Să muncesc ca să am, sau să mă distrez acum că oricum muncesc toată viaţa?
Repede despre muncă.
Eu sunt un adept al începerii de tânăr. Am mai spus asta, dacă te apuci la 25-27 de muncă, ai pierdut startul. Sunt unii care încep de la 17, la 18 au deja carte de la muncă şi la 22 deja sunt priviţi ca bunuri valoroase de către angajatorii care nu vor să îi lase să place aşa usor. Ştiţi povestea cu "nu am experienţă" sau "salariile sunt mici" sau alte scuze lacrimogene ale oamenilor care îşi caută de muncă şi nu găsesc niciodată.
Pe iarbă.
Nu de asta era vorba. Ci de viitor. Azi am fost în vizită la cineva în Pipera. O viluţă medie, cochetă, minimalistă. Fără lux. Fără lei la intrare şi 2 bemveuri în faţa ei. Am stat 3 ore pe un scaun pe iarbă, la soare, în linişte, în miros de iarbă verde, cu o cola rece şi o friptură în stomac şi mi-am dat seama că în 3-5 ani acolo vreau să fiu şi eu. Pe iarbă, relaxat, cu laptopul în braţe, blogând de la umbra copacilor din grădină.
Problema e că toţi vrem să fim acolo. Cum şi în cât timp sunt întrebările următoare. Posibilitatea de a câştiga la loto e atât de mică încât nu merită să o luam în calcul. Moşteniri nu sunt, în afară de nişte teren pe lângă Bucureşti şi ăla ieftin. Ne mai rămâne cel mai nasol lucru. Da, munca. Nasol.
Întrebarea e cum ajungem acolo. Pentru unii. Pentru alţii e "când ajungem acolo".
Soluţii şi metode.
Munca. Asta e singura soluţie. Mereu. 8 zile de muncă pe săptămână. Da, ştiu, trebuie să mă şi relaxez. Mă relxez atât de tare când merg în concediu şi mă trezesc la 10am cu soarele în ochi şi Dunărea la ieşirea din hotel. E atât de liniştitor să stai cu o sticlă de ceva în nas seara pe terasă şi să priveşti cum râul curge leneş. Problema e cum fac ca terasa să fie a mea. Prin muncă, nu?
Vara asta plec prin Europa să mă plimb un pic. Şi plec în condiţii mişto (secret momentan). Stau 2-3 săptămâni sau mai mult, până mi se termina banii (fluture, eşti atent, da?). Dupa aia vin şi mă apuc de treabă. Cine are chestii interesante, să mă caute (referinţe la orlando, manac, fusu, grozea, novac, ciocan). Sunt lucruri de făcut. Sunt ore moarte pe care le putem ocupa muncind. Sunt beri pe care le putem bea şi în alte condiţii, decât în apartamente coşcovite. De preferat, la iarbă verde, în curtea unei case de vacanţă sau a unei pensiuni retrase.
Vecinu.
Un lucru care m-a fascinat întotdeauna a fost mentalitatea vecinului. Teoretic, toţi am pornit de la acelaşi nivel, din comunism. Nu? Toţi mâncam aceeaşi pâine imaginară, cu multă ideologie şi creveţi. Îi dăm la o parte pe ăia care au furat, care, deşi sunt mulţi, majoritatea s-au mutat din zona. Şi pe ăia care fac trafic de droguri, care deşi sunt mulţi în Militari, sunt o rasă aparte, mai bronzată şi mai aplecată spre studii. Rămân cam 70% din români într-un bloc. Unii au mai mult, altii au mai puţin. Unii vin acasă la 5, alţii la 11 noaptea scriu texte pe blog.
Numai că…el are altceva. Sau mai mult. Are alt tip de maşină. Nu bea cu mine de seara până noaptea. Iată de ce nu îmi place de el. Iată de ce îl blochez în parcare. Iată de ce dau muzica tare, ca să iasă să bea cu mine sau sa se enerveze.
E 12.30
Ziua de muncă a luat sfârşit. 268 de articole, 4.700 de comentarii şi mulţi vizitatori luna asta pe zoso.ro.
