…e despre voință.
În timpul liber, când nu dorm, corectez profesori universitari, care au prostul obicei să stea cu nasul mai mult în statistici și mai puțin în lumea reală.
Petrișor Peiu explică aici că, deși pe hârtie stau bine de tot, românii sunt în continuare săraci și foarte săraci.
Chiar nu înțelege nimeni dintre politicieni că românii au, de fapt, o singură agendă: ieșirea din sărăcie? Bine, nu e valabil și pentru cei 10-15.000 de inițiați, membri ai elitei de la București, care par mai degrabă interesați de decorarea propriilor amante decât de românii de sub bagheta lor. Dar, totuși, poporul nu mai vrea sărăcie. Înțelegeți asta, Ludovic Orban și Marcel Ciolacu? Dacian Cioloș și Hunor Kelemen? Înțelegi asta, Klaus Iohannis?
Bun. Hai să subliniem niște evidențe, care nu sunt în statistici, dar sunt în lumea reală.
Recent, de doi sau trei ani, populația urbană a depășit populația rurală, până atunci peste 50% din români trăiau la sat. Și, mare atenție aici, pe ăia nu ai cum să îi scoți din sărăcie. Nu ai cum, pentru că nu vor.
Cine a vrut, și-a găsit de muncă și fie s-a mutat la oraș, fie face ceva acolo unde e: a luat terenuri în arendă, are niște solarii, turism rural, ceva. Restul agricultură de subzistență. N-ai cum să ieși din sărăcie dacă faci în continuare agricultură cu calul. Aia e.
Doi. Sunt zeci de exemple de primari care au fost aleși și au făcut bine în sate sau orășele mici și apoi nu au mai fost votați, pentru că nu au dat nimic la vot. Primari care au atras fonduri europene, au pus apă și asfalt, dar la alegeri ăilalți au dat o găleată, niște ulei, niște zahăr și o șapcă, și asta a contat mai mult în ochii cetățenilor. Nu contează că după ce au fost aleși n-a făcut nimic în comună, pachețelele sunt valoarea.
Și leg asta cu punctul de mai sus: nu au bani, nu pot să facă mișcări. Nu pot să își bage gaze, că nu le pot plăti, așa că consumă energie importantă procurând și încălzindu-se cu lemne sau cu ce pot. Nu pot să dea avansul la un tractor, pentru că au loturi mici și nu rentează să le lucreze cu tractorul, așa că consumă timp și energie muncind cu cârca. Nu au bani să sape puțuri și să facă irigații, așa că mănâncă prost. Loturi mici, nema irigații, recoltă mică, nu pot crește decât un porc și câteva găini, deci carne puțină, multe guri la masă, se hrănesc prost.
Și tot așa.
Trei. Ce nu e în statistici, dar toată lumea care a mai ieșit afară din casă știe cât de greu e să faci ceva producție. Indiferent de ce. Nu găsești oameni care să fie serioși la muncă, că românii se descurcă fără serviciu fără probleme. Ai piedici birocratice, ai controale puse pe șpagă și tot așa.
Nu vezi asta în statistici. Nu vezi câtă muncă este înainte să te apuci să produci orice. Nu toți au nervi pentru așa ceva. Nu toți au nervi pentru jegoși de la Garda Financiară sau Poliție, care trec lunar să te întrebe de ce n-ai șapcă. România are nevoie de producție, dar nu te apuci pentru că nu vrei să faci infarct la 45 de ani.
Poza de mai jos ilustrează bine unii români. Toți știm câte o familie din asta. Erau săraci în 1990, erau săraci în 2000, erau săraci în 2010 și sunt săraci și acum. Decizii proaste, fumat non stop, telefoane scumpe în rate, regretat comunismul, refuzat sub orice formă să se oprească din a fura de la muncă și alte minuni de genul ăsta.
Geme România de cereri de forță de muncă. Nu ai de muncă? Îl întrebi pe vecinul Vasile, sigur la el la fabrică se fac angajări. Nu știe el nimic? Poate vecinul Costică, care pleacă luni dimineața din Focșani ca să fie la 10 la Brașov la șantier și se întoarce vineri seara. Ah, nu vrei din astea, vrei ceva lejer, să nu te spetești prea mult. Plânsul e mai simplu decât mutatul.
Atenție, nu zic că situația e doar din vina oamenilor, dar nu poți să dai vina doar pe politicieni. Votezi, vezi că în 4 ani n-a făcut nimic și tot sărac ești, schimbi. Minimă logică.
Dar înainte să faci asta, dă o tură în jurul casei și începe de acolo. Nu contează cât de sărac ești, o mătură ai. Niște sârmă ai. Vopseaua e ieftină. Dar nu sărăcia e problema, ci lipsa de voință.
Ieri a murit Bunicul meu. Avea 85 de ani. A trecut peste covid si un atac cerebral, ce l-a omorat? O infectie din spital, au vrut sa ni-l dea pe repede inainte inapoi ca sa moara acasa. Sa nu cumva sa moara la ei in spital ca le da de lucru, n-au mai apucat.
Doctorii si asistentele ce vina au? Astea sunt materialele cu ele lucrezi. De vina sunt toti managerii care s-au perindat pe la spitalul ala doar ca sa fure. Plus cei care iau pus in functie.
Unde e fluture sa-mi mai spuna ca politica nu ne afecteaza direct? Mergeti ma oameni si votati
Scuze pt off topic.
Uaaaaa
„Doctorii si asistentele ce vina au?”
„Managerii….”
IonutO, condoleanțe pentru pierderea suferita!
