În ultimele două săptămâni am observat două faze noi la discuțiile cu oamenii din jurul meu. Și ambele sunt de înțeles, că izolarea asta nu ne face bine.
Răspunsurile lungi
La întrebări care au nevoie de un răspuns scurt, oamenii îți fac o istorie a răspunsului, care durează minute bune, în timp ce un DA sau NU era tot ce aveam nevoie.
Termeni folosiți incorect
Degradarea limbii vorbite e reală. M-am găsit de câteva ori în situația de a întreba “ai vrut să zici X aici”, pentru că nu înțelegeam, iar interlocutorul și-a cerut scuze și a confirmat că da, voia să spună altceva, dar nu i-a ieșit.
Deci da, be aware and be afraid.
@zoso bun venit in lumea mea :))) noroc cu blogu’ ca mai am cu cine schimba un cuvânt.
Chiar Vali, tu cum te descurci cu asta, ca doar lucrezi de acasa de cand lumea?
Eu sunt cam la fel, am 15 ani de cand stau in pestera, se cam simte degradarea limbajului vorbit. Cateodata ma analizez in discutii si ma gandesc ca ma crede lumea analfabet, la cum imi caut cuvintele.
baa si eu am de curand am ascultat discutii inregistrate la care am participat si parerea mea obiectiva e ca ma exprim ca un retardat. Aveam o parere mai buna despre mine…
#DanValjan same here, prima oara am crezut ce e de la voce. Cand colo…
be aware and be afraid cred că tot niște termeni folosiți incorect sînt.
*sunt
e ‘beware’ coiz, si ‘sint’ nu se mai foloseste de pe vremea lui 60s-70s?! dar mnah, sincer asta nu imi pare deloc o greseala grava pentru ca la un moment dat era varianta corecta
si eu in mod normal trebuia sa fiu as la gramatica dar profesori, curicula de kkt.. plm si nici n-am tanjit dupa carti si literatura dar sunt mult mai ‘gramat’ decat multi care’si dau cu parerea, iar in multe cazuri las erori de lene si nepasare, dar prostii sar repede grammar nazi parca primesc un premiu ceva
Daca nu ai plecat in Thailanda ca alti influenceri. Bine, pleci in Thailanda dupa ce urli tot anu sa stam in case.
Statul in casa e so 2020, vaccinarea e ultima fita.
Raspunsuri lungi sau nu mai ai nici tu rabdare sa tot asculti oamenii :)) been there done that.
Cred ca toti simt ca nu mai gandesc in parametri normali, lipsa de comunicare, viata repetitiva in casa, prea mult netlix
aici ne bem cafeaua si mai injuram una alta! daca se scrie mult inseamna ca n-au treaba!
n-am niciun dor de birou.
be well..
be fucked!
be well fucked
Her pes!
Am fost acuzată de răspuns lung de cineva care voia un da sau nu. În domeniul meu de la momentul ăla, la întrebarea aia, cu un răspuns de da, sau de nu, aș fi pus iar pe drumuri destinatarul final.
Pe mine mă irită următoarea chestiune: pun 2 întrebări cu „sau” între ele. „Vrei x sau y?” Răspuns: da. (Sau nu
).
Sau pun 2 întrebări, una după alta. Primesc răspuns la una singură.
Păi cred și eu, omul te ceruse și aștepta un da sau nu. Dar tu probabil i-ai spus că îl vezi ca pe-un prieten…și de-aici nu te-a mai ascultat
Șerif, era o chestie profesională. Puteam să raspund „nu”, că nu mă dureau degetele pe taste. Dar asta însemna
1. să dau cu jet clientului final și să-l pierd sau
2. Întrebarea fusese pusă foarte generalist și eu, ca profesionist efectiv nu puteam răspunde cu da sau nu. Da sau nu ar fi răspuns țața Floarea din piață.
Nu mai știu exact contextul, dar efectiv nu puteam răspunde cu da sau nu.
Știi cum e meme-ul ăla cu gluma care e pe altă orbită față de tine?
