Foarte bun discursul ăsta al lui Chamath Palihapitiya despre cum majoritatea start-up-urilor nu au ca scop un produs bun, ci creșterea ROIului pentru investitori.
Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 5$
Păi stai… Nu e ăsta capitalismul în general?
Capitalismul prost inteles, da, asta e…
@Alin Care e adevaratul capitalism?
Ba da, in general, in particular e mai complicat pentru ca sint interese mari la mijloc (ca sa citez un clasic al blogului)
Pentru astia care vin cu minusuri, scrieti fratilor care e. Poate avem noi idei preconcepute.
Ăla în care influxul de bani și scopul pentru care există compania nu sunt chestiuni disjuncte.
Dacă scopul pentru care există compania este doar să facă bani, păi înseamnă că bunăstarea acestui tip de capitalism este doar un miraj. Sper că putem cădea de acord că bunăstarea nu se reduce doar la a avea sau nu bani, într-un negru sau alb desăvârșit.
Dacă în schimb scopul pentru care există compania atinge niște nevoi reale ale societății, atunci societatea va dori să mențină acea companie atât timp cât nevoile sunt nesatisfăcute, dându-i în schimb resursele necesare existenței.
E vorba de capitalismul ăsta digital, care permite să existe din ce în ce mai mult lucruri doar „pe hârtie”, inclusiv rezultatul unei acțiuni. Eu unul cred că deși capitalismul este calea normală și civilizată pe care am conceput-o pentru a colabora în libertate pentru scopuri mai mari decât cele individuale, a ajuns să fie un concept care este interpretat de fiecare individ într-o manieră extremistă.
Iar dacă răspunsul este că nevoia reală a societății este de a face bani, aș vrea să zic că suntem unii care nu vrem neapărat să luăm parte la tipul „ăsta” de capitalism.
@Răzvan ce-s alea nevoi reale? Nevoia de a comenta pe zoso . ro e reală?
Societățile comerciale trebuie să facă bani, altfel ar fi societăți de binefacere. Capitalismul oferă bunăstare prin prisma faptului că dacă ai o nevoie, cel mai probabil există cineva care să ți-o satisfacă pentru o anumită sumă de bani.
Este reală, dar dacă zoso mi-ar cere bani să interacționez aici (adică ce facem acum), m-aș gândi serios dacă ar fi bani bine cheltuiți. Poate de fapt asta e problema pentru care-mi pierd timpul, că nu-mi cere bani pe timpul ăsta.
Ideea că societățile „trebuie” să facă bani ți-o întorc împotrivă. Societățile nu „trebuie” să facă bani. Pot face bani, dacă au un produs bun (care acoperă o nevoie reală). Cele care nu acoperă o nevoie reală e chiar greșit să „facă bani”.
Explic că punctul meu se referea exact la apariția unor astfel de tensiuni în „capitalism”, tocmai că e greu de definit ce înseamnă nevoie, mai ales într-o lume digitală.
Că există diverse nevoi, nu neg. Fiecare să și le aibă pe ale sale și dacă coincid bine, dacă nu, ne vedem de drum. Ce încerc eu combat e chiar ideea că „a face bani” nu poate fi un motor sănătos pentru orice tip de creștere, așa cum subliniază și filmul postat aici.
Susțin, combat… același lucru, altă perspectivă. Sper că se înțelege.
capitalism = libertate (cetateni liberi sa aleaga, piata libera sa produca => cerere si oferta) + proprietate privata + lege
@Razvan: scopul capitalismului e sa produca cati mai multi bani pentru cei care detin o companie oarecare. E super simplu, nu exista nici o treaba cu „valoarea adusa societatii”, pentru ca nu trebuie sa aduca nici o valoare, trebuie doar sa produca bani.
Daca vrei sa aduci valoare si sa nu produci bani, fa-ti o societate non-profit (gen MSF) si ajuta pe cine vrei tu sa ajuti.
Ce zici tu prin comentarii este faptul ca poate ce face o companie sa produca bani este imoral, insa faptul ca este imoral este irelevant, in general prin prisma faptului ca ce este imoral pentru tine este complet acceptabil pentru mine si la ce poate fi imoral pentru mine poate la fel de bine sa fie perfect acceptabil pentru tine.
Nu exista companie adevarata care sa fi pornit de la gandul capitalistului: „fac compania asta doar ca sa imi produca bani si atat. Nu ma intereseaza ce o sa vand si cui”. Chiar nu exista.
Si nu discutam de chestii morale sau imorale aici, discutam doar de mecanismul care face compania sa creasca, sa isi gaseasca directia si sa reziste pe piata.
