Sunt copiii noștri.
Toți copiii de peste 5 ani, care au trăit acest an și jumătate în carantină, cu masca pe față, cu școala online, cu teme online, cu părinții acasă zi de zi, 540 zile, sunt o generație care vor avea probleme pe care nici nu le bănuim acum.
Școala a fost făcută la mișto, se vede acum, se va vedea la examenele de anul ăsta, se va vedea la examenele de peste 2-3 ani.
Și asta e nimic pe lângă problemele psihice pe care le au, dar încă nu știu, sau nu le vedem noi, că suntem ocupați cu ale noastre.
generatia ’40-’50 🤔
Hmmm.. sa vedem …
Socru’miu a venit la 9 ani pe „trenurile foamei” din Moldova pana in Timisoara. A fost luat de pe strada de 2 evreice fara copii, care l-au tinut pe langa casa (a se citi dat de mancare si niste haine, in timp ce el ajuta in gospodarie, apoi s-a dus la fabrica de pantofi, de pe la 13 ani).
Bunica-mea … refugiata peste munte, cu familia (la fel ca multi alti romani), cand au venit trupele ba germane, ba rusesti.
Tatal ei a murit, cand avea ea 10 ani, mama a murit cand avea ea 13 ani. La 14 ani a plecat si ea din zona Sibiului spre Banat, cu un rand de haine si panci in picioare (niste sosoni din fetru).
majoritatea astora au muncit de i-a luat dracu’, au trecut prin razboi, au tinerit in comunism, au prins democratia asta a noastra, cu pensii mizere si dezradacinare (ca odata plecati de acasa nu prea stateau pe Skype o data la 2 zile cu familia si prietenii, asa cum facem noi astia din diaspora sa nu murim de dorul celor dragi.
Copiii nostri au facut scoala online (cu laptop, tableta si alea-alea). Au fost in lockdown efectiv vreo 2 luni, noi si in perioada aia ieseam in parcarea din spatele casei sa jucam un pic de tenis (ca nu mergea nici dracu’ acolo). Nu s-au sudat usile inchise, puteai iesi cateva minute cu copilul, daca era chiar atat de nasol, ceea ce am incercat si noi.
Lucrul de acasa un e usor, nu spune nimeni asta, dar nu e nici atat de traumatizant cateva saptamani, incat sa te dai ucis din asta.
Relatiile conjugale, daca erau futute anterior, s-au agravat. Daca erau OK, probabil s-au imbunatatit (noi suntem mai apropiati de un an juma’ decat am fost pana acum … 2 decenii impreuna). Din nou, nu spune nimeni ca este usor, nu spune nimeni ca este o perioada benefica, pentru ca nu este.
Dar datoria mea de parinte a fost sa imi ajut copilul sa traverseze perioada asta cretina pe cat posibil cu toate tiglele pe casa. Asa cum datoria mea de parinte a fost sa ii fac despartirea de casa si de prieteni mai usoara, asa cum datoria mea de parinte este sa ii fac insertia intr-un sistem de invatamant complet diferit (incepand cu limba) mai usoara etc.
De asta suntem parinti, sa ii trecem peste greutati cat putem noi de bine.
Ca nu ii poti tine intr-un bol de sticla, sa nu ii loveasca nimic. Asta este viata. It sucks and then you die, vorba englezului. Dar eu, ca parinte, pot incerca sa o fac mai buna.
Asta inseamna mai multa implicare, inseamna sa TE JOCI cu copilul tau mai mult, nu doar sa-i pui youtube-ul in bot. sa cauti activitati in casa si pe langa casa suficient de interesante, incat sa il tii „conectat” (ca tot se foloseste cuvantul asta pana la voma in literatura de parenting).
Un copil lasat 15 ore pe zi cu nasul in tableta va fi traumatizat si pe timp de pandemie si pe timp normal. Un copil pentru care parintii fac un efort ZILNIC, care primeste dragoste si atentie, chiar si intre 2 video-conferinte, va trece destul de usor de perioada asta.
Este in puterea noastra, a celor care constientizam asta si putem face totusi ceva, sa ii trecem de anul asta imputit si sa ii ajutam sa isi traiasca frumos copilaria.
Copiii sunt fiinte adaptabile, nu e nimic ireparabil. Ei recupereaza mult mai repede fata de adulti, care au deja o anumita rigidizare si tipare de gandire inradacinate.