Nu poate toata lumea sa aiba salarii mari…
Sa muncesc ca sa am…sa ma distrez ca oricum imi da mama si tata…sau sa muncesc ca sa-mi iau tzoale si sa am sa ies la terase, cam asa gandeste tineretul de azi …Sunt de acord cu parerea ta, munca innobileaza (vorba lui tata) si in al doilea rand maturizeaza. Daca mai tot tineretul ar munci nu ar mai avea timp de toate tampeniile care le fac (violuri, crime, droguri etc.) Dar mentalitatea s-a schimbat, generatiile s-au schimbat cumplit…
eu primul job l am avut la 14 ani. nu am fugit niciodata de munca. ba chiar pot sa zic ca mi place sa muncesc, imi place sa stiu ca ce am realizat a fost de mine , nu primit de altii. la 19 alti am la activ 3 joburi, 2 la firme cunoscute si unul la radio. tineretul din ziua de azi nu mai fuge de munca. are idei, planuri mari de la viata si unii reusesc sa si faca un viitor. totul este sa nu te multumesti cu putin, sa incerci intotdeauna sa faci mai mult.
Mda, reusit articol si in mare parte impartasesc aceleasi ganduri. Dar pot sa am scuza aia deja celebra? – e Romania si aici, bani din munca proprie, corecta si plina de sudoare pe frunte, sunt foarte putini. Daca nu faci ceva miselii, siretlicuri…nu aduni de o casuta cu terasa…
Uite mă, că ştie să scrie. Bravo domnule Vali Petcu! Punctat clar şi convingător. Sper doar să faci „victime” cât mai multe…
Dragut, realist si caracteristic societatii in care traiesti. Cam peste tot este, cu mici discrepante. Multi incepem repede repede munca pentru ca nu avem sau nu ne place intretinerea….
Un nene spunea ca munca inobileaza, nu stiu daca este asa, dar… stiu ca munca te invata foarte multe lucruri, cred ca te trimite direct in focul vietii, acolo traiesti la „volum” maxim.
Nu este o rusine, chiar daca nu ne place sa muncim.
Ai intrat cu dreptul in viata vad, bafta
E mai greu sa muncesti cand ai o facultate care te solicita…
Mai putini sunt cei care se aventureaza la part-timeri, sau poate nu am cautat eu bine.
Mentionez ca lucrez 4ore/day undeva, insa nu imi ofera prea mult viitor si sunt inca in cautari…poate cu ajutoul lui Dzeu o sa gasesc ceva care sa imi permita sa imi continui studiile, primordiare pentru mine
Si eu am schimbat cateva job-uri pana acum. Mai intai, pe la vreo 15-16 ani, eram reprezentant al unei firme de cosmetice (mama era trecuta acolo ca eu nu aveam inca drept de munca), apoi faceam sondaje de opinie (eram cel mai mic din firma la ora aceea… un rasfatat
), apoi, chiar in prima zi a primului an de facultate, m-am angajat la un call-center, apoi m-am mutat la un alt call-center (al unei firme muult mai mari), apoi am trecut la un alt departament in aceeasi firma, apoi m-am mutat in departamentul de marketing al unei firme de IT.
Aceasta ultima mutare a fost si cea mai grea de pana acum pentru ca am avut de ales intre bani multi/mai mult stres si bani mai putini/un job mai de viitor.
Deci si eu sunt un „timpuriu”. Pe de o parte imi pare rau ca n-o sa am ce povesti la batranete despre cum faceam noi cartofi prajiti pe resou in camin, pe de alta parte insa…
P.S.: noapte buna!
Munca, munca si iar munca pentru ce? Downshifting? Cati sunt fricsi d’astia care sa se gandeasca si la placerile lor spirituale si nu numai la cele materiale? De ce sa muncesti 14 ore pe zi pentru o corporatie sau la un cretin de patron? De ce sa nu ne preocupam mai mult de productivitatea muncii prestate si mai putin de orele petrecute efectiv la job? Daca ne-am gandi mai mult cum sa fim mai eficienti in loc de ardem gazul de pomana, sa muncim cu aceleasi rezultate in 6-8 ore in loc de 12, sau sa facem ore suplimentare ca sa dam bine in ochii sefului (alta mentalitate idioata), atunci am fi mai relaxati, frustrarile mai putine, iar banii ar veni mai usor. Eu nu am de gand sa-mi sacrific zilele tineretii lucrand intr-o corporatie (vax) pentru ceva mai mult de 1k pe luna si pentru o vacanta de 14 zile in egipt, grecia, sau alte destinatii de stat cu curu’n hamac si burta la soare. Daca fac asta acum, la 40-50 ce mai fac? Consider ca sunt multe alte lucruri mai placute decat statul intr-un birou, in fata unui computer cu exceluri si power pointuri avide dupa indecsi de eficienta si profit. Printr-a unspea invatam la economie ca orice investitie presupune un risc, prin urmare nu poti obtine un profit daca nu-ti asumi un risc. Ei uite ca ma gandesc sa am coae si sa-mi bag picoarele in ea de corporatie si in Bucurestiul asta mizer si pana la sfarsitul anului viitor sa am propria afacere, de care sa ma ocup din placere si cu placere si sa las alergatul dupa cariere in multinationale pe seama altora. Las locul unuia cu experienta mai putina Amin!
