Acum o luna si ceva, când stiam ca o sa ajung la Paris o vreme, am inceput sa iau la puricat „olx”-ul local, sa vad cum mai e piata. O cunosc, in mare, m-am mutat de vreo 5-6 ori de când sunt prin Franta, deci stiu cum functioneaza.
O paranteza rapida, in Franta nu inchiriezi nicaieri nimic, daca nu ai: salariul de 3 ori mai mare decât chiria; contract pe durata nedeterminata (trebuie hârtie de la angajator, care sa ateste ca…). Studentii inchiriaza in general cu parintii garanti.
Bineinteles ca exista si exceptii, sunt si faimoasele anunturi ale unor domni care cauta „caldura unei studente in schimbul unei camere”, sunt si „comerciantii de somn” (marchands de sommeil), cei care inchiriaza fara documente dar pe sume foarte mari pentru niste chestii insalubre, in general pentru imigranti care nu au documente dar care lucreaza la negru si au niste bani.
La Paris, ca in marile capitale aglomerate, este o piata infloritoare de „co-locare”, in care doua sau mai multe persoane inchiriaza un apartament. Unii proprietari au profitat de cererea asta si inchiriaza, mai scump, acelasi apartament. De exemplu, e mai simplu sa ceri 3 x 600 EUR = 1800 EUR pentru un apartament, pe care, daca l-ai inchiria unei singure persoane (sau cuplu) nu ai putea sa ceri/obtii mai mult de 1500 EUR. E adevarat, riscurile de degradare sunt mai mari, dar oricum ai 1800 EUR garantie, deci ceva tot repari cu banii astia, in caz de. Agentiile/proprietarii fac chiar contracte individuale pe acelasi apartament, deci verifica la fiecare locatar daca indeplineste conditiile de mai sus (venituri 3x si contract sau garant).
In general, anunturile sunt date de cei care au ramas „orfani” de un/o locatar(a) si vor sa umple repede golul, ca sa nu suporte ei partea celui plecat. Pentru ca asta e dezavantajul la colocare, lumea vine si pleaca mai usor decât la inchiriere individuala. Deci, cumva, cei care dau anunturi au nevoie sa umple repede camera libera.
Ce m-a frapat de data asta la aceste anunturi au fost cerintele acestor locatari si/sau proprietari. „Cautam pe cineva curat.” Pardon? Cum adica curat? Adica sa isi spele farfuriile din chiuveta, sa curete parul din cada etc. Bine, bine, dar cei care se stiu ca nu sunt curati ce vor face, vor spune „ah, nu e pentru mine, ca ei vor pe cineva curat”? Adica, omul are 7-8-900 EUR/luna pentru chirie, dar nu se duce acolo pentru ca anuntul era asa? I-am trimis un email unei tipe care cauta un nou locatar caci ii plecase celalalt dupa doi ani de viata comuna, si dupa ce i-am trimis mail prin site-ul de anunturi, dupa ce m-am prezentat succint si am lasat adresa email si nr. de telefon, mi-a trimis un email de 2 pagini, in care imi explica ce tip de persoana cauta. Scria ca vrea pe cineva care sa inchida usa la bucatarie când manânca, sa opreasca apa când se sapuneste in dus etc. Totul in detaliu, cu cerinte exacte, orele la care o poti deranja cu o intrebare etc. Vorbim totusi de o chirie de 900 EUR/luna, nu de un prieten care te ia in spatiu ca sa nu dormi in gara! Mai mult, având in vedere cartierul, cred ca plateam 3/4 din chirie pentru camera aia de 11m2! Deci vrei sa-ti platesc si toata chiria si vrei sa fiu si invizibil pe acolo.
Altii aveau anunturi in care voiau numai un anumit tip de persoana (vârsta), care sa iasa in oras, in discoteca, sa-i placa petrecerile etc. Unii erau directi, pur si simplu nu voiau africani sau imigranti. Desi, repet, aveau nevoie sa umple repede golul. Iar unele camere erau de 9m2, fara geamuri, amenjate pe un hol etc.