Asa ma gandesc si eu, intr-un an doi maxim, isi vor reveni. Au fost generatii mult mai chinuite, au trecut prin razboaie, foamete, saracie, acolo putem sa vorbim de traume. Copii nu sunt chiar panselutele care credem noi ca sunt.
Depinde si de parinti, cum si ce fac cu ei de acum inainte dar si ce au facut in aceasta perioada.
Daca i-au lasat in plata domnului in fata tv-ului… se vor recupera mai incet sau deloc. Nu e ca si cum majoritatea nu ar fi facut la fel si daca nu era pandemie
Confunzi recuperarea cu dezvoltarea de mecanisme de adaptare. Doi ani de contact uman limitat inafara familiei apropiate, stresul constant resimtit si prin proxy, prin parinti, certurile mai dese de acasa, etc, lasa urme care sunt acoperite de comportamente noi insa tot se vor reflecta in interactiunile cu ceilalti mai tarziu.
Asta cu recuperarea sunt povestile pe care si le spun parintii in ideea ca „lasa ba, o sa fie ok”. O sa fie, doar ca dezvoltarea nu mai decurge „normal” (adica fara perioada asta).
Exista destula lieratura de specialitate, mai ales pe partea cu efectele stresului prin proxy, mai ales la copii prescolari care inca nu au mecanisme sa inteleaga si sa se auto-regleze vizavi de ceea ce se intampla.
@Marius, nu exista om perfect din punct de vedere psihic. Toti avem cate ceva „dereglat” mai mult sau mai putin. Un an doi de pandemie, nu va f**e psihicul copiilor, vor ajunge sa fie adulti functionali. Nu exista „normal” si asta e ok.
@Zarax
Evită argumentarea asta în viitor.
E jegoasă rău.
Exagerati cu lipsa de interactiune. Existe destui copii care nu au fost la gradinita niciodata si nivelul lor de incluziune sociala nu este cu mult diferit fata de ceilalti.
Din părinți snowflake-și ies copii la fel!
Trimite-l la sapă, cu vaca, pe câmp să descarce bălegar din căruță….. Ah, el e special, nu știe, nu poate, îi trebuie interacțiune cu ceilalți, nu se poate concentra. Și s-a plictisit de jocuri și tik-tok…. Săracii de ei!!
Sunt niște chestii din hârtie, prin biblioteci, le zice cărți. Dați-le d-alea. Să învețe să gândească, să cunoască și să compare lumea, nu internet și desene animate….
Eu zic ca e surmontabil.
Si cu scoala, si cu anxietatea.
„Doi din trei angajați care sunt părinți au observat…” Eu aș zice că perioada asta a lăsat mulți părinți cu probleme psihice, nu copii. Altfel nu-mi explic inconștiența cu care unii au vrut atât de mult să-și reintegreze rapid și cu orice preț copiii în colectivitate, ignorând orice efect pe termen lung pe care covidul ar putea să îl aibă asupra lor. Eu nu am văzut în jurul meu copii stresați prea mult de această situație, ci doar părinți disperați că au rămas cu ei pe cap. Ăia „doi din trei angajați”..
Pentru ca e foarte greu si stresant sa lucrezi luni in sir cu copii acasa, mai ales daca nu ai birou separat. Si cum majoritatea dintre noi locuim in apartamente de 2-3 camere… Nu degeaba a explodat nr. divorturilor in ultimul an. Multi au clacat, multi si-au dat seama ca traiesc in apartamente prea mici, ca sotul/sotia e insuportabil(a) si copiii nu sunt nici pe departe asa educati cum credeau ei. A fost o trezire la realitate dura.
Aia care vor sa se intoarca la birou sa faca powerpoint.
…am cam obosit frate cu covid-ul asta. PLM, au murit oameni, vro 4 milioane intr-un an jumate, in general batrani si altii care oricum ar fi dat ortu’ popii, daca nu anu’ asta, anu’ urmator. Toti murim, e-n datul firii. Da’ de FOAME in ultimele 6 luni au murit 5 milioane de oameni. 5 miloane de oameni au murit de FOAME, coaie, de FOAME, si noi ne cacam pe noi cu „covid-ul”.
Copiii vor fi ok, nu o să moară nimeni.
Acum o să fiu cinic și nu o să placă ce spun: s-a trecut peste 2 războaie mondiale, copiii și oamenii în general s-au întors la viețile normale, societatea s-a refăcut.
Au trecut peste cutremurul din 76, au trecut peste faptul că milioane de români au plecat la muncă afară și generații întregi de copii au crescut fără părinți, crescuți de rude, crescut singuri de la o vârstă mică, crescuți dracu știe cum. Și au ajuns oameni mari, adulți funcționali, nu le-a crăpat capul.
