E prea la fileu ca sa nu-mi vars neo-marxismul-anarho-capitalisto-iliberal.
Saracia e despre… vointa. Dar, din pacate, nu atât a celor saraci – cei mai multi n-au auzit si nu folosesc niciodata cuvântul vointa! – cât a altora. Nu neaparat bogati, nu neaparat cu putere de decizie. Cea mai importanta e vointa de a intelege ca saracia nu este o alegere. Nimeni nu VREA sa traiasca in mizerie si saracie. Adica, daca-l intrebi pe om ce alege intre o buda in casa si una in curte raspunsul e clar si fara echivoc: în casa!
In ultimii ani, nu multi, vreo 30 asa, cam de când tot comentatorul alfa, beta si omega isi poate da cu parerea, saracii au devenit calul de bataie al, surpriza, oamenilor care au scos putin capul in lume, din punct de vedere financiar. Cum ai pus mâna pe un salariu mai maricel, cum le dai in cap la saraci ca nu stiu sa-si taie iarba din curte. Sau ca nu stiu sa repare o uluca.
Doar ca saracia are multe cauze. Iar oamenii sunt saraci din motive pe care noi, astia din deal de Maslow, nu avem chef nici macar sa le banuim. Saracia este, daca vreti o comparatie mai pe intelesul vostru, corporatisti sau oraseni, fix ca depresia. Aia adevarata, nu aia indusa de grup, media sau colegi. Depresia aia in care nu mai ai nici puterea (vointa, hmm) sa te speli. Când te târasti prin casa, prin creier si prin viata. Aia e depresia si cam asa e si saracia.
Imaginati-va niste oameni carora nu li s-a spus niciodata „Te iubesc”. Cam asa arata saracia. Oameni pe care nici când erau copii si nici când au devenit adulti, nu i-a imbratisat nimeni. Chiar daca nu e musai sa-i fi batut in schimb. Sunt oameni care au avut grija de copiii lor, le-au pus de mâncare pe masa din putinul pe care-l câstigau, le-au luat poate chiar si telefoane sau mici cadouri, dar nu le-au spus niciodata „Te iubesc”, nu i-au luat niciodata in brate pe copii sa se joace cu ei, sa le spuna ca au incredere in ei si ca pot face orice in viata.
Saracia este o boala genetica. Se transmite din generatie in generatie. Cei care rup lantul acesteia o fac cu greu si, de multe ori, pentru ca cineva din afara, o persoana, o asociatie, un grup de oameni au facut ceva pentru ei la un moment dat. Nu neaparat regulat, pentru unele persoane e suficient sa vada o persoana care ii strânge in brate si le spune ca pot reusi. De restul se ocupa ei, cum pot, strângând din dinti, plângând si construind o viata având mereu spectrul saraciei din familie.
Ca idee, in România sunt vreo 200.000 de persoane care incaseaza ajutor social. La cum injura lumea pe Internet asistatii sociali, ai crede ca sunt milioane. Nu sunt, sunt 1% din populatia tarii. Sunt de 6 ori mai putini decât bugetarii României. Când credeti ca impozitele voastre se duc la asistati, va inselati cu privire la profilul lor. Asistatii din impozitele voastre sunt, covârsitor, functionarii publici. Aia care va trateaza cu sictir când va duceti sa faceti hârtii sau sa puneti o intrebare.
Saracii au nevoie de intelegere. Oamenii, in general, au nevoie de intelegere. E atât de simplu sa scuipi in directia saracilor care voteaza cu PSD pentru o galeata, saracii care tin pe loc tara asta, pe care, voi, cei care ati scos putin capul din saraciile satelor voastre, o vreti schimbata. Nu poti schimba o tara daca nu te ocupi de problemele ei reale. Tu vrei infrastructura, masini electrice, AI si parcari cu plata prin aplicatie. Si apoi te miri ca soseaua aia misto trece prin sate murdare, triste si cu oameni saraci. Si ajungi acasa si te pui la calculator si comentezi aiurea despre „tara asta nu se mai face bine”.