De cele mai multe ori, cei care aveau pretentiile astea, erau cei care apoi iti spuneau ca, de fapt, nu-ti pot da chitante sau facturi pe chirie, ca nu poti cere ajutor pentru acestea (adica subinchiriere nedeclarata). La fel, unii isi subinchiriau camera pentru o perioada scurta, o luna, doua, aveau nevoie urgent sa vina cineva acolo, dar aveau niste cerinte la fel de aberante ca mai sus.
Mirajul capitalelor duce la comportamente ciudate ale celor atrasi de „miere”.
PS. Daca vreti sa plecati din România, orientati-va spre orase mai mici sau chiar sate. E mai greu de gasit de lucru decât intr-o capitala, dar energia pe care o veti consuma in aceasta pâna veti vedea cum merg treburile in tara respectiva nu merita efortul. Locuri de munca sunt si mai la periferie, iar daca nu aveti vreo specializare care sa va oblige la un job in capitala, cel putin la inceput, preferati orasele mai mici. Veti avea o viata mult mai buna acolo.
Ca la noi chiria in euro! În țară sărăciei din uniunea europeană să vorbești despre prețuri in euro e foarte ciudat. Dar merge la proști. La fel si in paris, cerinte multe ca merge.
Nici eu nu inteleg asta… sunt platit in lei, in Romania, moneda e leul, proprietarul are rata in lei, traieste in Romania, la ANAF se plateste impozitul pe chirie in lei dar chiria se da in euro. Bineinteles, chiria creste la 1-2 ani in timp la 3-4 luni creste euro. Pai f$%@(* ma#$%@$
Da faptu’ ca telefonia mobila in Romania de cand s-a introdus ea acu vreo 20 de ani calcula preturile mai intai in USD si apoi in Euro, asta nu v-a deranjata pan’acu?
pen k multe chirii sunt platite de cei care luceaza in strainatate si pen k ii se umfla ficatul cand vede cum creste euro fata de leu si el pierde bani pe chirie (si mai amuzant, la un apartament luat gratis de la ceasca) dar da, tinerii sun rai si fac numa cum ii dushe capu cand au atatea modele demne de urmat
în Mun. Constanța, ditamai PRIMĂRIA CONSTANȚA, are taxe ORARE de parcare ÎN EURO.
Au pus o firmă intermediară ca paravan pentru încasare și poliția chiar dă amenzi dacă nu plătești parcarea în euro.
https://adevarul.ro/locale/constanta/au-inceput-amenzile-parcarea-neplatita-centrul-constantei-1_5bc9ab52df52022f75a84e9e/index.html
Lasa abonamentele de telefonie mobila, la firme private. Ce zici de rovigneta? Care e logica pentru ca pretul ei sa fie calculat in euro?
@Mofo – zici prostii, eu am chiria in Euro in contract ANAF. i-am spus proprietarului ca daca vrea EUR sa fie la fel si pe contract, altfel ii dau fix cat scrie in RON pe toata durata contractului
dezavantajul pentru proprietar este ca atunci cand depune diverse hartoage pentru impozitare la final de an, trebuia sa vina si cu ceva hartia care sa contina cursul valutar din fiecare luna pentru a calcula impozit-ul pe acei EUR
depinde mult si de om, si de ce stie, daca dai peste un parlit care nu stie ca poate pune EUR (eventual e prostit de aia de la anaf sa nu o faca ca le da de lucru) e partea a 2a, mai cauti alt proprietar mai istet
Bienvenue a Paris, Papillon!
Sper totusi sa nu fac multi paduchi prin urbea asta a voastra
Daca ai cumva copii scolarizati (sau chiar la gradinita) apai cu siguranta o sa faci paduchi, o sa-ti vina cu ei acasa de la colegii de culoare
A, deci esti românas din ala rasist… Care crede ca numai coloratii au paduchi. OK, bine ca mi-ai zis.