Acuma că au stat 2 luni in casă, cu mâncare, căldură, internet, școală on-line, cu totul la botu calului, aoleu că traume, aoelu că sechele, aoleu că micuții.
Bă oameni buni, ne-am tâmpit de tot?
Am avut 2 luni de pandemie în care am stat încuiați în casă, apoi o perioadă scurtă în care nu am putut ieși din localitate. In rest liber la destrăbălare. A suferit careva că la ora 10 trebuia să fie în casă?
Serios a rămas careva cu sechele, că a trebuit să poarte mască?
Chiar așa ne-am fragilizat ca oameni și am ajuns traumatizați de orice bășină?
@Ionut M, dramatizeaza lumea degeaba. Cei care au ramas cu traume din perioada asta cu siguranta aveau ceva probleme si inainte.
Exact cum spui si tu, daca perioadele astea in care a trebuit sa purtam masca ne-au afectat atat de rau, oare cum sunt oamenii care au trecut printr-un razboi? Oameni care efectiv stateau ascunsi in case, in beciuri si se temeau ca oricand poate sa le cada o bomba in cap si sa-i omoare.
Ca sa luam un exemplu de pe langa noi, din Europa, am inteles ca sarbii nu sunt atat de grav afectati. Lumea care a fost in vacanta pe acolo spune ca sunt oameni normali.
Asta zic și eu.
Cine avea probleme cu capu, le avea de dinainte de pandemie.
Cine a divorțat în pandemie, cuplurile care s-au rupt acu avut probleme de dinainte, cine stătea în casă din inerție și obișnuință și apoi a constatat după 3 luni zi de zi cu partenerul îi vine să se ducă dracu, avea probleme serioase de dinainte să din încuiați în casă.
Dacă îi văd părțile bune ale pandemiei, una este că au mai resetat oamenii, le-au mai adus la zi așteptările, le-a mai așezat viața, le-a prioritizat lucrurile, au început să vadă lucrurile care contează.
Știu câteva cupluri din astea frumoase, care s-au rupt pe motiv că iubi nu gătea, nu spăla și se futea prost, altu a fost trimis în lume pentru că nu făcea nimic în casă, deși erau o grămadă de lucruri de reparat și rămas în urmă, dar era bun doar de gură și cam atât. Alții s-au rupt pentru că lucrau destul de mult și se întâlneau mai răruț, dar 2 luni de zile în casă s-au urcat pe pereți unu cu altu. Am mai aflat recent d-o fostă iubi-dubi, că l-am lăsat pe iubi dubi actual pentru că stătea numa fumat, banii îi dădea pe alcool, ganja și țigări. A cam observat că își crește copilul mai mult singură și din banii ei ține casa, că băiatul trebuie să aibă marafeți ca să iasă cu golanii.
Dacă îmi întind un pic gatu mai aflu povești.
Dupa decreteii trebuie sa inventam un cuvant nou, sa zicem… covideii?!
Coviduți
Covidati :)))
Nu trebuie sa vezi doar partea nasoala. Faptul ca au facut online le-a dat un plus 20% boost pe tehnologie. Multi s-au apucat de citit. Mai trebuie si mici greutati la copii si la oameni in general. Nu e ok ca totul sa fie „gratificat” instant asa cum se cam intampla. Pt ca in viitor daca nu ai pic de greutati si primesti totul mura in gura te va lovi inevitabil viata dur si puternic. Sau poti sa fii milionar/miliardar si atunci e totul ok…
Din pacate le-a dat un boost pe PS, tick tock si alte chestii de genul asta!
CRED ca intr-o anumita masura le-a prijs bine carantina. Ce n-as fi dat eu cand eram copil sa stau aproape 1 an acasa fara scoala.Asta la nivel psihologic, ca restul problemelor sunt adevarate.
Fetita mea avea un an si cateva luni can ne-a lovit pe noi starea de urgenta. Tocmai rupea primele cuvinte si mergea decent. A stat 3 luni si s-a uitat pe geam si unul dintre primele ei cuvinte a fost „macaca” = masca….hell of a start…
Aici este vina voastra, copii spun cuvintele pe care le aud.
Daca ati vorbit prin casa numai despre masti, este normal ca asta sa fie primul ei cuvant.
Ca doar nu s-a uitat ea pe geam si si-a dat seama ca acea carpa de la gura tuturor este masca. In conditiile in care oricum in cele 2-3 luni de stat in casa nu prea erau oameni pe strazi.