În aceste momente dificile cred ca este foarte important pentru tine sa fii trup și suflet aproape de familie și sa ai grija de cei dragi!
PS. Lasa-l pe Fluture. Am înțeles ca drept rasplata a primit o călătorie initiatica prin Infern..:P
IonutO, condoleante pentru bunicul tau. Si bunicul meu a murit tot asa, la 86 ani, dupa ce s-a intors din spital unde medicii i-au spus ca nu se mai poate face nimic.
Sper totusi ca pâna astazi ai inteles ca NICIODATA nu am spus ca votul nu e important. Votul este. Politica nu este. Si, oricât de trist poti fi, trebuie sa intelegi ca nu politica i-a provocat moartea bunicului tau. Bunicul tau a trait 85 ani in ciuda politicului.
Sanatate!
Stiu persoane care merg la munca de sezon prin vest si in rest stau acasa. Nefiind calificati aia sigur n-o sa se trezeasca la 5-6 dimineata sa mearga la lucru pentru 400 euro mai ales ca primesc si un fel de somaj de la statul in care au lucrat(Italia).
Pentru 600 euro insa probabil ar merge la munca si aici. Ce ar trebui sa faca statul ar fi reducerea procentului contributiei salariale, acum e pe la 45% daca nu ma insel. USR vrea asa ceva, vedem ce va fi.
Intrebarea ar fi: cat castiga Costica care pleaca luni dimineata din Foscani la Brasov si se intoarce vineri, care sunt conditiile de cazare/masa/program pe sanrier si cat este salariul. Pentru ca am vaga impresie ca ar iesi mult mai avantajos daca ar pleca pe santier in (insert tara europeana care are nevoie reala de constructori) daca tot face un efort, pe partea financiara sunt convins, facand un calcul mai amanuntit, ca nu merita efortul depus pentru cati bani raman dupa o luna de munca in conditiile descrise. Si o spune unul care am avut Costici din astia angajati – nu merita nici din partea angajatorului (in conditiile expuse se bea mult si se cearta mereu intre ei)
de la 2.000 lei în sus pe lună.
„de la 2.000 lei în sus pe lună.”
pentru 2000/luna nu-ti merge nimeni sa munceaca in cosntructii.
Se da intre 3000 si 4000 in mana pentru cei care nu au foarte multa experienta.
Peste 4000 aia bunicei si de acolo sky is the limit.
Dca dai salarii de 2000 muncesti cu oameni care azi vin la lucru si maine nu, fara sa te anunte.
Și acum vin eu să pun întrebarea de bază. Câți dintre ăia 4000+ lei sunt impozitați și câți la negru?
Dacă se scoate impozitul pe salariul minim nu se va schimba nimic, ba chiar ne vom trezi în situația în care brusc mai scad salariile ălora care au cu 500-1000 de lei mai mult, pentru că de ce nu? Restul la negru.
Ai idee care este pretul platit ca sa lucrezi in strainatate? Sa nu iti vezi copii/familia decat o data pe an? E usor sa zici du-te in afara, dar e greu sa ii aduci pe toti cu tine. Mai gandeste-te un pic la asta.
Nu se mai plateste aproape niciun impozit in constructii (dar noi tot de it-isti ne plangem).
@DanielC și restul lumii care vrea să vadă prețul plătit pt plecatul afară Elena Stancu și Cosmin Bumbuț pe Teleleu au de vreun an de zile o serie de reportaje/articole.
Wow, cel puțin 13 au dat downvote pentru că am zis „negru”?? #jesuiscoltescu
„E usor sa zici du-te in afara, dar e greu sa ii aduci pe toti cu tine”
dar e greu și să te chinui în țară
„choose your hard”
Solutia la treaba asta e sa nu mai existe pomeni de genul VMG si altele, ca sa motivezi mai bine lumea sa se duca la munca.
In .ro este o incapatanare maxima sa nu schimbi orasul pentru un loc de munca mai bun sau pentru oportunitati mai bune. Cu exceptia alora de pleaca la studii in alt oras si raman pe acolo sau emigreaza, nu vezi statistici cu oameni de 30+ sau 40+ care au schimbat orasul cu tot cu catel si purcel pentru ca nu mai merge jucaria in orasul in care locuiesc acum.
@sin
Nu motivezi lumea să meargă la muncă dacă aceiași angajatori, în mod normal, nu i-ar plăti nici VMG-ul ăla, iar VMG-ul e practic singurul blocaj împotriva salariilor mizere („I’m paying you minimum because I’d pay you less, otherwise”).
În timp ce în vest (poate cu excepția Americii), VMG-ul este o unitate de măsură de comparație în care stabilești salarii de doamne-ajută, în România e tratat ca obligație minimimă pentru că, oricum, se plătea fie la negru și/sau mai puțin de atât. România…
Nu toată lumea își permite așa ceva.
Lumea l-a mai certat pe Vali („certat”, vorba vine) în trecut că cei blocați în satele pe nicăieri, fostele colonii, nu au cum să vândă și să se mute în orașe. Nu au cum.
Nu pot să vândă pentru că nimeni nu cumpără proprietăți, garsoniere sau apartamente din zone izolate și, chiar dacă ar vinde, ar primi nimic peste ce se cere ca preț de locuință în orașele mari. „Păi trage” – cât dracu’ să tragă un om într-o viață, până ajunge să-și înfigă unghia în gât? Practic, le ceri să moară pe drum doar de dragul de a-i vedea cum se chinuie.