Pe de alta parte, saracia e o necesitate a fiecarei tari. Nu poti avea produse ieftine daca nu exista saraci care sa accepte joburi platite prost. Imagineaza-ti ca brutarii ar avea salarii ca la corporatia ta din Pipera. Cât ai plati o pâine? Imagineaza-ti ca muncitorii de la fabricile IKEA ar avea salarii apropiate de al tau, cât crezi ca te-ar costa mobilarea casei tale? Sau un frigider de la Arctic? Sau cât ar costa o bere la un bar daca picolii ar fi platiti bine? Sau ca o casiera n-ar fi platita cu salariul minim pe economie. Si astea sunt exemple valabile in toate tarile. In toate tarile. Imagineaza-ti cât ar costa apartamentul tau daca n-ar fi baieti saraci de prin tara care sa care sa-si rupa spatele pe santiere. Daca o tara ar vrea cu adevarat sa eradicheze saracia, ar cheltui mult mai mult bani pe educatie decât pe armata. De fapt, ar desfiinta armata si ar cheltui bugetul pe educatie. Dar saracia e necesara si de aceea nu o ia niciun politician in serios. E lasata la voia oamenilor, ONG-urilor sau firmelor care au accese de generozitate sau optimizari fiscale.
Nu va mai uitati la saraci ca la niste mizerii fara vointa. Incepeti prin a avea compasiune si veti observa schimbari incredibile in inima voastra.
undeva pe interneți era scris „dacă unica ta sursă de venit este salariul, atunci ești la un pas de sărăcie”. indiferent cât ar fi acesta. asta cu referire la partea financiară a sărăciei.
total de acord. sărăcia poate lua diferite forme, care sunt strâns legate între ele. și pentru a nu mai fi în acea stare îți trebuie mai mult decât un venit stabil de 1000/1500 euroi
Corect. De aceea este indicat, chiar obligatoriu sa aduni un salariu cu 2,3 pensii speciale. Doar astia 9 fac fara exagerare cat o mie de asistati social.
https://ziare.com/pensii-speciale/magistrati/veniturile-faraonice-ale-judecatorilor-ccr-dublate-in-ultimii-doi-ani-1650010
Săracul..e acolo de lene sigur; altfel..ajungea vreun sclav la patron, cu 2.000 de lei pe luna, suficient pentru niște rate la telefon și TV încât să intre-n rândul celor cu viață bună. Dar cu săracii ce-au copii? Ce facem? Mai ales într-o țară unde acești copii sunt arătați în antiteză cu opulența Bisericii și a popilor, ca să-ți inducă că de aia sunt săraci și n-au de niciunele. Și mai sunt și proști pentru chinul pruncilor.
În altă ordine de idei căci oricum am deviat oleacă, românului nu-i poți vorbi de sărăcia aproapelui că nu știe ce-i ăla.
„2.000 de lei pe luna, suficient … încât să intre-n rândul celor cu viață bună. ” WUT ?!
@Nix, Andreea era ironică/sarcastică, ceva de genul.
Eram sarcastică.
Cu 2000*2 traiesti bine-mersi la Severin, nu va mai cacati pe voi.
Iti permiti lejer o chirie la 2 camere si o Corsa automata din 2005. Una buna, nu un jaf.
Dar cât de ușor se găsesc 2 joburi de 2000 net în Severin?
De armata n-ai nevoie pana ai nevoie si atunci daca tu te bati cu tuberbane cu inamicul, educatia nu prea te ajuta. In rest, total de acord, mi-a placut mult ce-am citit. E greu cu practica, dar mai greu e cu parvenismul. Ca nu toti de-aici am fost mereu mai avuti, dar acum ai vazut si tu ce salarii se vehiculeaza. Da’ sa dai 3$ pa patreon e greu tare
Armata de astazi, cel putin a României, e o gluma. Daca vrea Rusia, mâine, intre micul dejun si prânz, ne striveste ca pe un gândac. Armele au evoluat atât de mult, incât nu mai exista egalitate intre state. Ce sa mai zicem de rachete cu raza mare de actiune. Tu scoti militarii la instructie, cu AKM-uri si gloante vidia, si racheta ii rade inainte sa poata striga seful „Prezentati arm’!”. Cumperi 10 avioane F-16 reconditionate, dai 2-3 miliarde de EUR pe ele si le distruge Putin inainte sa iasa pilotii din cazarma.
Bani aruncati aiurea. Aiurea.
@Fluture – Armata Rusiei este o mare gluma. Nu fata de armata romana, ci fata de ceea ce se vrea a fi de catre rusi.
@claudiu – in comparatie cu a noastra, zic ca ne strivesc la orice ora, cu toata armata noastra de elita si cu tot scutul de la Deveselu.
cumperi 10 avioane recondiționate ca să îți promită unchiul Sam protecție
Radu, evident ca e pentru protectie, si pot intelege ca platesti pentru protectie unuia care crezi ca te poate proteja (desi nu sunt sigur ca SUA poate sa ne protejeze). Dar, alea le platesti din când in când, la câtiva ani, insa ai 15.000 de angajati in fortele aeriene, unii chiar generali + mii de pensionari de la fortele aeriene, pentru care cheltui bani in fiecare luna.
