Citeam faza asta și mă gândeam la ceva.
Marie said that when she and Ed married in 1989, they had little wealth. Soon after they were married, their house was repossessed. But Ed, an accomplished mathematician and former NASA contractor, eventually found success trading commodities. In 1998, he and a business partner founded Quantlab in Bosarge’s house. Marie said she was one of the first employees, managing the main office in their dining room and smoothing relations between the co-founders and early employees.
Toate femeile în situația aia spun că au participat și contribuit decisiv la crearea acelei averi, ceea ce e, în oarecare măsură, adevărat. O femeie bună și puternică te ajută mult, orice carieră ai avea. Dar nu asta spune tipa aia acolo, ci spune că jumătate din avere îi aparține și i se datorează ei. E o diferență între a-ți susține soțul în ce face și a construi alături de el.
Problema pe care o văd eu e că, dacă ai fost așa de bună și așa de isteață, poți repeta. N-ai nevoie de jumătate din bani, ai nevoie de un pic, ca să pornești altceva, că doar te duce capul, asta pretinzi.
Sunt multe femei care procedează așa. Da, tu rămâi cu ale tale, eu cu ale mele, fiecare își vede de ale lui. Borcea cu prima nevastă. Jeff Bezos. Alții. Afacerile ei au rămas ale ei, afacerile lui au rămas ale lui.
Dar, din nou, ne întoarcem la știrea de mai sus. El era matematician, ea era secretară. Fără dubii că a contribuit, dar cu cât?
Și mai e ceva, tot apropo de știre. Dacă ești așa de deșteaptă pe cât te pretinzi, cum zici că nu știai că bunurile alea sunt deținute de niște off-shore-uri și nu de soți?
Și ceva amuzant:
N-ai mai avut de mult feministele pe cap?
Ce nu au înţeles este că divorţul în care îşi ia fiecare propria părticică (nu că totul să se împartă 50/50) este metoda inventată după ce, din nu se ştie exact ce motive, împinsul pe scări a început să fie considerat necivilizat.
Acum sigur le va avea.
Sunt cazuri si invers: Adele divorteaza de sot si trebuie sa imparta o avere de 140 milioane lire, in mare parte castigata din cantatul ei.
Judecatorul poate decide cum sa imparta averea daca cei doi nu se inteleg.
Yeah but, hai sa vedem procentajul la nivel global de cazuri in care el trebuie sa dea bani vs cazurile in care ea trebuie sa dea bani. Ca sarisera feministele in sus ca cum sa dea Adele bani, uitand cum tipa cand trebuie sa dea un barbat bani ca asa e corect. Simt ca discutia pe aceasta tema este foarte complexa si este nevoie de o dezbatere rationala, fiindca sunt foarte multe variabile implicate (una dintre ele putand fi si cea ridicata de Vali in articol). Insa din pacate este mult mai usor sa suprasimplificam si sa dispara complet dezbaterea de pe subiect (nu zic ca asta ai facut tu prin acest comment, dar cam asa se trateaza subiectele, ca sa poata fi mestecate si de publicul larg).
Chiar asa, hai sa il vedem, ai cifre undeva daca tot vorbesti de procente?
Tu ai procente undeva daca tot vorbesti de cifre?
Hai man, tu ai vorbit de procentajul la nivel global, nu eu. Nu te trage pe fund acum, arata procentele alea globale care iti sustin afirmatia.
Daca nu ai spune asta si gata ca sa incheiem discutia.
Hahah, ma amuza faptul ca cineva a comentat tot cu Cosmin si eu (Cosminul cu primul comment) imi iau mu*a. Primul meu comment meu nu era indreptat impotriva ta, Daniel. Commentul lui Cosmin 2 nu mi-l asum (ce schizofrenic suna, dar cam asta a fost situatia). Primul comment a vrut doar sa zica ca ai inclinat balanta spre partea cealalta, in sensul ca hei, exista si femei care-si dau jumate de avere la divort. Am zis ok, hai sa vedem la modul obiectiv care ar fi procentele. Nu le am, insa mi se par relevante in acest caz, daca vrei o discutie serioasa. Nu incerc sa imping o agenda pro barbati, poate chiar procentul femeilor care-si dau jumate de avere e mai mare de 50%, nu stiu.
Si 2, sa o sugi Cosmin al doilea, fiindca ai indus in eroare ca un carnat (cu riscul sa nu-mi fie aprobat commentul, dar probabil Vali va vedea ca comentariul e facut de pe alta adresa de mail).
esti tu pe invers si de aia nu intelegi, in procesu creator se considera ca au participat inclusiv aia care au fost in aceeasi camera atunci cand s-a intamplat fapta, sunt chestii diferite
Ar trebui sa primeasca procentual fix cat a fost procentual salariul lui :)) astae egalitatea adevarata. La fel si invers.
@DanielV: ai dreptate, Adele e un exemplu foarte bun. Si mai sunt o gramada de alte exemple, nu-mi vin acum in minte.
De asemenea, nu am cifre, dar ma gandesc ca de vreme ce sustin ceea ce corect politic, nu am nevoie asa ceva.
Nici de bun simt in sens american sau in sens romanesc.
O tot dati pe Adele ca exemplu, doar ca nimeni nu stie cati bani i-a dat fostului sot. Teoretic, este posibil sa fie obligata sa ii dea pana la 50% din avere, doar ca ea a ales sa nu faca publica suma, ceea ce ma face sa cred ca procentul este mult mai mic de atat.