Iar dacă ar lua calea cu mutatul fără să vândă, cine îi bagă în seamă? Uitați-vă pe listele de AJOFM (lăsați-mă cu site-uri de angajări, vorbim de oameni săraci, da?) în care nu au timp de formare profesională și nici nu îi bagă lumea în seamă care le-ar schimba radical viața cu salariile. Pe site-uri, nici atât, unde ‘cerințele’ sunt cu nemiluita doar ca să justifice salarii mici (ce catch-22).
Pe urmă filtrajele cu icspiriănț, cu diplome… nu mai spun că de la AJOFM (poate ați uitat) trebuie completată foaia aia („referința” parcă i se zice) și ce naibi se mai cere. Știu de la o cunoștință care voia să se angajeze undeva, într-o agenție locală, a băgat dosarul cu totul (copii studii, buletin, adeverință medicală), a zis că va semna declarația pe propria răspundere că n-are cazier și pe urmă, îi cer referința de la AJOFM. Bineînțeles că nu o avea & bineînțeles că AJOFM nu eliberează hârtii pe timp de pandemie, decât dacă le tastezi prin email și tot tu să le scoți, să le semnezi, să le trimiți.
Da migratia studentilor cum o numesti? Nu mutare pt oportunitati mai bune?
Mai tarziu e mai greu cu mutatul, nu mai esti singur pe lume, poate soata nu vrea sa renunte la jobul ei ca sa iei tu cateva sute de euro in plus la salariu, sau poate copiii nu vor sa zica adio prietenilor si sa o ia de la zero intr-o comunitate noua.
Zic si eu…
@Big, și chiar dacă soața vrea și copiii sunt prea mici pt a avea realmente ceva de spus, poate sutele tale în plus nu compensează pierderea salariului soaței. Și asta vorbind doar strict financiar.
E greu cu plecarea când ai părinții și nu-i poți lăsa singuri că nu se descurca. Bătrâni, bolnavi, nu pot ajunge nici la pâine singuri. Făcut un calcul: chirie în orașul nou, femeie care să îngrijească de părinți, grădiniță la copil (particulară că de stat nu avea program decât până la 12.00)… Ies pe plus daca stau aici cu ei și stâng din măsele la șeful prost și din c.. la delicatese.
@Boros: Mai acum vreo 10 ani asa aveam si eu cam aceleasi pareri ca ma plimbasem doar prin Europa si na, socialism la greu si aveam impresia ca e normal sa primesti ceva sa nu mori de foame. Dupa ce am vazut ca prin alte locuri lumea se screme sa ia o viza de munca sa aiba din ce-si intretine familia sau sa aiba copiii bani de studii sau sa-si ia o casa etc., am ajuns la concluzia ca muritul de foame de motiveaza maxim cand n-ai VMG si alte minuni din astea socialiste.
Puteti sa hateriti cat vreti, da iesi din saracie doar daca esti lasat sa mori de foame si sa vezi cum dupa o saptamana doua iti trece si parca incepi sa inveti ceva cat sa fii platit sa ai ce manca si dupa poate si de mai mult.
Si ai o problema sa zicem cu logica cand zici ca nu toata lumea isi permite sa se mute in alt oras, de parca e de vorba de permis cand n-ai ce manca. Ce preferi, sa mori de foame „in casa ta” sau sa ai ce manca in chirie in alt oras? Nu vreau sa vad pe nimeni facand nimic, vreau doar ca lumea in loc sa se planga de vai ce nasol e sa-si ia traista in spinare si sa-si caute ceva mai bun. Cazi, te ridici, merge mai departe, mai cazi, te ridici iar si tot asa.
Joci cartile pe care ti le-a dat viata si „try to make the best of it”. E ca la poker, nu-ti trebuie careu sa castigi jocul, merge si cu o pereche.
OK @sin, o să iei treci Bacalaureatul anul acesta și mai vezi cum e ‘veața’.
Sau urmăm sfatul lui Dorian Popa, ne lăsăm de job-uri toată România sa vindem pe OLX :))
Mie mi se pare ca prea ne uitam de sus la oamenii saraci si prea avem impresia ca sunt saraci ca au telefoane in rate.
Parintii mei s-au nascut si au crescut in comunism. N-au avut niciodata job la corporatie si n-au fost intelectuali, s-au straduit cat au putut sa-mi ofere posibilitati mai multe decat au avut ei si sa ma iubeasca. N-au avut niciodata rate la telefon, dar au facut rate ca sa ne punem termopane si schimbat electrocaniscele vechi de prin casa, prin anii 2000. Din salariile lor nu si-ar fi permis niciodata sa puna deoparte si sa evita bancile. Nu ieseau in oras decat maximum odata pe an. Toti banii erau socotiti pana la ultimul leu. N-au stau niciodata pe ajutor social, au muncit. Cu toate astea, n-au reusit sa depaseasca niciodata nivelul. Un lucru care ma bucura in prezent este ca imi permit sa ii ajut cu drag atunci cand au nevoie. Ii duc in vacante, pentru ca nu si-au permis niciodata sa iasa din tara. Au fost ani in care n-au fost nicaieri in concediu, nici macar la mare.
Ne place sa credem ca oamenii sunt saraci pentru ca nu muncesc, dar mare parte din ei muncesc de rup si au muncit toata viata. Din pacate i-a prins capitalismul cu 0 skilluri reale, 0 cunostinte de engleza, deja oarecum imbatraniti. Nu prea vad oameni de 40-50 ani in IT, de exemplu. Ii vad pe santier, la supermarketuri, in fabrici.
