E excelent că angajații încep să-și dea seama că e doar un job

Îmi place mult faza de mai jos. Nu știu dacă e adevărată, dar e ceva ce angajatorii români trebuie să bage mai repede la cap. Pentru că angajații încep să se trezească la realitate.

Mulți dintre ei au descoperit în ultimul an ceva ce orice om normal știe la 25 de ani: e doar un loc de muncă, angajatorului nu-i pasă cu adevărat de tine și nici ție nu ar trebui să îți pese de el. Ești plătit să faci o treabă, fă-o între orele agreate și apoi scoate-ți din cap tot despre muncă. Ești plătit 8 ore, muncește 8 ore și apoi gata. Că nu participi la împărțeala profitului dacă mai bagi două ore în plus. Plus, alea 2-3 ore din trafic în fiecare nu ți le plătește nimeni.

Loialitatea pentru angajator ar trebui să se desfășoare doar în cadrul orelor de program. Am mai scris pe aici, nu păstrezi angajații cu fructe și cafea la birou, cu teambuilding-uri obosite, cu birou modern sau alte manele din astea. Îi păstrezi dând afară leprele, simplificând procedurile, promovând pe cei care merită. Nu vor să facă asta, altfel ar fi presiuni cât casa pe politicieni să simplifice desfacerea contractului de muncă și în 2 săptămâni s-ar vota tot.

Ne așteaptă vremuri interesante.

nibvo5kn4tj71

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$

150 comentarii

  1. Gabrielle Peterson ar trebui să fie pusă la cules bumbac 16 ore pe zi, cu 1 litru de apă și 300 grame pâine. Timp de-o lună. Să vedem ce părere are după aceea referitor la disponibilitatea angajaților 24/24.
    🤣🤣🤣🤣

    00
  2. Aia zici ca e postare de pe LinkedIn, nu articol de ziar.

    00
    • Pe LinkedIn le-aș endorsa unora niște șpițuri în posterior, să simtă usturime până e cele mai întunecate locuri din cur.
      Pe termen lung sistemul hibrid este soluția, mai ales pentru joburi unde nu e nevoie de prezența fizică.
      Cele mai multe joburi de laptop se pot face lejer de acasă. Am tot auzit că unora le e dor de birou, de colegi, de interacțiunea cu echipa. Marș, bă. Mie nu mi-e dor nici de mine, dar de aceeași triști de la birou, care fug de acasă că au neveste grase, copii handicapați, soacre nașpa sau cine știe ce motiv. Dacă vor să se ducă, nu am nimic în potriva, dar cu mențiunea de a mă sări sau să privească prin mine.
      O spun cu experiența lucrului numai de acasă de un an jumate. Stau dandy relaxat, la pelea goală, in bermude de la Decathlon, cu berea rece lângă mine.
      Și nu mai trebuie sa îmi cadă flocii și dinții de căldură, din cauză că vreo babă cu spondiloza urlă din ficat că o trage curentul de la aerul condiționat.
      Hai că se poate.

      00
    • @Ionut foarte bine spus, mulți cu haos acasă și dornici să fie „liberi”.
      Pnm dacă le e dor de trafic și omorul din metrou, n-au decât dar să mă lase în pace să fiu „deconectat”.

      00
    • @Ionut M
      Azi pot sa critic politicieni pe facebook fara sa imi fie frica. Pot si sa ies la proteste si sa ii injur.
      Dar pe Linkedin imi e frica sa scriu ceva negativ despre vreo firma sau persoana.
      E democratie, nu mai trebuie sa spui poezii cu Ceausescu, dar trebuie sa scrii pe Linkedin cat de misto e firma care tocmai te-a dat afara.

      00
    • Așa e, mulți pleacă de acasă că sa scape de familie, nu că mor de dragului serviciului sau „passion project”, auzi la talîmba aia nefutută. Am maxim 3 colegi cu care îmi place să petrec timpul la serviciu, dar doar dacă e musai, că altfel nu le duc nici lor dorul și nici ei mie. Sunt 18 luni de cînd fac treabă de acasă și cică trebuie sa revenim treptat la birou. Plm, am treabă pe acasă, că munca pentru serviciu îmi ia 3-4 ore pe zi efectiv. La birou pierdeam vremea, înainte de prînz și după prînz, cam ăsta era programul. Dimineață scărpinat la coaie sau la pizdă, in jurul unei cafele. Făcut bîză de nefutuți, snowflecsii ce nu sunt în stare să se cupleze. Deci aveam vreo 4-5 colegi și colege care nu știau cum să se fută, că nu le făcuse nimeni introducerea, ca la englezi. A trebuit să afle una mai slobodă la gura și apoi să dea zvon că aia are bucurii la ăla, că ălălalt are bucurii la ailaltă, ca să se petreacă dînsa-ntrînsa după ce s-au văzut în chiloți la nu știu ce căcat de semi-maraton care a paralizat orașul. Ce plm plăcere să petreci vremea cu oameni la care nici instinctul de conservare a speciei nu mai funcționează, după atîta spălare pe creier de la Facebook? Era una tare șmecheră, doctorată in plm nu știu ce chestii, mare fană a artelor, udă mereu la niste poze ale nu știu cărui fotograf celebru, dar altfel uscată iască și cu păienjeni. Și un alt coleg ce nu prea are scrupule încearcă să vadă dacă e disponibilă. Asta parcă-parcă ar fi stat, că în lipsă de ploaie, e bună și-o grindină. Și din una in alta băiatul își dă cu părerea despre pozele alea la care dădea ea mereu like (printre alte citate din alea motivaționale de umplu netul), iar asta se ofuschează de l-a blocat total pe tip pe Facebook și insta. Colegi, același etaj, aceeași bucătărie. Ăsta i-a zis scurt: dacă te răzgândești și vrei sa te fwți, știi biroul unde mă găsești, dar vezi că prefer pozitia capră, sau dog-style. Țipă a plecat din firma după citeva luni, e tot cu sfoiag, deja a atins 38 și tot divă cu doctorat e. Cu oameni din ăștia sa stai la birou?
      Probabil că sunt unii cu neveste grase împuțite, copii debili, soacre acre, dracu știe, și preferă să bălească la dive cu doctorat, poate-poate iese ceva.

      00
    • @Stefan, nu, nu trebuie dar nu prea are nimeni coaiele necesare sa o faca. si mai e si chestia ca patronii firmelor nu vor angajati care sa negocieze cu ei de la egal la egal, de asta daca le faci firma de kkt vor incerca cumva sa iti puna bete in roate sau alte firme nu te vor angaja, de frica, scuzati, ca ii faci de kkt! no balls civilisation, exact ca in fabula ‘vrem egalitate dar nu pentru catei’

      00
    • Fanele, daca ai oute, scrie! Ca nu ti-a pus nimeni lacat pe tastatura si nici nu ti-s blocat contul

      00
    • Ionut M. Sunt de acord, nici eu nu vreau sa ma duc la ore doar pentru ca unii nu suporta sa stea departe de colegi si duc dorul zilelor in care faceau o ora jumate dus si un jumate intors prin trafic ca sa aiba privilegiul de a sta in fund pe un scaun 4 ore si a se uita la profesor cum vorbeste. Asta se poate face si din acasa, macar acolo ai facilitati mai bune.
      Dar nu sunt de acord cu a doua parte. Asa cum nu suporti tu babele pe care le trage curentul, nici eu nu suport sa am aparatul de aer conditionat dat la maxim ca intensitate si minim ca temperatura pentru ca unii considera ca la 25-30 de grade e cuptor si ii omoara caldura.

      00
  3. In firma la care lucrez eu venea seful la fara 5 minute si incepea sa ne scoata afara. Acum, de cand lucrez acasa face la fel adica trimite mail zilnic sa nu depasim programul. Am patit o data c-am vrut sa termin ce-am inceput si la si 5 minute m-a sunat sa ma intrebe ce fac ca-s singurul conectat. I-am zis ca mai am de lucru maxim 5 minute si termin, dar mi-a atras atentia ca programul s-a terminat si maine e o noua zi. Asadar, se poate si sa fii tratat ca om, nu ca masina.

    00
    • Depinde ce clauze de overtime scrie prin contractul de muncă.

      00
    • La ce firma lucrezi Radu?

      00
    • @marinel Pai ce clauze ar putea avea?
      Eu n-am auzit de asa ceva pana acu.
      Nu zic poate chiar exista, habar n-am.
      Eu cred ca tine mult de cat de „om” e șeful ăla.
      Am avut niste carnati de șefi, care îți dadeau task-uri de minim 8 ore la ora 16:00, când programul se termina la ora 17:00, si-ți spunea că vrea sa vada rezultatele maine dimineață.