Nici nu am zis ca armata noastra ar fi mare scula de bascula.
varucu, si cu toate astea inghite 2-3 miliarde de EUR pe an… cam tot atât cât inghite educatia.
Da, una e protecția, alta e corupția și incapacitatea de a gestiona sistemul bugetar.
Oricum, variantă mai bună decât NATO nu pare că avem.
Problema mare este ca saracii nu au voce in RO. Si sunt foarte multi… De asta s-a emigrat si se emigreaza masiv – in primul rand datorita saraciei… (INS spune ca in 20 de ani o sa ramanem ~15 milioane, dintre care 7 milioane pensionari. )
Saracii n-au cum sa aiba „voce”, pentru ca ei nu stiu sa se exprime, sa se adune impreuna, sa formeze orice vaga adunare, comunitate etc sa alege lider. In general, „vocea” lor se face auzita prin martafoii de la partidele socialiste, gen PSD. Aia care n-au nicio problema sa umble in Porsche si sa aiba 10 soferi si sa vina in parlament sa se „bata” pentru saraci.
Câteodata mai au voce la referendumuri, cum a fost Brexitul. Acolo au avut voce si s-au facut auziti. Manipulati, in mare parte, dar au avut impresia ca fac si ei parte din societate.
Dispare satele si se populeaza orasele. Nu inseamna ca nu va functiona economia. La tara oricum nu exista vreo economie.
@fluture
Asa este. Dar la noi in RO eu cred ca problema este una foarte adanca – sunt paturi intregi de populatie , daca nu majoritatea , care traiesc la limita saraciei, sau direct in saracie.
Iar cauzele sunt profunde – trecerea de la comunismul romanesc la capitalismul de cumetrie a dat peste cap milioane de oameni (care nu s-au adaptat si nici nu se vor adapta); distrugerea industriei din anii ’90 a dat peste cap alte milioane de oameni (dintre care mare parte au emigrat); lipsa reperelor morale/valorilor autentice promovate in presa si in mainstream in general au alienat alte milioane de tineri (in 30 de ani), orientandu-i pe multi tot catre „vestul primitor”. Si multe , multe alte cauze…
Intr-o perioada priveam asistații în mare ca fiind lenesi, apoi mi-am pus și altfel întrebarea (exceptând pe cei cu probleme reale) „ba, daca omul nu vrea sa muncească? E si asta un drept”.
Am vazut ca statele cu pib ridicat isi pun întrebarea dacă sa implementeze venitul minim garantat. Din studiile lor reieșea ca cei care vor mai mult, nu vor sta la mana acelui venit. În schimb cei care se mulțumesc cu acel venit, vor susține totusi circulația banilor, astfel ca ei generează income chiar dacă nu muncesc și doar cheltuiesc.
numai fiț săraci.
luaț un credit doar cu buletinul și scăpați de sărăcie.
așa simplu e.
Din acel credit, luati un BMW F30 adus din Belgia, sapati mai adanc groapa.
Bemveurile Belgiene sunt dubioase la capitolul orgii gazduite, nu as recomanda.
Deci sărăcia-i necesară. Am trăit s-o aud și p-asta.
Daca doar atât poti, de ce sa nu claxonezi?
e trist că a trebuit să trăiești atât ca să o auzi și pe asta.
Și pare că tot nu ai înțeles.
Clar. Bietii Elvetieni/Norvegieni… Nu stiu ei ce bunastare pierd!
@Radu & @Fluture: dacă sunteți convinși că sărăcia-i necesară vă invit să trăiți în România, pe salariul minim pe economie și cu 2 plozi, în chirie. Să vă văd atunci cum veți considera sărăcia ceva necesar.
Acum am înțeles de România e vai de steaua ei: pentru că sunt oameni ca voi care consideră că sărăcia e necesară.
@Fluture: e mișto să vorbești de sărăcie atunci când câștigi în Euro, nu-i așa?
@John doar pentru că un adevăr e trist și greu de digerat nu îl face mai puțin real, just sayin.
Mulțumesc de invitație – been there, done that.
@John permite-mi te rog să mai adaug ceva.
Dacă nu vezi contradicția dintre salariul minim și 2 copii, dar dai vina pe noi că am constatat o realitate, nu cred că putem vorbi pe argumente logice.
Aha. Deci daca ești sărac, e vina altora, nu a ta. Am înțeles bine?
Aha. N-ai inteles. De „bine” nici nu mai zic.