Saracia vine si cu depresie si adictii. Ne place sa ii judecam ca fumeaza, dar dupa cat au indurat si indura, poate ca fumatul le ofera si doza aia minima de dopamina de care au nevoie ca sa mearga mai departe.
@adele +1000 pentru comentariul tau.
@Vali te-ai gandit si la varianta asta vreodata?
neah, nu sunt eu fraier să gândesc. asta e pentru profesioniști.
altă întrebare?
ps: nu, serios, de ce să mă jignești în felul asta? nu mai bine zici de mama direct, ca să știm o treabă?
Cred că zoso oarecum se referă la generația lui, care intr-adevăr e greu să nu găsești ceva să te ridici, poate doar cu lene.
Dar există generația aia, ca părinții tăi (probabil și ai mei) așa zisa generație de sacrificiu care fix când aveau vârsta la care să tragă tare 25-35 de ani i-a prins revoluția și devalorizările alea extreme.
Azi e ușor să vorbești de economisit la inflație de 2-3% pe an, dar atunci la 30-40% pe an era o luptă grea și să supravietuiesti, trebuia să cheltui imediat că altfel adio.
A trecut perioada aia a venit mileniul nou, intrare în UE dar oamenii ăia au deja 40-45 de ani și care nu sunt rupți din fabrici mai apucă să meargă în străinătate și mai mișcă ceva, restul la 50 de ani e naiv să te gândești la schimbare de carieră.
Nu s-a numit generația de sacrificiu degeaba…eu nu știu dacă rezistam să văd cum cei mai productivi ani din viață se topesc în haosul tranziției…
Ce avem azi în materie de posibilități alții nici nu visau.
@Vali – serios daca ma prind, cu ce te-am jignit? Mi-ai lasat impresia ca nu ai luat in considerare si varianta lui Adele in general. Daca tot consideri ca te-am jignit, by bad, imi cer scuze.
Daca luam in considerare ce a zis manu144x ‘Cred că zoso oarecum se referă la generația lui, care intr-adevăr e greu să nu găsești ceva să te ridici, poate doar cu lene.’ si te referi doar la asta, iti dau dreptate.
dny, aș vrea să nu folosim exemplele extreme ca să justificăm restul. toți știm câte unii care sunt săraci nu din vina lor. au probleme de sănătate, au avut un accident și nu pot munci, au mers din job nasol în job nasol și tot așa. avem niște prieteni de familie care, soțul, a avut 3 joburi, unul după altul, la companii care au dat faliment. pur și simplu ghinion. dar asta nu justifică restul de 90% din români aflați în sărăcie.
Cred că majoritatea ne găsim în cazul prezentat de tine.
Primul concediu, care nu a fost la țară adică da ajute pe bunici la muncile gospodăriei a fost când i-am luat cu mine in Bulgaria.
Și-a sacrificat toată viața că eu sa am o șansă mai bună. S-au mai relaxat când m-am angajat.
Vali, corect, ai dreptate cumva.Dar daca aplicam principiul asta al generalizarii totale o sa ajungem sa ne inchidem fiecare in beciul lui si sa nu mai iesim niciodata. Si nu stiu daca ne face bine la modul general.
și atunci ce facem, pentru că unul e excepția, gata, lăsăm baltă tot?
Adele, CHAPEAU!
ca sa citez un comentator cu multe plusuri la tine sau la Cetin , nu mai stiu sigur unde ”nu stiu, eu doar pun intrebari”
Poate sa gasim o cale de mijloc ?
Hei,
Nu mi se par exemple rare. Din experienta mea, o parte sunt intr-adevar saraci si lenesi, dar marea majoritate sunt oameni care nu dispun de instrumentele si ajutorul necesar sa iasa din saracie.
Cand tot ce poti sa gasesti sunt joburi cu minimum pe economie, e greu sa te ridici, societatea avanseaza in directia in care nu prea mai e nevoie de tine. Cand cresti in familii disfunctionale (alcoolism, violenta, single parent income etc) e foarte greu sa gasesti in tine inspiratia de geniu care sa-ti schimbe gandirea si sa porneasca brusc in directia buna. Saracia provoaca foarte multa nefericire si stres. Unii pur si simplu n-au cum sa mai vada o cale de scapare.
Ce zice Adele, ai mei sunt un exemplu de genul asta. Super muncitori, prin 2005 au plecat de la angajatorul care închidea prăvălia și și-au deschis ei firma lor. Un domeniu din care multi și-au făcut palate, cu mult numerar și posibilități de tunuri, ei au fost fraierii care au muncit pe bune și au făcut totul cu acte, la alb. Rezultatul? Ani mai târziu respectivul domeniu, după atâtea tunuri, a devenit neprofitabil.
Ghinion?
Asta cu ieșirea din sărăcie e grea pentru că și demersurile de a fi mai bine, tot la sărăcie îi întorc, mai ales pe ăștia saracii atât material, intelectual, cât și cu duhul. Pleacă la muncă și după o lună de jug, constată că traiul nu s-a schimbat. Și rămân tot acolo.
E un întreg drum de la a fi sărac și bătut în cale, până la a trăi mai bine.
Lucrurile se leagă între ele, toate.
Pornind de la locul fizic unde trăiește, economia zonei, oportunitățile de angajare, distanța față de oraș, mijloacele de transport, pregătirea profesională a oamenilor, experiența lor în muncă, combinat cu alte competențe și cu felul în care se prezintă ca om.
Nu există sărac și curat, nu există savant și fără dinți, nu există să țină de foame bunătatea și căldura sufletească.
E nevoie de resurse pentru a-și scoate din rahat:bani și consiliere, plus voință.