      00
    • Radu, clipeste de doua ori daca esti in pericol.

      00
    • @Marinel: Nu sunt clauze cu privire la overtime, doar ca la noi nu se fac asa de dorul lelii. Sunt momente foarte rare cand se cer, dar nu sunt obligatorii si atunci se platesc cu 200%. In 2 ani de cand sunt la ei cred ca am lucrat doar vreo 3-4 sambete in plus fata de programul normal si nimeni n-a comentat nimic.
      @Apollo: La S.C. … S.R.L. .
      @Aderentiu: Sa stii ca e OM pentru ca in alte lucruri am avut si eu parte de „neoameni”.
      @Basil: Am clipit de 3 ori. Ce crezi ca inseamna? :D

      00
    • @Radu-Mihai
      Foarte rar dai peste oameni in funcții de conducere. Bravo tie că ai dat peste așa ceva.
      Si eu am avut parte de multe scârbe:
      -primul sef ne-a păcălit că ne face carte de munca si ne-a făcut doar un „contract”, nu stiu cat de valabil era
      -al doilea sef era o ea, ne-a frecat ficații:
      fuma in birou de ziceai ca eram in club, ne trimitea sa-i cumpărăm țigări (magazinul era peste strada), ma trimitea sa-i spăl mașina (spalatoria era peste drum), la un moment dat l-a pus pe colegul meu sa-i aduca un bax cu topuri de hartie sa-si puna ea picioarele pe el.
      -al treilea sef era un el: task-uri primite la 16:00 si la 17:00 se termina programul, trebuia sa-mi iau laptopul acasă la un moment dat si a zis sa-l iau intr-o sacoșă, când am plecat din firma la ultimul salariu mi-a oprit banii pentru un curs la care ei m-au pus sa ma duc,
      am muncit weekenduri full neplătite de mi-a ieșit pe nas.
      Pana la urma am ieșit din domeniu si m-am dus pe altceva unde am dat si eu de oameni, cat de cat.

      00
    • @Radu: Si banuiesc ca asta e forma lui de a-si permita ca in timpul orelor de munca sa va ceara toata atentia si ceva mai mult… nu? Adica, n-o sa existe situatia din articol unde un tip fara energie, agramat si neproductiv o sa ramana la locul de munca.

      Ceea ce nu e un lucru rau, fiecare isi face balanta lui cu ce fel de oameni vrea sa aibe sub el.

      00
    • @Cosmin: Ceva mai mult? Nu! Programul e de 9 ore c-o pauza de masa de o ora plus alte mici pauze. Crede-ma, chiar e un mediu de lucru pe care-l doresc la toata lumea. Singurul minus, daca pot sa zic asa, e faptul ca salariul e cam mic, dar pentru Oradea e relativ ok.

      00
    • @Cosmin, unora nu le vine sa creada ca exista si alternative bune, neabuzive.. asta e societatea in care traim, femei abuzate, angajati abuzati, in general oameni tristi pentru ca au ‘lasat prea mult capul ca sabia sa nu-l taie’

      00
    • Radu, cred ca suntem mai mulți care vrem și noi să lucrăm la firma la care o faci tu 😀
      Si eu am un șef așa, care pleacă pe alt job. Iar persoana care îi va lua locul nu e neam așa, presimt neînțelegeri în viitor. Deci eu de drag aș veni la tine.

      Ca să revin la articol, întrebarea e când o sa își dea seama șefii de chestia astia și să renunțe la atitudinea asta…

      00
    • @NIX: Ai dreptate; o asemenea poveste e mai greu de crezut tinand cont de mentalitatea pe care o au foarte multi sefi sau subalterni, dupa caz.

      @Andreea: Vali are adresa mea; daca ti-o da si are acordul meu sa faca asta, trimite-mi un CV sa vedem ce putem face, desi nu-ti promit nimic.

      00
    • @Radu-Mihai, acceptați și remote? Cred că urmează o nouă secțiune pe acest blog, job-seeking 😜

      00
  4. Cîți (nu, nu-i pluralul de la Cîțu) ani au trecut de la „afară mai așteaptă încă 10 ca tine”?
    Vezi, bre Gabrielo?- de-aia roata rotundă, pentru ca să se învîrtă!

    00
    • Sunt fierti acum astia care spuneau asta acum ceva ani. Stiu un caz cu o mizerie de om ce se comporta fix asa si acum se da cu curu de pamant ca nu gaseste pe nimeni sa munceasca la firma lui de cacat pe salariul minim si cauta oameni prin Ghana printr-o firma de recrutare.

      00
    • Și ce-o să mai caute. Englejii plângeau că au nevoie de nuș câte mii de șoferi, să le care marfa prin țară, nemții de vreo 400k de specialiști/an, iar sirienii, turcii, afghanii de pe acolo nu se prea înghesuie să se bage la muncă, că e grea și statul îi ajută.
      Mai știu eu unu de plângea prin Craiova, că nu găsește ingineri să lucreze la el in firma, pe 1800 de lei/lună. La banii ăștia, iau legătura cu Oana Lovin, să îmi pună o vorbă bună la sparanghel.

      00
    • He, he, prin ’93 aveam un director (Țapliuc) prin SCM cu ”ce mărire de salariu vrei băăă, că mă duc în gară și iau marinari de acolo cîți vreau.” Și pentru că meseriașii au plecat care încotro, în 3 ani a dat faliment, i-a preluat Navol, el a zburat din post.

      00
    • Ionut, tocmai citeam acum o saptamana un anunt dat de un mare patron din Craiova, pe eJobs, pentru om la departamentul service. Trei paragrafe cu responsabilitati si zero(0) cuvinte cu ce se ofera. Stiu ca salariul este de cacat, la fel ca si caracterul respectivului. Intrebam un prieten care il cunostea, cat de retardat sa fii ca sa redactezi un astfel de anunt?

      00
    • Pentru că e o metodă rapidă și la îndemână de a economis bani și cine o folosește la momentul potrivit e promovat.
      Iar după ce e promovat uită, și continuă să folosească aceeași metodă, care fără îndoială va ajunge să dea greș la un moment dat.
      Roata continuă să se învârtă, și cândva vom ajunge iar la „mai sunt 10 ca tine la ușă”. Dar nu acum. Acum e momentul angajatului.

      00
    • @ Marinel
      Ideea era proasta din start. Sa te duci in gara sa cauti marinari e ca si cum te duci la Poiana Brasov sa faci scufundari.

      00
    • @Jugend, poate era vorba de gara din Constanța/Mangalia/Năvodari/Medgidia. :)
      Poate nu toți marinarii locuiesc în orașele astea. În ’93 cam tren foloseau să se ducă sau să vină la/de la casele lor.

      00
    • Unul dintre șmecherii care aveau replici din astea era Sorin Bușe, pe vremea când era director la Renault. Era prin 2013. În 2014 deja era exod către UK și se făceau întâlniri cu șefii, pentru a crea o strategie de a păstra oamenii. Până la urmă au avut o ședință din astea pe la munte, cu toate mințile luminate din grup și au stabilit să mărească salariile managerilor, că ăștia sunt importanți. Restul se înlocuiesc ușor.

      00
    • ingineri pe salariu de 1800.lei?🤣 ce a fumat baiatu ala?😆 cum ar zice minune, ai gresit buzunarul baiatul meu.. cred ca trebuia euro nu lei lol,la banii aia face misto de tine un casier din kaufland fara bac

      00
  5. Depinde de companie și de obiectivele tale. La 40ani de ani îți permiți să faci precum mai sus dar la 25?

    00
    • Daca ti se pare ca la 25 nu ar trebui sa iti permiti asa ceva atunci ai o problema

      00
    • @ev E rau sa ceri bani si respect chiar daca esti incepator? Tocmaide mentalitatea asta angajatii o considera pe angajati ca niste animale, pentru ca sunt lasati…

      00
    • Niciodata nu i-am inteles pe cei care fac acest efort, in general neplati si uneori nesolicitat. Nu am o vechime teribila in campul muncii, 10 ani, dar niciodata nu am suportat mentalitatea asta de: suntem aici, trebuie sa ne dam viata pentru munca. In cele mai multe locuri, un manager slab, care isi doreste o ascensiune rapida, nu stie ce estimari de timp sa dea si/sau nu stie sa exprime volumul de munca si sa-l compare cu numarul de oameni. Daca am munca pe care ar face-o 10 oameni in timp normal, dar am doar 5 angajati si eu, ca manager, nu informez business-ul despre asta si nu gasesc solutii, problema e la mine. Iar daca ii informez si nu sunt de acord, cam incep sa cred ca e o problema la mine daca accept asa ceva. Cum as putea eu, ca manager, sa merg la unu si sa-i bat obrazul ca nu sta peste program? Cum as putea justifica?