Stiu ca o sa-mi iau hate pe tema asta, dar fuck it. A fost anul in care – *soc si groaza* – parintii au fost nevoiti sa parinteasca. Poate asa inteleg mai bine ce este necesar in educatia unui copil, zic. Toti oamenii din educatie din bula mea sunt mega happy pe tema asta.
Soc si groaza a fost pt ca au trebuit sa parinteasca si sa si munceasca in acelasi timp!
@Gabi, nu e problema ca au trebuit sa „parinteasca”, problema e ca au fost nevoiti sa si munceasca in timpul asta. Si cele doua nu prea pot fi facute simultan.
Mr Q. Stravunica trebuia sa parinteasca si sa secere 8 pogoane de pamant. Lasa ca n-o sa murim din asta. Nu buhuhu vad pe net, ce grea e viata. Grow a pair
@Zanghe, da dar pe vremea aia ii dadeai copilului o bucata de branza si o felie de paine si il trimiteai la joaca. Asta pana la 5-6 ani, cand il luai cu tine la camp sa te ajute. Si exista scoala si atunci sa stii.
Intr-un apartament ce sa faca ala mic? Se plictiseste, asa ca incepe sa te bage in seama, nu-i pasa lui de sedintele tale.
@Mr Q, poate asta e si lectia de invatat de aici. Sa-l faci e usor, sa-l cresti e mai complicat, sa-l cresti bine e al dracului de greu, si nu se vede pentru inca 10-20 de ani daca ai facut treaba buna sau nu …
Daca bunica-ta a avut coae atunci a fost la razboi? Sunt convins ca ea cu o mana secera pogoanele si cu cealalta crestea vreo 5 copii, bravo ei, respect!
Nu e vorba de mine, eu am copii mari, e vorba de cei care aveau copii la crese sau gradinitele inchise din cauza de covid, copii care au trebuit sa ramana acasa cu parintii care munceau online in avelasi timp, nu mai vorbiti din carti!
@Zanghe, știu cu siguranță despre una din străbunicile mele că practic fiica cea mare i-a crescut restul copiilor.
Bunică-mea a fost mamă și gospodină de la vreo 6 ani. Probabil, într-o oarecare măsură și mai devreme, dar de atunci are amintiri.
Cel mai probabil e valabil pt o grămadă de alte străbunici.
E și vorba pe la țară „facem copii că se cresc unii pe alții”.
Ce voiam sa subliniez e ca omul se adapteaza si la conditii mai grele. Sa fim seriosi, avem o viata buna, nu ne cad bombe in fata casei, armata nu umbla pe strazi sa ne impuste. Plm, te deranjeaza ala mic la sedinte, aia e. Zi mersi ca ai sedinte si nu faci foamea.
Ps. Am copil de 2 ani si ceva, tin microfonul pe mute. A invatat sa nu faca galagie cand vorbesc. Se joaca cu lego in spatele meu in rest.
Bunica dac-avea un c.o.i./era ministru de razboi
Sunt de acord cu tine, dar cred ca intelegi si tu ca “soc si groaza” e o figura de stil, metafora, etc
Pesismistul: e rau
Optimistul: se poate si mai rau
Contează foarte mult si cum au abordat părinții toată perioada asta, ai mei aproape n-au simțit, au fost la școală privată, care a fost închisă destul de puțin, in lockdown n-am lucrat nici noi, asa ca am stat cu ei mai mult, ne-am jucat, le-am spus ca virusul nu e așa periculos pentru noi, ne-am îmbolnăvit toți, aproape fără simptome, mască n-au purtat niciodată, copiii nu răspund contravențional așa că n-are nimeni ce le face. Au avut însă și colegi care au fost afectați psihic probabil iremediabil de părinți imbecili, copii care cred ca o sa moară dacă ii atinge cineva, care se dau cu dezinfectant de câteva ori pe oră, care au dezvoltat ticuri si fobii.
Daci verzi si liberi.
Ii găsești pe toți pe blogul lui basilescu cu v… Acolo unde discuțiile au un aer de-a dreptul hitlerist în ceea ce ii privește pe cei ce nu au căzut în aceeași paranoia ca a lor.
Ioana, te obliga cineva sa intri pe blogul acela? Ca nu inteleg ce te streseaza. Ar fi culmea sa ma plang ce atmosfera este pe blogul Oliviei Stir.
@Lia, nu vezi nimic dubios in discursul tau?
