Finlanda. Laponia. Nokian. Cauciucuri. Frig. Zăpadă. Husky.

Am fost 3 zile în Finlanda la invitația Nokian, la lansarea noii anvelope WR SUV4.

Nokian, companie finlandeză, cu sediul în Nokia, are lângă Ivalo, în nord, în Arcul Polar pe stânga, un centru de testat anvelope, numit White Hell (pentru că e iarnă 10 luni pe an și zăpadă constant, deci ies mai ieftin cu zăpadă naturală în loc de simulat condiții de laborator).

Noul cauciuc e mai bun, e mai nou, rezistă mai bine și tot așa.

Vedeți în poza de mai jos schimbările față de versiunea anterioară. Cifrele alea sunt interesante: când nu se vede 4-ul, anvelopa trebuie schimbată, că s-a tocit.

Și aici vedeți radiografia unei anvelope.

După care am mers pe centrul de testare să ne dăm cu anvelopele lor de iarnă, care sunt de 3 tipuri: cele pentru iarnă domoală, cele de Europa centrală (cu iarnă normală) și cele pentru zonele nordice, unde ninge frecvent. Pentru că era cald (-10), cele medii și-au făcut treaba cel mai bine. E interesant să vezi ce aderență au pe gheață niște anvelope sau care e diferența dintre anvelopa de 500 lei și cea de 900 lei.

După care ne-am jucat cu niște RS4-uri și RS5-uri, dar fiind frig, pentru mine a fost dezamăgitor, așa că l-am lăsat pe băiatul care era pilot să conducă și eu am filmat un pic. Colegul cu care am fost s-a distrat.

Asta a fost partea corporate a articolului. Partea distractivă începe acum.

Finlanda e interesantă din tot felul de motive, în special zona unde am fost noi, unde ninge și e frig 10 luni pe an, 2 luni au vară, 2 luni zi continuă și uneori au -40 ziua.

Faze de genul ăsta pun lucrurile și viața foarte tare în perspectivă. Cine locuiește acolo nu o arde hippie cu “îmi iau o geacă și văd eu dacă mi-e frig sau nu” sau “mai pun niște izmene pe dedesupt”. Nu merge așa. Toți oamenii cu care ne întâlneam pe afară erau blindați. Ghete de vreme extremă, șosete de lână, geacă antiorice, mănuși de frig.

Și în zona  aia fac turism greu. Ne arăta cineva din zonă casa aia din a doua poză, se cerea pe ea jumătate de milion de euro din cauza poziției. Și plin de turiști, cel puțin jumătate asiatici, dornici să facă tot ce se poate face și să încerce tot ce se poate încerca.

Am fost la o chestie numită Husky Safari care costa 170€ de persoană să te plimbe cu sania trasă de câini din rasa Alaskan Husky și erau minim 50 de chinezi dornici să se dea cu sania. Inițial n-am vrut să mă dau, pentru că încă mă bântuie poza aia cu elefantul încătușat și “her holiday”, dar după ce ne-a explicat cineva de acolo că câinilor le place să facă asta, am dat juma de tură de fermă.

Finlanda și Helsinki din avion:

Două lucruri mișto:

1. naționalismul lor îi face să cumpere întâi produse locale. și firmele locale produc chestii care să poată fi folosite întâi de ei. mă uitam prin hotel și prin două restaurante, totul era produs la ei în țară, de la bolul de mâncare la mușamaua de pe masă la săpun de la duș. am văzut o singură geacă Fjallraven, în aeroport, deci probabil nu era localnic.
2. adaptarea asta la frig. ce avem aici, doar zăpadă, reni și husky? să facem turism cu asta!!! să facem piste de 50km să poată schia oamenii. facem fermă de husky! facem pescuit la copcă! e uimitor cum reușesc să scoată bani din nimic.

Altfel, eu credeam că doar jurnaliștii auto români sunt sparți, dar nu. Italia, Polonia și alte țări ne bat lejer. Un corcoduș voia să bage un RS5 în viteză din padele, fără să mute din P în D, altul a pozat jumătate de zi fără card în aparatul foto, își pierdeau constant echipamentul prin mașini și alte minuni. Și credeam că e o apucătură românească, dar aparent nu: oamenii ăștia care teoretic se pricep la mașini au reale probleme în a merge în coloană sau în grup organizat. Fiecare are, cel puțin o dată la cinci minute, o idee gen “dar eu aș vrea să merg la stânga”, “dar eu aș vrea să merg mai repede”, “dar eu o să mă opresc aici un pic fără motiv, ca să nimic”, “dar dacă capul de coloană a semnalizat, eu nu trebuie să o mai fac”. Plus stat aiurea în cadru în fața obiectivelor după ce au terminat de pozat (și eu sunt nesimțit, strig la ei să se dea naibii la o parte).