      Iar faptul ca la 25 de ani ” nu iti permiti ” este o aberatie. Esti platit pentru o munca, daca esti amenintat ca nu stai peste program, neplatit si absurd, poti sa te duci la ITM lejer, daca este ceva ce am observat, este ca angajatul are mai multe drepturi, cumva, decat angajatorul, ce vreau sa zic este ca sunt sanse mari ca ITM-ul sa astepte o chestie d-asta, eventual cu ceva dovezi, nu neaparat ca vai ce amenzi o sa dea, cat ma gandesc ca e loc si de spaga acolo.

      Daca mai multi ne-am sti drepturile si am intelege ca, atat timp cat firma nu face parte cu noi profitul ala, nu prea avem de ce sa facem parte cu firma viata si sanatatea noastra. Serios, avem un contract, de 8 ore pe zi, in timpul ala sigur, hai sa facem ce zice in fisa postului, hai sa facem sa mearga treaba. Daca e o situatie, o data la un timp, facem si overtime, PLATIT si doar daca-l consideram personal ok, nu ca suntem obligati. Dupa cele 8 ore, cam aia a fost, nu ma suni, nu ma cauti sa ma intrebi de munca aiurea.

      00
    • @Dan
      Dacă tu nu ai face, stai deoparte că sunt alții care ar călca pe cadavre și ar fute-o și pe mă-sa, pentru un post de șefuț lingău.
      Apoi ar ține angajații peste program neplătiți doar să dea bine la KPI și la final de an să rânjească ca un oligofren, că se ține de umăr cu șefii de mai sus.
      Singurul motiv pentru care aș sta peste program, ar fi să îmi placă ceva și să îmi doresc să învăț ceva mai mult și mai repede, să fiu atras de domeniul ăla, încât să mă implic mai mult. Altfel, nu.

      00
    • Am fost team leader pentru cateva proiecte, dar niciodata nu mi-am permis sa le cer oamenilor sa stea peste program. Da, i-am presat si eu sa lucreze mai repede, sa nu mai piarda timpul atunci cand avea un deadline scurt. Poate chiar am stat eu peste program uneori cand stiam ca sunt in urma cu ceva din cauza mea.
      Dar mi se pare absurd sa ceri asta oamenilor tai fara sa le oferi o compensatie, ceva. Adica pot sa te rog sa stai 2-3 ore astazi sa terminam ceva, dar te las maine sa pleci mai devreme (sau cand ai tu nevoie).

      00
    • Culmea e că fix la 40 nu-ți mai permiți pentru că nu te mai angajează nimeni („că ești prea bătrân”).

      Cel mai bun mod să obții o mărire de salariu este să scimbi jobul, așa că între 20 și 40 ar trebui să schimbi vreo 5-7 job-uri.
      Și ultimul să fie unul bun, că cel mai probabil ăla va fi job-ul tău până la 65 de ani.

      00
    • Deci la 40 de ani esti expirat? Acuma inteleg de ce ies politaii asa devreme la pensie! Plus ca de aia nu se mai gasesc oameni de angajat in ro, imbatranirea populatiei! Mi-ai deschis ochii cu comentariul tau, vad lumea mult mai bine acum…

      00
    • NOU
      #45

      @vosidit98 pana la 65 de ani eventual la stat, unde stai capra si sugi la tzatza statului… altfel, un om serios la 45-50 de ani isi face afacerea lui si crapa de stres, boli si deprimare pana la 65 de ani ;)

      00
    • @Ninja „Deci la 40 de ani esti expirat?”
      Așa văd mulți angajatori situația. Vor oameni tineri că sunt mai sănătoși fizic, au pretenții financiare mai mici și trag mai tare.
      Iar firmele de la noi nu inentează motoare de rachete. Nu-ți trebuie angajați cu 30 de ani de experiență pentru a livra burgeri și pizza.

      00
    • NOU
      #47

      @ev, ma frend, la doășcincidăani tre’ să fii cel mai mare “nesimțit” în relația cu angajatorul; n-ai copii, n-ai rate la casă, de-o șaorma găsești tu; asta pînă-l găsești p’ăla cu care îți face plăcere să lucrezi; zici că n-ai experiență? ai bunăvoința să înveți; și viitorul înainte; dacă începi cu mici compromisuri, alea se vor face mari și or să te sufoce…
      cea mai mișto chestie, povestită de o cunoștință: “firma la care prășeam e cumpărată de unii; șmecheri, mari; și vine șefu’ pe East Europe să-i cunoască; le cere tuturor să rostească trei vorbe care-i caracterizează…
      – salut, sunt Marius, căsătorit, 2 copii…
      – salut, Ionuț…tra la la…
      – bună seara, mă numesc Icsulescu și nu am nici un credit!
      la cina de după, boss-ul s-a dus direct la Icsulescu:
      – am înțeles exact ce ai vrut să spui, cred că vom lucra bine împreună!”

      00
    • Dacă la 25 nu ai coloana dreaptă, n-o vei avea nici la 40. Dimpotrivă, vei fi mult mai aplecat.

      00
    • true. la 40 viața e plină de rate, de copii, de probleme.

  6. De acord, ochii incep sa se deschidă. Doar că e mai ușor atunci când nu ai credite. Like me ! :) Pana nu am achitat creditul la casa nu am dormit linistit.

    00
  7. https://www.linkedin.com/in/gabriellempeterson

    Eh, cred ca i-au spus destui angajati cum sta treaba.

    00
  8. „If we are at work and receive a phone call from our crying child, would we not take it? If we are in a meeting and discover there is a leak in our house, would we not rush out?”
    Asta ar merita călcată nițel pe cap dacă poate face comparații de genul ăsta. Sincer, nu as munci ever pentru un astfel de jeg de om.

    ” Unwilling to work the occasional Saturday or take a call at 7 p.m.? Then good luck building a career.”
    Cred că genul ăsta de oameni sunt fix ăia fără viață socială, care într-adevăr își fac o carieră, dar care în nu foarte mult timp află că, surpriză, partenera/ul și-o trage cu altul/alta, că na, acel/acea altul/alta nu a vrut să răspundă oricând la telefoanele primite de la muncă și care si-a prețuit timpul liber și a fost disponibil/ă pentru o relație.
    Ei sunt cei care fac copii pe care ii cresc bonele, dar care copii când încep sa crească se pișă cu boltă pe banii lu’ mami sau ai lu’ tati si se refugiază în grupuri dubioase de prieteni, bagă droguri samd și vor sa se care cât mai repede dintr-o casă goală și rece.
    Ei știu prea bine cum e viața lor privată si tocmai de aia nu îi suportă pe cei care nu vor sa trăiască la fel și care vor să se și bucure de banii pe care îi fac, nu doar să producă tot mai mulți, in vreme ce uită că viața adevărată e dincolo de birou. Niște triști, cu bani, ce e drept, dar triști.

    00
    • Totuși e mai bine trist cu bani decât și trist dar și sărac.

      00
    • @Ioana – eu inteleg ce spune tanti si are dreptate insa omite un mic aspect – costul. Ca sa ma comport asa ma astept la 50% crestere salariala la 12 luni si la maxim 18 luni sa fiu promovat pe functia superioara.

      00
    • Dacă nu as avea familie poate as înțelege sa trăiesc la muncă și pentru munca. Însă când madame Peterson pune pe aceeași treaptă copilul cu angajatorii…mi se pare de-a dreptul retardată.
      Eu as face asta doar dacă as avea cine știe ce meserie din care sa scot vreo câteva zeci de mii de euro pe lună.
      Într-un an mi-aș lua o casă, as investi în ceva și după la revedere, ca n-am 10 vieți sa pot recupera momentele pierdute alături de cei dragi…

      00
  9. eu faceam 15 minute pana la birou si ajungeam rosu la fata de la atatia analfabeti ce le curg din curga si tre sa-i feresc eu, ca sa nu facem schimb de amiabila. Si chiar daca 15 min nu’s multe, tot nu vreau sa ma deplasez, hai poate ocazional, 1 saptamana pe luna.

    00
  10. Londra 2008. program pana la 17:30.
    La ora 17:20 venea seful in birou sa ne spuna sa închidem ce lucram, si sa ne pregatim de plecat acasa.
    La ora 17:30 stingea el lumina.
    Eu, roman, sa mai stau, ca mai am ceva de facut… statea in spatele meu până închideam computerul.

    00
    • Șeful ar fi plecat și el acasă și mai e câte un spărgător de grevă, care nu vrea să plece.

      00
    • N-o lua personal!

      „statea in spatele meu până închideam…”
      Aflase și el, săracu’, cîteceva despre români și-și dorea să aibă inventaru’ întreg.