Vezi la 2:15 https://youtu.be/BkmE8SQ8V0k?t=135
fluture, tu eronat presupui că noi am vrea să-i bicium și apoi să bem IPA din craniile lor. ori, nu e așa deloc. societatea se mișcă în ritmul celui mai încet membru al ei. ce am subliniat în articol și o să subliniez și în următorul care o să vină zilele astea e că majoritatea nu vor să fie ajutați și n-ai cum să ajuți pe cineva care nu vrea să fie ajutat.
Cum era aia cu girafa ca nu exista? Pt multi nu exista conceptul de nonsaracie. E foarte greu de implementat prima conditie. Alea de care vorbesti sunt cele simple – gen mutat, invatat programare. Asta e simplu. Greu e sa invete cineva ca exista oras. Ca exista oameni buni. Ca exista posibilitatea sa primesti ceva daca muncesti. Ca exista carti. Litere. Ca nu doar. Ca exista altceva. Si asta dureaza ani. Generatii. Orice dupa aia e usor.
Vali, eu cred ca gresesti când spui ca „nu vor sa fie ajutati”. Mai degraba „nu stim cum sa-i ajutam”, dintr-un motiv simplu si banal: suntem la inceput; abia am inceput sa ne preocupam de saracie, dupa ce 30 ani toti am alergat o cursa nebuna a acumularii, a indestularii, dupa lipsurile suferite 50 ani inainte.
Un sarac nu va refuza niciodata ajutorul sau o pâine daca nu are ce pune pe masa. Sigur, sunt multi saraci care nu stiu sa zica „multumesc” sau altii care mai au o farâma de mândrie si nu vor sa accepte ajutorul, dar daca stii sa vorbesti cu compasiune, ii poti ajuta. Daca te duci sa faci pe politistul care imparte mâncarea, s-ar putea sa nu functioneze.
A, daca vrei sa plecam de la experiente personale cu incercat de dat ajutor si saracul a refuzat, sigur, putem gasi, dar asta nu inseamna ca asa sta treaba cu saracii.
păi, e simplu. eu ajut un om să iasă din situația în care e. îl mai recomand și altora. având un venit decent constant, începe să vadă lumea cu alți ochi.
stai de vorbă cu angajatori care au nu doar nevoie de forță de muncă, ci și vor să facă bani. da, 1.500 lei nu e mult pentru început. nici 2.000 nu e. dar te pui pe picioare cu ei. la autoliv brașov angajează constant, și salariile sunt 3-4 mii pentru oameni care lucrează cu cârca. masă de prânz asigurată. teste covid. trebuie doar să vii la muncă și să vrei să muncești.
Nu cred că realmente nu vor.
Ci nu mai știu să primească ajutor, nu-și dau nici ei seama de ce fel de ajutor au nevoie, nu știu ce să facă cu ceea ce primesc și uneori ajutorul le este oferit intr-o formă care îi înjoșește/umilește. Sunt oameni cu sentimente, nu frigidere.
@Alexnicolae, citeam cândva blogul unei tipe. Se cărase în Anglia și printr-un concurs de împrejurări avea un job ce ținea de primărie și școli, era un fel de intermediar social/cultural/ lingvistic între copiii vorbitori de limbă română și școala englezească.
Și povestea cum erau copii de 8-10 ani care în România nu fuseseră la școală și li se cerea să deseneze. Și ei nu înțelegeau conceptul, nu știau cum să țină creionul și ce să facă nu foaia de hârtie pt că ei poate doar văzuseră la alții așa ceva, dar la ei în casă nu existaseră o foaie de hârtie și un pix. Și „mie îmi venea să plâng de câti pomi muriseră pt toată hârtia mâzgălită de copilul meu când era mic”.
Tot Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, pe Teleleu au avut o serie de reportaje din pușcării. Ăla din pușcăria de minori te rupe, era acolo școală de recuperare, dar erau adolescenți care înainte de a fi învățați să scrie și să citească trebuiau învățați să stea pe scaun, pt că niciodată nu stătuse pe unul, sau să nu se mai cace în mijlocul clasei pt că n-avuseseră nici buda din fundul grădinii. Era necesar să fie învățați cele mai elementare chestiuni sociale pt că nimeni nu-i invățase până atunci.
@Vali, degeaba vrei să muncești și vii la munca și chiar muncești și chiar iei un ban dacă nu ai educația informală, emoțională care să te ajute să folosești banii ăia încât să te ajute.
Degeaba iei salariul ăla dacă mai întâi treci pe la crâșmă „să uiți de necazuri/să faci cinste la prieteni” în loc să treci pe la supermarket să iei mâncare, săpun și caiete pt copii. Degeaba salariul dacă continui să-ți bați nevasta și copiii….
