Jurnalul unui inginer

Astept feedback ca sa stiu daca v-am trezit curiozitatea pentru „Va urma” :-)

Prima mea victima a fost un avocat. Am ales-o din lista de contacte din vechiul meu telefon. Cu câtiva ani in urma imi scrisese un SMS in care ma lingusea cu “Excelenta”. Tipul ala de persoana care te linge in cur doar ca sa te futa la bani in secunda urmatoare. Ceea ce mi-a si facut. M-a tratat de tampit. Si, ca deobicei, vedem lucrurile la momentul respectiv, avem chiar avertismente inainte de a cheltui bani aiurea, dar le ignoram. Pentru ca, nu-i asa, mi-a fost prezentat de socrul meu ca un avocat prestigios, “specializat in problema ta”, cu succese rasunatoare la activ. “Si nu se lacomeste” ca argument suprem. Nu te deranjeaza ca iti cere 1000 EUR, dar “va pot da factura doar pentru 100”. Pentru ca, nu-i asa, toti stim cum ne impovareaza statul. Cand iesi de la el usurat de 1000 EUR si citesti ca el si partenerul tocmai si-au falimentat cabinetul ca sa scape de o datorie la o banca de 150.000 EUR. Speri — ca prostul — ca au totusi nevoie de cei 1000 EUR si vor face treaba buna, ca sa le mai dai si alte problemede rezolvat si, bineinteles, sa le aduci alti clienti. Asa crezi tu ca functioneaza. Doar ca ei tocmai au dat o teapa de 150.000 EUR, si aia e doar despre care stii tu. De ce crezi tu ca oamenii care dau o teapa de 150.000 EUR nu ar trebui sa se bucure la 1.000 EUR? De unde ne vine logica asta de cacat? Un om fara scrupule e un om fara scrupule. Nu are ce sa i se activeze in creier care sa ii spuna “sunt doar 1.000 EUR, fii rezonabil, nu se merita”. Un sarlatan e un sarlatan. Iar asta era unul dintre ei.

Nu aleg niciodata victime pe care nu le cunosc, cu care n-am interactionat niciodata. Nu sunt criminal pe bani, nu pot ucide ca-n filme. Ucid pentru ca victima o merita. Si, imi dau seama chiar in acest moment, acestui avocat i-am lasat cam multi ani de liniste. Ani in care a profitat de viata, fara ca cineva sa ii ceara socoteala. Cine stie cati alti clienti a mai pacalit in toti acesti ani? Daca imi faceam datoria de atunci, poate as fi salvat niste oameni, dimpreuna cu banii acestora. Si mai ucid pentru ca sunt trist. O depresie netrata, ceva evenimente din copilarie nevorbite la vremea lor si gata supermanul. Caricaturez, dar cred ca nu trebuie mare lucru ca cineva sa devina criminal. Iti trebuie doar un trigger, cum ar spune medicii, electronistii sau nutritionistii. Iar declansatoarele sunt peste tot in jurul si in capul nostru. Trebuie doar sa vrei. Si sa fii pregatit sa incepi o noua viata. Total diferita de ceea de dinainte. Diferita in sensul ca nu vrei sa fii pedepsit pentru ca ai ucis un avocat, de exemplu. Vrei sa continui sa savurezi o cafea la o terasa, pe malul unei ape sau sa simti mirosul primaverii. Vrei sa mai ucizi si alte jeguri umane. Vrei sa vezi culorile toamnei, primii fulgi de nea si sa pleci in Caraibe de Anul Nou. Pentru ca, desi esti criminal, mai intai de toate esti om. Ai fix aceleasi aspiratii cu celelalte 7 miliarde de furnici.

I-am notat numarul de telefon intr-un carnet Moleskine nou nout, format de buzunar. Apoi l-am sters din lista de contacte. L-am ucis virtual. De fapt, un om care nu mai are un numar de telefon, o adresa email, un cont facebook, putem spune ca mai este in viata? Ok, mai este in viata, dar exista el cu adevarat in ochii societatii? Nu prea.