      00
    • @Cristici, probabil era o firma care avusese probleme cu echivalentul ITM-ului din UK.
      Si astfle nu erau dispusi sa riste vreo amenda pentru faptul ca 2-3 angajati au ramas in urma cu proiectele.

      00
    • În seif nu ai voie după program! Mai ales dacă ești român… Chiar și cu intenții bune…

      00
    • sau probabil ca era un sef care stia ca dupa 8 ore incepi sa futi caii

      00
    • Redacția unei reviste medicale. Ce sa le fi furat, laptele pentru cafea?
      Sunt ăia despre care am mai scris aici ca m-au sunat după un an, in Romania, ca au calculat gresit, nu ma inclusesera la maririle de salarii, si mai trebuie sa-mi dea 100-150 de lire. I-au pus in cont, în România.

      00
    • Era un sef care… In general, eram cel mai muncitor din echipă, eu centram eu dadeam cu capul. Ei au loc de muncă „researcher”, om care sta sa caute poze pe net. In România faceam noi asta, care cum aveam nevoie. Au om care scaneaza, doar asta face. În România făceam eu asta, daca aveam nevoie de ceva scanat. Etc.. Am lucrat „cu frâna de mână” în Londra.

      00
    • NOU
      #70

      @Cristici, să vezi în Jărmania…se duce un moldovean de-ai mei, cu echipă, în construcții; îi lua șoferul cu T5 dimineața, îi ducea la șantier, seara îi ducea-ndărăt; șoferul (neamț) 80% din timp freca buha- îl mai trimiteau, rar, după nimicuri, la depozit; într-o zi , la prînz, își dă seama românu’ că au avansat cam repede și că le trebă nu-ș ce cuie pentru un cofraj ce trebuia făcut “mîine”, așa că se duce la neamț:
      – cuie de 6! schnell!
      – pauză de masă! o oră nu mă mișc!
      așa că românu’ se urcă la volanul dubiței, merge și cumpără cuiele, se-ntoarce; doar că, pe șantier, comitet de primire: șoferu’, șef de sector, șef de plm, etc. și toți în capul lui; că n-a respectat protecția muncii, fișa postului și prevederile de la haga; mai umpic și-l băgau la bulău; scandal maxim cu directorimea, că ăsta a zis că-și ia echipa și se-ntoarce-n țară; au analizat nemții ce a muncit, l-au chemat la tratative și i-au dat fix ce a cerut: transport autonom, front de lucru și aprovizionare discreționară; au terminat, partea lor, cu 15 zile înaintea celorlalți și au primit și bonus…
      bineînțeles, există și reversul; cînd au construit super mall-ul la Iași, pe o jumate de șantier au lucrat asiatici (chinezi, vietnamezi, d’ăia cu ochii oblici); cine umbla noaptea prin partea lor de șantier, să le strice sculele, cofrajele, mă rog, să facă daune? exact, românii! că chinezii erau cu un etaj jumate înaintea lor…😂

      00
    • @Cristici
      „Redacția unei reviste medicale. Ce sa le fi furat, laptele pentru cafea?”

      Nimeni nu-și fură căciula (mai cu talent) ca un român.

      00
    • „…Ce sa le fi furat, laptele pentru cafea?”

      Nu subestima capacitatea românului de-a își fura singur căciula!

      00
    • @Alina De-a îşi? De a-și pare mai ok. Ai avut o cratimă în plus și nu ai vrut să rămâi cu ea pe stoc. :)

      00
  11. „Ești plătit 8 ore, muncește 8 ore …”

    Hahahahaha, ce gluma buna. In Germania poate… veneau aia la 7:30, la 4 plecau toti acasa, cat erau la birou nu ii vedeai coborand sa ridice pachete de la curier, sa stea la tigari, sa bea 5 cafele, sa plece 2 ore la masa samd.

    In Romania, nu. Rari sunt romanii care muncesc efectiv mai mult de 50% din timpul petrecut la locul de munca (cititorii acestiu blog se exclud, ei sunt oameni care fac munca de 9 ore in 6 ore jumate, castiga minim 10000 de euro pe luna si …)

    Si sunt activitati unde nu poti sa muncesti 8 ore constant nici daca ai vrea (in general cele intelectuale). Dar toate planificarile sunt facute de parca oamenii sunt niste robotei cu eficienta de 100%.

    10
    • P.S: legat de inginerii din Germania,

      Dar cand era situatia nasoala rau de tot, aia ajungeau sa locuiasca cateva zile in birouri, in frunte cu VP-ul…

      00
    • Terminati cu inginerii din Germania, in mare parte sunt mediocrii indiferent cat lucreaza. Lucrez cu ei zilnic la o companie mare si sunt niste verze multi. Da v-ati invatat voi sa dati in romani non-stop si sa-i vedeti pe altii zei. Pai fata de ei echipele din Romania sunt cu mult peste.

      00
    • @unknown:

      Nu am zis ca inginerii romani sunt de o calitate inferioara germanilor.

      Dar multumesc ca ne-ai demonstrat una din diferentele esentiale dintre cele doua feluri de ingineri: unii sunt capabili sa inteleaga un text de 3 paragrafe, iar cei romani nu ;).

      00
    • Vino în Berlin să vezi unde se duc toți mediocrii germani.

      00
    • Inginerii din românia proiecteză teleportorul pe hârtie de calc și rezolvă toată matematica quantică cu 50 de ani înainte de inventarea primului prototip funcțional.

      Inginerii din germania proiecteaza doar un amârat de motor de rachetă, dar care într-un an e gata, functional, și în 2 ani dea trimite sateliți și oameni pe orbită.

      Asta e diferența. La noi fibră de sticlă înseamnă să încingi o sticlă de cola până la punctul de topire și după aia să fugi cu ea pe holurile facultății până se face fibră.

      00
    • Lucrau pe dracu nemtii aia cum zici. Erau la 7:30 la lucru, unde pana la 9 o lalaiau la taclale la cafea, mai blocau o sala de sedinta sa isi prezinte pozele cu odraslele care in sfarsit nu mananca tot ce gasesc pe jos, mai se ascundeau pe la altii prin birou sa nu-i gasesti cand aveai nevoie urgent de unul si sa nu mai pomenesc de faptul ca erau mai mult prin concedii decat la lucru. Da, mari sacrificatori pentru munca ce sunt nemtii astia. Sa nu mai pomenesc de austrieci, care erau campioni la facut ca lucreaza.

      00
    • @emil si in ciuda faptului ca o ard o rece dupa spusele tale sunt cu 1000 de ani inaintea noastra.
      E ceva necurat acolo.

      00
    • Am lucrat cu nemti la greu, vreo 10 ani. Au fost si oameni profi, dar majoritatea erau nu neaparatputori, ci d-aia care sunt in stare sa faca clicaclica in ritmul lor de melc, 40 de ani pana la pensie, parca erau retardati. Lasa-ma cu profesionistii nemti, ca-s satul de ei. Da,ei nu ies la pauza la tigara, dar sa dea 3 clicuri in 15 minute mi se pare mai rau. Sa nu mai zic ca vineri de pe la 14:00 nu mai dai de nimeni, daca pica o zi de sarbatoare mircuri/joi, s-a dus pulii de suflet toata saptamana.

      00
    • mancati kkt, autoflagelarea nu face bine la nimic daca nu are un scop foarte precis, sunt satul de idiotii romani dar la fel de satul si de idiotii ‘vestici’ practic cred ca daca ar fi avut resursele unui roman ar fi fost de vreo 2 ori mai prosti dar au avut noroc, nu s-au nascut cu atatea lipsuri, de fapt cel mai probabil ar fi fost la fel de prosti singura diferenta fiind facuta de resurse care la noi sunt mai putine

      00
  12. Mi se pare ok cum e in DE. Ai venit, ai bagat, ai plecat. N am văzut sa se frece menta la greu.
    Cand o frecam prin Roumanie, adoram emailurile cu chestii de facut care veneau vineri pe la 4Pm urgente si trebuiau facute pana la sfarsitul programului. Sigur .. urgente my a$$;)
    Ce mizerie, haos și, mai ales, lipsa de respect.

    00
    • La o firma, primeam mail de la un director de vanzari, seara pe la 19 sau 20 sa trimitem un raport a doua zi dimineata, pana in 09.00. Incepeam sa ne sunam intre noi, sa injuram, cel mai calm era un coleg din Bacau, care ne explica faptul ca el deschide mailul doar a doua zi la 09.00 si da reply ca se va apuca atunci de raport

      00
    • Asa si este normal. Nu poate avea nimeni pretentia ca dupa ce ajungi acasa sa stai sa iti citesti mail-ul constant.