I beg to differ. Castig destui bani cat sa-mi permita sa imi satisfac poftele zilnice si asta facand ce-mi place, de acasa sau la antrenament. Daca vrei sa muncesti, poti sa te apuci la 25 de ani fara nicio problema
amin
cel mai bun post din ultimele 2 saptamani lejer
@andrei: acu vre 10 ani asta.
@motanes: esti najba, bahhh
@Ahilosu: nu vorbim de droguri sau de seo spam cu parfum de blogging.
nu cred ca ai nevoie de un salariu imens ca sa iti permiti ca, in cinci ani, sa stai la umbra nucului cu laptopul in brate si sa iti spui: azi nu am chef sa scriu, nici sa merg la radio, cred ca ma duc pana in padure sa fac poze; cinci ani mi-a luat, fara sa ii socotesc pe cei din facultate
nu iti trebuie un salariu mare, ai nevoie in schimb (cel putin in cazul meu asta a fost) sa stii ce vrei, sa te confunzi cu domeniul in care lucrezi pana la a deveni parte din tine si sa nu iti fie frica sa incepi ceva cu zero lei in buzunar
Sunt complet de acord. In general aveam ceva de obiectat dar si eu fac parte din categoria ”workaholicilor” cu scopuri bine determinate.
Citez ghilimele
Cand traia, bunicul meu mi-a spus ca oamenii se impart in doua categorii: cei care muncesc si cei care traiesc din munca altora. Mie mi-a recomandat sa ma incadrez in prima categorie, pentru ca e concurenta mai mica.
QED
in loc sa te distrezi in vama tu stai si scri pe blog ? :))
am promis ca nu mai comentez, dar nu pot sa ma abtin
„Pune mana si munceste”, spun cei ce te privesc
hai zoso, zi „muie parazitii”, I DARE YOU !
tu vezi lucrurile f f fdiferit. pentru ca se poate spune ca ai reusit, prin anumite imprejurari(putea fi altul in locul tau) iar acum crezi ca ai muncit mult si de asta esti aici. insa nu e chiar asa. sunt zeci de bloggeri ca tine, ca tu din asta faci bani, care au muncit si ei la fel, poate chiar mai mult(aici nu e vb de mine :D), insa nu au prins un context favorabil(vezi mircea badea), si au ramas cu aia 60-70 de euro din addsense. aici e diferenta.si la treba cu munca, munca si iar munca tot nu ai dreptate. daca nu iti faci timp sa iesi la o bere, la un mic, un carnat , o samanta, o manea, tot degeaba traiesti.
lasa ma ca nu trebuie sa fie multi invatati, trebuie sa fie si care sa imi sape gradina!
@zoso – corect, aici nu intra seo spamul. eu nici nu am spus ca ar intra. de bine, de rau, sunt angajat la o firma de audit care imi permite sa fac toata treaba de acasa. stiu, nu e tocmai profesionist din partea lor, but why should I care?
nu cred in capacitatea lui zoso de a crea ceva durabil
ca entertainer esti obligat sa ramai superficial pentru a oferi diversitate
Sandra Brown este si ea o poveste de succes
ar putea deveni candva un bun manager media, dar asta vom vedea
Un mic amendament : nu e tarziu sa te apuci de munca la nici o varsta, atata timp cat muncesti pentru tine. Adica iti faci o afacere a ta. Partea nasoala e ca multi tineri se lasa descurajati de spectrul unei afaceri din cauza ca e foarte mult de munca si nu au chef sa o faca. Au chef sa ajunga sus, sa aiba bani, sa fie afaceristi, dar nu au chef sa treaca prin etapa intermediara. Munca.