Ce vedem pe aici sunt tot felul de scheme piramidale, nu companii adevarate. Mai devreme sau mai tarziu se termina alimentarea schemei si totul face poc, dupa ce fraierii de la baza piramidei au cotizat suficient.
Eu cred că definiția e foarte simplă.
Valoarea companiei vine din încasările ce le are de la clienți reali, sau vin din faptul că emit acțiuni care continuă să crească în valoare fără nici un sens.
Ăsta nu e capitalism ci doar Ponzi scheme. Adică ăia care cumpără acțiuni în firmă, o fac doar în speranța că vor crește valoarea lor după un timp și le vor vinde la alții.
Apoi ‘cartoful fierbinte’ trece de la unul la altul până când la cineva se prăbușește tot.
Sunt tot felul de unicorns, și în serialul Silicon Valley se făcea mișto mult pe tema asta, în care compania mergea pe pierdere, doar ca să anunțe că au clienți mulți (care normal că îi ai când ești mai ieftin decât toți și nu trebuie să devii profitabil) și să le crească artificial valoarea, să parcă că sunt pe drumul cel bun.
Asta explică (foarte simplist și exagerat pentru efect comedic) foarte fain:
https://www.youtube.com/watch?v=BzAdXyPYKQo
Susțin ce zice silicon_v mai sus, în cuvinte mai multe, că trollingul nu costă bani.
Banii sunt un efect al unei adaptări de piață, într-un moment de timp specific. Scopul unei companii este adaptarea și în funcție de cât de bine îndeplinește acest scop, are mai multe resurse la dispoziție – oameni, capital, know-how etc.
Simplul fapt că muncim zilnic, nu numărăm bani, cred că pune lucrurile mai bine în perspectivă. Ne arată unde ar trebui să ne fie prioritățile. Mergem la muncă, într-un sistem capitalist, iar pe șef îl interesează rezultatele. Ei bine, nu știu pentru câți oameni rezultatele lor sunt pur financiare. Eu mă duc la muncă pentru rolul pe care îl am în societate și dacă fac o treabă bună, sunt răsplătit. E obligatoriu ca de munca aia să prestez ceva, un rezultat acceptabil de societate și doar după aceea intervine plata efectivă (cei cu termen de plată la 90 de zile știu ce vorbesc).
Scopul capitalismului e să permită fiecăruia să trăiască mai bine, nu să facă mai mulți bani. Prin orice fel de metode – mașini, servicii, bricolaj. Când a apărut, a permis fiecărui individ să-și ia viața în mâini și prin rezultatele muncii lui să fie răsplătit și să crească. A dat libertatea personală de a lua tu decizii în jurul și dacă o faci suficient de bine, să iei și pentru alții.
Banii sunt una dintre multiplele resurse ale unei companii. Felul în care își îndeplinește scopul este măsurat, așa cum bine ziceți, în bani. Tocmai de aceea, să rupi scopul (produsul, serviciul, ce-o fi) de cantitatea de bani pe care o primești (ca în clip) introduce exact genul ăsta de confuzii între scop și efect sau care-i realitatea și ce poți măsura.
Dacă capitalismul este despre bani, munca noastră este doar despre bani. Înțeleg că există această perspectivă. Dar, pentru unii dintre noi – mă refer, desigur, la ideile lui Chamath, munca nu este numai despre bani. Unii văd în muncă o modalitate de structurare a informației la nivel de generații, o șansă de a învăța toată viața sau, de ce nu?, o modalitate de a fi fericit.
capitalismul este despre consumator, el decide care este cea mai buna optiune la un moment dat si cumpara produse/servicii.
Adevaratul capitalism este prezentul din US, zero statut legal si fara limite. Totul este de vanzare si poate fi cumparat.
In viziunea mea cel care tine cont si de responsabilitatea sociala… sau, in exemplul lui Vali, cel care imbina cu succes cele doua obiective: crearea unui produs bun si cresterea ROI-ului pentru investitori
Responsabilitatea sociala este un alt cacat inventat de firme pentru a sifona bani pentru amante rude si partide
trebuie sa ai grija si sa nu superi investitorii https://www.insider.com/founder-of-nigerias-gokada-found-dismembered-in-new-york-apartment-media-2020-7
Investitori arabi și africani vrei să zici…
Uneori cred că tot ce lipsește țărilor arabe și in africa e mai multă educație și s-ar dezvolta imediat.