– „depinde de fiecare cum a gestionat situatia, eu de exemplu am avut multi bani si nu am fost afectata de inchidere scolilor de stat”
@Lia
După cum vorbești, după cât de relaxată povestești că boracii tăi nu au purtat mască fiindcă nu există contravenție ești fix in tagma părinților imbecili, pe care tu ii blamezi. Dacă un lucru de căcat nu este sancționat, nu înseamnă că trebuie ca cineva să îl facă.
La fel de relaxată spui că v-ați îmbolnăvit toți, de parcă ar fi un titlu de glorie asta, dar consecințele pentru ăia din jur nu le vezi.
Româncă verde. Ți-am ridicat un monument de prostie, cu numele tau pe el.
Are dreptate Ioana. La ala daca nu esti de acord cu parerile lui proprii si personale, sa te tii..
Mai mai ca ajunge sa iti puna vorbe in gura prin comentarii, oh wait..
gânduri pline de pozitivism înainte de week-end….
Sa aiba ce citi cand stau in coloana pe DN1.
Nu stiu de ce, dar cred ca pentru copii a fost o perioada buna. Cred ca au stat mai mult cu familia si au putut sa fie ingrijiti si educati mai atent de parinti.
Cat despre scoala – cred ca nu au pierdut prea mult. Scoala in Romania se bazeaza in mare parte pe memorare si poate chiar le-a prins bine un an de odihna.
Deja am alergie la cliseul asta cu „scoala se bazeaza in mare parte pe memorare”.
Basmul este o specie a genului epic in proză de întindere medie care prezintă lupta dintre bine şi rău, unde binele învinge întodeauna.
viata e complexa si are multe aspecte.
Da, asa e ..din pacate. Copiii au suferit cel mai mult in perioada asta si pentru ca nu stiu cum sa spuna asta pare ca sunt ok. Dar nu sunt. Fiecare specie isi protejeaza puii. noi..protejam bunicii..dar …cu ce pret?
@Andreea L., probabil parintii/bunicii tai sunt deja morti si din cauza asta ai venit cu comentariul asta deplasat.
In cazul in care inca mai ai bunici in viata, te lasa sufletul sa te duci sa le spui ca iti pare rau ca i-ai protejat si ca daca era dupa tine i-ai fi sacrificat doar pentru a nu obliga copiii sa stea in casa cateva luni?
Eu cred ca revenirea in banci a devenit o trauma pentru unii profesori care bagau faza cu „Nu merege netu'” cand o dadeau prin balarii. Faza de cacat la clasa a 7-a, ora de informatica a fiica-mii. Dupa ce s-a chinuit profesoara in zadar o ora in fata elevilor sa faca in TurboPascal un program de calculat aria unui triunghi, care tot dadea erori la compilare, a dus-o in final capul sa renunte si le-a dat problema drept tema pentru acasa. Trei sferturi din clasa s-a abtinut sa nu-i apuce râsul.
De partea cealalta, m-am chinuit sa obtin ceva interactivitate de la niste pictograme cu camera si microfonul inchise. Impresia a fost ca pe majoritatea i-a cam durut in fund, am lucrat cu 5-6 studenti, s-a copiat tema pe rupte, dovada notele mici de la examen.
Le-a lipsit motivatia puternic, si pentru asta nu pot sa-i invinuiesc, dar la un moment dat ti se face lehamite sa vorbesti singur.
@hash, și dacă erau în amfiteatru sau sală nu erau plictisiți și fără motivație sau cum? Crezi că dacă simulează că sunt interesați de ce predai tu, chiar sunt? :))) Ți-a lipsit ție să faci pe zbirul și cam atât. Notele mici de la examene sunt dovada că nu ai reușit să-i convingi că materia aia e importantă, contează, nu i-aia făcut să le placă. Nici nu contează că online sau offline, tot profesor slab ești.
De ce ar face turbo Pascal in 2021? Un limbaj vechi și depășit?
@Jonnyfer, omul vorbește de studenți, dacă la 19+ ani te doare în lupă de viitorul tău e fix problema ta.
Dă-o în pizza mă-si, și pe studenți tre’ să-i mângâie profesorul pe căpuț „hai, mămică, învăță, că e pt binele tău, hai, învață, că informațiile astea îți vor trebui pt un job, hai, învață măcar să treci, să nu plătească mă-ta și tac-tu re-re-re-uri, dacă tu crezi că fix materia mea nu-ți va trebui la nimic!”.