Nici vorba, doar ca sunt majoritari in clase. Cunosc personal fosti colegi de serviciu cu copii crescuti mari care povesteau ca erau singurii albi catolici din clasele lor.
Si daca sunt majoritari, inseamna ca albii nu pot avea paduchi? Mai ales in Franta, unde stim cu totii care e relatia cu spalatul printre francezii get beget…
Sau poate la Genvilliers…, ca in 7ième vad numai „albi catolici” cum le zici tu.
Pai na acu’ si tu, ia cauta sa vezi cat e o chirie in 7eme arrondissement daca-ti permiti chiar si o colocation. In caz ca n-ai inteles, tocmai ce-am spus ca si albii pot sa aiba paduchi si cum anume ii obtin. Dar nu cred ca e cazul tau, nu?
Mai pe romaneste, tot la noi e mai bine cu chiria chiar daca nu-ti mai vezi garantia si ii pui AC, ii pui termopane si ii cureti toata casa, in mare parte chestia asta cu garantia cum ca n-o mai vezi inapoi e si din cauza fostilor chiriasi care iti zgarie peretii sau fumeaza in casa si trebuie sa varuiesti tot, in orice caz in ambele tabere exista nesimtiti. Cand imi cautam eu garsionera am zis sa incerc si cu agenti, m-au dus in niste blocuri si am vazut unele garsionere de ziceai ca a stat si Gheorgiu Dej acolo, unii voiau sa le pastrez mobila din 40′ curata si sa nu le sparg pestele de pe tv. Am stat 2 luni prin agentie la o garsionera de am zis ca nu e adevarat, barbat-su facea vizite cand eram eu la munca si imi praduia ouale din frigider sau mancarea, am pus de 2-3 ori semne prin casa si omul isi facea servirea, am lasat intr-o zi niste bani pe birou in hartii de 5 si 10 lei, cand am ajuns acasa isi luase si el vreo 30-40 lei de acolo. Am sunat la agentie ca sa le explic situatia si omul il sunase pe proprietar, seara ma trezesc cu telefon de la el si cu frigiderul plin de carne din partea lui, ma sunase rupt de beat, i-am zis ca vreau garantia si iarasi mi-a umplut al 2 lea frigider de carne. Drept urmare i-am lasat un cadou in casa + broasca plina de super glue si cheia sub pres. Nu aveam chef sa apelez la politie si sa-mi montez camere ca sa vad ce face labagiul ala, am tirat-o de acolo instant.
Nu stiu daca e „mai bine in România”, dar realitatea de pe teren in Franta este ca cei care inchiriaza ceva doar ca sa faca mizerie (sa nu plateasca, sa degradeze, sa faca scandaluri sau petreceri) este foarte mic. Cei care n-au bani de chirie, n-au nici posibilitati sa fenteze agentii/proprietari, si ma refer aici la acte false. Cei care au bani de chirie, nu se apuca sa faca mizerii doar de dragul de a face mizerii.
Legea, de fapt, nu protejeaza nici pe locatari, nici pe chiriasi, in faza incipienta a relatiei. Mai târziu, da, sunt avantaje si dezavantaje, cum ar fi ca nu te poate da nimeni afara atâta timp cât tu platesti chiria, indiferent ce vrea proprietarul…
Bine, poate stii poate nu stii, dar dac-ai apucat sa intri chirias acum (din noiembrie) in Franta, pana la sfarsitul lui martie nu poti fi evacuat, chiar daca nu mai platesti chiria, pentru ca se considera ca e perioada hivernala, si nu e uman sa fii lasat in frig p-afara. D-aia isi iau proprietarii o mie si una de precautii INAINTE de-a baga un chirias.
Vlad, stii si tu foarte bine ca nu cunosti pe NIMENI care sa fii inchiriat ceva având in cap „hai sa inchiriem acum, ne mutam cu toate boarfele, apoi vine noiembrie si nu mai platim si in aprilie ne expulzeaza astia si o luam de la capat”
Chestiile astea sunt rare si sunt persoane care nu au alte solutii. Nimeni nu vrea sa ajunga in situatia de a fi dat afara, dupa ce a „investit” emotional o locuinta.