Relax, era…o glumă! Sunt sigur că motivația ta a fost bună dar…a fost o glumă.
da, o știu. mai știu și că nu-s faimoasă pt umorul meu.
de fapt sunt faimoasă pt umorul meu, pt lipsa lui.
Defect profesional, nu? No nu-i bai, bine că ne înțelegem. Nu te întreb încă să trebuiască să răspunzi cu da sau nu
nu. așa sunt din vrej.
Da, statul acasa m-a afectat si la inceput mi-am gasit linistea refugiindu-ma in alcool. Simteam ca imi pierd mintile pana cand vocile din cap mi-au spus sa fac cele 7 lucruri despre care nu am voie sa vorbesc.
Salut, sunt una dintre voci. Acum e ok, poți vorbi despre cele 7 lucruri.
Important este ca vocile sa aiba un limbaj elevat, ca sa nu te traga in jos.
E vocea ta, Vocea Romaniei!
probabil ca lipsa cititului e problema, nu neaparat lipsa comunicarii generata de statul acasa, fiindca nu stam nici unii in pesteri, comunicam cu colegii constant chiar daca suntem izolati acasa
Citesc destul de mult, poate nu în întregime de aceeași calitate cum citeam în prima tinerețe, dar 1-2 cărți pe săptămână, din care 2-3 pe lună sunt de o calitate mărturisibilă.
Sunt chiar și într-un club de carte unde se discută despre o carte din luna aia.
Totuși în ultimii 5 ani (aproximativ) am constatat că uneori îmi este greu să mă exprim nuanțat. Bag „mișto” la greu, de mă apucă dracii pe mine și durează o grămadă până găsesc un echivalent potrivit cu situația.
probabil ca depinde ce intelegi tu prin carti de calitate, daca sunt de-alea seci, traduse sters, creierul n-are cum sa gaseasca nuante fiindca nu exista, citesc beletristica si se simte imediat, dupa primele 2-3 capitole, si mai este important sa citesti in romana daca vrei exprimare buna in ro, eventual traduceri de calitate, nu de-astea la kil
„Cititul este overrated” – George Becali, antreprenor si blogger roman
Beletristică citesc și eu, 99% în română, traduceri care nu mă calcă pe nervi.
Mă exprim mai bine decât o fac mulți din jurul meu care nu citesc, dar apreciez un ușor regres al meu față de mine însămi.
Din experienta mea pot spune ca cititul este foarte important, dar pentru a stăpâni limba trebuie și sa scrii sufixie t de mult astfel încât sa ți pui întrebări legate de sensul cuvintelor, topica, declinari etc. Fără scris cititul e teorie fără practica. Odată ce stăpânești bine limba scrisa ajungi sa te exprimi ai bine și oral.
mai am un reflex ramas din pruncie: citesc dictionare de sinonime, antonime si explicative, ajuta enorm la mentinerea unui vocabular decent, rebusurile sunt modul meu inutil si constant de a-mi pierde timpul
@Pizzi, din nefericire, reflexul ăla nu l-am avut nici măcar în pruncie. eu deduceam din context.
de obicei corect.
așa că nu aveam un sinonim clar, ci doar o explicație vagă din capul meu.
Un efect observat de mine la statul acasa = munca de la distanta: scaderea productivitatii. Se tot publica statistici cum ca a crescut productivitatea. In lumea mea, ma confrunt cu oameni ai caror productivitate a scazut. Parca lucram ca niste amatori, nu ca niste profesionisti. Statul in pijamale pana tarziu, senzatia ca nu te vede nimeni, lipsa de rigurozitate in anumite aspecte ale existentei tale scade prodictivitatea. Mai ales cand ai o meserie tehnica (milimetri, masini-unelte).
–
In plus, unde mai vezi si tu o gagica faina?, ca pe strazi sunt numai cu masca (iar asta se pare ca ajuta la aspect peste 50% dintre oameni).
Astept feministele sa-mi dea cu minus, ca apreciez faptul ca pot vedea femei elegante si frumoase la serviciu.
Insist, pentru minusuri de la feministe: De cand se merge cu masca, 90% dintre femei imi par a fi foarte frumoase. Inainte, mai putin de 40-50% mi se pareau acceptabile.