I don’t give a shit. Nu poti sa torni cu palnia in capul cuiva care nu are interes. Un om destept invata si de la un prost, invers nu. Daca vrea sa invete, intreaba. Daca nu, n-am de unde sa stiu ce gandeste si daca a inteles (decat la examen, dar atunci e prea tarziu). Cu cei cativa cu care am discutat, le-am folosit. Celorlalti, care s-au multumit sa asiste incognito, n-am ce sa le fac, sunt pierduti d.p.m.d.v.
Faza e asa: vin multi cu cunostinte precare din liceu, matematica facuta pe genunchi, si atunci nu inteleg conceptele care li se predau -> boring, nu intelegem, profesorul nu stie sa predea etc. Orice, in afara de a vedea faptul ca vii la cursurilea alea si ai pretentia sa-ti explice profesorul in 2 ore de curs si materia curenta si ceea ce tu n-ai facut in 4 ani de liceu (ca si atuncea a fost boring si nu era important, cum o sa faci tu in liceu culegeri de probleme ca sa intelegi concepte! ha! ce pretentii absurde!). Nu stiu sa se exprime in romana, sa formuleze o intrebare, un raspuns, se exprima alambicat/cu dezacord, n-au vocabular (se vede chiulul de la orele de comentarii literare).
Fac trimitere la cursuri online – prea greu, nu intelegem, etc (unii nu stiu engleza !). N-am pretentia sa stii sa faci integrale pe contur, dar un rahat de integrala din x de la zero la 1 = aria unui triungi, o monotonie de functie, sa stii macar schema lui Horner sau relatiile lui Viete, niste relatii trigonometrice nenorocite, bazele calculului diferential, altfel nu vorbim aceeasi limba! Vin la info, ‘ce, „prea multa matematica”, noi vrem programare. Fraiere, tzeapa, programare = mate aplicata, nu vrei programare, crede-ma, fa altceva! Pentru ca sa invarti niste API-uri web n-ai nevoie de facultate (desi si p-alea le poti busi cu clasa daca nu te pricepi).
Dar da, aruncatul pisicii e sport national.
@hash
La ce ai spus nu te contrazic.
Chiar e greu de înțeles niște concepte fără matematică mai avansată. Cât am învățat în anul 1, cât mi-am bătut capul să îmi mai amintesc sau să învăț, sunt lucruri care m-au pierdut pe drum la modul limbă chineză.
Și asta nu din cauza că profesorii nu vor, ci pentru că nu se lipește. Și eu sunt un caz fericit, că tot am mișcat cât îmi permite munca, plus altele, să mai învăț, să mai citesc. Am in grupă oameni, care sunt efectiv lemn, bă lemn. S-a chinuit profesorul de teoria circuitelor să explice ecuațiile lui Maxwell și niște concepte de ale lui Laplace, dar fără prea mare succes.
@hash, si a cui este vina ca la tine ajung studenti care habar nu sa rezolve problemele de matematica? Nu tot in sistemul de invatamant actual este o problema?
Adica putem sa pornim de la premiza ca profesorii isi dau interesul si ii pregatesc pe elevi in liceu cat se poate de bine. Unii elevi invata, pe altii ii doar in fund.
Doar ca filtrarea acestora ar trebui sa se faca la examenul de Bacalaureat si deasemenea la examenul de admitere la facultate.
Nu este normal sa intri la o facultate tehnica fara examen la matematica. Sau examenul sa fie atat de usor incat un student care nu stie sa rezolve o integrala banala sa poata lua nota de trecere.
Ai adus vreodata in atentia decanului ca nivelul de pregatire al studentilor care vin in primul an este foarte scazut si poate ar trebui facuta o selectie mai dura?
@hash Probabil ca iti place ceea ce faci. Eu fix de-asta am renuntat la predat, consider ca fix asta inseamna har, sa iei un copil dezinteresat si sa il faci sa-i placa sau cel mult sa tolereze/sa fie interesat de materia respectiva.
O, da! Raspunsul e simplu: pui examen de admitere tu, dar universitatea de la Cocarletii din Deal nu pune, si tu te trezesti ca nu poti sa-ti completezi locurile => mai putini bani de la buget, nu mai poti plati profesorii = nu mai poti functiona.
Plus ca cei mai buni elevi nu o sa vina la tine, astia se duc direct la Oxford, e penurie de elevi, oferta educationala insa e mare. Sistemul universitar nu s-a recalibrat, sunt facultati pe toate gardurile. Fiecarui absolvent de liceu i se pare normal sa termine o facultate (si chiar nu e cazul).