Faze de genul ăsta mă fac să îmi dau seama cu e așa, ceva e dubios acolo. Te apuci și sfârtecati oameni ca un sălbatic…
Pai cresterea ROI o faci fie cu un produs bun, fie cu patente, oricum, ceva sa fie bine si sa fie cumparat startupul de o corporatie.
Acum sa vad si ce zice ala in video
Pai probabil multi investitori stiu de multe ori ca investitia nu o sa aiba succes dar aia nu inseamna ca nu poate fi o capcana pt fraieri cu bani. Bagi bani la inceput, vin fraierii cu bani, iti cresc actiunile bine de tot, vinzi urgent si ai iesit pe profit mare. Apoi se naruie sandramaua si fraierii raman cu buza umflata. In general treaba asta o fac fonduri de investitii cu risc crescut. Pot sa o ia si ei in barba din cand in cand, mai dai dar mai si iei.
Noroc ca pt romani sunt doar imobiliarele ca model de investitie.
La cate tepe s-au dat la noi cu fondurile de investii si chiar banci nu trebuie sa te mire ca gigeii si doreii baga ani in apartamente.
cei care investesc nu investesc într-un singur loc. au acțiuni în multe părți. știu de la început că unele afaceri merg, altele nu, important e să fie acționari de la început, cînd investiția este mică (vezi forrest gump, cu investiția lui în „afacerea cu mere”). dacă afacerea este de succes, cîștigurile acoperă cu vîrf și îndesat pierderile din cele neprofitabile. fraieri pot fi doar cei care-și aruncă toți banii, la risc, într-o singură afacere, în cazul în care moare.
Și ce te faci când investesti în 100 de afaceri/idei si 99 dau fail?
te duci la doctor sa iti dea tratament pt limbrici.
@Xxx dai faliment, ce să faci? Cu excepția cazului în care singura afacere rămasă în picioare are un succes răsunător.
@xxx Ceri ajutor de la guvern că tu deja ai 5000 de angajați și ești prea mare ca să dai faliment.
Pai uita-te la naspers, aia de baga bani in securicii de la amazon de romania. Aia dintr-un singur deal (tencent) si-au acoperit pierderi din zeci/sute de alte platforme cumparate.
Iar pentru baietii de mai sus pentru care capitalismul e ceva filosfie despre binele mondial, nu trebuie spus decat ca acest capitalism, vine de la capital, nu de la „nevoile societatii”
Povestea cu firmele nou infiintate(startup) are o doza de romantism in ea pe care o pot intelege pana la un punct. Povestea in mare e cam asa, toate marile corporatii au fost la inceputuri niste biete startupuri care au incercat sa supravietuiasca. Diferenta intotdeauna au facut-o timpurile in care se intampla actiunea.
Microsoft a inceput spre sfarsitul anilor 80 inceput de 90 si societatea era diferita fata de ce este acum, cu diferite probleme si mai ales cu diferite surse de finantare. La fel pot sa spun si despre Apple sau mai nou infiintatele Amazon, urmati de Google si ultimii veniti Facebook. Fiecare companie, a inceput intr-o era diferita cu probleme diferite si mai ales cu surse de finantare diferite.
Dupa criza din 2008, banii au devenit foarte ieftini, dobanzile scazand pe fondul injectarii de lichiditati de catre bancile centrale. Chestia a creat o situatie inedita, brusc problema de finantare nu mai exista, practic orice startup nou care are o chestie ce o poate vinde unor oameni obtine o finantare no questions asked.
Daca urmariti techcrunch, o sa observati cate startupuri ce au niste idei ciudate, primesc bani si nu vorbim de 100k $ ci de la milion sau milioane. De ce? Banii sunt ieftini si de la un punct incolo, interesu tau este sa sustii morisca si sa tii piata sus. Ce inseamna asta, foarte simplu eu investesc in compania X, mai dau niste $ pentru PR si valoarea companiei creste, in tot acest timp eu fac actiunea pe mai multe companii si astept. Dupa un timp unele se inchid, altele mai pun de o runda de finantare si brusc valoarea companiei creste. Continui sa fac asta pana cand firma are sanse de un IPO sau pana cand obtin un profit frumusel dupa care decid sa ies din actionariat. Desigur, daca compania are un plan si o strategie beton, raman in actionariat. Strategia asta este folosita la greu acum in Sillicon Valley si mai ales incepe sa fie importata timid prin Europa. De ce? Prea mult cash pe piata si trebuie cumva folosit.