(bine, masca acopera 50% din fata, e normal)
Imi dau seama cat conteaza forma gurii in aspectul general al feței.
Cineva sa-i dea un minus lui Cristi, va rog.
Cele 30 de minute de somn de la ora 14.00 se pun ca scaderea productivitatii sau cresterea acesteia? Ca este o disputa in acest sens la firma
@Cristi Stai linistit si femeilor li se par acum 99% dintre barbati urati pentru ca nu-i mai ajuta forma fetei si a nasului pe cei 10% dintre barbati care erau atragatori pentru femei.
băi, dacă se face și o mască pentru chelie, combinată cu aia de pe moacă, deja pot să zic că arăt sexy
Eu vreau o mască pentru burtă.
„cu masca, 90% dintre femei imi par a fi foarte frumoase. Inainte, mai putin de 40-50% mi se pareau acceptabile”
Si te duci vara la mare si realizezi ca doar 5-10% chiar merita.
@Cristi, disciplina muncii de acasa suna simplu dar nu e chiar usor de implementat/mentinut: trezit la aceeasi ora ca “inainte”, spalat, cafea etc, schimbat in haine curate ca nu esti la spital sa zaci in aceeasi pijama toata ziua, la 9 (hai 9:30) deschizi calculatorul si incepi sa muncesti.
Pauza de masa pe la 12:30-13:00 cu status pe “out to lunch” pentru colegii de pe plantatie care au idei exotice de sedinte la ora aia (sau refuzat meeting invite-urile daca chiar nu inteleg), luata in familie si departe de ecrane.
La 18:30-19:00 (ca sa nu zica lumea ca esti naspa), inchis laptop. Adica cu shut down, nu “lasa ca poate mai fac ceva”.
Pauzele mici peste zi se petrec cu familia din dotate la “tigare” ( indiferent ce inseamna asta- o cafea bauta pe balcon, o apa sau un suc afara in curte).
Mai exista sefi si colegi insistenti care pe la 20:00 -20:30 au nevoie de “ceva” urgent. De obicei “ceva” ul e o tampenie care poate astepta pana a 2a zi. Nu vorbesc de urgente reale sau chestii pe care vrei tu sa le faci din diferite motive, vorbesc de mizerii gen “era frumos sa primesc raportul x azi, mi-l dai acum ca sa ma uit maine pe el?”
Personal, ma ajuta sa imi fac dimineata lista de chestii pe care e urgent sa le fac in ziua aia si seara sa actualizez cu ce mi-a ramas de rezolvat pentru a doua zi.
Incerc dar inca nu imi iese bine sa nu las mailuri netriate la sfarsitul zilei sa se adune acolo claie peste gramada.
Masca se face ghem si se baga in chiloti. Eventual, strangeti mai multe pentru efect sporit.
#lifeProTips
Dintotdeauna, nu de doua saptamani. Am fost la birou: oameni nevorbiti.
Raspunsul mai lung are rolul acum de a traduce comunicarea non-verbala. Ce era suficient inainte cu o strambatura si un meh necesita acum 5 linii.
Stai sa vezi ce misto e cand te obisnuiesti sa stai atat de mult singur de vorba cu tine in mintea ta incat ai impresia ca i-ai zis celuilalt sa iti dea cutitul, dar tu de fapt nici nu deschisesei gura :))
… sau celalalt iti intinde (arunca?) un cutit, zambind dragastos.
Sa vezi cand incep sa vorbeasca si capetele din lada frigorifica
doar eu ma bucur de statul acasa, muncitul de acasa si faptul ca am scapat de small talk-ul si alte obiceiuri handicapate (de ex, inainte de pandemie, intrai pe etaj si dadeai mana cu toti prezenti.. cati gaseai acolo 10-50 de oameni – nu faceai asta.. nu aderai la valorile companiei)
wfh – 4ever!!