(Pe vremea mea maica, eram 3 pe loc la admitere, si-aia era putin, la medicina erau 11 pe loc. Acuma sunt 0.25 pe loc, adica 4 universitati pentru un candidat).
@hash
„Faza e asa: vin multi cu cunostinte precare din liceu, matematica facuta pe genunchi, si atunci nu inteleg conceptele care li se predau ”
„– Aoleu, da’ cine v-a lucrat aici?”
@Hash, deci asta este problema, ca sacrificam nivelul academic pentru bani.
Normal ca cei mai buni elevi nu or sa vina la o facultate unde trebuie sa invete in aceeasi grupa cu prostii aia care abia au trecut BAC-ul.
Nu inteleg de ce te mai plangi ca studentii sunt batuti in cap si nu inteleg ce le predai, daca mentalitatea facultatii este sa luam pe toata lumea maică, sa se ocupe locurile si sa vina banii de la buget. Si pe acceasi studenti ii trecem si examenele ca sa nu abandoneze facultatea dupa primul an.
„Școala a fost făcută la mișto,” – scoala romaneasca e o mizerie sinistra (de la materie la profesori, activitatile extra, competitivitatea nenaturala de la varste fragede, de la separarea imediata prin note). Sunt la putina distanta de terminarea liceului (6 ani) si am avut sansa sa iau contact si cu mediul scolar din alta tara la vest: sa vezi cata incredere au in ei, cum colaboreaza si interactioneaza fara probleme, ce fel de experimente si activitati fac, ce up-to-date materia este.. te lasa cu un gust amar. Sunt lucruri mult mai importante de invatat la scoala si care te ajuta sa fii un un decent, integrat in societate si capabil sa lucreze alaturi de alti oameni ca studiat 10 materii, repetat ca papagalul comentarii la romana sau invatat 20 de moduri de rezolvare a integralelor.
Pe scurt, copiii au pierdut fix pl.
Scoala romaneasca creeaza niste generatii de obedienti, carora le e frica sa intrebe ce nu inteleg. Vine de la profesori care urla la clasa, carora le e lene sa explice, n-au metoda, in fine. Daca un copil este terorizat de scoala/parinti, la randul sau va teroriza alti copii mai slabi.
Foarte greu scoti din student ‘cumintenia’ asta paguboasa. Intelegerea vine prin dialog, altfel profesorul e in plus, la fel de bine poti citi o carte sau te uiti la un video cu materia. Le e rusine sa intrebe, ‘sa nu se faca de ras’, colegii rad ca prostii de aia care, chipurile, ‘se fac de ras’, uitand ca la scoala suntem ca sa intrebam toate nazbatiile. Copiii sunt super-rai intre ei, mai ales cei de generala – dar nici cu cei de liceu nu mi-e rusine.
Toate astea dublate de atitudinea superioara a majoritatii parintilor care desconsidera total corpul profesoral, cu toate ca majoritatea dintre ei nu sunt in stare sa-si stapaneasca propriul copil, ‘mi-te 30 de bucatzi. Ce vreau sa spun cu asta e ca educatia proasta a copilului reflecta direct educatia primita acasa – copilul este oglinda parintilor, si nicaieri nu se vede mai bine proasta crestere a parintilor decat la clasa.
Nu suntem bogați că ei.
@hash, intradevar cei 7 ani de acasa (de fapt 6 mai nou) se vede in comportamentul copiilor la scoala. Dar conteaza foarte mult si modul in care un profesor poate sa se impuna, sa le atraga atentia copiilor, etc.
Si parintii la randul lor pot da vina pe educatorii de la gradinita. In afara de weekend copilul petrece mai mult timp la gradinita decat cu parintele.
@Hash, acum foarte mulți ani, când eram eu în clasa a IX- a nu pricepeam ceva la matematică. Nu pricep azi, nu pricep mâine, mă iau de griji, nu eram eu sclipitoare la matematică, dar nici ultima imbecilă, în jurul meu toți colegii păreau să fi priceput.
Intr-o zi îmi bag picioarele în soartă, îmi iau inima-n dinți, zic că n-am priceput și cer explicații suplimentare.
„Cine îi explică lu’ A, că voi ați zis că ați înțeles?”
S-a lăsat o liniște de auzeai cum cade un fir de păr.
Până la urmă mi-a explicat profesoara. (Atunci a reușit, altă dată nu).