Ajutatul functioneaza atunci cand e cerut nu cand il oferi tu din proprie initiativa fara sa ti se ceara. Mergi acum la cineva sarac si explica-i ca ar putea face x si y. Stii ce o sa zica? O sa se simta jignit si va fi foarte defensiv la tot ce ii zici „Ia uite-l mah si pe asta, a venit sa ma traga de urechi cu teoria lui. Bah, ia plimba ursul mah de aici? Te-a intrebat cineva ceva?”
Inainte sa incepem cu ‘am ajutat da si-a bagat pw*la’
Trebuie inceput cu un dialog adevarat. Sa stai sa te conectezi cu persoana respectiva, sa o intelegi, sa vezi dincolo de ce-ti cere cu cuvintele sale. Oamenii in general nu stiu ce vor si de ce au nevoie sa iasa din blocaj (fie saracie, depresie, nivel social, etc).
Ajutorul de care o persoana are nevoie e tocmai cel pe care nu si-l poate imagina: un copil orfan si ne-iubit nu stie ca pentru a fi mai bine, mai energetic, are nevoie de blandete, iubire si intelegere – ca nu a primit-o niciodata. Un om sarac nu stie ca nu e suficient sa parte de suma X in mod constant, ci ca trebuie o educatie financiara solida pentru a vedea oportunitati si ca un salar constant te face doar un viitor sarac.
Multi ziceti ca am ajutat dar a fost degeaba (eu sunt unul din ei). Pai ajutorul de multe ori inseamna sa iesi din zona ta de confort, sa dai mai mult decat te asteptai, sa petreci mai mult timp decat esti dispus si sa asculti mai mult decat ai vrea – ori, nu noi nu prea facem asta – eu nu!
Sa ajuti un om si sa ai success imediat, e prea mult. E ok asa incet. 200k oameni in tara primesc ajutor social degeaba – bine, deci le mai trebuie niste chestii, cand putem, le oferim.
@vali – aici tind sa fiu de acord cu fluture, daca inteleg eu corect ideea. nu este vorba ca vor sau nu vor sa fie ajutati, este o alta lume completa si mesajul trebuie sa fie ajustat pentru ei.
Sa incerc un exemplu – gandeste-te ca ai un sat sarac unde oamenii ara cu calul, au 5 gaini in curte, aia mai instariti au o vaca sau chiar 2 si traiesc de azi pe maine in general din alocatii/ajutoare sociale. Maine vine in sat o echipa de corporatisti, ii aduna pe oameni la camin, dau drumul la proiector si incep – plan, eficientizare, procent de succes, grad de crestere, estimari venit pe 6 luni, raportul venit cheltuieli, diversificare productie, retehnologizare etc si le prezinta un plan cap de coada despre cum sa iasa din saracie, un plan foarte bine pus la punct.
Satenii ar dori sa duca o viata mai buna, corporatistii vor sa ii ajute insa nu exista un limbaj comun si dupa cateva ore sau incercari ambele tabere vor trage concluzii similare – corporatistii ca taranii nu vor sa fie ajutati/sa inteleaga iar taranii ca aia de la oras vorbesc frumos insa nu inteleg care e situatia si ce spun ei acolo nu se aplica la ei.
La final de zi mesajul trebuie ajustat la audienta.
@BigBear – cred ca in lumea reala, saracii nu sunt aia care muncesc, chiar cu calul asa cum zici. Pe aia e simplu sa-i ajuti – pentru ca inteleg ajutorul.
Dupa parerea mea saracii sunt aia care nu vor de fapt sa faca nimic. Cum au ajuns aici – e mult de spus, nu-i neaparat vina lor – dar nici nu sunt straini de situatie.
Saracii sunt aia care prefera sa primeasca ajutor de la stat in loc sa munceasca. Stiu personal cazuri care refuza un loc de munca cu 2000 – 2500 RON net si prefera un ajutor social de cateva sute de RON pe luna pe care-l beau pur si simplu. Astia sunt saracii adevarati si – asa cum zicea Vali – nu prea vor sa fie ajutati. Sunt o gramada de cazuri de oameni de genul asta care au fost ajutati sa iasa din mocirla ( casa, masa, job etc) doar ca sa se intoarca la viata lor de mizerie dupa cateva luni…
Cum zicea Trump: daca ai vointa iti iei un credit de la banci sa iti faci hotel si cazinou. Sau aia care au luat de la Bancorex. Hai, un pic de vointa toata lumea!
Vorba lunga saracia omului. Puneti mana pe carte, aia saraci care cititi aici, si plecati de acasa cat de repede puteti.
@Fluture, sunt de acord cu tine până la ultima literă.