Ei, n-ai tu idee ce inventivi sunt romanii in a profita de sistem. Evident ca nu cunosc pe nimeni care sa fi facut asa, dar in fiecare an sunt stiri cu „treve hivernale” Din fericire am scapat de vreo 10 ani de nebunia asta cu inchiriatul.
Ce treaba au românii in discutia asta despre inchiriatul la Paris? Ce pacat ca ajungi sa scuipi in stânga si-n dreapta doar pentru ca poti…
Pai tot articolu’ asta al tau nu e scris din perspectiva unui roman, sau care e scopul? Dar na inclin sa dau dreptate comentatorilor precedentelor tale articole.
Si, daca e scris din perspectiva mea, care e legatura legilor franceze la inchiriere cu faptul ca „unii românii, bla bla bla”? Legea e facuta ca sa-i impiedice pe românii creativi? Legea e dinainte sa vina românii astia pe care ii scuipi tu. Pentru ca asta faci, ii scuipi, din trei comentarii, si pe români (din Paris) si pe „colorati”. Doar pentru ca poti si pentru ca tu ai reusit sa te sui pe scara sociala, ai devenit proprietar. Ai devenit mai francez decât francezii lui Marine le Pen, trebuie sa dai si tu in ceilalti, in saracii care incearca sa-i tepuiasca pe proprietari, in imigranti, in paduchiosii colorati… Esti integrat.
nush ma fluture, dar de acord cu vlad – ai o atitudine dubioasa…..
@vlad tocmai ce am gasit asta:
According to the Residential Tenancies Act (RTA)
A tenant can be evicted in the winter months. Many people believe that landlords cannot evict tenants in the winter months (usually between October and March). This is false, according to the law, a landlord can evict a tenant if the reasons for the eviction fall under the Residential Tenancies Act and by following the eviction procedures as set out in the Act.
poti fi evacuat si in Franta in perioada asta (noi-martie) daca locuinta prezinta un pericol pentru cei care locuiesc in ea (inclusiv pentru insalubritate) si pentru ceilalti din jur. In mod evident, daca locuinta sta sa cada, poti fi evacuat.
Despre ce atitudine vorbesti? Am scris un text, care e atitudinea? Scuipam pe cineva in el, ziceam de cineva ca e paduchios? Sau ziceam ca românii sunt asa si pe dincolo? Care e atitudinea dubioasa?
Nu știu de ce, dar Fluturaș îmi devine gingaș…
fluture, sunt unul dintre ”cei mai mari hateri” de cand postezi tu pe aici, dar asta e un articol in care, in sfarsit, scrii si tu niste chestii normale, de om normal care nu e la ciclu. bineinteles, puteai spune in trei randuri toate astea, dar totusi apreciez aceasta schimbare de atitudine, cel putin din acest articol.
Nu e vina mea ca nu ai cunostintele necesare pentru a aprecia si restul textelor.
La multi ani romanilor, oriunde ati fi! La multi ani!
Ce plm incerc de o ora sa-i lau tumbs up lui fluture si n-are decat 9999. Mai incerc deseara poate e de la netul meu.
@Cristi – nu vezi ca si-a bagat Vali coada. Eu puneam 6666 voturi.
toti haterii il citesc indeaproape pe fluture.
cu cat e mai mare ura, cu atat mai prompta aprecierea.
stockholm syndrome ?
Foarte important ultimul paragraf. Poate se mai desteapta si unii romani care aleg sa plece in Londra in meserii platite slab (Delivery pentru supermarket). Salariul este aproximativ acelasi in orase mult mai mici pentru tipul de job mentionat, dar chiria este la jumatate sau nu trebuie sa faci sacrificii de genul dormit cu cineva in aceeasi camera.
nici dacă ești căsătorit cu persoana?