Acum revenind la situatia actuala, majoritatea startupurilor nou infiintate nu au ceva solid si un plan pe termen lung. De asemenea, nu rezolva o problema reala ci cel mult profita de probleme create de altii. La ora actuala sunt foarte putine startupuri care sa fi inovat si sa fi schimbat in bine lumea in care traim. Vedeti cum si marele Sillicon Valley a fost ingenuncheat de aceasta pandemie si lasa rezolvarea problemei in mana baietilor mari.
Nu stiu, daca este o bula sau doar prostie, dar cat timp oamenii astia nu vor fi penalizati vor continua sa faca aceste greseli. Ce spune Tudor in articol este foarte corect si cumva face un pic de curatenie.
Stii ce spui, si am un exemplu in care sunt implicat. E o vorba de o companie care a inceput cu servicii IT (si oameni prestand din Europa de Est, in afara de jupan). Doar ca e greu sa cresti muncind cinstit daca nu ai relatii, oricat de bine si eficient ai presta (sistemul PCR in State e mult mai etans). Asa ca jupanu’ s-a reorientat pe bleeding edge si relatia cu vendorul (care deja a trecut de IPO si e viabil), ceea ce a rezolvat problema intrarii la clienti (sunt ai vendorului). Toate bune pana aici, doar ca jupanu’ e acum pe cai mari (sau era pana la covid). Nu are un produs bine definit si nici o trupa suficient de mare sau de inchegata (haos adica), dar nu conteaza. Important e ca domeniul e hot (aiops, ca services era banal), si ca poate subventiona basica (din servicii traditionale) pana sa apara A-series.
Nu stiu cine pe cine pacaleste… doar ca specula e sport national.
Bine punctata observatia cu banii ieftini.
@MD
Povestea pe care o spui este clasica si stiuta de mai toata lumea care lucreaza in industrie sau a cochetat cu crearea unui startup. Jupanul, intelege foarte bine piata, numai ca treaba in US e un pic mai diferita. De ce? Concurenta e un pic mai mare si e foarte greu sa vi cu ceva inovator cand multa lume se inspira din ce e fierbinte acum in US. Doi cand auzi aceeasi idee de la mai multi vei investi in cel pe care-l cunosti sau care iti este recomandat, o chestie normala pentru ca suntem cum suntem.
Acum, totul va depinde de strategia pe care o are, in sensul ca poate sa mulga situatia de bani si sa castige mai mult decat castiga inainte, ori poate sa dea un chix major care sa-i faca rau. Din nou povestea e clasica, imi vin in minte doua exemple Wirecard sau WeWork, cazuri in care situatia le-a explodat in fata celor ce erau la butoane.
Din nou, problema simpla nu este ca se face asta ci faptul ca este incurajata si mai ales nu este sanctionata de nimeni. Cel mai frumos, este ca atunci cand vine o furtuna majora vezi cazul pandemiei curente, toti colosii astia de carton se duc la vale. Si bine este si trist ca nu multa lume intelege de ce esueaza si tot incearca pana cand iese povestea, ba chiar in zona San Francisco a ajuns o virtute sa fi antrepenor care esueaza de cateva ori. Culmea majoritatea celor care esueaza, intotdeauna sfarsesc sa nu moara de foame, oare de ce?
Stai sa vezi startupurile „sociale”, economia sociala si alte cretinatati inventate pentru „seed investors”
ai zis ceva de startup-uri de medicină?!
@Vali există deja.
O intrebare, cine era putulica ala de la Digi24 care „a devenit milionar” in silicon valey dupa ce a fost „exmatriculat din invatamantul romanesc”? Are o fata de zici ca nu are 18 ani inca.
Si cand mi-a început cu am descoperit pasiunea pentru antreprenoriat am închis direct.
Sebastian Dobrincu il cheama. E si antreprenor tech, dar si cantaret de succes, dupa propriile declaratii…
„He is currently the founder and CEO of Storyheap and helps startups as an advisor.”
Storyheap tool pt. extras metrici din instagram. Al 2873462476 tool cred ca e asta.
Am mai intalnit un din asta: 30 under 30, serial entrepreneur, writer, speaker….plm. Am fost in aceeasi echipa la un workshop de inovatie in automotive. Baietu mi-am luat ideea si voia sa o preia ca a lui, cand a fost vorba de „cine sa fie contactat din echipa pt. detalii legate de idee”.
Asa si asta, o fi milionar pe baza a „ce ar putea valora acel tool de analytics”
https://www.youtube.com/watch?v=YHqpmn_pa-o
Si sa continui sa fiu rautacios, dar la 20 ani, ce „advisor for start-ups” poti fi tu cand nici bine nu stii ce cauti pe lume ?