      00
    • @kilroy yeah… Right… Imi amintesc cum ne revoltam mai mulți să nu raspundem la stupiditati d-astea și exact aia calmi (mutu care f… Pământul) se trezeau (după ce ne puneam toți de acord) ca ei răspundeau totuși… Ca daca tot aveau timp și nu aveau altceva de făcut…
      Lingai… Îi știm cu toți..

      00
    • Asa-i cand iti dai mail-ul personal la lucru.

      Pentru munca ai alt cont de mail, il verifici dimineata.

      00
  13. Dpmdv singurul dezavantaj al lucrului remote este componenta sociala a unui loc de munca. Ce vreau sa zic este ca daca vrei sa avansezi, vei avansa mai usor daca cultivi componenta sociala. Poate chiar mai usor decat specializarea si experienta.
    In rest, nimic nu justifica prezenta fizica daca jobul se poate face remote.

    00
    • de ce e nevoie de componenta sociala pentru avansare? lucrurile precum competenta, spiritul de echipa, calitatile de lider si organizationale se pot vedea si la munca remote. Ba chiar mai mult la muna remote, as putea spune.

      00
    • Din pacate, componenta sociala nu include doar lucruri legate de locul de munca, precum competente, skill-uri, abilitati. Tot din pacate, o mare parte a comunicarii interumane este non verbala.

      00
    • „spiritul de echipa, calitatile de lider si organizationale” – cu social skills 0? Lol

      00
    • Cel mai mare social skill la mine la munca e abilitatea de a barfi si de a se da bine pe langa cine trebuie. Cum e asta in avantajul firmei?
      Si abilitatile de socializare (oricare ar fi ele) se pot face si remote, avem atatea tooluri de comunicare. Nu vad de ce sa sacrificam atatia oameni care vor sa lucreze relaxati de acasa, doar pt ca vor unii sa-si etaleze social skills in vederea obtinerii unei pozitii mai bune.

      00
    • Hainele office? Dacă investești în sacouri și tot ce sens are sa nu te afișezi? Cum mai tapezi fetele de la hr? Ce vieți triste aveți de preferați să le petreceti ca pustnicii izolați acasă?

      00
    • @Flat, atunci sa vina la munca cine e interesat sa-si etaleze costumele office, eu pot sta in trening in pat, e ok. Le fac cu mana pe teams. Si sa vina cine vrea sa tapeze ( plictiseasca ) fetele de la HR. Si fetele de la HR care sunt interesate de tapaj. Eu #not_interested

      00
  14. La un fost loc de munca aveam un sef care venea mereu la birou la ora 16:50, noi avand program la ora 17:00.
    La 17:15 imi stang catrafusele sa plec. Sefu m-a vazut, s-a uitat urat la mine si ma intreaba ca unde plec. Acasa zic. La care el: Pai ce treaba ai acasa?

    00
  15. Un freelancer isi da cu parerea despre angajati si angajatori.

    00
  16. Există o nuanță aici: fiecare om este motivat de altceva, iar această motivație se poate schimba în funcție de context: vârstă, vechime în muncă, context financiar, etc.

    Vorbesc și din experiență de angajat, și de angajator. Am cunoscut puștani care munceau și în week-end și ar fi muncit, indiferent de salariu, pentru că erau super-pasionați de ce făceau și nu percepeau proiectul ca pe o muncă, ci ca pe o oportunitate de a învăța ceva interesant și a face ceva creativ. Am cunoscut oameni care veneau doar pentru bani și ar fi plecat în secunda 2 pentru un salariu chiar și cu 50 de euro mai mare.

    Am cunoscut colegi pentru care cel mai important lucru era flexibilitatea programului. Dacă ei vroiau să vină la muncă la 11:00 dimineața și să plece la 15:00, apoi să mai lucreze ceva și pe la 22:00, după cină, nu le puteai impune să fie în birou între 9:00-17:00. (în foarte multe meserii creative, este o prostie să impui un program strict)

    Am avut angajați cu care am vrut să împart profitul și/sau să-i plătesc la oră, în funcție de numărul de ore prestate, și am descoperit cu surprindere că majoritatea preferă un salariu mic, dar sigur, în locul unuia mare, dar care e strâns legat de rezultate. (și presupune, implicit, și riscuri, dar și recompense mai mari). Am avut angajați care au cerut 50% din cât le ofeream, cu condiția să nu fie deranjați în afara orelor pre-stabilite de muncă.

    Cunosc oameni pe la 45-50 de ani a căror singură motivație de a lucra este „să le meargă pensia”. Sunt complet scârbiți de ceea ce fac, dar le este frică că la 65 de ani nu vor avea bifate toate criteriile necesare unei pensii confortabile.

    Și e foarte greu să reușești să sudezi o echipă care colaborează eficient, dacă oamenii din echipa respectivă sunt motivați de lucruri complet diferite.

    Mă uit inclusiv la mine: eu nu mai sunt motivat azi de ceea ce eram motivat la 25 de ani sau la 35 de ani. Și nu e vorba neapărat de plafonare, ci de un mod diferit de a vedea viața și munca.

    PS: Și da, cunosc puști de 26-28 de ani care pun botul la scheme cu espresso și salată de quinoa gratuite la muncă. :D La fel, cunosc puști de 20 și ceva de ani care vor la birou pentru socializare, să-și mai clătească ochii cu o colegă, să mai audă o bârfă, să mai stea la o bere după, nu doar ca să scape de soția cicălitoare (la vârsta aia, nici nu este cazul)

    00
    • Bine spus. Sunt oameni pentru care flexibilitatea si orele normale de munca productive sunt importante si un retention tool. Ideea este ca unii angajatori sau manageri sa inteleaga ca nu statul peste program e o dovada de productivitate sau loialitate fata de firma. Mentalitatea romanului este insa sa adopte o mentalitate de sclav si sa si neglijeze viata personala si sanatatea pentru un loc de munca de unde i se face vant la primul semn de criza financiara

      00
    • Si de-aia e ok modul „hibrid”. Vin o zi sau doua la munca, sedinte etc, in rest ma lasi in pace. Imi zici pana joi trebuie sa fie gata X, treaba mea cand o fac – dimineata, seara cand sunt mai liber etc. Cat timp e gata, toata lumea trebuie sa fie fericita.

      00
  17. „îi păstrezi dând afară leprele”

    Pai apoi ca șef cu cine te mai tragi colectiv pe cur? Ăia competenți cer competență.

    00
  18. Acum vreo 15 ani am ajuns la concluzia ca nu ma mai implic emotional la nici o firma, oriunde voi lucra. Este una din hotararile de care tin, in continuare

    00
    • Eu am avut noroc de un colectiv, care ma inițiat corect. Din prima săptămâna de lucru am învățat să mă doară în pl de companie, de colegi (nu sunt prieteni), de șefi etc. Apoi, pe parcursul primelor luni au început să apară și motivele care să le susțină spusele.

      Mulțumesc grupului de la Titu, care m-a primit cu brațele deschise și m-a învățat să mă doară în pl.

      00
  19. Asta cu statul la job, si peste program, si poate sub birou, poate aduce beneficii.Eu i-as spule lui Gabrielle Petreson sa suga o ceapa, ther are different types of boundaries, and if she finds that hard to believe, she can learn from the others:

    https://economedia.ro/oficial-raluca-paraschiv-specializata-in-dansuri-orientale-si-machiaj-este-angajata-intr-o-filiala-a-transelectrica-ce-salariu-incaseaza.html

    00
  20. A luat cam multa amploare in ultimii ani fenomenul asta de glamourizare a muncii, de punere a carierei pe piedestal, si restul vietii undeva in fundal. LinkedIn e material bun de studiu, cam la 2/3 postari iti vine sa dai ochii peste cap de cat virtue signaling si basini false abunda. Iar oamenii care fac push back la toata treaba asta sunt vazuti ca negativi. Il recomand pe Joshua Fluke pe yt, are multe videouri despre cum ar trebui sa-ti setezi anumite limite la un job, despre cum e „work to live”, nu „live to work”.