Depinde daca esti burghez sau nu..:)
Cate povești despre imobiliare in Paris am strâns în 14 ani de mutat din casa în casă în Paris…
e un fel de junglă, daca nu ai dosarul său profilul care trebuie, ai pus-o.
Eu am cumpărat după atâția ani de stat în chirie și ma bucur, mă saturasem de proprietari cretini.
Pai Parisul e supraevaluat pentru ca….Paris desi daca te gandesti, imobilele Parisului sunt cu precadere vechi si deci neadaptate vremurilor (scari inguste, usi mici, putin spatiu). Franta are cele mai mici apartamente ever, poate asta e si motivul pentru care oamenii ies atat de mult si prefera sa stea la cafele afara decat la ei acasa.
Am vazut o emisiune tv in care doua surori si-au luat apt de 55 de m2 in 7eme cu….550K Euro…..
Altfel, recomand Vestul Parisului. Boulogne-Billancourt, Courbevoie (dincolo de La Defense), Sevres, St. Cloud, Chaville….la 1000 de euro chirie stai in 35 m2 decenti, bine compartimentati, imobil bun cu vecini ok (cu exceptia copiiilor de merde care sunt peste tot cu toate crizele lor), parc aproape si loc de parcare.
Doar ca daca lucrezi in Paris trebuie sa mai pui inca 30 min peste cat faci normal.
Daca tii neaparat sa dai o mie de oiro chirie, dupa cum spunea fluture, trebuie sa ai 3000 de oiro net salariu ca sa te califici. E ok si-n est si-n sud, vestul e cea mai scumpa perifierie (si ma rog nordul nu recomand).
Vlad, in sud daca te limitezi la maxim Massy, Antony, dincolo de astea e fix ca in Bucuresti. Poate cu transport ceva mai bun…
Intr-adevar, salariul e o constrangere insa daca salariul iti permite o chirie de 1000 si ai venit nu ca sa bagi carbuni 1 an si sa te intorci in ro, mie mi se pare ca diferenta intre a plati 850-900 si 1000 e ca si cum ai alege sa traiesti in pantelimon sau in primaverii…iar pentru 150 de euro, chair merita…
Oricum ai da-o, transportul public e mai bun in Paris si Ile-de-France decat in Bucuresti la orice ora din zi si din noapte: metrou, RER, cu cat te indepartezi de Paris cu atat e chiria mai mica si pentru aceeasi chirie ai o suprafata mai mare.
Eu stau in 15eme , intamplarea face sa fiu la 7-9 minute de serviciu.
Inainte stateam in 77 de unde faceam uneori aproape 2 ore pana la serviciu (4 ore pierdute pe zi).
Conteaza enorm si nu te mai uiti la bani . Ai 2 metrouri la 5min distanta, 5 linii de bus la cateva minute distanta, 2 linii de tramvai si 2 Noctiliene ….. Moment in care am renuntat la masina, e inutila.
Nu aș putea să locuiesc niciodată în colocation, prefer să locuiesc mai la periferie dar să am confort și intimitate.
„Cautam pe cineva curat.Pardon? Cum adica curat?” poate omul care a scris anuntul a calatorit cu trenul in Romania si la un moment dat i-a venit sa mearga sa faca pipi.
Problema nu este doar în Paris ci în toată Franța, eu am fost refuzat de la închirierea unui apartament deși eu și prietena mea aveam în total peste 8.000 euro salariu pe contract CDI, doar ca nu aveam alți garanți așa că proprietarul a dat apartamentul unor studenți pentru care garantau părinții.
Să vă spun că am vizionat apartamente care în poze erau Uau, realizate Wide, dar la fața locului te întrebai dacă este apartamentul corect sau cei care închiriază deși nu au ușă la WC pentru ca fostul chiriaș s-a îmbătat și a aruncat-o pe geam. Îmi amintesc de apartamente care în poze erau mobilate dar la fața locului nu exista nici pat nici mobila iar proprietarul îți zice ca poți cumpăra de pe leboncoin destul de ieftin.