Resurse pe care nimeni nu le are și nimeni nu vrea să își bată capul cu ei.
Preferă să îi ignore și demografia României se redistribuie natural după circuitul banului în natură. A se vedea valea Jiului, plus alte zone din astea monoindustrie unde oamenii dispar și o să fie ca orașele fantomă.
Îs multe de spus pe tema asta.
Mulți pur și simplu nu pot, chiar daca vor, pentru că nu au din spate toate uneltele necesare pentru a trăi într-o lume mai complexă și care implică mai mult decât cal, căruță, birt, alcool și ajutorul social.
Uneori tind să cred că ăștia trebuie lăsați acolo și să dispară natural.
@Ionut M doar o nota pe un subpunct mentionat de tine. Referitor la resurse eu vad treaba in felul urmator. Oferi resurse cand cel care are nevoie e interesat si vine el personal si-ti cere. Pentru ca asta inseamna ca vrea sa miste ceva. Daca vrei tu din proprie initiativa sa-l educi fara ca el sa vina spre tine, atunci lucrurile nu vor functiona. Ca la scoala „ce plm de curs ne-au mai bagat si astia pe gat?”
Pe oamenii descrisi in articol rar ii auzi sa se planga. Cei care se plang sunt saracii cu 10 mii salariu pe luna, care traiesc de la un salariu la altul. Apoi se duc si voteaza cu legionari de pe retele sociale, ca sistemul e de vina pentru lenea lor, nu ei. Ba mai mult, marinimosi fiind, saracii cu 10 mii pe luna duc si grija saracilor reali in timpul lor liber.
https://zoso.ro/10-metode-romanii-saraci-raman-saraci/#comment-1102517
https://moneywise.com/a/boots-theory-of-socioeconomic-unfairness
Terenurile bune sunt toate date in asociatie, fara subventii si utilaje serioase iesi pe minus cu ce ai semanat. Alea proaste nu merita semanate. Multi din oamenii astia sunt intr-un Limbo din care nu prea au cum sa iasa: unii nu mai sunt in putere(gen pe la 50-60 de ani) sa zici ca fac fata in constructii, multi sunt semi-analfabeti si se feresc sa-i ia la banda in fabrici ca nu pot urma operatii simple, nu sunt obisnuiti cu disciplina, alcool, etc. Iti vin 2 zile, apoi nu mai vin, iar revin. Cand zici ca le-ai terminat actele de angajare dispar in ceata.
E asa de adavarata chestiunea cu „munca dinaintea muncii”. Si mie mi-ar placea sa fac ceva care sa produca. Sa iau un teren agricol, sa iau un garaj in care sa fac tamplarie, dar vorbind cu persoane care si-au facut firma, imi trece repede.
De la contabili in urma carora au de platit penalitati la relatia cu statul. Efectiv cuiva i s-a spus ca e mai ieftin sa plateasca o amenda fara motiv decat sa-i vina lunar in control.
Sau unui medic care a trebuit sa plateasca de doua ori un impozit si cand a vorbit cu directorul general ANAF din judet i s-a spus: Stiti, noi stim ca am gresit, dar lantul de oameni care si-au dat avizul pentru plata e foarte lung. Sa incepem sa verificam si sa penalizam pe toti ar inseamna foarte mult scandal la noi, asa ca mai bine platiti dumneavoastra din nou si noi spunem neoficial ca am gresit.
Nu e chiar asa. Ca sa respecti toate normele ai nevoie de bani multi si cum nu au bani multi devin „inventivi”.
Nu stiu si nu ma pronunt legat de altii. Stiu ca eu as vrea sa dezvolt ceva, dar stiu si cum reactionez in fata situatiilor ilogice asa ca mai bine stau departe.
Retrospectiv și introspectiv vorbind, politicienii români (și șmecherașii în general) sunt unii dintre cei mai norocoși oameni de pe Pământ: au o populație majoritară ce trăiește groaznic (nu mai spun de cei pe arenda băncilor doar & fiindcă au vrut un acoperiș deasupra capului), care nu vrea să se organizeze („consolideze”) și să le taie tuturor beregata.
Imaginează-ți dacă doar Bucureștiul ar trăi în frică, de pe-o zi pe alta, dacă toate județele sărăcăcioase s-ar organiza să prăduiască atât autoritățile locale județene, cât și să mărșăluiască în capitală să facă mai rău sau la fel de rău ca minerii.
Zi tu dacă mâine, așa, toate județele de periferie, sărace, nu ar primi influx de capital, „să stea nebunii la ei” să nu mai trebuiască să plece pe nicăieri și, cu timpul, să se dezvolte.
Vise…
Si ce ar fi dupa ce le-ai taia beragata ? Ar urma Mad Max 4 live cu warlords ce o sa-ti taie tie beregata pt 1 litru de faina si 1 kg de faina.
Nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi insa, chiar daca am mai comentat sau facut guest posturi la Vali, din propria mea experienta, parere personala, nu o luati ca o lauda sau ca incercare de dat mare ci ca o observatie pe care o fac in functie de experienta mea.
