieni scarbosi. sunt din aia care spun ca statul nu are voie sa se implice in economie, ca sistemul public de invatamant si de sanatate trebuie desfiintate etc. in sua sunt cunoscuti ca otrepe libertariene si nimeni nu prea ii ia in serios in presa mainstream. porcariile alea gen cato institute sau americans for prosperity sunt niste ong-uri anonime. singurul motiv pentru care sunt cunoscute este ca mai trimit la televizor sobolani sa nege incalzirea globala. de asemenea presa liberala()adica toata) ii place sa-i foloseasca drept sperietoare pentru votanti.

    00
    • nici michael moore nu ar fi putut zice mai bine….

      00
    • De ce e scarbos libertarianismul?
      Eu sunt total impotriva tururor ajutoarelor de la stat, tururor veniturilor garantate si altor socialisme. lucrezi-ai, dormi-mori. simplu.
      ideea ca statul sa iti dea e inceputul complacerii in saracie si mediocritate.

      00
    • Te sunăm noi când o deveni CATO un ONG anonim.

      Între timp, au buget anual de 50 milioane și publică pe bandă rulantă policy reports, analize, propuneri, cărți, organizează seminarii, schimbă mentalități etatiste.

      00
  8. O mica rectificare. Nu ai cum sa fii o companie privata si listata pe bursa in acelasi timp. Esti o companie publica, inseamna ca esti listat pe bursa si actiunile in compania respectiva sunt tranzactionate la liber pe bursa. Daca esti o companie privata, nu ai cum sa fii tranzactionat pe bursa, fiindca actiunile propriu zise sunt strict in mainile unui numar restrans de proprietari. Koch Industries este o companie publica care este controlata de fratii Koch, ei detinand pachetul de actiuni majoritar, cu actiunile care sunt liber tranzactionate pe bursa insemnand undeva la 15%-20% din capitalul social al firmei.

    00
    • “In 2013, Forbes called it the second largest privately held company in the United States (after Cargill), with an annual revenue of $115 billion”

    • Dar văd că îți place să fii prost. Ia spune care e TS-ul Koch Industries, dacă spui că e listată. Aud? Privat înseamnă unlisted/unquoted, Gogule.

      00
    • Sandu, Alex o pus o intrebare tehnica. Poti da raspunsul fara insulte gratuite.

      00
  9. “Singurul mod in care iti poti da seama daca un lider se gandeste la binele celor din jur este sa te intrebi: cati dintre cei pe care vrea sa-i convinga ar trai mai bine daca ideile lui ar fi puse in practica? Si cati dintre copiii lor ar trai mai bine, 30 de ani mai tarziu?”
    Charles de Gaulle

    00
  10. probabil ca o sa imi iau ”negative” multe
    am cumparat cartea din afara, format e pub/ mobi
    repet: cumparata nu furata de pe net
    nu stiu care sunt reglementarile juridice dar daca vrea cineva sa o citeasca i-o ”imprumut” cu placere
    zoso, daca incalc cumva vreo lege te rog sa stergi de urgenta comentariul meu
    multumesc

    00
  11. Nu pot sa comentez despre fratii Koch, nu ma pricep; dar ar fi fost oportune niste linkuri de la The Young Turks ca materiale aditionale la articol (multumesc, by the way, pentru ca am descoperit TYT de aici. si kasparian e hot :D )

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de pe eMAG prin acest link, de la PCGarage prin acest link sau de la Finestore.