    00
  21. Referitor la teza postului lui Vali. Total de acord. Eu de 2 ani am redus motoarele pentru ca nu vreau o cariera fulminanta, nu vreau sa castig 30 000 Ron pe luna si sa stau in sedinte noaptea si sa devin o epava emotionala de la stress, sa nu am timp sa petrec cu copilul meu etc.
    Insa, am cautat articolul scris de d na Peterson in Fortune. Va sugerez sa l cititi pe tot ca e foarte interesant. Femeia analizeaza evolutia mentalitatii in munca si spune un lucru logic pe care si Vali l a discutat intr un post mai vechi. Si anume ca nu poti sa ai si work life balance si sa fii si Ceo sau Managing Director cu X6 la scara si casa in Primaverii. Undeva e un trade off. Esti carierist, mai si tragi. Vrei o viata normala, o familie cu care sa petreci si ceva timp, pai atunci reduci, motoarele, mergi si cu Dusterul, stai si intr un apartment de 2 camere la Tineretului si muncesti 6 8 ore (dar serios nu juma de zi la tigara)
    Dau aici copy paste la teza articolului lui Madame din Fortune
    „Work/life balance is reasonable to ask of an employer, but we must understand that balance does not equate to separation. Unwilling to work the occasional Saturday or take a call at 7 p.m.? Then good luck building a career. ”
    Mie mi se pare amuzant ca a zis ca nu l a dat afara ca era incompetent si agramat, ci pt ca era fixat pe program. 😂

    00
    • Exista deja o vorba romaneasca pentru ce-ai zis tu in ultima parte a mesajului.
      „Nu se poate si cu pl-n-cr si cu sufletul in rai” :))

      00
  22. ok, are dreptate tipa, dar cât de utilă e o carieră față de un job? în condițiile în care ești un om sociabil și familist.

    00
  23. Adevarul e ca de stiut am stiut tot timpul ca overtime-ul, deplasarile si lupta constanta de fi cel mai bun are un pret. Partea financiara a fost intotdeauna cea care a mascat cumva situatia. Asa ca, ieri mi-am dat demisia si am acceptat un alt job, mai de birou dar care nu implica deplasari si overtime dus la infinit.

    A fost greu pasul, dupa 10 ani in stilul asta, dar parca m-am mai linistit la o zi de dupa. Covidul asta a fost tare bun, fiind blocat cu calatoriile si lucrand de acasa am descoperit ca exista o viata mai misto in afara chiar daca era o haiducie cu colegii pe overtime. Cumva parca m-am detasat complet de firma, de manageri si de lucrurile care ma faceau sa dau totul. Toata buruiana asta a fost data la o parte.

    Da, e simpla treaba, toata lumea o stie dar imi pare ca trebuie sa ajungi sa treci prin ea pentru a o intelege pe deplin.

    00
  24. Poate să oprească careva curentul în Pipera? Întreb pentru un prieten.

    00
  25. ” alea 2-3 ore din trafic în fiecare nu ți le plătește nimeni.” păi cum nu ți le plătește? când te angajezi ceri cât estimezi tu că pierzi din timp, dacă nu faci asta poate ești un angajat foarte slab și ar trebui să mai înveți.

    00
    • Bravo. Pe principiul ăsta, toți bucureștenii s-ar angaja în Cluj, nici nu ar mai trebui să muncească, ar fi plătiți pe drumul dus-intors.
      Băiatul meu, in orice contract de la o firmă mai spălată îți scrie negru pe alb programul de lucru în ore pe săptămână sau pe zi plus salariul, și ți se specifică tot negru pe alb că durata drumului te privește. Că poți veni pe jos, cu bicicleta, cu trenul, cu mașina, nu e treaba firmei cât faci tu pe drum și de unde vii.

      10
  26. NOU
    #119

    -Ce mă nu îți convine?
    100 de angajatori mă așteaptă la poartă!

    00
  27. Am un prieten ce munceste freelancer de vreo 15 ani. Ba de acasă, ba de la firma pentru care prestează. Rupe. Muncește non-stop, nu are simbete și duminici, sărbători legale. E însurat, doi copii. Nevasta nu muncește, că nu e nevoie. A ajuns o tută ce nu iese din casă nemachiată. Nu poate să fie gata la o oră data, mereu are nevoie de o oră in plus. E eroină că stă cu copiii, care sunt niste mici tălîmbi insuportabili. El și-a găsit pasiunea de a bicicla și alerga, mai merge pe la cite un concurs, cred că în ideea de a arde cîte o alergătoare mai fără pretenții, că nevasta-sa e plina de fițe. Face un concediu pe an, atît, care și ăla devine un dezastru din cauza stresului și a copiilor, că v-am zis că sunt tălîmbi. În concediu vede și el ce prosti are in ogradă și-i ignoră cu brio. M-am intersectat cu el într-un concediu, eram la al doilea concediu din anul ăsta, mai am unul pe la final de an. Era cam crispat cînd i-am spus că eu mă duc în trei concedii pe an, cite o săptămână fiecare. După o oră nu știam ce să fac să scap de ei. Fie-sa deja o bătea pe fie-mea și-mi spunea că nu am dreptul să-i fac observație, un căcat cu ochi de 9 ani. După ce s-au potolit le-am zis clar și răspicat: dacă ăștia erau copiii mei, ii omoram cu mîna mea și scuteam lumea de niste adulți idioți. Petreceți mai mult timp cu copiii și educați-i, ăștia nu sunt pregătiți pentru societate. Nu am mai discutat de atunci. Am auzit că deja și-a făcut casă de 300m pătrați. Are și birou separat, unde sa nu-l deranjeze nimeni. Dar tot 10 zile pe an merge „la relaxare”. Aștept curios să-i văd amanta.

    10
  28. Ecuatia este mult prea complicata ca sa poata fi rezolvata atat de simplist.

    Perfect de acord ca nu ar trebui sa se depaseasca un 6,5 – 7 ore de timp productiv intr-o zi intr-o activitate intelectuala si sub nici o forma nu trebuie creata o cultura in care lumea sa inteleaga ca nu e ok in primul rand pentru sanatatea proprie sa munceasca mai mult de atat.

    Ce te faci insa cand nu toti salariatii sunt la nivelul de top (suntem oameni pana la urma) si totusi unii din ei vor sa castige ca si cum ar fi top? Daca tu ai fi angajator, ii dai afara sau le explici situatia si ii lasi pe ei sa aleaga incotro sa o ia?

    00
  29. eu sunt ala cu passion projects si workday determined by his work.
    dupa 7 ani la acelasi loc de munca redistribuirea profitului mi-a a fost cam 1.5 peste veniturile salariale, adica am castigat de doua ori si jumatate peste cat era norma de 8 ore indexata anual + sporuri si ce mai erau. Acum nici profitul ala nu a venit moca ci ca investitie, da na.

    De 2 ani deja lucrez de la cateva sute de km de birou si am redus masiv programul (na fugareala aia isi si spune cuvantul).

    La anul reduc si mai mult si lucrez doar project based.

    Acum fiecare isi face propriile calcule.

    00
  30. Ca veni vorba, tocmai am citit un text, cica: „The death of the job: What if paid work were no longer the centerpiece of American life?”
    Guess what Solutia. Bani mokka, frate – de la guvern, minim $12.5K anual pt adulti si $4.5K/copil. Si sa muncesti doar daca vrei sa muncesti.

    Si am vazut chestia asta in mai multe locuri, si-n State si-n Canada. Probabil exact capetele crete care-au inventat mizeriile de HR care le vedem peste tot (equity, race/gender-blah-blah-bla), exact toarsii aia au inventat si kktul asta. Ce ma enerveaza cel mai mult ca nimeni nu intelege ca asta e poarta de intrare pt ca TOATA lumea sa fie sclavi/asistati de stat. Nimeni nu intelege ca asta e socialism pur.

    00
  31. Mai da-i in mama lor cu cariera si povestile lor. Timp de 7 ani am petrecut FIECARE fututa de duminica in studio, facand emisiune radio timp de 6 ore. Timp de 7 ani NU am avut Paste, am facut emisiune. Ne-am petrecut sarbatorile la radio (cu schimbul, eu Craciunul, tu Revelionul), ni se spunea „mergeti la mare in noiembrie sau martie, nu toti in vara.

    Lua-i-ar dracu’ cu posturile lor de radio, cu povestile de genul „dar, vai, nu se poate sa nu fie nimeni pe post 2 zile, ca se rupe orasul in 2”.

    Apoi, cand s-au saturat de jucarie, au vandut linistiti frecventa si asta a fost. In total 10 ani de viata in care ni s-a spus ca nu poate respira orasul fara iliminatele noastre voci, ani in care ne-am simtit vinovati, daca am stat acasa, cand aveam gripa si nu puteam spune nici „pas”.

    Barbata-miu, si mai prost, a stat 20 de ani in frig, ploaie sau arsita, sa construiasca blocuri, hoteluri si ce puii mei a mai construit, ca inginer sef de santier. Altii s-au facut cu portofelul mare, el a bagat jde mii de ore sa ii faca pe altii bogati.

    Si, cand a anuntat ca pleaca in concediu in septembrie (aprobat deja din martie), patronul i-a spus ca au mult de lucru si, daca pleaca, sa plece cu demisie. Ceea ce a si facut.

