Fără copii

Eram la un workshop cu un profesor de la o școală celebră de film și ăla încerca să ne spună, într-un mod cât mai delicat cu putință, că personajul principal din 4,3,2 are o problemă, nu face lucruri, i se întâmplă lucruri, nu este eroul propriei povești după toate regulile de bază a scrierii unui erou. „A, zic, un fel de Mary Sue, nu” – „Da”, spune omul cu jumătate de gură și apoi se uită la restul oamenilor din grup care erau femei și vede iritarea de pe fața lor și schimbă brusc subiectul. Mă rog, dacă te uiți la filmele lui Mungiu vezi că și în „După dealuri” are aceeași problemă cu personajul principal, și v-o zice unul care cred că ăla chiar e un film bunuț. Cam ăsta e nivelul de școală de film românească, cu excepția leftiștilor, n-o apreciază nimeni că are niște scăpări fundamentale la structură.

Puțin mai încolo, discutând de dinamica personajelor, omul se-apucă să spună că nu poți avea două sentimente simultan cum ar fi „iritare și compasiune”. Zic, oau!, dimpotrivă, ăsta este exemplul perfect pentru așa ceva, dar invers. „Știți cine are sentimentele astea simultan? O mamă când îi plânge copilul. Că e iritată de plâns dar are și compasiune, că știe că suferă”. Era o singură tipă pe-acolo care era mamă și mi-a confirmat. Restul oamenilor nu s-au prins, că erau femei și intelectuali de-ăștia moderni.

Acuma, marea șmecherie a creștinismului, cea mai populară filosofie a lumii, e că este singura care are un mesaj și pentru mame. Nu pentru femei, pentru mame, chestie diferită. Uitați-vă la Pieta a lui Michelangelo, acolo e o mamă suferindă care-și ține copilul mort în brațe. Nu este despre Dumnezeu și fi-su, este despre copilul acelei femei. Evanghelia are un mesaj diferit dacă ești mamă, noi nu-l percepem că suntem super-golani și bărbați, iar vocile feminine în zona intelectualității sunt destul de estompate. Asta, misoginie, băieți, lipsa de empatie față de femeia de lângă noi, de-aia majoritatea bulangiilor comentează despre religie pe detalii de-alea cu femeia trebuie să poarte căciulă, să fie supusă bărbatului, în loc să încerce să descopere ce atrage toate muierile în direcția aia, că sunt foarte multe închinându-se lângă biserici. Pentru numele lui Dumnezeu, în România sunt 152 de icoane lăcrămoase ale Maicii Domnului (am scris aici mai mult), deci reprezentări simbolice ale unei femei care plânge! Și noi râdem de ăia că-s primitivi că se închină la fantasmagorii de-astea în loc să vedem mesajul principal, că mamele suferă că-și văd copii suferind.

Cel mai urât gest pe care l-am făcut în viața mea a fost unul de lipsă de empatie față de mama copilului meu, când în loc să conștientizez că suferă mult mai mult ca mine pentru o greșeală cu copilul, m-am gândit doar la suferința mea și am crezut că ea nu simte acea greșeală. Dar ea o percepea de zeci de ori mai puternic, și când mi-a zis asta cât mai simplu, să înțeleagă și un imbecil ca mine, mi-a căzut lumea în cap. Nasol să afli treaba asta în condițiile astea, dar măcar am obținut o informație utilă.

În aroganța noatră nici măcar nu sesizăm că femeia este practic un om care face un alt om și-l hrănește cu o substanță produsă chiar de ea. Produce mâncare pentru oameni din corpul ei. Noi producem doar gargară. E practic un altfel de om, e super-diferit. Când se uită în casă după ăla vede altceva decât vedem noi. Vede ceva creat de ea care devine treptat independent și tot mai depărtat. E mult de discutat pe subiectul ăsta, cert e că e ceva important.

Avem, așa, la estimare, vreo 7 milioane de mame în România și doi candidați la cea mai importantă funcție în stat care nu empatizează cu un fenomen atât de important pentru oameni că practic n-am exista fără el. Hai să zicem 7 milioane de persoane care și-au asumat această responsabilitate imensă: au zis că fac un copil în țara asta! O fi nasoală, dar ne descurcăm. „Poate copilul meu o va schimba”. Practic, poate va fi un Mesia mai mic, asta cred ălea. Și da, știu că sunt multe mame accidentale, dar raportat la cantitatea de mame de pe meleagurile ăstea, alea sunt un procent mai mic decât o să ia USR-ul la următoarele alegeri.

