Future is…

Anul acesta am luat decizii importante, cred eu, pentru mentalul meu.

Prima a fost cu stirile. Nu mai dau click pe nicio stire, indiferent cât de interesanta poate suna. Nu mai intru pe nici un site de stiri de pe 1 ian 2021. Am cautat totusi informatii despre COVID când am sperat ca ma voi sui in avionul ala de ieri pentru care aveam bilet. Nu m-am suit in avion. Creierul continua sa ceara sa dau click, sa citesc stiri. E in lipsa, clar. Ne luptam.

Am renuntat acum 10 zile la Netflix. Pur si simplu, de pe o zi pe alta, am sters link-ul spre el si n-am mai tastat www.netf… de zece zile. Am avut aproape un an de zile, am vazut mult prea multe mizerii fata de chestii bune. Nu poti inota in jegul cinema-ului in speranta ca vei da si peste sirene din când in când.

Tot la inceputul anului am decis sa renunt la internetul „fix”. Adica la fibra. Am cerut rezilierea cu data de 8 februarie, adica o luna de la data deciziei. Am fost bombardat de apeluri si mail-uri in care mi se spunea ca ma pot razgândi, ca pot suna, ca ma pot suna ei când vreau eu sa stam de vorba. Recunosc ca prin noiembrie-decembrie i-am sunat eu de doua ori sa le spun ca as vrea sa pastrez abonamentul dar numai daca pot continua cu 14,99 EUR/luna, adica oferta cu care am facut abonamentul acum un an. Mi-au zis de doua ori ca voi primi un raspuns pe mail. Nimic. Acum ma suna ei. Abonamentul trecuse la 29,99 EUR/luna si mi-am dat seama ca pentru banii astia pot sa pierd timpul si singur, n-am nevoie de Internetul lor. De ce sa dau 30 EUR pentru ceva ce pot sa fac pe gratis? Asa ca am ramas cu net-ul de pe telefon, 70 Gb/luna. Mai mult nu e nevoie.

Ieri a fost prima zi fara fibra. Am impachetat frumos routerul, adaptatorul, cablurile sa le trimit inapoi la Orange. Si m-am regasit stând in fotoliu si uitându-ma zeci de minute pe geam. Sigur, am mai aruncat un ochi pe telefon, pe Gmail, pe aici. Per total, o situatie ciudata, creierul e clar dezorientat. Ce n-am anticipat e ca fara net-ul ala nu mai am nici muzica clasica Linistea astfel obtinuta a confuzat creierul si mai mult. Am fost la o plimbare – asta i-a placut creierului – si apoi iar in fotoliu cu un ochi pe geam la pasarele.

Pentru a anticipa momentul asta, un prieten bun mi-a trimis niste carti acum vreo saptamana. Printre ele, o caramida de 650 de pagini: Antoine Buéno – „Futur” (in frantuzeste). Cica e un tip care lucreaza la Google, sociolog, n-am auzit de el. Coperta cartii m-a enervat din prima. „Futur – viitorul nostru de la A la Z”. Serios? Nici un pic de bemol, rien? Nostradamus, stii tu ca asta e viitorul nostru? De la A la Z? Nu de la B la N, de exemplu? In fine, prietenul m-a asigurat ca e buna, asa ca m-am pus pe ea, ca sa-l distrug pe Antoine in cunostinta de cauza.

Dimineata, asezat confortabil in fotoliu, ma regasesc intr-o distopie. E bine, o sa ne tot regasim in distopii in urmatorii ani. Citesc despre viitor, tocmai când am decis sa ma intorc in trecut (fara Internet), iar Antoine imi spune ca, pe undeva, societatea e deja in partea cealalta a oglinzii. Adica, in viitor. Dupa 150 de pagini, continui sa cred ca e o carte asa si asa. Antoine zice ca viitorul gastronomic al societatii poate fi si canibal. In afara de faptul ca ni se va schimba total aparatul digestiv – si nu numai – si ca mâncatul va fi strict placere, ca proteinele le va lua corpul dintr-o punga – n-am inteles unde va sta punga asta, in interiorul corpului sau in exterior? – care m-a dus cu gândul la pungile pe care le cara niste oameni care au colostomie sau alte afectiuni.

Antoine citeaza multe surse, vorbeste despre o gramada de subiecte, pe care le leaga – fortat, as spune – intre ele, despre incalzirea globala, despre epigenetica, despre covid, despre Harari, despre nisipul din desert si permafrost si Gulf Stream. Are o remarca interesanta la un moment dat, cu privire la relatiile dintre oameni: #metoo ne-a adus in situatia in care chiar si „agatatul” nevinovat poate deveni agresiune/infractiune, covid ne va duce la o hiper-igienizare care va face ca unele atingeri intre oameni sa fie percepute ca tentative de infectare/otravire/imbolnavire!

Per total, cartea mi se pare un amalgam, sunt multe cifre inutile – dar Antoine stie ca oamenilor le plac cartile cu cifre, factuale -, dar o voi citi, tocmai pentru ca e bine sa citesti carti care nu-ti plac. Abia acolo iti pui creierul intr-o stare de alerta, pentru ca trebuie sa se incordeze si sa se incrunte de fiecare data când nu gaseste confirmation bias-ul cu care se hraneste deobicei. Bine, o citesc si pentru ca mi se pare interesanta distopia asta in care ma aflu: sa citesc despre viitor, in timp ce tendinta mea e sa ma intorc in trecut. In sensul de trecut emotional, societal, nu ma intorc la opinci si buda-n curte. Cumva, faptul ca astazi poti crea un copil plecând de la câteva celule luate frecând pielea de pe mâna, nu ma face sa fiu in extaz „wow, ce misto e stiinta”. Sau ca „oamenii de stiinta” descopera zilnic alte sute de mii de exoplanete – asa, si? Sigur, nu zic ca nu inseamna nimic, nu zic ca sunt inutile – as zice, dar cine ma asculta? – dar pentru mine, ca individ, societatea de astazi produce prea mult zgomot, mult prea mult fata de chestii reale, care sa permita un viitor simplu, amical si neranchiunos. Când stiinta o sa aiba doctorate in curs despre asta, o sa aiba si atentia mea.