Cred ca l-am ales pe el pentru ca aveam nevoie sa exersez. Ca sa iasa totul cat mai bine, trebuia sa am cea mai slaba conexiune sentimentala cu respectivul. Avocatul asta era un porc. Si la propriu si la figurat. Nu aveam de ce sa am remuscari, chiar daca avea copii, cu siguranta ii crestea in acelasi spirit si le inculca acelasi sarlatanism. Pentru ca nu era capabil de altceva. Un sarlatan e un sarlatan toata viata. Chiar si dupa puscarie sau dupa trecerea anilor. S-a mai domolit, si-a iesit din mana, dar mintea lui e ocupata tot cu inselatoria. Ar vrea sa fie la fel de bun ca atunci cand era mai tanar, dar acum se multumeste cu orice mica gainarie. Neuronii sarlatanului ii creeaza tot timpul senzatia ca ceilalti nu sunt oameni, ci cel mult niste gaini. Asta trebuia sa fac si eu acum. Sa-mi fortez neuronii sa creeze impresia ca avocatul asta era o gaina. Pe care, din vremuri imemoriale, oamenii o mananca. Dar inainte sa o manance, trebuie sa o ucida.

Avocatul acesta ma trasese pe sfoara prin 2011. Au trecut aproape cinci ani. Peste cateva luni, un an poate, va fi rezident intr-un cimitir. Timpul nu mai are importanta. Poate vor trece 5 ani, poate doar 3 luni. Voi decide cand e momentul propice. Nu am “deadline”-uri, nu ma grabesc. Am tot timpul din lume. El nu-l mai are. Orice minut pe care-l mai traieste pe planeta asta e din bunavointa mea.

Il voi ucide fara sa clipesc. Nu-l voi lasa nici sa deschida gura. Nu am de ce sa ii primesc eu ultimele cuvinte, nu sunt duhovnic. Si in nici un caz al lui. Nu ma intereseaza daca o sa sufere, nu ma intereseaza daca cutitul nu e bine ascutit. Nu m-am gandit inca cum il voi ucide, cu ce arma, in ce mod. E mai putin important. Totul depinde de mai multi factori. Dupa ce-l voi fi urmarit suficient, ca sa-i intuiesc pasii si directia, ma voi decide si asupra armei sau modului in care o sa moara. Nu ma intereseaza aspectul acesta, al armelor. Nu sunt genul care sa ascuta cutitul pana taie o foaie de hartie de 0,3 microni. Il ascut si gata. De fapt, nici nu am nevoie de cutit. Armele mele vor fi si mai simple. Arme care nu pot fi gasite. Pana la urma, pistoalele se gasesc si in lacuri si in balti si ascunse prin pereti. Au inceput acum sa gaseasca amprente pana si in lucruri arse la 400°C. Criminalistii gasesc ADN pana si intr-un fir de par despicat in patru. Nu mai au nici o limita. De aceea trebuie sa inventezi in mod constant. Dar sa inventezi fara sa prea multa tehnologie. Nu am nevoie sa ii trimit un troian ca sa-i piratez calculatorul sau sa-i citesc email-urile. Nu e treaba mea cu cine se vede, cu cine isi inseala partenerul de viata sau daca are vreo boala. Pana la urma, si daca stiu ca are diabet, nu inseamna ca voi alege sa-l ucid cu o supradoza de insulina. Sunt atatea moduri de a muri. Si nu, nu ma intereseaza nici sa induc in eroare viitoarea ancheta asupra mortii lui. Pentru ca stiu ca politistii nu mai au timp de asta. Anchete, autopsii, politia criminalistica. Sunt 10 oameni pentru 2 milioane de locuitori. Si nici nu sunt neaparat cei mai buni. Sunt unii care au vazut prea multe filme si au vrut sa se faca “ca aia”. Daca ii iei la bani marunti, din astia 10, doi sunt mai rasariti si isi fac treaba bine, profesional, cu constiinciozitate. Restul, ca si restul populatiei din care fac parte, joaca poker online, pun bilete la pariuri, beau sau au alte “distractii”. Vin la o interventie cu ochii cat cepele, ca doar ieri a fost marti seara, zi de baute cu gasca. De câte ori citim in ziare “A fost prins criminalul lui X”? Rar, extrem de rar in raport cu numarul de persoane ucise. Si chiar si numarul de persoane ucise este raportat gresit. Pentru simplul fapt ca pe nimeni nu intereseaza daca individul Y a fost ucis sau s-a impiedicat singur pe scari. E mort, ce importanta mai are? A, familia indurerata care vrea sa stie? Da, câtiva sentimentali mai exista. Câtiva care au nevoie sa stie ce s-a intamplat, ca sa poata face doliul persoanei si sa-si reia cumva viata. Dar oamenii acestia sunt si ei din ce in ce mai putini. Oamenii vor, mai degraba, sa inmormânteze cât mai repede cadavrul si sa se intoarca la poker-ul lor online, la Assassin Creed sau la FIFA 2028. Sau la porno. Asta e viata astazi. Toti avem adictii, mai mult sau mai putin avuabile. In general, in fata prietenilor le recunoastem pe jumatate sau chiar pe sfert. In fata colegilor nici macar 10%. In fata vecinilor sub 1%. Asa functionam. Ca vânzatoarele din bulanjeriile frantuzesti. Un zâmbet-rictus pe fata si 5 “bonjour”-uri pentru o bagheta. Asa au ajuns relatiile noastre, toti vindem si ne vindem. Suntem o marfa. Trebuie sa dam bine in fata prietenilor. Sau, oricum, putin mai bine decat ei. George s-a culcat cu doua femei in ultima saptamana? Eu cu doua si jumatate, ca la a treia eram beat mort si stiu doar ca mi-a supt-o, n-am mai ajuns si la copulatie. Exista oameni, colegi de munca, care isi aleg masina in functie de ce masini au colegii sau un coleg, o colega. Trebuie sa fie “mai sus” de respectivul. Sa aiba ceva mai bun, mai nou, mai rosu, mai mare.