@DanielV: bravo mă, ai găsit balena-n borcan. Captain Ahab scrie pă tine. 1 caz.
Mai găsește-mi 10 cazuri, te rog frumos. Poți?
Până-ți apar coaiele, vezi asta și înțelege:
https://m.youtube.com/watch?v=91kriWQSfbk
Mă întreb cum arătau comentariile de pe YouTube daca unu dintre cei doi bărbați albi ar fi spus „pleas don’t be black”
„Don’t be a leberwurst”
pateu?
Fostul meu sef (top 300) zicea ca mai bine o omoara pe nevasta-sa decat sa divorteze.
La inceput nu aveau nimic, apoi s-au imbogatit, impreuna, amandoi, nu ai cum sa calculezi procentual contributia fiecaruia. Legea zice 50/50? Zice? Moral 50/50? As zice ca da! Nu e ca si cum el era deja milionar la casatorie.
Poate ea l-a sustinut cand nu mergea treaba, i-a mai adus o cana de cafea cand statea pana tarziu, a negociat cu un partener pe care el nu reusesa sa il induplece, ceea ce a salvat afacarea. Nu ai cum sa cuantifici asta. 50/50 e cel mai corect.
Cand te casatoresti stii ca poti divorta si stii ca ar trebui sa imparti totul in cazul ala. Asa ca iti asumi. Sau faci prenuptial. Sau nu te casatoresti, sunt oameni fericiti si asa.
Chiar tu zici in alte articole sa iti asumi deciziile. Acum ce faci? Nu-ti mai convine?
p.S. Sunt situatii de cacat in care unul din parteneri primeste sume necuvenite in urma divortului. Asta NU e una din ele.
Da dar vezi tu situatiile alea de cacat pot fi absolut legale in unele tari: deci dupa ce ca se imparte jumate jumate mai trebuie ca barbatu’ sa plateasca extra femeii ca vezi doamne in urma divortului isi va pierde nivelul de viata pe care-l avea in timpul casatoriei. Si asta indiferent din ce motiv se produce divortul, chiar si in cazul in care se pronunta ca fiind din culpa ei, tot are dreptul la acea… indemnizatie.
Ba ai cum să cuantifici asta dându-i un salariu de secretară sau ce era și poate niște acțiuni.
Si daca esti vai steaua ta inainte de casatorie, cum era Jeff Bezos, ce pui in prenuptial: Daca o sa ma imbogatesc peste noapte si nevasta-mea nu aduce niciun aport nu impart niciun ban?
@Cristian, dacă îi dai un salariu de secretară, atunci să facă strict o treabă de secretară.
eu înțeleg de acolo că tipa se ocupa să netezească penele ciufulite când și să-i împace p-aia când ajungeau la certuri.
nu-s complet de acord cu 50/50, dar uneori o persoană diplomată care reușește să împace ”pietrele tari” (parcă așa se zice pe la țară la ”caracter puternic”
), care mai sunt și principalii oameni dintr-o afacere poate uneori să salveze acea afacere. uneori lucrurile astea ”mici” fac treaba să meargă cu adevărat bine.
nu poți să știi cum s-ar fi descurcat tipul cu afacerea fără intervenția nevestei.
o simplă secretară n-ar fi făcut astea.
problema poate fi cu dus și întors.
era un filmuleț pe fb la un moment dat, el (mare șmecher, propria firmă, bani, chestii) cu ea la braț întâlnesc pe un hol un om de la curățenie, care se dovedește a fi fost primul iubit al tipei din liceu. la care el ”bine că ai dat peste mine, care te-am făcut o doamnă, dacă rămâneai cu ăsta, n-aveai bani nici de tampoate”, la care tipa se enervează ”dacă rămâneam cu tipul e foarte posibil ca eu să fi fost în continuare o doamnă și el să fi fost cel cu afacerea, mai ții minte când:
-când eram la facultate și tu voiai să te duci la petreceri și eu te țineam ”acasă” să înveți pentru restanțe și licență
-când ai început să pui pe picioare afacerea, am gândit-o împreună și eu mi-am luat un job să avem de mâncare și ipotecă și când veneam acasă mă ocupam singură de casă și copii, să ai tu timp de afacere
– când ți le-am prezentat pe prietenele mele și pe soții lor care lucrau în domeniul x și y și ai făcut afaceri bune cu ei
– când a fost perioada aia când ți-a mers prost și erai în prag de faliment și voiai să renunți și eu nu te-am lăsat și te-am încurajat, și iar am făcut planuri împreună și eu iar mi-am luat job să avem pt ipotecă și școala copiilor…
și tipul s-a gândit mai bine și cam așa era.
nu poți să știi întotdeauna care este influența unui partener de viață în afacerea celuilalt.
Comentariu high IQ. Vali e supărat iarăşi pe cineva, sunt convins.
@A: „sau ce era”. Dacă era șefă la HR sau team lead sau VP sau mai știu eu ce, să-i fi dat salariu dintr-ăla cu multe cifre.
daca ne gandim la aforismul ala cu femeile care una spala, alta face curat, alta face mancare, etc., probabil duduii i se cuvine spre 90% din averea facuta de el.
am apasat enter prea repede.
pe de alta parte, daca a contribuit decisiv nu prea are nevoie sa repete pentru ca i se cuvine.
iar atunci cand iti pui poalele in cap, cel mai probabil contributia ta bate usurel spre 0. ca altfel in loc de scandal ai veni cu dovezile.
in cazul asta, el matematician si colaborator nasa, impreuna cu altul ca el a facut o firma de tehnologie. ea a fost office manager la sediul aflat in casa lor. adica statea acasa, facea curat, facea mancare, mai statea la o cafeluta cu contabila. as zice ca contributia ei este absolut primordiala.