Pe langa atitudine, cea mai mare problema majora pe care o vad eu chiar si la mine cateodata e amanarea sau lipsa actiunii/executiei. Chiar daca situatia mea nu e nasoala, as fi putut sa fac mai multe daca as fi executat mai rapid si planificat mai putin. La ce ma refer, multi dintre noi credem ca daca nu facem strategia lui peste prajit inainte, daca nu descarcam GB de documentatie si cursuri, nu ne apucam de treaba pana nu punem totul la punct. Daca nu ne pregatim temeinic citind 700 de carti sau sa rezolvam 700 de probleme si 1000 de intrebari si raspunsuri date la interviuri, nu ne apucam de treaba. Daca nu avem cele mai performante scule, nu ne apucam de treaba. Daca nu cautam sa raspundem la toate intrebarile posibile, nu ne apucam de treaba. Daca nu citesc 700 de replici de agatat pregatite pentru orice raspuns sau orice scenariu, nu deschid gura. Daca nu iau TOEFL si Cambridge nu ma duc sa discut afara. Din ce am vazut prea multa planificare sau prea multa pregatire duce in majoritatea cazurilor la amanarea executiei si in final la abandonarea obiectivului. Ne subestimam fara sa fie nevoie, avem sindromul Stockholm desi multi sunt mult mai prastie decat noi, o spune unul care la modul sincer, luat la bani marunti, tehnic e printre cei mai prosti din curtea scolii (suna a sincrom Stockholm dar e realitate la mine). Prea multa analiza, prea multa planificare, prea multa pregatire fara nici un pic de executie iti da falsa senzatie ca faci ceva dar practic nu faci mare lucru in directia obiectivului. Totusi, sa nu se confunde cu o minima planificare de bun simt si apoi te apuci de treaba.
Cand poate toata treaba sta in executie exact cu ceea ce stii si cu ce ai la indemana daca altceva mai bun nu ai pe masa si practic nu prea ai ce pierde. Din experienta unuia care e mult sub medie in domeniul meu, poti obtine in pandemie o oferta de la o companie de top 10 si fara sa rezolvi 300 de probleme, si fara sa stii tot ce cer ei pe hartie si fara sa ai anii aia de experienta si fara sa compileze codul tau, si cu toata trupa concurentei mai ieftini, si fara sa fii expert trebuie doar cumva sa dai de inteles ca tu ai solutii la problemele lor. Poti scrie un CV si de la biblioteca, nu-ti trebuie ultimul macbook. Toata treaba e sa incerci, sa incepi, sa ii dai drumul si sa vezi cum merge si te vei adapta tu din mers. Vei deveni bogat? Nu stiu, habar n-am, poate ca nu, eu nu sunt (desi trebuie definit ce numeste fiecare bogat), dar macar misti ceva si vezi. Dupa ce executi si vezi cum merge, incepi sa intelegi chestii, analizezi datele si te apuci si iti adaptezi strategia discuti de nuante, analize efort/timp/cost/risc, investitii, management cheltuieli, frugalitate si alte chestii. Acum ca exista si „nu ma dau eu jos din pat pentru suma asta, mai bine stau acasa si cu ajutorul social so alocatia copiilor ma descurc” sau „e ok, mai bine stau la mama decat sa fiu sclav la astia” sau „dar nu pot eu sa muncesc, mi-a zis doctorul sa nu ma stresez” asta e alta discutie.
Repet, comentariul e si pentru mine, si eu aman si cand sa execut a fugit oportunitatea, ca in versul ala „trece lebedele-n zare, tu te uiti banii dispare”.
Ce ai descris tu e de fapt Impostor Syndrome, nu Stockholm. În rest, relatable cam tot ce-ai zis.
https://en.wikipedia.org/wiki/Impostor_syndrome
@Vlad correct, scuze, la impostor ma gandeam cand te subestimezi de-ampulea. stockholm e cand gsesti scuze victimei. Multumesc mult de observatie.
Vii tu sa le spui romanilor sa munceasca …. vezi bre de treaba nea Vali :))))
Asta e ca aia cu Gigi Becali care le-a platit case amaratilor , insa trebuiau sa-si sape si ei singuri partea de fundatie , trasata de constructor pentru ca nu aveau suficienta forta de munca sa termine in timp util multe constructii .
Sa dea Gigi , ca are de unde . La fel si cu munca si saracia , sa dea statul , primarul , oricine sa dea , romanul sa nu dea nimic . Vreti schimbareeee – TOTI – DA . Cine vrea sa ajute la schimbareee ? AAaaa. … pai eu nu pot ca am treaba … mhmmm – asta e de fapt starea de fapt . Iar la tara aia stau zen si nepasatori . La fel si guvernantii alesi dupa chipul si asemanarea lor
ai citit ca au făcut casele alea praf și peste un an când s-a dus oierul să le vadă a început să plângă ce ciudă?
Termini facultatea pe la 23-25 de ani. Te angajezi. Primești un salariu decent. Îți faci credit, îți iei casa că nu vrei sa îmbogățești pe alții. Se impute treabă, ți se diminueaza salariul sau îți pierzi locul de munca. Sau nu mai ai perspective de avansare, te plafonezi, devii nemulțumit. În orașul în care ești nu mai e nimic care să te mulțumească. Și brusc realizezi că ai o rata la casa și ești captiv. Noi nu avem în cultura modul asta de a schimba orașe pentru a căuta un trai mai bun.
După câțiva ani, vezi că treaba se împute în zonă. Vinzi și pleci mai departe. Poate un pic pe pierdere, poate nu în condițiile dorite de tine.
Întrebare: ne chinuim restul vieții în rahat, când se poate mai bine in altă parte?
Nu e ușor, știu, nu e plăcut, dar poate e un pic necesar. Pentru binele viitor personal și al familiei.
Exemplu concret. El, singur, cam 30 de ani. Și-a luat apartament prin prima casă, plătit la el vreo 7…apoi cunoscut pe doamna, care locuiește în capitală.