Un articol foarte interesant povesteste cum un statistician a reusit sa rezolve mai multe cazuri de crima decât toata politia din America. Mai mult decât toata politia, sa zicem vreo 500.000 de oameni care lucreaza, cumva, impreuna, pentru a aduce in fata tribunalelor pe nelegiuiti. Nu m-a impresionat statisticianul, nu ma mira ca politia e incapabila. Ceea ce mi-a atras insa atentia a fost numarul de crime din ultimii 20 de ani. Va invit sa cititi numarul cu atentie. 680.000. Sase sute optzeci de mii. Nu stiu ce evoca in creierul vostru aceasta cifra, dar pe mine ma duce intr-un singur loc: suntem criminali. Suntem si umani, dar suntem si criminali. Imaginati-va ca 1 om dintr-o mie omoara cel putin un alt om. Imaginati-va acum ca 100 de oameni din 1000 ar vrea sa omoare cel putin alti 100. Nu o fac pentru ca le e frica de consecinte. De teama ca ar putea fi prinsi. De teama ca n-ar putea trai cu gândul ca sunt niste criminali, ca au luat viata cuiva. Dar ar vrea sa-l vada pe ala mort. Daca ar putea sa-l calce o masina sau sa faca un atac de cord, ar fi minunat. Putem sa vedem si partea optimista. Sunt 99 de oameni care nu vor muri, desi cineva le doreste moartea. Norocul lor. Victimele mele nu vor avea norocul acesta. Ma voi ocupa personal. Pentru ca numai asa se fac lucrurile bine. Când te ocupi personal. De tot. Nu ceri nimic de la nimeni, nici macar o adresa.

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

70 comentarii

  1. Nu, clar nu

    00
  2. Excelent scris. Aștept continuarea.

    00
  3. Creepy, da’ suficient de interesant pt un foileton

    00
  4. @Unu’ – incearca cu o adresa email reala…

  5. Hi hi :)
    Cetin scrie Pompierul
    Fluture scrie Asasinul Avocatului

    Ceva talent se zbate pe acolo sa iasa la suprafata.
    Continua, astept cu interes episodul urmator.