Subscriu. Ultimul lucru pe care vreau să-l văd sunt fețele alea prefăcute și comportamentul ăla de „suntem o familie”. Hai, mai ușor cu pianul pe scări că se varsă clapele
Is 20 de ani de cand eram in „spiritul” companiei si acum, ca o baba ce sunt, imi vine sa vomit cand e vorba de asta. Cum stateam ca o tampita sa lucrez de sarbatori, sa fac emisiune in fiecare duminica, sa nu moara ascultatorii fara vocea mea suava. Ca nu se poate, ca e spiritul radioului. Si cand si-a bagat patronul aia in el de radio, de a vandut frecventa la radio kitsch, nu s-a mai gandit nimeni la spiritul „firmei”. M-am linistit si mai bine dupa ce al doilea post de radio la care am prestat (de data asta fara sa mai bag weekenduri ca proasta, ca eram deja vaccinata) s-a inchis dupa 3 ani, ca deh, criza din 2009.
Sfatuiesc pe oricine sa isi vada de viata de familie, sa tina cu dintii de zilele libere si, desi isi face treaba cat poate de bine (ca nu-ti bati joc de munca ta, totusi), sa nu pice in adoratie in fata companiei iubite. Ca, atunci cand se impute chifteaua, se duce dracului totul si te trimite patronul, care nu putea respira fara tine, la mama dracului.
Si e normal, decat sa moara copilul lui de foame, mai bine mori tu, angajatul.
Asta cu privire la cacaturile alea de genul „we are family” la munca. Nu suntem familie, muncim sa platim niste facturi, apoi ura si la gara.
Pentru cei care considera WFH ca o idee buna, welcome to the dark side, sa zic asa. Daca va place mai mult sa fiti la birou, e si aia OK. Faceti treaba si hai acasa. Ca nu ne ridica nimeni statuie
Nu v-a zis nimeni ca e vorba de o familie functionala. Ati banuit voi aiurea.
Dojo.. Eu m-am vaccinat putin mai repede.. pe la 21. Cate spirite am auzit de la 16 ani. Totusi mi-au trebuit 5!.. sa-mi dau seama cum e Pamantul.
Cred ca in cazurile noastre e ok, ne-am maturizat sau calit, „din frageda pruncie”. Si eu cred ca fiecare minut in plus langa familie, e unic si nu poate fi inlocuit.
Eu lucrez de acasă pe perioadă nedeterminată din vară. Om vedea cât mă ține. Asta cu vorbitul lung (uneori și prost, să recunoaștem…), eu abia acum încep să învăț să rămân la subiect, să nu divaghez sau să fac introduceri necerute. În apărarea mea, povestesc frumos și lumea zice că sunt și amuzantă.
Și asta cu termenii folosiți prost, cred că ajută mult cititul, practic mai des treaba de când cu pandemia și lucratul de acasă.
Interlocutorii tăi sunt politicoși 😉
Unii și sinceri, ca tine. Ți-am dat like. 🙃
Decat vorbit mult, prost si degeaba la birou, mai bine tot mult (depasit frecvent durata stabilita a sedintelor), la fel de prost si tot degeaba, dar de acasa. Macar faci altceva intre timp (cum ar fi sa iti termini treaba pe ziua respectiva) si zici ca aveai microfonul pe mute daca nu auzi intrebarea cuiva.
Oamenii ori nu au cu cine exersa limba vorbita in afara colegilor de munca, ori degradarea este a comunicarii in general, adica statul acasa ne degradeaza SI capacitatea / rabdarea de a asculta si a intelege ce ni se spune.
Vorbitul ca vorbitul dar cel mai nasol efect este uitatul dupa gagici. De cand cu iarna si pandemia rar mai vezi pe strada vreo bunaciune iar cand apare una cat de cat mai ca fac toti accident in coloana. Am ajuns sa balesc la orice naspeta pe care stau blugii cat de cat si are o geaca peste sale
Hai sa vedem si partea plina a paharului, sa luam in calcul si partile bune ale lucratului de-acasa:
* Gramada de ‘employers’ s-au linistit – exista viata dupa WFH. Multi erau f anali cu sa fii la birou; s-a vazut ca se poate face treaba si de la distanta. Consecinta e ideea ca merita locuit pe termen lung in de-alde Panama/Costa Rica/Portugalia/Spania/Grecia si lucrat de la distanta.