Și-avem doi oameni care se luptă pentru cea mai importantă funcție în stat și niciunul nu are copii. Unul îi vede ca sursă de bani, din meditații, omul este atât de corupt moral încât nu i se pare nimic greșit că a făcut parte dintr-un sistem care sancționează pe săracii care nu-și pot permite educație. N-ai auzit de la gunoiul de Klaus vreo temă de genul „hai să facem învățământul atât de bun încât să nu existe profesori ca mine, care au făcut avere din corupția generalizată a sistemului de educație”. Cealaltă are puncte în plus, a adoptat un copil pe care-l tratează ca pe un cumnat sau verișor. Nu cred că poate empatiza cu o mamă reală, în ciuda gestul decent făcut.

De-aia nu vezi pe niciunul discutând de subiecte reale cu impact puternic pentru viitor. Păduri? Fuck it, eu mor în 30 de ani. Poluare? Nu e ca și cum tușește copilul meu, nu simt plămânii lui mici zbătându-se. Independență economică relativă? Copiii voștri vor fi sclavi la multinațională, ce-mi pasă mie? Să tragă să-mi plătească pensia. Să tragă tare, că am mărit salariile la stat pentru cei care gândesc pentru următorii doi ani. Școli fără autorizații? Sigur, poate le cade tavanul în cap sau poate mor câțiva copii, ce căcat, nu mai putem face alții? Adică, nu mai puteți face alții? E sex, durează cinci minute și l-ai făcut. Mor în accidente pe străzi? Să meargă mai încet, dă-i dracului, ce, nu știi să-i educi?

Trebuie să vorbești cu un părinte să-i pui un pic problema următoare. Eu mi-am pus-o, dacă ai copil, puneți-o și tu, răspunsul o să te dea pe spate. Știi că de când ai copil, viața ta nu mai e a ta? Nu la nivel de „trebuie să renunț la ieșit în oraș cu prietenii la distracție”, aia e puțoială. La nivelul la care vine o Apocalipsă, avem o arcă și e un singur loc acolo pentru salvare pe familia ta. Cei ce rămân, mor în flăcări. Nu-i așa că vei pune copilul acolo? Nu-i așa că vei pune copilul acolo? Asta înseamnă că viața ta nu mai e a ta, adio, e a lui.

Știu că președintele nu are atribuții să facă nimic, dar are atribuții să pună această temă în discuție și să vorbească constant despre ea, ca și cum ar înțelege-o! Și noi n-avem oameni acolo care să facă asta, și nu vă felicitați, useriștilor, că nici omul vostru nu are copii. Tot un robot cu handicap de empatie în zona asta este. Asta suntem, și de-asta suntem aici, de-asta vedem viitorul negru și de-asta lumea fuge. Un uberist mi-a zis la un moment dat o chestie super-deșteaptă despre „ansamblurile rezidențiale”, alea de Popești-Leordeni, Militari și pe unde se mai fac în orașul vostru. „Băi, ai un copil mic, n-ai unde să te plimbi cu căruciorul, că nu-s trotuare, sau dacă sunt sunt pline de mașini, n-ai parcuri reale, nu ai nimic. Ce faci, te duci cu el la Mega în brațe? Ești în lagăr acolo!”.

Iar ca răspuns la întrebarea zilei, o să mă duc să votez în turul doi cu robotul Klaus. Știu că e un gunoi, am știut încă de la prima candidatură, dar alternativa este să votez persoana care vorbește de „femei” care au probleme, ca și cum ar ști ce-i aia, cu discursul ăla feminist disprețuitor cancerigen promovat de oameni care nu fac altceva decât să urască umanitatea. Distruge-ți corpul ca să faci un om și dup-aia spune-mi dup-aia cum e cu discriminarea. Fă tu un om și-o să te ascult, fă tu ceva pentru viitorul real al nostru, ca nație și oameni, ca să te cred. Că până una-alta te-a pus un infractor care a furat de la orfani, de-aia a și ajuns la bulău, și nu te-am auzit, fă, vreodată să fii deranjată de faza asta.