    00
    • Sigur DA. Imi place abordarea. Fiecare are o lista de nemernici, care i-au facut rau fara s-o merite. Doar ca au facut asta pentru ca ne-am asezat la masa lor… Imi amintesc acum un proverb oriental: daca am rabdare, voi sta pe malul raului si voi vedea cadavrele dusmanilor mei trecand pe apa.( adaptare aprox, imi amintesc doar ideea)

      00
  6. Inca un rand la baietii!

    00
  7. Asta iese când un inginer are niște idei în cap și încearcă să le scrie … HAOS. Știți bancu cu câinele și ingineru. :)

    00
  8. ce e asta suge-o-ramona?

    00
  9. Da, eu unul vreau si continuarea

    00
  10. Da, mi-ar place să citesc continuarea

    00
  11. Dacă fluture cumpără câțiva porci de Crăciun, știm la ce îi va folosi!
    Aștept urmarea.

    00
  12. Na, v-au puțit review-urile auto, vă bagă zoso beletristică. Gata, ciocu mic că poate se enervează și din ianuarie pune simfonică în background la podcasturi.

    00
  13. Ma gândeam ca n-ar fi rau sa ascultam putin Max Richter sau Ludovico Einaudi. Sau chiar un Arvo Pärt pentru avansati :-)

  14. Interesant, dar la o prima citire sunt ceva detalii pe care nu le inteleg:
    1. „Prima mea victima era”, deci avocatul nu este singura victima de genul asta pana acum..
    2. Dacă totuși nu a pățit nimic, fiindca zici ca pot trece 3 luni, 5 ani, etc, nu inseamna totuși ca nu este încă o victima? sau lucrurile se petrec doar în mintea inginerului..
    3. Afacerea cu avocatul s-a petrecut în 2011 și au trecut 5 ani, deci data la care scrii în jurnal e 2016?
    Problema cu unii ingineri e ca ar vrea ca lucrurile sa fie ceva mai clare.

    Apropo vezi sa nu dai de vreun Hercule Poirot modern sa-ti dea planurile peste cap..

    00
  15. Felicitari Fluture! Imi place

    00
  16. Mai baga. E fain

    00
  17. Eu unul astept continuarea :)

    00
  18. Lol, ce e asta? Am abandonat dupa primele 40 de propozitii. Mai taie din ele, ca daca vreau sa citesc un roman, nu intru pe blog.

    00
  19. Off topic. Si a facut ciolos partid nou, cica PLUS. Daca mai punea un cuvant cu „r” aveam PL USR :)))))))

    00
  20. Bun. Ceva cam lung, ceva cam monoton, ceva cam redactat si ceva cam „intelectual” scris. Eu nu scriu nici pe departe așa de bine – nici pe departe… Dar hei, poate „keep it simple and stupid” ar fi poate, poate un pic folositor.

    Ca sa fiu cinstit a fist prea complicat scris de citit pe buda la ora 23:49…

    Btw: am citit pe un blog că hackuitul este la moda… Nu am ajuns pe github pana la capitolul respectiv, ca a trebuit sa plec de la birou ca sa șlefuiesc mobila. Laptopul este in standby.

    PS. Am avut o mica problema cu routerul si nu-mi dau seama daca am comentat de doua ori. Pa, va pup.

    00
  21. ce cod avea culoarea?

    00
  22. NOU
    #40

    Părerea mea. Nu se merită efortul. da l în morții lui de avocat.

    00
  23. imi place forta criminala ce lucreaza impotriva fortei criminale

    00
  24. bravo ptr intentie. eu zic sa treci la fapte. sigur ai tu un dusman pe undeva, nu trebuie sa fie avocat neaparat. eu unul as vrea, dar mi-e frica de puscarie. e viata oribila asa, in libertate, daca mai ajung si in puscarie o iau razna.

    00
  25. Parca sunt pe reddit nosleep si asta e inceputul unei incercari. Astept continuarea, sa fie totusi ceva dezvaluiri in a doua parte.

    00
  26. Eu zic sa continui, perseverenta e mama invataturii. Nu e rau, putea fi mai bine, fa-o mai succint, te pierzi in detalii inutile>> moartea pasiunii.