Dar am chef să fiu rea un pic: am o mătușă de nu știu care grad, când fiu-su și nor-sa au făcut baie în casă a refuzat cu obstinație să facă și wc în casă, „că miroase”. Cum succesiunea nu a fost făcută din vremuri imemoriale și mentalitatea e „până mor ei, e casă lu’ mămica și a lu’ tăticu și ei au drept de veto, indiferent cine plătește”, wc-ul încă e în fundul grădinii.
Inițial mi-am închipuit că tanti n-a fost niciodată într-o casă cu budă în casă, dar am pus cap la cap diverse informații și nu-i cazul..
Sansa cea mai mare ca o persoana sa fie bogata, e sa se nasca intr-o familie bogata.
Istoric vorbind, am fost saraci non stop – de ce ne surprinde ca inca suntem!?
Suntem un popor de slugi si suntem bolnavi emotional. Si asta se vede la vot, nu degeaba vine Basescu si spune ca prezenta la vot a fost efectul lipsei unei incarcaturi emotionale (un scandal, o epopee in spatiul public, etc.) – Romanul standard nu stie decat sa fie reactionar, fara planuri, fara viziune.
Degeaba despicam firul in patru.
Cine vrea sa lase greaua mostenire in spate, o lasa, si nu ma refer la emigrat. Ci pur si simplu, do your shit. Progreseaza, incet cu incet, un apartament langa o scoala mai buna. Un job mai ok. O carte mai buna. O pasiune sanatoasa. O schimbare de prieteni. Un abandon de parinti toxici. Etc.
Si asta se vede in jurul nostru. Sunt foarte multi oameni care isi focalizeaza energia in a fi mai buni. Dureaza. Sa avem rabdare.
Nu le-am citit pe toate, dar asta pare sa fie cel mai bun articol al tau. Vedem saracii ca pe o boala, fara sa gandim ca nu toti au avut educatia noastra sa faca ceva in viata, sa treaca mai departe de mocirla in care i-au lasat parintii. Cineva care sa ii invete ca trebuie sa munceasca, ca trebuie sa se zbata, ca trebuie sa invete carte, ca e ok sa traiasca in curatenie. „Esti rezultatul celor mai buni 3 prieteni ai tai”- ce te faci cand toti acei prieteni is varza la randul lor? Crezi ca asa e normal si ca e o intamplare ca unii o duc mai bine.
Iar unii poate chiar au fost ok financiar, pana i-a pus la pamant o alegere de moment sau o intamplare si nu au mai avut puterea sa se ridice. E simplu sa te gandesti la saracie cand ai frigiderul plin, cand ai unde dormi, cand ai pe cineva aproape. Unii o iau razna dupa o despartire de cateva luni, da ia scoate-le si hrana, casa si familia, sa vedem ce mai fac.
Am dat cu nasul de saracie dupa ce ne-am inceput renovarea casei de la tara. In satul respectiv, in afara de 2-3 familii mai avute (ori oraseni ca noi, cu casa de vacanta ori un domn venit din Spania cu bani sa refaca gospodaria parinteasca si un italian care are una dintre cele mai tepene livezi de aluni din zona aia de tara, restul sunt saraci. Pensie de la colectiv de vreo 300 de lei. Cam atat.
De ce sunt unii inca saraci …
1. cutumele care nu ii ajuta sa evolueze – vecina are buda in curte si din 3 camere cat are casa, locuieste in bucatarie.
De ce? pentru ca e rusine sa nu ai casa tencuita si bibilita. Asa ca banii economisiti i-a bagat in tencuit casa / varuit, facut frumoasa. Era socata cand i-a spus barbata-miu ca tencuiala casei la noi vine DUPA ce terminam tot ce e in interior.
Asa ca am tras apa in casa, am facut buda/dus etc. Banii de tencuiala i-am bagat in tras tevaraie de apa, daca tot a facut primaria lucrarile in cauza, fosa septica, faianta / gresie etc. Vecina inca aduce apa cu galeata de la pompa si uda gradina cu galeata, dar are casa frumoasa pe exterior, asa cum se cuvine, in timp ce a noastra arata in continuare ca o ruina.
Daca o intreb de ce nu face modificari de confort, ca pana la urma ea sta in casa, iti raspunde ca nu asa se face. Si, pentru ca pe ea inca o „asta” grija de ce zice satul, traieste asa cum zice satu’.
2. Lipsa banilor – e usor sa faci smecherii, cand ai cateva mii de euro de bagat in ele. Nici noi nu am aruncat 20 de mii direct pe renovari, ca terminam deja. Dar am avut destui bani lunar sa investim in casa .. sa iei materiale, sa aduci oameni pe care ii plateam 100 de euro pe zi (asa au cerut, atat am dat) sa aduci buldo la sapat etc.