„daca esti asa destept, poti sa faci la loc” – nu, nu poti, ca nu-ti da nimeni viata si conjucturile inapoi, daca el e asa de destept, de ce nu face el averea la loc?
in cazul asta, ea si-a futut si viata si banii, pentru ca nu a dus-o capul sa-si pune de-o parte la timp, jackie O ar fi fost un bun exemplu
Ei lasa ca ea s-a mai si futut cu unu’ cu altu adica si-a asigurat viitorul, important e sa-si gaseasca urmatoarea victima.
like pentru „ca nu-ti da nimeni viata si conjucturile inapoi”.
Astia 9 de dadurati thumbs down, ia citiți mai jos comentariul lui Taipan.
A doua meserie a lumii dupa curva care a spart casa este cea de avocat. Se poate demostra in fata judecatorului ca merita de la 0% pana la 51%. E doar o chestie de onorariu practica si reputatie
Fix acelasi argument idiot poti sa il folosesti invers, de ce nu poate repeta el.
Parerea mea. Nu iau in calcul casatoriile pe bani sau divortul ca ea l-a inselat sau ca nu a fost respect intre ei.
Eu incerc sa fac bani pentru familia mea, ma intereseaza ca ei sa aiba un grad de comfort mai mare, sa isi permita mai multe lucruri, ma intereseaza ca daca mor maine, ei sa poata sa se descurce fara mine macar pana isi fac ei propriile surse de venit. Nu-i fac pentru mine, ma pis pe ei, sincer. Daca as fi singur, daca n-am job sau daca dorm pe strada, mi-e oarecum ok. Nu ma intereseaza sa am masini, nu ma intereseaza sa colectionez tablouri la matusa Tamara, nu sparg banii pe curve, ii fac pentru familie (sa existe niste bani deoparte pentru educatie, spital, vacante, haine, mancare si ce mai vor).
In cazul in care nu ti-ai ales chiar ultima curva pe interes si in cazul in care exista respect intre noi dar se intampla ceva si trebuie sa divortam, e perfect ok sa primeasca chiar mai mult de 50% din avere, indiferent cu cat a contribuit. Ideea e sa ma asigur ca familia poate sa se sustina si fara sa ma implic eu direct, mai ales daca am plecat impreuna acum multi ani cand amandoi eram rupti in cur. Odata ce ai inceput sa faci tu bani si nu tata lui Columbeanu, chiar daca pierzi jumate (uite-te la Jeff Bezos) e foarte simplu sa ii faci inapoi pentru ca stii cum plus ca ai deja relatiile de business facute.
E complicat de masurat cat a contribuit sotia, sa zicem ca tu ai un interviu telefonic acasa si o rogi sa mearga cu copiii afara sa poti sa vorbi in liniste, iei jobul. Cum masori contributia ei? Plus ca daca ai o sotie foarte ok si exista respect intre voi, ea te ajuta foarte mult ca tu sa stai bine cu caputul si sa ai un motiv pentru care sa tragi tare.
Am o ruda care a trecut printr-un divort cu beneficii.
El cu o situatie buna, patron de service auto, obsedat de munca. La 35 de ani isi gaseste o tipa de 23. Dragoste mare, se casatoresc. El isi administreaza afacerea, ea casnica. Pe sistemul ca daca tot am terminat o faculta ce-ar fi sa nu lucrez o zi din viata mea. Se convine ca el sa-i plateasca asigurarile sociale. Apare un copil, afacerea merge, isi deschid si o vulcanizare, ea in continuare casnica. Totul frumos pana o prinde tipu ca ea se babardeste cu un angajat din service. Divort. Cum face, cum nu face, dar tipa obtine in urma divortului vulcanizarea. Acum e patroana alaturi de iubit, fostul angajat.
Ce e distractiv e ca tot ea e nemultumita ca nu l-a lasat pe fostul sot in fundul gol si-i baga strambe cu programul de vizite al copilului.
Nu comentez restul, dar asta cu strambe la programul de vizita a copilului arata cat de scursura umana esti. Mi se pare de cea mai joasa speta umana. Tot ce sper e ca atunci cand copilul ala creste, se prinde cum stau lucrurile si ia alegerea corecta sa nu mai faci parte din viata lui.
poveștile nu prea seamănă:
1. el deja avea o afacere care mergea foarte bine când a întâlnit-o pe ea. tipul din poveste n-avea nimic când s-a însurat cu aia
2. tipa din povestea ta era efectiv casnică (sau așa zici tu), tipa din povestea de sus era mereu la sediu, făcea chestii, împăca ego-uri zburlite.
da, tipa e un jeg pe partea cu programul de vizite al copilului.
@Zarax, stai un pic și nu-l lua pe Taipan la șuturi. eu din poveste înțeleg că tipul rămas fără juma’ din afacere și futut la programul de vizite al copilului e prieten/cunoștință a lu’ Taipan, nu că Taipan e ăla care fute vieți.
