din aventurile unui profesor de jurnalism

Să zicem că te cheamă Alex Brăduţ Ulmanu, eşti un profesor universitar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicarii, unde predai tampenii.

Începe anul. Ce le spui studenţilor?

Dragi studenţi şi viitoare foste amante ale mele şi ale colegilor mei, prezenţa la seminarul meu de jurnalism online este obligatorie. Dacă nu puteţi veni, înseamnă că lucraţi. Dacă lucraţi, iată ce trebuie să faceţi. Faceţi-vă blog, pe el puneţi materialele pe care le scrieţi la serviciu şi daţi-mi linkul! Cum adică nu vă dă voie şeful să publicaţi pe blog ceea ce scrieţi? Aşa se face jurnalismul online, dragilor! Copy/paste de la muncă! Nu vedeţi cum fac eu cu newsin şi blogul meu? Daţi-i numărul meu să mă sune, să îi explic eu ce şi cum stă treaba. Ah, şi să nu uit, citiţi-mi blogul! Pe lângă că aflaţi tot felul de lucruri interesante, nu ştiţi niciodată când voi schimba ora unui seminar şi anunţ pe blog.

Acesta este, dragii mei, jurnalismul online predat la FJSC. De ce mă deranjez să scriu de atâtea ori despre acest individ? Pentru că el se regăseşte foarte des în postura de a da lecţii de morală altora. Lucru care nu îi şade foarte bine, mai ales că reputaţia de futac şi incompetent îl precede oriunde ar merge. Un tip care se laudă cu patalamaua de profesor universitar, cu „izolarea” de la România Liberă, cu şefia de secţie de la evz, unde subalternii spuneau că e un bou.

Dragă Brăduţ, nu ai avut coaiele necesare să dai nume în articolul din Esquire, nu ai avut coaiele sau inteligenţa de a argumenta când am scris că te-ai insurat cu studenta rămasă gravidă (ce vina are ea până la urmă, tu la toate le spuneai că le iubeşti vreo 2-3 săptămâni, până te plictiseai de ele), învaţă să nu ai coaie nici când vine vorba de a da lectii altora care chiar se mai pricep la una alta. Cum ar fi la bun simţ şi la morală. Chestii care îţi sunt străine. Rezumă-te la a da lecţii tembele studenţilor şi la a-l pupa în fund pe Coman, ca să te ţină în continuare profesor.

Să facem un sumar:

1. mai mulţi studenţi au afirmat, atât pe blog cât şi în persoană, că el a fost unul din profesorii care a umblat cu ceva studente, lucru pedepsibil de orice decanat.
2. şi-a trecut viitoarea soţie prin examentul de licenţă pe pile
3. colegii de redacţie din evz spun despre el că e un incompetent
4. blogul lui arată ca fiind realizat de un incompetent
5. din discursul lui rezulta ca e incompetent
6. dacă a avut cineva răbdare să citească mai mult de câteva pagini din cartea pe care „a scris-o” se lua cu mâînile de cap
7. îşi îndeamnă studenţii la ilegalităţi (când te angajezi în presă, semnezi un contract cu drepturi de autor)

De ce asemenea indivizi sunt păstraţi în continuare în învăţământ? De ce nu rămâne doar la NewsIn, alături de alţi incompetenţi?

ps: dragă Monica, sincer îmi pare rău că ajung să îţi fac rău şi ţie prin ceea ce scriu. Nu vreau. Nu public tâmpenii/neadevăruri, doar de dragul de a denigra persoana care îţi este soţ. Întâmplarea face ca faptele să fie aşa cum le descriu eu. Nu e vina mea. Învaţă-l că atunci când vine vorba de bloguri, de zoso, de morală, să îşi ţină gură. Şi rămânem prieteni, şi cu el, şi cu amicul lui alcolist.