    Era anul de gratie 2009, si pana in 2019, cand am plecat din tara, patronul inca il contacta sa-l ROAGE sa revina ca sef de santier, ca-l plateste cat vrea, pentru ca are parte numai de dobitoci.

    Daca pot sa va dau un sfat voua, celor care inca mai sunteti tineri, la inceput de viata, munciti cat e necesar sa vina un salariu si in rest TRAITI. Nu va bateti joc de munca, pentru ca nici noi nu ne-am bagat picioarele. Nu sfatuiesc pe nimeni sa faca munca proasta, pentru ca nu e OK. Daca te plateste careva sa muncesti, fa-ti treaba serios. Ca e client sau angajator, nu conteaza. Nu-ti bati joc.

    Dar nu trai pentru munca.

    Nu iti sacrifica familia pentru job, nici daca esti CEO la Microsoft. NU MERITA!

    Tu contezi. Familia ta. Sotul/sotia, copiii, prietenii. Nu alerga ca prostu’ pentru 200 de lei in plus, gandeste-te cat sacrificiu de timp inseamna asta. Si daca merita sa muncesti inca nu stiu cate ore in plus pentru asta.

    Stiu aici comentatori care au refuzat promovari in companie, desi sunt beton de buni, pentru ca au inteles ca asta inseamna sa lucreze 16 ore pe zi. Si nu doresc asta. Doresc sa aiba responsabilitati suficiente, incat sa vina banii, dar nu atatea, incat sa nu mai aiba viata.

    Ca un om care a re-pornit in viata in diaspora cu 3 valize si 13 mii de dolari in buzunar, pot sa spun, din proprie experienta, ca banii conteaza pana in momentul in care vin cu sacrificii familiale si de timp.

    Se poate trai din bani mai putini (daca stii sa te gospodaresti). Se poate trai cu masina de 3000 de dolari, nu neaparat cu una de 10 ori mai scumpa. Se poate sa-ti imbraci copilul de la Lidl si Target, poti lua second-hand o groaza de chestii.

    Exista o chestie in finantele personale de se cheama „lifestyle inflation”, adica, desi castigi tot mai multi bani, cheltui tot mai mult, pentru ca „nevoile” tale cresc.

    Daca reusesti sa pui dop la aceste „nevoi” (masina mai scumpa, gadgets noi anual etc.), poti economisi mai mult, poti plati mai repede datoriile, poti deveni o idee mai independent financiar. Si atunci, cand nu te strange banca de oo sa platesti imprumutul, iar tu nu ai bani de la o luna la alta, poti lua doamne ca aceasta Gabrielle Peterson si sa ii inviti sa-si bage carierele unde nu ii bronzeaza soarele.

    (culmea, individa fiind foarte posibil freelancerita, dar cu opinii despre faptul ca tre’ sa ne jertfim pe altarul jobului).

    • @dojo: Păcat că nu pot sa ’like’ :) Am vazut gramada de mizerii tip Gabrielle Peterson pe LinkedIn. Care e un fel de ziar Scânteia pe chestii de Employment.
      Ca ironie a sortii: cunosc oameni care-au trecut oceanul pe vremea lui Ceasca, au muncit de le-au sarit capacele/copchii crescuti mai mult de altii/de stat si culmea, copiii-s marxisti. Deci oameni plecati cu de-alde fugit prin Iugoslavia, refugiati-chestii si au de toate acuma, slava Domnului. Insa au si copchii care predica exact kkturile marxiste care le-au lasat in urma. De ce? Exact ce spui mai sus, pt ca parintii au muncit 24/7 si nu le-au explicat chestii cand a trebuit.

      00
    • La naiba, îmi fug degetele.
      Deci am cunoscut niste foști colegi de-ai unui coleg mai in virsta, cam la 60 de ani așa. Oamenii erau in state din ’92, ingineri softisti recalificați la locul de munca. Adică erau ei softisti in Romania, dar pe hîrtie de calc, nu pe computere adevărate. In fine, au ajuns binișor pe acolo. Adică ambii soți angajați, ce țin acum doi copii in facultăți. Și ziceau că sunt cumva mulțumiți de situația lor. Adică și-au luat casa prin 2002, la 10 ani de cînd au ajuns in state. Costase $300k atunci, acum era cam $750k. Din descrieri era o coșmelie sinistră, pe un nivel, construită prin 1954, din aia cu lambriu pe afara, că ziceau că trebuie schimbat complet lambriul, apoi și instalația electrică, dar și țevile. Ceva de genul $50k doar să nu ia amenda de la primărie că țin cosmelia în starea aia de degradare. Copiii îi secau de bani cu studiile. Of-ul lor cel mai mare era exact chestia asta, că asta m-am determinat sa scriu povestea: copiii lor credeau și promovau neo-marxismul. Că egalitate, fraternitate cu toate culorile pământului, ce dacă nu muncesc ăia, lasă că muncesc alții pentru ei. Ascultam și îmi vedeam de farfuria mea. Copiii născuți în România, dar crescuți și formați în usa erau marxiști în gîndire. Cînd colegul meu l-a întrebat pe unul ce mașina are, ce credeți că a zis? „Mai știi Volvo aia din 2004? Tot pe aia o am. N-am bani de alta. Poate trec la o electrica, un Chevy Bolt sau Ampera, dacă mai e valabilă rabla”. Pai și dacă vreți la Lake Tahoe sau Zion Park? Eh, închiriem o mașină pentru citeva zile, că nu ajungi acolo cu electrica. Asta e, life is hard here. Pai și la pensie? Ce faceți? Ii tot descusea colegul. Poate revenim in Romania, că am auzit că viața e ok acolo, avem pensia de aici.
      Life is hard, Ndugu!
      (About Schmidt, 2004, cu Jack Nicholson).

      00
    • Nu inteleg mirarea:societatea americana,capitalismul ala feroce nu produce fericire la nivel individual,si e normal ca oamenii sa invidieze sisteme in care individul e mai liber si fericit,vezi franta,vezi tarile nordice.
      Voua vi se pare normal sa platesti pe studii si sanatate cat se plateste in sua?

      00
    • @becaly

      Acolo e strict vina părinților nu a sistemului. Cu facultățile la ei e ca la noi cu școlile generale: mult snobism.

      Dacă ai creier de Ivy League, îți dau ăia burse stai liniștit. Dar dacă nu ai, dar ții neapărat că vrei tu facultate șmecheră, atunci scoate banul. Și mi se pare corect. Iar ăia cu bani își permit, asta e realitatea tristă.

      E plină america de scoli, community colleges, tot ce vrei tu, la prețuri rezonabile. Dar oamenii sunt prostiți de marketing și astea sunt rezultatele. Dacă nu ești Ivy League mai bine nu ești nimic. Dar în realitate e ca la noi, ajută să ai hârtia ca să te ia, dar tot la locul de muncă se vede care e realitatea.

      00
    • @Becaly Bill Gates, Jeff Bezos și Elon Mask trebuie să fie tare nefericiți că nu trăiesc visul nordic.

      00
  32. Am un client mare care are un consultant turc. Primul proiect a fost unul destul de marisor (2.5m e). Ma suna turcu numai la 11 noaptea, sa mai modific nu stiu ce, sa ma intrebe de nu stiu ce chestie. Pe scurt omul pregatea caietul de sarcini pentru licitatie, licitatie unde ma bateam de la egal la egal cu restul. La un momentdat nu i-am mai raspuns si am asteptat sa vad cum reactioneaza, a inceput omul sa dea mailuri, ca un om normal la cap. Am câștigat lejer proiectul, eram singurii care puteam plati in caz „we fuck up”. La restu ce sa le ia? Garsoniera in care isi iau sediul?

    00
  33. Depinde de job.
    Alta chestie care cam lipseste de aici e ideea ca jobul e separat de angajator.
    Mie imi place ce fac. Ador jobul meu, uneori lucrez si 12 ore, chiar daca practic lucrez pentru altcineva.
    Atata doar ca satisfactia e a mea + nu lucrez pentru angajator. Da, el profita, am si eu satisfactia mea, dar acelasi job il pot face si pentru altcineva atata vreme cat se combina ce fac cu un potential beneficiu mai mare.

    00
  34. Eu-s venit aici să îmi iau notițele pentru viitorul meu profesional

    00
  35. plm reflect la ce a zis proasta, si singurul motiv pentru care inca are un job si poate spune prostii din astea e pentru ca e femeie. e amuzant cat de ‘unaware’ sunt in special femeile la chestii din astea

    00
  36. Da ba baeti avem un contract cu doua parti. Tu muncesti 8 ore cu niste rezultate si eu te platesc cu cat am zis ca te platesc. Toata lumea e fericita. Daca nu iti mai place ce faci in cele 8 ore poti sa bagi divort cu sau fara preaviz. Fair enough pana aici.