Mi-e foarte usor sa ma stramb catre vecina ca nu a bagat si ea 2000 de euro pe apa / fosa / baie ca lumea (ca are spatiul in casa), dar nu cred ca are 2000 de euro sa faca platile astea in cateva zile (fosa + sapaturile au fost 1000 de euro dati intr-o zi). Ea si sotul castiga 600 de lei pe luna de la CAP, le ia ceva timp sa puna 2000 de euro pentru asta.
Plus ca, daca au niste bani, ii baga in gospodarie asa cum se pricep: porci, gaini etc.
3. Prioritati – si ajungem la punctul in cauza .. pentru vecina prioritara e gospodaria, ca de acolo scoate subzistenta. Vaca, porcii, gainile. Lemnele cu care te incalzesti iarna.
Pentru mine, care vin numa’ in weekend, prioritar e sa am confort. Nu am nevoie de vaca si restul, gradina mea am lasat-o pe vecina sa o lucreze, in schimbul a unor produse. In rest, sa-si tina. Preferam sa ii cumpar de la Lidl chestii pe care nu le avea in casa tot timpul (fructe „exotice”, carne, mezeluri pe care nu le face ea, paine etc.). Si ma bucuram ca ne dadea oua de casa, lapte de la vaca ei etc. Teoretic le plateam mult mai scump decat faceau ele, dar e diferenta de prioritati si de venituri.
Cum poti ajuta asemenea oameni? Sa le dai pur si simplu bani nu e OK, majoritatea te vor refuza. Vecina mea ar fi chiar suparata, sa vin sa-i dau bani, desi stiu ca ii sunt utili. Am cumparat insa furtun pentru gradina (la 3000 de metri patrati de gradina is ceva metri de furtun) si i l-am pus in brate.
Asa uda mai usor gradinile. Cand a fost zapada mare la ei, i-am pus in brate un generator nou, pe care l-am lasat la ea, cand am emigrat. Are acces la tot ce e in casa si am rugat-o sa se foloseasca de ele, ca nu are rost sa rugineasca amboulea. In stilul asta nu se simte „saraca” si obligata, dar ii faci viata o idee mai usoara.
@dojo: Chapeau! Foarte mișto gestul tău.
Cum sa si buda in casă!? Sa te caci unde mananci!?
Din păcate sunt mulţi care zic aşa dar o zic doar pentru că sunt săraci şi nu-şi permit o investiţie să-şi facă o baie în casă pentru care trebuie în primul rând altă construcţie, apă curentă si canalizare. Pentru ăia care trăiesc din agricultură şi mai iau prafu’ de pe tobă de pe cele 1-2-3 hectare date în arendă este un efort financiar foarte mare. Asta DACĂ au apă curentă şi canalizare pe uliţă.
Asistați social sunt și ăia care primesc 10.000€ de la stat ca să ia mașină electrică „să nu polueze” și după aia se bat la Kaufland sau pe unde naiba a mai rămas încărcare gratuită.
Asistați social sunt și 3/4 din bucureștenii care plătesc gigacaloria la jumătate (știu, acum e crud să vorbești de căldură), dar fix asta este una din cauzele pentru care crapă și falimentează RADETurile, că nici un guvern n-a mai plătit subvențiile, fie că a fost Dragnea, fie că a fost Orban, care și se lăuda cu faptul că nu i-a „plătit lui Firea subvenția” (hăhăhă, nici lui Nicușor). Nu știu cât e la Timișoara subvenția, dar și acolo e aceeași situație.
În afară de serviciile alea cu mai mult personal ca pe vremea lui Ceașcă și generalii ăia mai mulți decât toată Europa la un loc eu nu prea știu bugetari asistați, dar, mă rog, vive le folclore, nous sommes des Roumains, nous sommes ici pour toujours maîtres.
Mai nene, daca ati salivat ani de zile dupa o bucatica de carne copii fiind, nu va mai dati cu parerea despre saracie…
„Imaginati-va niste oameni carora nu li s-a spus niciodata “Te iubesc””
Reversul sunt cei care aud zi de zi de „Te iubesc” şi au ajuns la 30-40 de ani dependenţi de salariul sau pensia lu’ mami şi a lu’ tati.
Saracia tine rar de genetica si des de vointa.
Am crescut purtand hainele fratelui mai mare (si sunt fata) si mancand ciorba la micul dejun.
Invatam bine, dar eram asa de fara speranta, ca pana la liceu ma gandeam ca oricum nu o sa aiba ai mei bani sa ma trimita undeva sa invat.