* Muult mai mult timp liber / liniste / zen; in orasele mari (Toronto, NYC etc) gramada de timp/stres/bani pe transport, miscat din suburbii inspre birourile din Downtown; o ora dus+o ora intors era ceva normal. Well, not anymore!
* Mai mult timp cu familia / copiii tai. Da, e stresant, cateodata iti vine sa-i strangi de gat, dar per total e mai bine + poti sa ai grija mai multa de educatia lor.
* Vrand-nevrand inveti sa-ti faci o mancare ca lumea, o cafea ca lumea + constati ca ce-ti faci tu acasa e mai bun decat kkturile cumparate de la fast-food/Starbucks etc.
* Bautul la servici!
Nu stiu altii cum sant, dar eu am cel putin o data / sapt de lucru ‘cocktail time’: ceva salsa-chestii + un bloodymary/ceva acolo. Bine, si cate-o tarie/vinisor pe ici-colo in timpul saptamanii, tot la lucru 
unde spanac lucrezi?! că am lucrat într-un loc unde erau șefi care se uitau strâmb și la bomboane cu alcool.
@AB O sa ma arunc eu cu o presupunere si sa o sa zic ca lucreaza in sufragerie.
@AB: Chiar trebe sa-ti desenez? cand lucrezi de-acasa, bautul acasa 9-5 = baut la servici
Totul e sa nu se vada daca ai meeting cu video. Si-atunci sant solutii: iesi din cadru, pui pe mute si ‘Doamne ajuta!’ 
înseamnă că am înțeles greșit. aveam senzația că băutul se întâmplă la birou. ăla din afara casei.
io am lucrat în afara casei inclusiv în pandemie. nu știu eu cum e cu muncitul de acasă.
1. am prins pe la inceputurile mele de cariera un birou impartit in 2 camere: fumatori/ nefumatori, berea era la rece, sub podeaua tehnica si in dulapul de fibre, otdr si restul era si alcool de curatat fibra si alcool de curatat gatul…..conta sa ai masura
2. recunosc ca singurul lucru de care intr-un fel mi-e frica la WFH este exact primul punct al lui Dan.
daca merge wfh la 20km….daca merge si la 2000km…oare merge si de pe alt continent?
si apare dilema: daca te duci acolo unde mancarea e 10euro pe luna, cu salariu de 2k-3k euro pe luna…nu le cam futi viata alora?
@Attilla: Vorba englezului, choose wisely my son
Am studiat problema, adica si pt lucratul de la distanta cred ca sant niste limite. Tarile alea care le-am enumerat au sens pt noi-romanii doar daca employerul e in Europa de Vest sau N America/East Coast. Nu cred ca angajatorul o sa fie happy ca tu vrei sa o arzi de ex din Tailanda sau Australia. Diferenta mare de fus orar. Plus, mai sant niste amanunte ale vietii de zi cu zi: siguranta personala (o fi mishto-palmieri-etc dar daca e posibil sa ramai fara viata parca nu e chiar asa fain, nu?), cat de aproape e limba locului de ce stim noi, cat de departe de obiceiurile europene is locurile alea (de ex nu m-ar interesa sa locuiesc nicaieri in Africa, India, Rusia, Asia). Plus, mai sant si chestii personale – de ex personal nu mi se pare fain pe insula, indiferent cat de mare/caldurica/mishto ar fi (deci Japonia, Hawaii, NZ – no thx).
diferenta de fus orar cred ca e cea mai mica problema. ma indoiesc ca-l intereseaza pe angajator daca tu vrei sa bagi numai noaptea, atat timp cat pici pe programul lui.
Iata si dovada, din 60 de comentarii niciunul n-a reusit sa raspunda simplu cu da sau nu.
Puteti sa dati exemple de degradare a limbajului?
Aș vrea doar să spun „la toată lumea care este aici” versus „celor prezenți”.
Știe cineva unde stă Greuceanu?
Nu de alta, dar zmeii cei rău au furat cuvântul „tuturor” și au lăsat „la toată lumea”.
Numai pe mine mă zgârie pe creier când aud „salutări la toată lumea” și alte expresii asemănătoare?