@Zarax: pînă cînd va crește copilul trec cîțiva ani buni.În acești ani copiii primesc informații doar dintr-o parte, se depărtează de unul dintre părinți și pe cînd vor ajunge majori copiii posibil ca să nici nu mai înțeleagă punctul de vedere al părinților.
In cazul descris de tine, daca eram eu in locul tipului, o omoram.
Mai precis, ii spuneam ca o omor, si ii dadeam cateva zile sa decida ce face.
Orice pretentie inseamna cutter in gât.
Bine, la mine si relatiile au fost asa: Nu ma insela. Daca ma inseli, crede-ma, te tai in bucati si te impart prin diferite trenuri din Romania, sa te gaseasca in 3 luni, bucati prin toata tara. De ce sa risti sa mori, pentru un cacat?
In cazul astuia cu vulcanizarea: De ce vrei tu sa mori, pentru un cacat? Eu si asa nu mai am ce pierde, nu? De ce risti? Esti absolut sigura ca nu vin intr-o zi cu niste benzina (vulcanizare, masini…) si va dau foc? Ce-ar fi sa fie totul fair-play?
Discut asta cu ea in liniste, eventual in parc, unde nu ma poate auzi nimeni. Ma uit in ochii ei, si o intreb daca m-a vazut ce pasionat ascutea cutitele din bucatarie… De ce sa riste, nu e pacat?
Sper sa n-ajung la din astea. Pana acum, m-a ferit destinul de cacaturi din astea. Numai cand am citit si deja m-am enervat…
Oare oamenii nu pot realiza ce „oportunitati” are unul care nu mai are nimic de pierdut?
De ce sa ma inseli, cand poti spune fair-play ca-ti place altul. Nu te opresc, jur ca nu te opresc. De despartim, vedem ce si cum, fair-play… apoi esti libera.
Stela Popescu a trait un fostul sot jde ani. intr-o zi s-a indragostit de altul. I-a spus ca a simtit ceva pentru ala, ce nu a simtit niciodata pentru el, sotul. Sotul ei a fost ok, s-au despartit amiabil. Stela s-a recasatorit, si a stat cu noul sot pana a murit. Se intampla. Iubirea nu e mentala.
A fi fair-play e mental. Si daca nu esti… mai ales la nivelul asta… un cutit de bucatarie e 10 lei.
Cuțitul ăla de 10 lei moare la intrare
Pentru ca nu stii sa ascuti cutite, de aia:
Sharpening a $1 knife
https://www.youtube.com/watch?v=7dFFEBnY0Bo
@Cristi, iartă-mă, dar ce dracu’ rezolvi c-o omori pe proastă?! sau îi incendiezi vulcanizarea?! chiar și poliția română, cât sunt ei de tălâmbi, te prind în 2 timpi și 3 mișcări.
și stai 25 de ani la pușcărie. sau 15-20 dacă scapi pe bună purtare sau recurs compensatoriu, sau naiba mai știe.
și copilu’ rămâne și fără tată și fără mamă, că-n cazul cu omorul sigur n-o să mai vrea să te mai vadă ever, nici când ajunge să gândească cu capul lui.
dacă n-o omori ai o șansă să-ți refaci viața, legea e de partea ta în povestea cu copilu’, mai ai o șansă.
„Ce e distractiv e ca tot ea e nemultumita ca nu l-a lasat pe fostul sot in fundul gol si-i baga strambe cu programul de vizite al copilului.”
Pentru asta o tai in bucati. Apoi o toc cu masina de tocat carne, si o dau la blender. Oasele le ingrop.
Ce rezolv? Scap lumea de o proasta. Ma linistesc mental. 25 de ani. Am 35 de ani (eu am mai mult, am luat varsta omului din poveste), la 60 de ani ies si mai am inca 20-30 de ani de trait STIIND ca nu m-a calcat nimeni in picioare. Sunt linistit mental. E un castig.
–
Am iubit foarte mult o fata. Am plans dupa ea ca in povesti.
Nu si-a batut niciodata joc de mine, mi-a spus ca nu ma iubeste, ca pierd timpul, nu ma va iubi niciodata. Pur si simplu nu simte nimic pentru mine, orice as face.
Am plans mult dupa ea. Mi-a trecut. Mi-am vazut de viata.
Au trecut vreo 20 de ani de atunci. Dupa vreo 10 ani de „pauza” (m-am mutat din oras cu jobul, ea a plecat pe-afara), am redevenit/ramas prieteni. Ma suna, o sun. Ne mai vedem. Rar. S-a maritat, are doi copii la scoala.
Putea sa-si bata joc de mine, nu a facut-o.
FAIR PLAY. Nu e greu.
Acum recompilati situatia cu nenea de la service… Nu vad vreun motiv sa nu o calce cu masina intr-o seara, apoi sa dea foc la tot ce a muncit el. Tot ce a muncit EL!
Uite, poate va ajuta linkul asta cu ceva, nu sunt singurul nebun.
De fapt, nu sunt nebun, doar ca nu ma las calcat in picioare:
Furios că nu şi-a primit banii pentru casele la care a lucrat, un român s-a urcat într-un excavator şi a distrus o parte dintre ele. S-a întâmplat în Anglia, unde conaţionalul muncea pentru o firmă de construcţii.
https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/un-roman-a-distrus-5-case-noi-in-marea-britanie-cu-un-excavator-980334
Atentie ce fel de om e descris: „patron de service auto, obsedat de munca.”
