Haine (românești) din lână merino și prezența lor online

Peste exact patru zile, se fac doi ani de când l-am întrebat pe Vali dacă îi știe pe oamenii care au Merinito, un brand românesc de haine din lână merino pe care l-a tot pomenit pe-aici. Sau, mă rog, sper că e un brand sau măcar marcă înregistrată, că impulsul meu a fost să mă duc pe merinito.ro. Unde am găsit un mesaj: „căutați-ne dincolo”. Nu că un redirect ar fi fost decent, dar măcar un link.

¯\_(ツ)_/¯

Atâta s-a putut.

De doi ani, îmi stă pe creier brandul ăsta. Au același site din paleolitic, nu au filtre, nu au informații despre livrări, nu știi dacă trimit în străinătate, nimic. Doar livrare gratis dacă cumperi un tricou jumate (mă refer la tricou de 200g). Mă roade că ar fi un business bun, mai ales că alternativele pe merino sunt scumpe. Și acu’ despre alternativă.

Eu m-am împiedicat de icebreaker, prima oară, în primăvara lui 2019. Trebuia să plec la schi prin martie, cu soră-mea și gașca ei, și n-aveam de nici unele în Anglia. M-am înfipt în The North Face, prin Londra, și mi-am luat de-acolo izmene și două tricouri cu mânecă lungă, d-alea de schi, cu gaură pentru degetul mare pe manșetă. Scumpe cu draci, £180 amândouă, dar am cerut „the warmest possible„, asta am primit.

Știam de merino tot de-aici de pe blog. După alea două tricouri de schi, au urmat cinci tricouri normale (200g), o geacă subțire (Hyperia Lite) înlocuită cu una identică după ce-am făcut-o praf (am căzut de pe trotinetă și-am rupt fâșu’; la propriu), încă una mai groasă (Hyperia) echivalent a 800 down în materie de eficiență termică (chiar mai eficientă comparativ cu una de la TNF cu 800), mănuși, un buff, un fes, un hanorac care e pe drum, doar chiloți și șosete din merino încă nu mi-am luat.

În ultimii doi ani, am lăsat la icebreaker, în total, în jur de £1200. Fără regrete, fără nimic. Un tricou din merino nu e ieftin nici în România. La băieții ăștia, e 200 lei. La icebreaker, că ai vamă, transport din Noua Zeelandă, marketing cu reciclare, etică, recoltare de lână responsabilă (sic!) și restul, e între 285 și 370 lei (£50-65, în funcție de când le prinzi la reduceri).

Eh, acu’ vă rog să aruncați un ochi pe site-ul icebreaker și unul pe merino-shop.ro. Câtă încredere îți inspiră al doilea, care n-are nici măcar date de contact vizibile (o adresă, ceva) și care-ți spune că nu acceptă retururi prin Poșta Română? Și dincolo de asta, câți bani pierde businessul din cauză că:

• are un site varză, cu poze proaste,
• cunoscut mai degrabă în comunitățile de oameni care merg pe munte,
• cu produse (și categorii de produse) relativ puține
• în niște culori oribile
• etc.

Întreb așa, de curiozitate, că mie mi se pare un business cu megapotențial. Nu-s tâmpiți nici neozeelandezii, care au ajuns să vândă inclusiv în magazinele The North Face, nu doar în alea de specialitate, nu-s tâmpiți nici ăia de la Minus33 (similari ca preț cu icebreaker) și nici alții care investesc în zona asta.

Serios că nu-nțeleg. Aș vrea să-i văd pe românii ăștia ai noștri făcând succes, intrând prin toate lanțurile de-afară, de la Decathlon și InterSport la orice altceva, trimițând comenzi în UK, US, Australia. Pauză. Atâta s-a putut.

¯\_(ツ)_/¯