O perioadă a făcut navetă la București pentru fofoloanca și distracție. Ea fata mișto, femeie de casă, nu a vrut să vină în Mioveni nici bătută. Nici lui nu prea ii displăcea capitala, ce-i drept.
Ea stătea în chirie, apoi după nuntă și-au luat apartament în București. Trăiesc acolo bine-mersi acolo.
El rămas cu apartamentul de aici.
In 2 -3 ani schimbat viața complet pentru el: schimbat oraș, schimbat job, rămas cu o rată pe ani mulți.
Dilema omului: să îl vândă sau să îl dea in chirie. Deocamdată îl are închiriat, deoarece a zis că nu se știe ce o mai face.
Că nu le mai place București și poate se mută din el, din cauza problemelor cu aglomerația, infrastructura, poluarea, bla bla. Apartamentul de aici nu cere de mâncare, se cam plătește singur,plus că are niște chiriași ok și nu se știe de nimic.
Singura chestie este când se defectează ceva prin casă, mă suna pe mine să repar, cât știu și pot sau să le recomand pe cineva care se pricepe.
Deci se poate face o schimbare.
Normal că se poate o schimbare. Dar trebuie voință sa scapi de comoditate. Deși sa te muți fizic e relativ ușor, sa găsești suficientă voința e mai greu. E vorba că bula ta e acolo. Prieteni, familie, locurile de distracție, medici, instalator, electrician, să găsești chiriaș sau cumpărător etc. Și intervine frica de necunoscut și îți piere cheful de mutat.
@Eu: cu gandirea de genul „Termini facultatea pe la 23-25 de ani. Te angajezi. Primești un salariu decent. Îți faci credit, îți iei casa că nu vrei sa îmbogățești pe alții.” iti meriti soarta cu varf si indesat.
In momentul in care 8 (opt) oameni au tot atata avere cat jumatatea saraca de populatie a planetei (4 miliarde de oameni) discutiile pe care le purtati voi aici sunt sterile. Daca munca te-ar face bogat, femeile din Africa ar fi miliardare. Munca cinstita nu te imbogateste, uneori nici macar nu te face sa traiesti decent, ai un adapost mai bun, niste electrocasnice mai de soi…Dar nu ai bani de investit, nu poti sa ai doua luni pauza de la munca…
Revenind la cei 8, cat au muncit ei? Dar ei sunt baieti destepti..Cat de destepti sa fie ca sa aiba aceeasi avere cu 4 miliarde?
E ca si cand ai tine o vaca pe 1000 de hectare si 1000 de vaci pe 1 m.p. si le spui vacilor alea sa invete sa imarta resursele pe care le au, sa fie curate, sa munceasca, si ca ce li se intampla li se intampla din vina lor. Noi, aici, suntem alea 1000 de vaci…Si toti cei pe care ii cunoastem…
Mama, la tine a prins super bine propaganda socialista.
Uite, citeste http://paulgraham.com/ace.html ca poate te mai destepti un pic.
atunci cand vine vorba despre bill gates sau alt miliardar, de obicei spunem – da, domnule, dar taica-su avea bani, venea dintr-o familie bogata, educata la harvard etc. facem asta pentru a ne explica de ce nu suntem si nu vom fi niciodata la fel de bogati. deodata, pentru toata lumea, startul in viata este incontestabil foarte important. daca ar fi provenit dintr-o familie modesta, nu ar fi ajuns miliardar. prin comparatie si noi suntem la fel de harnici si de inteligenti, dar nu am avut acelasi start.
insa cand vorbim despre un om foarte sarac, rationamentul se schimba imediat la 180°si nu mai spunem – da, dar parintii erau alcoolici, il abuzau, nu il hraneau, nu il duceau la scoala etc. deodata, startul in viata este neglijabil. deodata, e vorba de lene – de asta sunt saraci, pentru ca sunt lenesi. prin comparatie, noi suntem harnici. daca am fi fost in locul lor, noi, fiind harnici, nu am fi ramas saraci.
cumva, noi suntem fie mai buni decat ceilalti, cand e vorba de cei saraci (si ei ar putea fi la fel ca noi daca ar fi harnici), fie suntem la fel de buni si capabili ca orice miliardar, doar ca in acest caz nu am avut norocul lor de a ne naste intr-o familie foarte buna.
saracia care se transmite din familie poate fi inlaturata doar de stat. este aproape imposibil, cu mici exceptii, ca un copil care vede lumea si invata despre viata intr-o familie foarte saraca, de obicei cu unul dintre parinti alcoolic si abuziv etc., sa scape de saracie la maturitate.
Ei uite ca eu sunt acel copil dintr-o familie mono-parentala, fara abuzuri si alcoolism in schimb. Am terminat 2 facultati la stat + 1 master si mi-am facut o firma cu o CA de peste 100.000 euro anual. Probabil daca nu era COVID, anul acesta se ducea pe 200.000 euro. Nu am furat, nu am dat in cap, efectiv am pornit de la 5 servere un UPS și un switch, puse pe un caruț de la Metro, in 2015. Dar sunt aici intre 6 si 12 ore pe zi, zi de zi, aproape 360 zile pe an, inclusiv de ziua mea. Si mai sunt multe de spus, dar am vrut doar sa iti subliniez ca se poate, si nu – nu e deloc putin probabil.
Petru, eu m-am nascut intr-o familie normala din Ulm, Regatul Wurttemberg. Tata inginer, mama casnica. Am facut doua facultati la stat si am luat premiul Nobel pentru Fizica. Sunt multe de spus, dar ti-am scris sa iti spun ca se poate.