    Problema apare cand vreau eu sa bag divort de tine si atunci ai drepturi. La fel cand tu o freci pe facebook la tigara in alea 8 ore si eu trebuie sa te tin, sa te platesc pana cand te plictisesti tu si bagi divort.

    E fain contractul asta dar are doar o parte de fapt.

    10
  37. Sa nu uitam totusi ca o gandire de genul „la 5 rup usa” sau „nu-ti ridica patronul statuie” duce intr-un final la o imensa plafonare, fiindca se creaza ideea ca job-ul e o corvoada de care abia astepti sa scapi.
    Marile lucruri in lume nu au fost cladite de oameni care isi urau munca.

    00
    • Putine joburi presupun o muncă plăcută. Sa zicem că prin IT există și chestii plăcute, făcute din pasiune, chestii care rămîn după tine, mai un patent, mulțumirea sufletească data de convingerea că ce faci tu ajuta oamenii și calitatea vieții. In medicina la fel, lucrul cu oamenii, redarea sănătății, au și forma lor de recompensă sufletească. O mai fi și arhitectura, că lasi in urmă clădiri, poduri, chestii care rămîn vizibile 50-100 de ani. Mi s-a cam terminat lista. Poate mai sunt și alte meserii plăcute.
      In rest, rămîn joburile in urma cărora nu rămîne nimic. Contabilitate, lunar trebuie făcută. Livrare cumpărături, zilnic, nervi, stress. Chelner, constructor, vînzător, etc. Da, poate exista o plăcere și o satisfacție în orice job, dar foarte putini oameni pot să vadă cu detașare acest lucru. Spre exemplu, in urma cu niste ani vedeam cu cita plăcere și detașare își făceau treaba băieți de la UPS și Federal Express in USA. Nu aruncau pachetele, nu mințeau că nu ai fost acasă cînd trebuia semnat de primire, senini și cu zimbet pe față. Aveau ce e drept soft care le făcea traseul, cică soft care în general evita viraj la stinga, ca să nu piardă timp stind la semafor. I-am spus unuia că mă incîntă faptul că sunt voioși, cu zimbetul pe față, plus că aduc bucurie oamenilor care așteaptă pachetul. Mi-a zis că e o datorie să le livreze oamenilor în bune condiții proprietatea lor, cumpărată cu bani cistigati greu.

      00
    • Fix asta simt eu după 11 ani de munca în mediul de birou. Nu rămâne frate nimic concret.
      Deși o să sune aiurea pentru mulți, cât am lucrat în Londra ca manager adjunct de magazin, job care însă la fel ca și în cazul managerului, presupunea sa faci de toate, de la vânzare la aranjat hainele și obiectele, pus preturi, samd pentru ca magazinul funcționa pe baza de voluntari, m-am simțit excelent.
      Pentru că eu alegeam ce muzică sa pun și îmi plăcea când clienții începeau și fredonau prin magazin, pentru ca adoram sa vad oamenii zâmbind când treceau pe lângă vitrina aranjata de mine… Vedeam rezultatele direct. În birou ce sa vad, același calculator, aceleași hârțoage..
      Aici in Franta din pacate astia nu sunt la fel de deschiși la minte, ei sunt obsedați cu experienta, cu diplomele, asa ca oricât am încercat sa ma angajez într-un magazin, tot la birou am ajuns. Da, e bine că am un salariu, dar anul viitor am in plan sa îmi deschid ceva al meu.
      Vreme de trei ani am observat piața, comportamentul clienților și chiar vreau sa încerc, pentru ca efectiv m-am saturat de plictiseala și lipsa de satisfacție adusa de ceea ce fac.

      00
    • Marile lucruri in lume nu au fost cladite de… oameni care aveau job, de fapt daca jobul nu e si pasiunea ta, slabe sanse sa aduci vreo plus valoare societatii mai mult decat pare ca ai aduce fiind doar angajatul in fisa postului, oricum nu vad unde e problema, scoala si societatea incearca din rasputeri sa te niveleze, de ce apare mirarea cand si reuseste?

      00
  38. La noi in firma majoritatea fac overtime benevol. Pur si simplu le place ce fac, sunt pasionati. F f rar am cerut noi (urgente nasoale) si am dat la schimb zile in plus de concediu. Pe de alta parte pot pleca oricand au o nevoie personala in timpul programului si nu le verifica niciodata nimeni orele lucrate. In plus, cei care fac asta primesc mariri mai consistente anuale si overall au ajuns sa aiba salarii binisor mai mari. Iar unii dintre ei au primit si actiuni in companie (care valoreaza multicel). Si da, am cativa pe care i-am trimis eu acasa de mai multe ori cu forta ca exagerau, unuia chiar i-am facut un concediu surpriza cadou ca l-am simtit burned out.
    “Secretul” a fost sa angajam oameni f pasionati si sa ii tratam in primul rand ca pe oameni (fara bullshit ca oamenii nu sunt prosti deloc). Cand dai mult, primesti pe masura inapoi.

    10
  39. Aruncati o.privire cum multinationalele incearca sa croiasca povesti artificiale despre întrepătrunderea perfecta intre viata la birou si cea de familie.
    Cu testimoniale din alea vomitive in care vine Maricica, QA ingineer si povesteste cum ii place sa gateasca si sa se joace cu pruncul cand nu este extaziata de pregatirea pentru viitorul audit pe ISO.
    Atat ii duce capul, asta inteleg ei despre employer branding.

    00
  40. 100 de comentarii cum ne doare in pwla de job.
    Si asta doar la privat pai la bugetari ce sa le mai ceri?
    Vrei drumuri ? Vrei servicii de calitate ?
    Cum ca pe toti in doare in pwla de locul lor in societate.
    Da ne plangem la prima groapa ca na plm ala o avut program pana la 5 si a aruncat lopata.

    00
  41. Se dau 3 exemple de blowjobs:

    1. Blowjob-ul făcut de gagica aia bună, care se uita în ochii tăi și a și înghițit la final. E gagica pe care nu ai luat-o de nevastă și nici nu avea pretenția asta de la tine, ți-a făcut blowjob doar pentru că îi plăcea pwla.

    2. Blowjob-ul făcut de nevastă-ta. E bun, dar știi la ce să te aștepți și parcă nu mai e ca la început. Plus că în ultimii ani de relație se întâmplă foarte rar.

    3. Blowjob-ul cu prezervativ, făcut de o curvă plătită care stă cu ochii pe ceas, că se grăbește înainte de următorul client.

    Care credeți că este cel mai memorabil blowjob dintre cele 3 exemple? Cam așa și cu angajații care pun suflet în ceea ce fac! :D

    00
  42. Link către articol?

    00
  43. Sunt inca forte mulți sclavi care pun botul la impachetarea rahatului : valorile Bosch, valorile Emerson…”people of BT” si fac munca a 7 oameni, lucreaza in weekend, in concediu pe salarii de rahat

    00
  44. Firma maricica romaneasca, dept de marketing, salarii bune spre f bune. Fara bonusuri, comisioane, bonuri, abonamente, cafele, fructe si alte frectii. Programul este simplu, vii cand poti intre 7.30 si 9.30 si pleci dupa cele 8 ore regulamentare. Nu exista oficial pauza de masa dar na, lumea haleste, fumeaza, etc. Nu exista ore suplimentare sau lucru in weekend. Vis.
    Primul meu job avea program 7-15, imi parea ca asa mult timp ramane dupa… Si acum termin in general la 16, mai am o gramada de timp sa fac chestii.

    00
  45. Am intrat in sediul facebook din londra…era pe 2 nivele…nivelul de jos era fast food, cantina, erau de toate la orice ora, sus erau birouri si spatiu de recreere…perne de alea mari sa stai tolanit, masa de tenis, alta camera unde te jucai la play station,etc asta in timpul programului,,, cand am intrat acolo parca era alta lume in alt timp…care se juca, care erau la laptop,,,si da, erau foarte multi romani acolo.

    00
  46. Eu lucrez in ture, in fabrica.
    Ma scoate afara colegul de la urmatorul schimb, asa ca nu am probleme de acest gen.
    Si orele suplimentare sunt voluntare. Cand este nevoie, se inscrie cine doreste pe o lista (pt sambata) si apoi angajatul decide daca vrea sa fie platit cu spor de 100% sau doreste compensare cu liber. Si

    00

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

1. Linkurile utile în context sunt binevenite.
2. Comentariile asumate fac bine la blăniță.
3. Șterg comentariile care îmi strică buna dispoziție.
4. Nu fiți proști, agramați sau agresivi la primele 50 comentarii aici.

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG, de la Finestore, de la PORC sau de la de la Aceeași Mărie.

Pun clipuri pe Youtube