La ce ai spus tu de orașele mari, adaug să căutați oraș unde poți ajunge în max. 2 ore la un aeroport care are conexiune cu România.
fluture, incepi sa faci progrese la scris, baietash. congrats
Venind de la comentatori ca tine, „Ça m’en touche une sans faire bouger l’autre”.
inside joke cu jack si rack
+1
Eu chiar vbeam serios , am sesizat un real progres, renuntant la vanitatea care te caracterizează. chiar a fost un post util, judecand și după intersul pe care l-ai strănit in rândul citititorilor. Felicitările mele au fost sincere, dar văd ca persisisti in romanisme, mai nou m franțuzite, si alea gratuite. Un “multumesc, apreciez” ar fi fost mai mult decât sufient. Păcat
Ai dreptate, dupa ce ai avut numai comentarii de cacat, inclusiv cel in care „ma apreciezi”, acum ma obligi sa „multumesc, apreciez”. Cu alte cuvinte, dupa ce m-ai facut bulangiu in alte comentarii, acum ma inveti politetea acceptarii unor felicitari. Nu, multumesc.
Nu vreau să contrazic pe nimeni, doar prezint două situații pe care le cunosc personal:
1. Am o nepoată de frate în Danemarca, de vreo 14 ani, a plecat studenta, a făcut master acolo, s-a angajat la o multinatională (motiv pentru care nici nu a învățat daneza dincolo de strictul necesar). Până acum a stat în chirie, dar se pregătește de măritiș+cumpărat ceva. Ce am înțeles de la ea este că în Danemarca:
– nu se închiriază decât printr-o listă de așteptare la primărie, totul e cu contract oficial, taxe etc.;
– garanția este de valoarea chiriei pe trei luni;
– reparațiile sunt scumpe, pentru că firmele de reparații taie factură și nu se obosesc cu cârpeli: ai o gaură într-un perete, se schimbă toată placa de rigips! s-a zgâriat parchetul de la piciorul patului? se schimbă parchetul în toată camera! (mă rog, cam în stilul ăsta se pune problema);
– legat de punctul precedent, la intrarea în apartament, majoritatea chiriașilor fac poze sau chiar filmează cât mai multe detalii, pentru că orice e găsit stricat după acel moment devine responsabilitatea lor;
– orice schimbare de domiciliu se raportează la primărie/poliție, altfel te paște o amendă în cazul în care ești găsit/pârât de vreun vecin;
– proprietarul trebuie să te anunțe dacă vrea să vină să verifice apartamentul, nu poate intra când și unde vrea el.
2. În noiembrie 2017, un unchi a cumpărat o garsonieră într-un bloc nou din București, cu banii trimiși de vară-mea, măritată la Roma. Fostul proprietar avea un chiriaș (familie de doi, cu copil mic de patru ani) și respectivii au dorit să rămână în garsonieră, în aceleași condiți, adică plătind aceeași chirie, în lei. Un detaliu: avuseseră niște probleme de sanatate cu copilul cu ceva luni înainte și nu putuseră plăti chiria la timp, așa că fostul proprietar reținuse garanția, care nu a mai fost completată de la acel moment. Unchiul meu, om cumsecade dar fără experiență în domeniu, nu mi-a ascultat sfatul și a acceptat aranjamentul. Oamenii s-au jurat că vor sta cel puțin doi-trei ani, „că tocmai i-am găsit copilului loc la grădiniță în zonă, mai strângem și noi niște bani, mai avem de tras până să cumpărăm ceva”. A funcționat trei luni. La începutul lui martie 2018, utilitățile (gaze și Enel) erau în întârziere de plată și se intrase deja în perioada în care teoretic poți fi deconectat. Am început să-i iau pe chiriași la telefoane, ei au început cu scuzele, pănă la urmă au plătit soldurile (dar nu și facturile curente!). Apoi, pe 10 martie, când m-au chemat să iau chiria pe luna respectivă, m-au anunțat că ei pleacă de la 1 aprilie, că tocmai și-au cumpărat un două camere într-un ansamblu rezidențial de prin Militari, cu bani de la părinți. Utilitățile și întreținerea restante „le plătim noi, nu vă faceți griji, v-am fi lăsat bani acum dar tocmai am luat mașină de spălat și televizor și nu mai avem bani!”