    00
    • Eu am impresia ca astia de spuneti de detalii inutile n-ati citit prea multe carti la viata voastra
      ps. Nu ca eu am citit dar totusi

      00
  27. Zoso te plătește la numărul de cuvinte ?

    00
  28. lasă-l dracu de avocat, fă felul politicienilor că ăia îți dau cele mai mari țepe
    prioritizează

    00
  29. Pe pariu ca “va urma”, indiferent de feedback. E ca in experimentul ala in care alegi doar rezultatele care se potrivesc cu ipoteza. Stiu, ca am facut si eu Politehnica.

    00
  30. În ultima săptămână sex cu doua femei jumate,………. clar ești idolul meu

    00
  31. Da frate. Imprumuta ceva din spiritul revolutionar francez si du treaba la capat.

    00
  32. La cum scrie, cred ca a fost speaker motivațional in tinerețe. Prea multe cuvinte goale, fără să spună ceva concret

    00
  33. E bine ca incerci alt stil, povestea parea interesanta insa stilul e foarte haotic. E ca un film bun distrus la montaj.

    Incerci sa zici prea multe prea repede, a trebuit sa sar la urmatorul paragraf sa inceteze delirul.

    Imi placea mai mult stilul de reporte persoana I, aici pt mine e cam meh.

    00
  34. Raspunsul meu e NU

    00
  35. citeste sfuri din anii 50-70, vezi cat de simplu si la obiect scriau aia…

    00
  36. haide cu continuarea! stiu ca p-aici s-au plans co-cometatorii ca mult de citit, cuvinte goale, no emoji :D, daar – eu am ramas cu impresia ca dimpotriva, nu te-ai „dezlantuit” inca (sau ai considerat mai potrivit sa ‘cureti” textul inainte de publicare). Lasa-l sa curga, ori e macel, ori e compunere!

    00
  37. NOU
    #56

    Cizmare, nu mai sus de cizma!

    00
  38. „excelenta” nu e linguseala, este echivalentul lui Baws sau Sefu.

  39. Ok, sa incerc si eu cu feedbackul : fiind scris la persoana intai ar trebui sa ma transpuna pe mine, cititor, in mintea unui sociopat (in devenire, whatever). Mi se pare ca lipseste nebunia, haosul, este ok prima jumatate, dar nu imi plac ultimele doua paragrafe, parca se pierde ceva. Limbajul este putin prea doct (ma rog, tine de personajul pe care incerci sa il zugravesti) ar merge putin vulgar pe ici pe colo, poate si ceva macabru. Bafta in continuare.

    00
  40. Mult prea mult de citit lucruri fara o legatura reala. Mai incearca dar fii mai la subiect.

    00
  41. sorry, dar nu.

    00
  42. Lasa-l pe Dostoievski bai Raskolnikov. Zi-ne cum e cu baietii cu vestele, instalatiile si sculele.

    00
  43. Mai bine nu

    00
  44. Are cine vota PSD și crezi că n-are cine să te citească pe tine? Tu scrie!

    00
  45. Nu.
    (ești pe un blog devenit celebru – și de succes, aș adăuga – pentru că autorul spune multe în cuvinte puține. Ziceam decât, vorba poetului).

    00
  46. Ultima data cand o persoana mi-a povestit asa ceva povestea s-a terminat nașpa, cu fi-su facând goblenuri in puscarie (da, goblenuri) și EA, mama, urmându-l în pușcărie la scurtă durată după.

    E curios că „sponsorul jocurilor olimpice” locuia în Franța. Și mă întreb oare ce face fiică-sa, o satană veritabila.

    00
  47. Mergea totusi si un profitshare pe la descrierea armelor. Eu unul asta asteptam, un cutit, un topor la reducere, ceva util, totusi.

    00
  48. Cu ce il ai la mana pe zoso?

    00
  49. Bre, citește cu atenție ce-ți zic: toți am vrut să scriem cartea asta, e primul impuls. N-o scrie, că aici rămâi, la nivelul ăsta.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la Aceeași Mărie.