Dar mi-a dispărut orice teamă de a întreba atunci când nu știu/n-am priceput, mai ales când sunt într-o formă de învățământ: facultate, master, cursuri, specializări, seminarii organizate la job. Sunt aici să aflu ce nu știu și să înțeleg.
Dar e posibil ca într-o oarecare măsură această nepăsare de restul să se datoreze firii și temperamentului meu.
@hash, tu esti un fel de Vlad Voiculescu care se plangea de sistem desi facea parte din acel sistem.
„Scoala romaneasca creeaza niste generatii de obedienti…”
Corect ar fi: „Noi, in scoala romaneasca cream niste generatii de obedienti…”.
Daca in trecut colegii tai au gresit si i-au facut pe studenti sa fie timorati, de ce nu incerci tu sa schimbi asta, sa ii faci sa fie mai relaxati, sa indrazneasca sa puna intrebari?
Stiu, o sa spui ca nu ai timp. Dar probabil acelasi lucru il vor spune si profesorii pe care acesti studenti i-au avut in perioada liceului de exemplu.
@Andrei, eu iti povestesc cum e in general sistemul. Ce fac eu, e alta discuite, nu ma apuc sa dau detalii ca nu ma crede nimeni.
Copiii care au avut laptop/tableta cu internet bun si profesori care si-au dat interesul nu au pierdut prea mult.
Cei carora le-au lipsit unul sau toate din elementele de mai sus vor avea de suferit mult. Mai ales daca problema e la profesori pentru ca atunci nici nu vor mai recupera.
pai scoala nu se face la misto tot timpul ? eu asa avea impresia. Adica dictatu ala timp de 1 ora si sa transcrii pe caiet….mi se pare ca e la misto. Eu n-am facut altfel de acoala cu exceptia scolii profesionale unde bagat si practica la greu, nu doar teorie.
După ce sunt nevrozati acu „trebuie” sa ii și vaccinam!
Fiecare generatie are impresia ca sunt de „sacrificiu”, ca ei sufera cel mai mult de la…. aparitia omului pe pamant.Hai sa fim seriosi si sa nu ne mai jelim atata.
Pe vremea mea, mergeam la scoala pe jos 20 km, prin zapada in toate anotimpurile, la deal si la dus si la intors!
Genul ăsta de poziționare arată o înfiorătoare lipsă de empatie și un egoism atroce.
Copiii snăufleicșilor de azi sunt oricum o generație greu de recuperat. Sunt copii cocoloșiți și superprotejați care nu au cum să devină adulți funcționali. Zona 14-20 de ani e parțial color, nu e distrusă total, mai sunt și exemplare normale, dar și aici sunt vizibile problemele, dar ce e acum în generală în orașele mari e dezastru. Cea mai mică problemă a lor e obezitatea.
auzi eu sunt mai de la moldova si stiu brasovul doar ca turist: unde se bea, unde se mananca, unde se f*te. Ala nu cumva e un liceu cu nume unguresc fix in centru?
Nu de alta intreb da acum cunoscut niste copii de acolo si erau brici, 3 finatari fara nici un stres ca nu se tin de treaba oamenii aia si fac o afacere. Ceva ceva tot o fi bine.
Un articol exagerat! Nici vorbă! Specia umană e data naibii!
Cand a mancat chinezul ala pangolinul sau ce dracu a mancat a facut un bine corporatristilor ca le-a aratat ca merge si cu lucru de acasa fara sa stai langa toti cretinii care nu stiu sa isi faca treaba sau sunt degeaba in organizatie. Fara covid nu pupau corporatistii si restul lucru de acasa ca nou trend. Din aceasta perspectiva e un mare plus, neluand in calcul si alte beneficii ca reducerea timpului pe drum, poluare, consum de haine d-ampulea si altele doar de dragul corporatiei si lucrurilor fortate ce decurg din lucratul in ea
Nasol, o sa fie o generatie de tiktokeritze si inceli. Cine trage China la raspundere?
Cel mai probabil nu o să se întâmple nimic diferit, adică nu or să fie copii nici mai proști dar nici mai deștepți, adică cu școală sau fără școală tot la fel de știutori or să fie, or să fie persoane care or să observe că școala e cam degeaba dar o să se bată tare discuția cum că școala on-line a fost eficientă. Probabil pe mulți faptul că au stat mai mult „pe calculator” și „pe internet” o să îi ajute fiindcă au învățat cum să acceseze informații noi spre deosebire de „știința” din manualele scrise pe genuchi și predate în bătaie de joc la școală.