. La plecare, bateria de la chiuveta băii avea mânerul de comutare cald/rece rupt, peretii garsonierei fuseseră colorați cu carioca de cel mic, iar întrerupătorul luminii de deasupra oglinzii de la baie nu mai funcționa. Toate defecțiunile fuseseră identificate încă de la predarea apartamentului de către fostul proprietar, moment în care chiriașii confirmaseră că vor remedia totul, rapid. În plus, parte a înțelegerii lor cu fostul proprietar fusese că vor plăti pe din două o zugrăvire a apartamentului, la plecare, iar aranjamentul a fost preluat de unchiul meu și confirmat de chiriași. Am încercat o discuție de tipul „măi băieți, nu puteți pleca așa, avem o înțelegere, ați intrat în apartament nou și curat, acum patru ani, chiar vreți să îl lăsați așa, cu defecțiuni și murdar?” (nota bene: ambii erau fumători și fumaseră intens în bucătărie, pereții inițal albi erau aproape gri…). Răspunsul a fost „chestiile defecte sunt consumabile, bateria se strica indiferent cine o folosea, la fel și întrerupătorul… am dat patru mii de euro la chirie în patru ani, ne scoateți ochii pentru câteva zeci? Pentru curățenie, vă plătim luna viitoare, ne spuneți cât a costat și vă trimitem jumătate din sumă în cont.”
Bottom line, a fost ultima oară când ne-am mai văzut/vorbit, n-au mai plătit/trimis nimic, mi-au închis telefoanele în nas de vreo trei ori, mail-urile mele au rămas fără răspuns etc. În cărțile de identitate, ambii aveau adrese de Botoșani, am găsit prin informațiile Romtelecom telefonul fix al părinților chiriașului-soț. Unchiul meu l-a și sunat, dar după ce le-a explicat despre ce e vorba respectivul a mormăit ceva de genul „nu e treaba noastră” și a închis
De atunci, garsoniera stă goală, pentru că unchiul meu a decis să sufle și în iaurt, adică să ceară garanție două chirii și nimănui nu-i convine
Dacă înțelegerile agreate de chiriași sunt scrise, îi poate da în judecată. Dacă ei au domiciliul la domiciliul părinților din Botoșani și sunt citați acolo, procedura e corectă. Omul (unchiul) poate băga la despăgubiri și cheltuielile de judecată. Plus cele de executare.
Foștilor chiriași s-ar putea să nu le placă deloc o poprire pe conturi/salariu.
De asemenea, în funcție de cum arată înțelegerea care obligă la reparații pe fostul proprietar și chiriași împreună, fostul proprietar poate fi dat în judecată doar el și lăsat să se spele pe cap cu foștii chiriași.
Lucrez in diferite proiecte oil&gas. Pana acum am locuit in multe tari europene, durata de sedere minima fiind de 3 luni. In franta am fost de doua ori, In Le Havre si Pau. Citind articolul, mi-au revenit amintiri. Nu inteleg un roman de ce s-ar muta in aceasta tara, si sa isi caute de munca el asa singur. Am intalnit rasism peste tot, si la Lidl, vanzatoarea negresa se considera de natie franceza, cand i-am spus ca sunt din Romania s-a socat. Pur si simplu parere personala, mi se pare o tara de nimic cu niste oameni ce se cred superiori tuturor. inclusiv atmosfera generala, vibe-ul sa zicem asa, mi se parea extrem de deprimant. Am avut un deja-vu, cand m-am vazut in Suedia, acolo ai toate posibilitatile sa o iei razna, probabil in 50 ani vor fi doar musulmani in tarisoara aia.