Practic, aia i-a luat VIATA.
Mai are ceva de pierdut? Se lasa calcat in picioare de o proasta?
Macar un deget taiat cu patentul sa aiba de la ea. Pentru ce i-a facut, sa vrea trei degete de la mana dreapta.
– Vreau trei degete de la mana ta dreapta, sau te omor.
Te duci la politie si le spui ce? Ca noi suntem acum in parc, nu ne aude nimeni. Doar iti spun: ai pana luni termen. Astept o cutie cu trei degete, sau mori.
Sau, facem CUM TREBUIE SA FACEM, si pleci din viata mea exact cu ce ai venit. Negociem? Eu vreau „compensare” pentru viata mea pierduta. Adica, tu nu ar trebui sa ai vreo pretentie.
So… iti tai trei degete, mori calcata de masina, sau pleci fara pretentii. Ai pana luni sa te decizi, draga mea.
Pana luni, ma omorati voi sau va omor eu, daca nu pleci fara pretentii. E vineri. Va astept cu decizia.
Cacat.
–
Bineinetles, se poate si invers, barbati care isi bat joc. Pentru ei exista femei ca Lorena Bobbitt.
Doua cazuri in care ma explic mai putin nebuneste.
Ingrid Bergman. Si-a tras-o cu tot Hollywood-ul, fiind maritata cu cate unul. Are mai multi copii, din mai multe casnicii. Cuvantul cheie e „cheating”. Orice duda sexuala cu femeia asta a fost prin „cheating”.
Grace Kelly. Si-a tras-o cu tot Hollywood-ul, dar dupa ce s-a maritat a devenit femeie cuminte. Fair play.
Nu pot vedea nici un film cu Ingrid Bergman. Nu pot! Despre Grace Kelly… am cam tot ce a facut (cam putine filme, totusi) si ma uit cu mare placere la ele.
Amandoua au avut nenumarate aventuri (sexuale)… dar in ce conditii?
Mai cititi niste literatura romaneasca, ca poate va ajuta.
George Coşbuc
Decebal către popor
Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău (o proasta)
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.
@ Cristi: „Ma linistesc mental. 25 de ani. Am 35 de ani (eu am mai mult, am luat varsta omului din poveste), la 60 de ani ies si mai am inca 20-30 de ani de trait STIIND ca nu m-a calcat nimeni in picioare. Sunt linistit mental. E un castig.”
Tu nu înțelegi chiar dacă ți se explică: nu vei fi deloc liniștit mental, mai ales dacă ai un copil și doar unul dereglat mental poate fi liniștit mental. Nu vei mai trăi nici după bulău așa cum crezi tu că vei trăi, în primul rînd din cauza dulăului.
Cît timp nu ești pus în situația dată ești departe de realitate.
Facem alegeri diferite față de cele pe care le ai în minte, judecate înainte de a lua decizia, asta în situații simple, ce să mai vorbim de furculițe și lingurițe.
Get real man.Wake up.
@Cristi, am fost fair play cu oricine din viața mea, chiar și cu dușmanii, așa că pot să înțeleg oarecum punctul tău de vedere.
Totuși, cred că sunt grea de cap, mai explică-mi o dată: dacă o toci bucățele pt strâmbe în programul de vizită al copilului și intri la pușcărie pt 25 de ani ce rezolvi pe partea de relatie cu copilul?!
Nu știu, eu aveam senzația că problema era relația cu copilul, nu răzbunarea pe o proastă.
Dacă m-aș fi complicat să mă răzbun (sau doar să-mi pierd timpul gândidu-mă) pe toți imbecilii din viața mea (profesională și personală) n-aș fi realizat nimic. Am stat pe malul râului și-am așteptat să apară cadavrele. Chiar au apărut câteva.
Are dreptate A, doar dacă ai timp si nervi tari. Uneori am, uneori n-am.
E fain să reușești sa te ridici din nou și să fii chiar mai mult decât erai. E foarte fain. Dar de ce să profite cineva de tine, mai ales în acest mod, iar tu să nu faci ceva?
Recunosc, cum spune A, că am văzut si eu multe „cadavre” pe râul unde aștept eu. Numai că „dușmanii căzuți” nu au comis-o atât de grav încât să mă forteze la ceva.
Am lucrat candva la o firmă care nu atea corect. Când am ridicat problema, au fost jmekeri cu mine. Le-am formatat toate calculatoarele și am plecat.
Am ramas ultimul în firmă intr-o seară:
Format C: (pe toate calculatoarele)
Are you sure?
YES.
Blank tot, a doua zi au gasit firma „nouă”.
Ăia nu mă platisera corect, atât. Nu divorț, nu luat tot ce am muncit o viață.
So… fiți fair-play întotdeauna, că există și nebuni. FAIR-PLAY. Greu de găsit în România…
cristi are issue la cap sau e un papagal.
@Cristi, sper să nu te întâlnesc vreodată (on-line sau off-line) și mai ales să nu te enervez cumva. (omu’ mai face și greșeli- greșeli-greșeli, neintenționate, negândite, nenimic
)
În spatele oricărui bărbat de succes este întotdeauna o femeie.
Cine o zis asta?
În 0,0000000000000000000000000000000000001% din cazuri. Mdea…
Fanii de pegging.