E adevarat ca Ivan Ivanovici a castigat o Lada la loto?
Raspuns Radio Erevan:
In principiu da.
Insa nu a fost Ivan Ivanovici ci Piotr Petrovici.
Si nu era masina, era o bicicleta.
Si n-a castigat-o, i-a fost furata.
Restul e corect.
Nu detin adevarul absolut, dar in ruralul din Muntenia situatia nu mai e deloc asa.
Din aprilie si pana in noiembrie, tractoristii iau de la 6k lei net pe luna, iar cei de pe combina de la 8k in sus. In lunile de iarna primesc 2k net.
Nu am mai vazut agricultura facuta cu calul si plugul de 10 ani. Cine mai are cal munceste cu ziua sau fura.
Nu mai face nimeni agricultura de subzistenta, poate doar cei extrem de saraci, suedejii sau mosii. Pamantul e lucrat in sistem industrializat, iar cei cu 100 de hectare sunt saracii domeniului.
Avansul la un tractor e normal sa nu si-l permita oricine. Un tractor nou (john deere de exemplu) e de la 200k euro in sus (varianta de baza, motor mic, si fara atelaje). Nici macar Casco-ul la un tractor nou nu si-l permit 99% din populatie, daramite sa si cumpere unul.
Imaginea satului e foarte distorsionat vazuta de cei din urban. Foarte putini mai sunt saraci cu adevarat si de obicei din cauza alcoolului, prostiei sau lenei.
Iar votul la tara nu mai e asa ieftin. Nici gand de un kil de malai si un litru de ulei. Pretul voturilor e asa:
– buletin adus din strainatate (deh, masca si nu se vede fata votantului): 500-1500 lei
– asistat social sau alti saraci: 50-100 lei
– restul populatiei cu venituri mai bune de la 150 lei pana la 500.
Uitasem o categorie, functionarii publici. Astia nu primesc niciun ban, nici macar sa masluiasca voturile. Ei daca nu o fac, sunt amenintati cu demisia si majoritatea fiind nevertebrate, executa.
Ai inceput bine si apoi ai dat-o in #numaifitzsaraki, pe model Caramitru (si aproximativ toata bula) care spune ca saracia e practic o optiune de viata.
Nu e o optiune, e o sentinta.
Da, saracia e principala problema a Romaniei, cu un vast procentaj al angajatilor pe salariul minim.
Solutia ? Cresterea veniturilor, fortat, indiferent de consecinte, pana la un nivel decent.
Care e nivelul decent ? Minim egal cu cosul minim stabilit anual de catre cei de la Statistica.
Adica vreo 600 euro net.
Face cineva ceva, in afara de dume cu productivitatea scoase din putul neoliberal ?
Nu.
„Pai stai boss, ca USR au propus…”
USR au propus o prostie – scutirea de impozite a celor cu minim.
Nu platesti impozite, ai 30% din salariati pe minim, iese o gaura la buget de shdemii de milioane de euro, in conditiile in care veniturile la buget sunt oricum mici si toti se trag pe dos sa plateasca.
Deci, largirea bazei de impozitare, desfiintarea monopolului patronatelor asupra deciziilor, asa cum era inainte de 2010 cand Boc a facut praf legislatia muncii, cresterea salariilor si a pensiilor cu inflatia plus un X% garantat anual, pentru urmatorii 10 ani, fara sa se atinga niciun partid de ele.
Fara scutiri pentru ITisti, constructii, imobiliare, fara PFA-uri cu norma estimata (aici ai freelancerii cu mii bune de euro pe luna care platesc CAS si CASS de parca ar lua 13 milioane in mana).
Evident, toate astea nu le vor face nici PNL, nici USR, nimeni.
Dar asta e solutia, pentru ca 6 milioane nu si-au luat lumea in cap din cauza coruptiei si a lui Dragnea, asa cum debiteaza oamenii bulei, ci de foame, si de disperare.
Tu crezi ca daca mergea facuta treaba asta asa din pix nu eram acum toti milionari? Oh wait, am fost o data toti milionari, da de milioanele alea nu ne puteam cumpara prea multe.
Poate nu ti-ar strica un pic de teorie economica, gen din aia de liceu macar.
Daca nu zici ceva de Grecia sau de cum de fapt pensionarii au luat țeapă cu măririle din cauza inflației, nu te cred.
Știi, dumele alea clasice cu care ne sperie tot timpul dreapta, încât tot săraci stăm.
Am citit toate comentariile de mai sus, desprind concluzia clară, conform mantrei, că în Românica noastră e sărăcie deoarece oamenii e răi, proști și eminamente săraci bețivi îngălați. Mai ales la țară. USR vrea dar nu e lăsat.
Sunt comentatori și mai empatici și impresionabili dar sunt și alții realiști cum ar fi cel cu scoaterea forțată din sărăcie. Din păcate și el greșește, soluția nu e să nu garantăm nici cel mai mic ajutor social, corect ar fi să împușcăm unul din trei săraci (familia obligată să plătească glonțul) și atunci să te ții bogăție pe capul românilor, garantat vor fi motivați să nu mai fie săraci. Poate ar fi bine să facem la fel și cu bugetarii, pensionarii și alte categorii de -narii care ne trag înapoi și nu ne lasă să ne dezvoltăm
Aceeași soluție am propus-o și pe pagina de facebook a lui A. Caramitru. Obtuz omul a șters-o, sper că aici nu va fi la fel.
P.S. Pe urmă când o veni unul/una de 100 de ori mai sinistru decât Șoșoacă să ne întrebăm buimaci cum de e posibil așa ceva.