Bre, numa io traiesc in lumea in care o baterie de chiuveta e 100 de lei, un intrerupator 15 si se schimba in juma de ora amandoua?
Sa mai tii si minte cu amanunte ce stricaciuni aveau elementele astea doua „in garsoniera pe care a inchiriat-o un unchi” mi se pare de-a dreptul haios:)).
Apucati-va bre de un hobby, mai cititi dracu o carte:)))
de acord cu Habarnam. Cum sa pui omu sa zugraveasca atunci cand pleaca din chirie? Ce naiba, a stat 4 ani acolo si abia dupa 4 ani v-ati dat seama ca oamenii sunt asa?? Peretii se vedeau, obiectele sanitare se puteau verifica, adica sunt sigur ca au fost semne de intrebare..dar vorba lor, v-ati bucurat la 4000 de euro. Sa stiti ca nu aveti dreptate, sunt chiriasi mult mai groaznici, ziceti merci ca ati scapat doar cu atat, lucrurile de mai sus chiar sunt consumabile!!
da chiar asa…cum sa vrei sa ramana apartamentu cum l-au luat
@Habarnam si fur
Era vorba de un principiu, nu de paguba in sine. Si eu am fost niste ani chirias si m-am straduit sa las lucrurile functionale, in urma mea, ca noi-noutze ar fi absurd. Altfel, e simplu să transferi răspunderea pe seama altuia și să te cari cu nonșalanță…
Oricum, adevarata paguba a fost compusa din doua intretineri neplatite, plus facturile de electricitate si gaze (total, vreo 700 de lei). Zugraveala a costa 800 de lei (partea lor ar fi fost 400) dar aici problema a fost legată de operele artistice lasate pe pereti de copil, cu carioca. Saracul zugrav, a trebuit sa dea vreo trei straturi, ca maimuțeii roșii ai micului artist refuzau sa dispară
@ fur
Cred că n-ai citit cu atenție, chiriașii au platit patru ani chirie fostului proprietar, unchiului meu – doar cateva trei luni. Așa că reproșul (oricum idiot și deplasat) era greșit adresat. Iar problemele/stricăciunile au fost sesizate chiar la predarea apartamentului de către fostul proprietar, în prezența chiriașilor, care le-au recunoscut și au promis că le rezolvă. Altceva, ce să fi făcut în acel moment? Să le fi zis „n-am încredere că reparați, marș afară!” la început de iarnă, cu copil mic, să îl înjure ca pe un „proprietar abuziv”? Unchiul meu a zis că „mai bine lasă de la el, decât să mânie pe Dumnezeu”. Apropo, sfatul meu fusese să îi ceară fostului proprietar să predea apartamentul fără chiriași, cum zice legea, mai ales că nu aveau nici un contract, dar bătrânul a vrut să facă o faptă bună, iar cele două japițe i-au dat o lecție de viață :))))
Cât despre faptul că sunt chiriași mult mai răi, ce să zic… Vă urez să aveți voi parte de ei și apoi să scrieți aici, să explicați cum trebuie procedat.
Pentru prima oara sunt de acord cu Fluture. La fel e si in Amsterdam. Parca mergi la interviu de angajare cand cauti o camera.
Pai chiar asa e.
CV fluturasi / contract
Si cand il vizitezi, mai sunt inca 5 oameni si 3 cupluri in fata usii.
Si intrati toti odata ca la muzeu.
Si apoi va ia la intrebari, nu-i place de fața ta, next, are de unde alege.
si eu aveam scrisoare de intentie. Putin mai greu aici ca am venit cu pisoi si majoritatea anunturilor erau cu „nu animal”.
Acum stau la niste iranieni. Foarte de treaba. Sper sa fie de treaba si la final cu garantia, ca aveau cateva probleme (gen gauri prin pereti) si totul a fost la „stim”. Nu si cu poze.
nu ne mai tine-n suspans, i-ai pus-o la tipa de la aliniatul 6 sau nu?