Cred că în cazul în care averea a rezultat după căsătorie, este corect 50/50%. Niciun bărbat nu a făcut avere dacă a avut alături o tipă care dorea shopping toată ziua, care era înclinată numai spre ”nevoile” ei, spre distracții ș.a.m.d. Deci clar că cei care au pornit de la nimic și au făcut avere au avut alături femei care au lăsat multe de la ele pentru visul lui. Sunt tipe care nu stau deloc lângă cineva dacă nu îi oferă marea și sarea. Pleacă imediat ce nu le mai convine ceva. Cele care au sprijinit partenerul poate au dat salariul acela de secretară să susțină casa, să facă cumpărături, să gătească etc pentru ca el să se concentreze pe visul lui, l-au încurajat etc.
Însă atunci când el era deja realizat și vine ea care nu vrea decât ca el să îi ofere diverse și la despărțire mai vrea și parte mare din avere, asta este altă discuție, de aceea trebuie contract prenupțial. Pentru că poate și doamna în cauză în acest divorț dacă avea prenupțial (chiar dacă nu aveau nimic), ar fi fost mai individualistă în relație, ar fi pus deoparte etc. Poate că nu este o idee rea să se facă contracte prenupțiale în fiecare căsătorie, dar atunci nu vom mai vedea ce vedem acum: că un partener îl susține necondiționat pe altul. Ar fi mai mult egoism de la început la sfârșit.
Mi se par foarte multe generalizari pripite in acest comentariu:
„Niciun bărbat nu a făcut avere dacă a avut alături o tipă care dorea shopping toată ziua” – nu cred ca ai de unde sa stii asta la modul sigur. Poate patronul Zara a stat numai cu femei usuratice si e totusi printre cei mai bogati oameni din lume. Iti invalideaza argumentul.
„Deci clar că cei care au pornit de la nimic și au făcut avere au avut alături femei care au lăsat multe de la ele pentru visul lui” – tragi o concluzie fara evidente. vezi ce am zis si mai sus.
„Cele care au sprijinit partenerul poate au dat salariul acela de secretară” – din nou, presupunere
„Pentru că poate și doamna în cauză în acest divorț dacă avea prenupțial (chiar dacă nu aveau nimic), ar fi fost mai individualistă în relație” – presupunere
Mi se pare ca este foarte complicat de cuantificat o masura echitabila, pentru ca si tendinta multora este sa suprasimplifice si sa se rezume doar la comentarii de prima mana gen „sigur l-a capusat pe el de ban”. Exista caracteristici diferite in relatii care intr-o oarecare masura banuiesc ca ar putea fi incadrate in cateva macrotipare, dar cum mai spunea cineva mai sus, e foarte greu de vazut care ar fi aportul fiecaruia la succesul comun. Desigur, ce ai prezentat mai sus pot fi considerate argumente, dar n-au in spate nimic, iar doar experienta personala si/sau „cunosc doua cupluri unde se aplica ce am zis eu” nu e suficient ca sa concluzionam ceva.
Deci merita 50% pentru ca nu l-a sabotat?! Saracul, zici ca s-a insurat cu mafia…
Nu, merită 50% pentru că altfel doar prostituatele de vârsta ei făceau sex cu un boșorog. Ăsta a absolvit facultatea prin anii 60 și s-a căsătorit cu secretara de 20 de ani prin 90, vreți să-mi ziceți că el nu știa că tipa a făcut compromisul de a accepta propunerea în căsătorie fără prenup și că șansele erau foarte mici ca ea să fie atrasă de fizicul lui? Nu gândești cu capul de sus, plătești.
vad multe comentarii de la barbati carora li se pare ok si meritat 50 % dintr-o suma colosala. Serios, ori sunteti extrem de saraci, deci 50% din nimic tot nimic e, ori nu va dati seama de sumele discutate. Bla, bla, bla, sacrificii etc :)) ba calmati-va cu kkt-urile astea, cand iti sacrifici cariera de SNSPA, nu inseamna nimic.
Cum am zis mai sus, daca sunteti amandoi rupti in cur la casatorie si ajungeti „barosani” dupa 15 ani apoi vreti sa divortati, normal e 50/50, ati facut averea aia impreuna.
Daca eu sunt Bill Gates de Romania si ma casatoresc cu o printesa de mall, daca vrea dupa cativa ani sa divorteze, atunci merita doar un sut in fund.
Nu cred ca a fost nimeni de acord ca fosta sa iti ia la divort jumatate din avere cand singurul ei merit e ca a spus Da la starea civila.
Jeff Bezos i-a dat fostei, prin divorț, vreo 40 și ceva de miliarde de dolari. Asta înseamnă că le avea dinainte, că văd că zici că intră la categoria „fiecare rămâne cu ce a venit”?
Nu, si ei erau rupti in cur cand s-au casatorit si au ajuns bogati in timp…
Ăla nu a fost niciodată rupt in cur, doar arata și se îmbrăca că unul!
@Zarax Si cand Bezos facea miliarde, nu auzise nimeni nimic de nevasta-sa! Dar da, fara sa dea ea cu aspiratorul el n-ar fi ajuns unde e. Poate da vreun alt norocos peste ea, sa ajunga si el miliardar….
i-a dat 40 și ceva de miliarde, dar mare parte în acțiuni care au rămas sub administrarea lui. nu zic că nu i-a dat și ceva cash, dar e o diferență. plus, i-a dat 40 din 140, nu 40 din 80.
Intre 50/50 si aproape nimic e un spatiu de manevra generos pe care majoritatea oamenilor rezonabili, care au locuit impreuna si au facut o avere (oarecum impreuna) il pot explora.