Some people never worked a day in their life,
Don’t know what work even means
should they?
am crescut intr`o familie foarte instarita…la 17 ani m`am hotarat sa ma angajez pentru ca devenise jenant sa cer bani alor mei de o cola sau de plecat la mare. asa ca m`am angajat vanzatoare, la care replica alor mei a fost ca ii fac de ras si ca imi dau ei triplul salariului de acolo numai sa nu mai lucrez. ma felicit azi ca nu m`am luat dupa ei, am schimbat 4 job`uri de atunci, iar de un an am un job care imi place, il fac cu placere, castig foarte bine…si preconizez ca in vreo 2 ani ne vedem la gratar la casuta mea
@ina – respectele mele
ina, nu fi egoista, zi-ne si noua secretul, ca am niste prieteni prin romania care trag saracii prin niste multinationale si cica n-au bani sa se bage la credite de garsoniere, nu mai zic de case cu gradina (ca doar tu n-o sa faci gratar pe acoperisul vreunui bloc, nu ?)
nu te chinui, stiu raspunsul, „nu-i duce capul sa se descurce ….”
Niciodată n-am făcut ceva ce nu-mi place. Şi când a început să nu-mi placă vreun job, am plecat fără resentimente şi fără să mă gândesc de două ori. Sunt un răsfăţat penru unii şi un om care ştie ce vrea pentru alţii.
Niciodată nu mi-a plăcut şcoala doar de dragul unei diplome, deci după doi ani cu media 9,30 la Automatică mi-am băgat picioarele şi m-am dus la Marketing, de unde plănuiesc să mă mut la ceva ID sau FF, fiindcă-i pierdere de vreme indiferent din ce unghi ai privi.
Sunt la al treilea job, muncesc în medie 12 ore pe zi pentru că-mi place la nebunie ce fac, mă trezesc şi mă duc la birou la ce oră vreau, stau până când vreau sau când e nevoie, mai încing un multiplayer, o băută, un grătar sau un traseu montan cu colegii după ce terminăm câte-un proiect, fac 20min până la birou cu metroul, sunt plătit dublu faţă de alţi colegi de breaslă, am un procent din companie şi nu văd nimic ce mi-ar putea sta în cale pentru iarba verde în câţiva ani.
Am 22 de ani, împliniţi de ceva timp. Muncesc de la 19. I see your point.
Salutare ,uite ma uitam asa peste discutiile voastre si ma gandeam ca eu acum lucrez pentru o companie uriasa numarul 1 in in ceea ce fac ,dar m,am cam saturat pt ca totul aici e fad si fara satisfactie morala ,ma gandeam daca in tare asta exista vre-un job la care sa te duci cu placere mai mult de un an si nu dupa un an in care ai avut parte de entuziasm pentru ca ai gasit ceva nou si inveti ceva nou sa te plictisesti pentru ca totul devine monoton si muncesti mecanic ca un robotel pt ca nimeni nu iti ofera posibilitatea sa faci ceva nou sau pur si simplu atunci cand ceri sa ti se dea si alte lucruri de facut sa fi ascultat si ajutat sa iti mai iei sarcini noi pe care sa le faci iar cu entuziasm ,si ma gandeam ca eu as vrea sa gasesc o companie care sa stie sa spuna “Multumesc” angajatilor sai, care sa participe activ la perfectionarea angajatilor, oferindu-le cursuri si training-uri, care sa îsi pretuiasca angajatii si sa le respecte viata personala.
O companie în care sa ramân, în care munca mea sa fie apreciata, o companie care-mi poate oferi sansa ca, peste 5 ani, sa conduc o echipa, sa instruiesc o mâna de oameni, sa le arat ca succesul ti-l construiesti singur, prin munca serioasa, nu vine nimeni sa ti-l ofere pe tava…..dar din pacate cred ca e foarte greu sa gasesti asa ceva si acele 5poate 10% din companii care ofera astfel de sanse aduc angajati in baza faptului ca sunt neamul lui cutare sau al lui cutarica,in sfarsit poate poate intr-o zi o sa gasesc si eu ceva normal si firesc pt mine,salutare lume inca o data,si bafta.
O companie în care să existe comunicare, colaborare şi respect pentru munca fiecăruia. O companie în care să existe OAMENI!
Un job cu multă libertate de mişcare, un job dinamic, alert. Îmi doresc un job care să profite atât de capacităţile mele de analiză, cât şi de capacităţile mele creative. Nu vreau să devin o legumă care-şi face treaba mecanic, din obişnuinţă!