Si a fost adevarat, nu au avut, dar am prins o bursa mica (500.000 lei prin 2000). Din aia am strans ca sa am bani sa ma intretin si sa depun actele la facultate, unde iar am prins bursa (1.500.000) de data asta.
Cand vii din nimic, orice e bun, atata timp cat e in plus.
Am pierdut toata adolescenta si partea distractiva a vietii, dar cumva lucrurile au mers din mai bine in mai bine, ca m-am tinut de invatat lucruri noi.
As fi renuntat si eu de sute de ori, dar cand imi aminteam cum stateam cu geaca in casa iarna, parca nu mi se mai parea asa de greu.
Condamn saracii care fac copii pe banda rulanta – in perioada asta ma intristez cel mai mult.
Condamn si ‘saracii’ care vin cu povesti triste pe social media, pentru a primi donatii, dar care dispar cand le propui un venit stabil ca sa te ajute cu una alta.
Pe restul ii ajut cand si cum pot, prin donatii periodice catre Asociatii care ofera speranta celor care vor sa iasa din noroaie.
E interesant fenomenul asta de ura împotriva săracilor după ce ieși din sărăcie. L-am mai întâlnit…
Saracia are si ea treptele ei, poti urca cateva dar sa ramai tot sarac. Nu e o idee buna sa condamni, mai ales ca ai fost in situatia saracului care a tras cu dintii de orice oportunitate, poti alege alte variante.
@Crotalu, ca si copil care a trait in saracie, consider ca am dreptul sa condamn toti iresponsabilii care desi vad ca abia supravietuiesc, aleg sa mai chinuie cateva suflete.
Nici un copil nu ar trebui sa sufere de foame sau frig.
Iar pe ceilalti, am dreptul sa ii condamn pentru ca desi ar putea sa isi ajute familiile, aleg sa stea cu mana intinsa.
Maria, a condamna pe cineva ca este sărac și ca trăiește în sărăcie, indiferent de situația despre care vorbim, nu este un drept, nu exista asa ceva, dreptul de a condamna.
Este o alegere. Tu ai libertatea de a alege cum sa reacționezi si ceea ce vrei sa faci: sa condamni, sa ajuți, sa fii indiferent etc.
Sărăcia are un spectru foarte larg. Din articol (mi-a plăcut) și din comentarii observ că nu avem acord în ce privește sărăcia și că vedem diferit pragurile de sărăcie.
Sărăcia – realitate economică: imposibilitatea de a-ți asigura mijloace minime de existenta.
Sărăcia – percepție socială: cei din jurul tau te privesc ca sărac și relaționezi etichetat așa.
Sărăcia – realitate administrativă, de multe ori ineficient abordată, din cauza muncii la negru. Venitul minim garantat / ajutorul ăla social se da celor care nu au venituri oficiale și nu dispun de o serie de bunuri (automobil, utilaje agricole, gater, motocicleta, teren etc. Cunosc pe cineva care mergea săptămânal în mall să își ia haine, dar avea bursa socială (data de o fundație religioasă), in timp ce colega ei de clasa trăia foarte greu, dar un pic peste pragul salarial admis (50% din minimul pe economie / membru de familie).
Sărăcia – stare de spirit – ești profesor și nu îți permiți să îți cumperi o carte / luna sau sa mergi la o piesa de teatru, pentru că ai dezechilibra bugetul.
Sărăcia ca precaritate a veniturilor și imposibilitate de a economisi. De exemplu, vrei să îți iei loc în cimitir sau ai luat o amendă mare de circulație – asta poate însemna o catastrofă bugetară. Sau sa cumperi copilului rechizite in septembrie.
Sărăcia ca enclavizare – în comunități paupere – cartiere, sate, comunități din apropierea gropilor de gunoi etc. Asta e monstruoasă, pentru că precarizeaza servicii minimale care îți dau senzația că ești om, nu animal: școală, utilități, interacțiuni…
Sărăcia ca refuz al societății – fie ca model de viață moștenit, fie generat de tragedii personale și traume psihice.
Sărăcia ca abandon familial sau statal (infrastructura precară) – bătrâni rămași prin creierii munților, unii fara curent, alimente, evident fara bani.
Eu zic că e multa sărăcie in Romania, nu toată critica, nu toată biruitoare ca in articolul lui fluture. Dar asta insidioasă, pe care nici tu nu o realizezi pe deplin mi se pare o uriașă bomba socială.
Parintele Parnasie, BMW-ul si Recunostinta:
https://youtu.be/Fjnczee3pcU
6′