50/50 pur si simplu nu e fair cand discutam de mici imperii. Ea a contribuit, insa diferenta e ca el ar fi putut face asta si de unul singur, ea nu. Contextul se schimba un pic doar daca ea ar fi avut o cariera wow la care ar fi renuntat pt a-l sustine pe el. Aici nu e cazul, oricum.
Ei, in contextul asta, si un procent care pare mic (ex 3%) ar putea sa ii asigure ei un stil de viata high end, iar la mai mult de atat chiar nu ar fi fair sa astepte.
In sfarsit un comentariu pertinent! Problema e ca ce gandesti cand o iei/il iei, si ce faci la despartire, sunt doua lucruri complet diferite. Cand te desparti probabil il urasti suficient, sau nu-ti pasa de el, asa ca vrei sa jupoi cat poti.
ai dreptate, ana. bine, în cazul ăsta, și el e cârnat, 3 milioane din 1 miliard e puțin, dă-i acolo un 10-20, că nu sărăcești.
@Dex – chestia asta cu jupuitul costa destul de mult timp, bani (avocati) si nervi. Nu zic ca nu sunt si oameni care prefera sa procedeze asa, insa cred ca majoritatea celor care ajung sa aiba genul acela de averi prefera o varianta rapida si clean, rezonabila pt amandoi.
@ Zoso – „Ana” nu e numele meu, dar „ai dreptate” suna atat de bine
mi-am dat seama după email că nu e, dar nu-ți strivesc corola de minuni.
@Vali – sunt 30milioane, 3% dintr-un miliard. E chiar mai mult decat ai propus tu
@Ana: în SUA, la divorț bărbatul plătește toate cheluielile, inclusiv avocatul femeii.
https://m.youtube.com/watch?v=91kriWQSfbk
N-ai facut prenuptial, noroc bun! Nu-mi pasa ca inainte nu aveati nimic si nu avea sens sau alte blabla-uri.
Poate ideea geniala care te-a ajutat sa cresti de la nivel de firma de cartier la imperiu a venit post-coitum. Ai fi avut-o singur? Sau cu alta? Nu se stie, dar se stie cert ca ai avut-o cu ea.
Asa ca plateste!
Subscriu la comentariul Anei, ca sa nu mai zic ca exista cazuri ca EA mai mult de incurca si iti reproseaza de ce nu stai mai mult pe acasa, de ce nu ii acorzi mai multa atentie, de ce nu poti fii ca X-lescu care iese cu copiii afara dupa munca etc.
Referitor la sotiile care au fost cu sotii lor de la inceputul business-ului, multe dintre ele primesc banii ca sa taca din gura, ele stiind foarte bine cum s-au facut banii la inceput.
@John Temple – chiar nu inteleg de ce se chinuie unii oameni cu Dreptul, cand s-ar putea uita la stand-up…
„As a general rule, attorney fees are the primary responsibility of the party for whom the services are rendered.(…) Many cases hold that a party seeking a contribution to attorney fees must show: (1) an inability to pay; and (2) the ability of the other spouse to pay. Absent such a showing, the Court arguably cannot order one spouse to pay the other’s attorney fees. The burden of proof is on the party seeking the attorney fees. Financial inability to pay exists if the payment would strip the party of their means of support and would undermine their economic stability”
@ ion – in realitate, lucrurile cred ca sunt mai putin favorabile ei. Cei care au astfel de averi se inconjoara cu avocati foarte buni, de multe ori nici macar nu sunt platiti, sunt prieteni de la clubul de golf/vanatoare pe care i-au ajutat cu altceva si favoarea se intoarce. Iar astfel de avocati te scot cu bine din litigii de partaj si fara prenuptial. Cine crezi ca l-a sfatuit legat de offshores?..
ioane, tu l-ai facut?
nu, dar noi chiar muncim impreuna so if it happens, 50/50 is hands down fair
1.ca la fotbal, daca echipa ta castiga cupa chiar daca ai jucat doar in ultimele 5 min si n-ai atins minge tot vei ridica trofeul deasupra capului.
2. ca la fotbal, daca echipa ta ia bataie cu 10-0 si ai stat pe banca de rezerve tot meciul tot vei fi aratat cu degetul si se vor face glume pe seama ta.
Concluzie: casnicia e fobalul, sunteti o echipa si la bine si la rau iar in caz ca va veti desparti duceti cu voi atat trofeele cat si esecurile.
Dai un exemplu incorect ca să justifici prin analogie o altă situație incorectă.
Nu, n-ar trebui să ridice trofeul ăla care a stat rezervă
Ca la fotbal: Messi cîștigă mai puțin decît antrenorul principal? Sau decît toți antrenorii echipei?
Să fim serioși, 60-40 este echitabil.
La fotbal, exista clauze in contractele jucatorilor care spun ce bani iei in functie de contributie – minute jucate, goluri marcate etc.
Intradevar, daca ai fost in lot (chiar fara sa fi jucat), primesti medalia, atingi trofeul, ti se trece in palmares.
Nu costa pe nimeni nimic sa ti se ofere onoarea asta. Cand vine vorba de bani, se schimba lucrurile.
@Flat: stai jos, esti prost. habar nu ai cum functioneaza o echipa.
@Ender, trofeul este ridicat de catre capitanul echipei, nu de catre un jucator de pe banca de rezerve.
Da, si rezervele pot spune ca au facut parte din aceeasi echipa care a castigat un titlul, dar contributia lor este mult mai mica.
Asa si eu pot sa cumpar 2 actiuni la Microsoft, dar asta nu inseamna ca sunt la acelasi nivel cu Bill Gates (desi amandoi suntem actionari).
Ar fi bine sa fie un divort echitabil. Adică el a pornit afacerea si ea l-a ajutat. El a înșelat in 2012, începând o aventură cu o rusoaică si in 2017 a bagat divort prin poștă. El merita sa piarda mai mult pe motiv ca a înșelat-o si a transferat averea de colo colo pana a exclus-o de tot pe ea, avere la care a contribuit si ea. Mie mi se pare ca el a fost jeg si a folosit-o. Fifty – fifty ar fi ok pentru inceput. Dupa cate au trecut împreună ma mir ca sunt atat de liniștiți si decenți, nu se înjură, nu se fac de râs.
Ce simplist suna: “merita sa piarda mai mult pentru ca a inselat-o”.
Ea putea fi oricum, el n-avea voie sa insele
Printr-un concurs de imprejurari, asist des atat la ce povestesc diversi oameni despre viata lor, cat si la ce spun terapeutii despre povestile clientilor lor.
Te asigur, ca in spatele lui “porcul ala a inselat-o” sau “nenorocita aia l-a inselat” pot fi multe lucruri care nu-ti mai fac simpatica victima.
Cel putin nu in masura de-a-i da acel 50%.
Ce legatura are viata conjugala cu viata profesionala? Daca a inselat-o, automat ea merita mai multi bani?
Si daca era atat de implicata in afacere, cum de el a reusit sa mute peste 90% din avere fara ca ea sa-si dea seama?
Cu cel putin 80%. Nu subestima importanta unui blowjob de calitate. Cu un blowjob de calitate, sotul ei a capatat puteri nebanuite, concentrare maxima etc, pentru ca era mai linistit si mai relaxat. Totodata, nemafiind nevoit sa piarda timp cautand in dreapta si-n stanga un blowjob de calitate, s-a putut concentra asupra muncii.
O sa fie bataie pe ea! Nu pentru bani, nu! Dar orice prost poate sa ajunga miliardar cand are in spate o asemenea femeie minunata!
Observ ca unii nu inteleg ce inseamna a contribui decisiv.
De asta exista atat de multi smiorcaiti pe lumea asta – isi inchipuie ca orice contributie a lor este decisiva, dar nu li se recunosc meritele.
Pai casatoria de obicei are loc la insistentele femeii . De aia prefer concubinajul. La revedere frumos si curat
Asta-i faza cea mai mișto: micuța făcea „smoothing relations between the co-founders and early employees”. Să-nțeleg că le sugea cârnații ălora când erau tensionați?
Dacă da, atunci cred și io că merită 50% din avere.
Cred că avea dulapurile din baie numai cu apă de gură…cu aromă de căpșuni. 🤣🤣🤣🤣🤣
Dupa cum sunt impartite parerile, legislatia in domeniu trebuie schimbata. Adica 50/50 e un rapot valabil pentru saraci care ajung la divort din cauza saraciei, eventual se merge pana la o suma de 10 salarii anuale. Pentru oameni bogati trebuie stipulate niste clauze din alea smechere, cine, cum, cand, cat, a contribuit pe parcursul relatei, daca partenerul a fost contributor sau a avut si el un job care l-a impiedicat sa contribuie, etc. Pai nu? Nevasta munceste de dimineata pana seara la o corporatie, e pe treaba ei de manager, el se apuca de o afacere si devine milionar in doi ani dupa ce vinde startupul lui Zucc, ea e in continuare manager, care e rapotul impartirii celor X meleoane? Trebuie niste criterii corect stipulate in lege. Ca sa stie si omul, a arso pe secretara aia nebunatica, se gandeste bine, baga divort de managerita, asteapta nitel pana aduce compania sa fie cumparata de Zucc si abia apoi o vinde. Si apoi secretara baga ea divort si ia conform algoritmului. Ooops.
Am niste prieteni in mijlocul unui divort. El castiga cam de 2 ori mai mult decat ea si a avut grija sa-i dea peste bot cu asta. Desi toti anii aia „proasta” tinea casa si mergea si la job. El nu stia nici macar unde e costumul in dulap, ca ea se ocupa de copil, curata casa, facea de mancare, facea cumparaturile etc. El era musafir in casa, pleca la 10 dimineata la job si venea seara. Acu’ drept e ca intre timp el se incurcase si cu o colega, dar astea is detalii.
Si concluzia care e, ca se va imparti fifti fifti?
de aia tre sa te casatoresti cu cineva de pe aceeasi treapta cu tine. Daca pe parcurs unul avanseaza fata de celalalt, aia e. Dar la start, e bine sa fii cat mai similar profesional.
Sunt mai romantic de atat, dar pot sa recunosc ca asa e mai bine.
Si concret cum faci asta? Cum decizi ca alalaltu’ e pe aceeasi treapta cu tine? Trebuie s-aiba aceeasi meserie? Trebuie sa provina din familii cu exact aceeasi compozitie, cu parintii cu aceleasi meserii etc. etc. „Cat mai similar profesional” -> informaticieni cu informaticiene, medici cu medici etc. etc. ?
Eu sunt de acord cu titlul.