Iar baietu pe care l-am cunoscut, l-au pus la 30 under 30 ca facuse in facultate ceva dispozitiv si era „entrepreneur” ca a scris o carte si a pus-o pe google play. Eu daca am pus 2 jocuri pe google play, sunt entrepreneur sau nu ?
Numa’ fum si vorbe cu start-urile astea.
Eu daca am 2 jocuri in google play, sunt entrepreneur sau nu ? Celalalt era entrepreneur ca a scris o carte si a pus-o pe google play, l-au pus aia 30 under 30 ca a facut ceva dispozitiv in facultate si era marea speranta a lumii.
Baieti, fum si vorbe is astea.
https://www.businesstelegraph.co.uk/how-serial-entrepreneur-sebastian-dobrincu-became-silicon-valleys-youngest-millionaire-forbes/
Apar pe acolo niste colaborari, niste nume.
Nu zic ca nu ar fi prezentate ostentativ reusitele, insa majoritatea nu stiam pe ce lume traim la varsta lui, pare atat de aiurea acest hate gratuit…
Exista si notiunea de sugar momma … sau pur si simplu omul se pricepe la vanzari si s-a împiedicat de cineva cu bani pe strada. În companii cei mai bine platiti sunt cei de la vanzari
E un banc vechi care despre romanii din iad care se termina cu „la oala de smoala cu romani nu ne trebuie paznici ca imediat cum se ridica unul il trag ailalti inapoi”.
Cam asa si cu critica asupra baiatului aluia de a facut un produs de a avut succes si s-a apucat sa isi puna in aplicare si alte idei. „e prea mic”, „ce stie el de business la 20 de ani” etc.
@Sfatuitoru..dar si altii : cam naspa strugurii aia acri !…
Cel putin din ce povesteste el, baiatul asta, Dobrincu, si-a cam castigat singur banii, fie muncind pe la altii fie vanzandu-si produsul unor beneficiari care nu i-au dat cu el in cap ci, dimpotriva, l-au recomandat si la altii. Si nu cred ca bate campii, e usor de trasat ce afirma, plus ca nu pare chiar genu sa se umfle in piepti asa, de smecher.
Eu nu înțeleg de ce se bate atât apa in piuă că a fost exmatriculat in România. Gen că România și-a bătut joc de el.
Ar fi mai interesant sa nu se prezinte și contextul exmatricularii.
O poveste umflata. Am crezut si eu ca e ceva de capul lui, pana cand l-am auzit la un podcast unde a zis ca s-a angajat prima oara la 13 ani si i-a fraierit pe aia, folosind cnp-ul lui taica-sau. Atunci m-am prins ca mananaca rahat.
Putulica ala e un tip foarte smart.. Am stat de doua ori de vorba cu el si pentru varsta lui este incredibil. A mai facut si cateva milioane pe bune. Deci putulica ala e peste 99.99% din romani cand vine vorba de bani.
https://www.startupcafe.ro/idei-antreprenori/imprimanta-3d-alimentara-mancare.htm
Sandvich 3D = pâine cu pastă de … ceva. Yummy!
Apoi, 4000 EUR imprimanta? Ieși mai ieftin dacă iei o cutie mare de carton de la un frigider, bagi un chinez mic cu 15-20 de caserole cu diverse chestii și-ți face ăla sandvich-ul pe loc.
off-topic, vezi ca se gasesc de cumparat niste spray-uri cu aer comprimat, daca suflanta nu e chiar ce trebuie. vo 20lei si iti ajunge doar o data, da’ faci treaba.
Clipul + comentariile despre capitalism is ca un fel de „rearrange the deck chairs on the Titanic”. Pt ca e foarte probabil ca „economia globala” sa nu mai poata fi ‘restartata’ ca n-o sa mai fie ce. De ex in Canada, in multiple provincii s-a dat voie. Da, luati si porniti, deschideti magazine, restaurante, baruri. Numai ca n-ai voie sa incerci haine + lumea nu mai cumpara camasi, costume (haine de mers la office) – nu mai este nevoie de asa ceva. Apoi restaurante, baruri: mese distantate – nasol, nu exista la TV chestii de sport live cum era inainte de covid – deci nu mai e ‘fun’, asa ca nu exista clienti. Toti care au deschis spun ca nu exista clienti, nu exista lume/trafic pe trotuare. Nu mai exista spectacole, chestii pe strada unde lumea cumpara nimicuri + ceva de mancare etc. In industria hoteliera/transport e si mai rau. Deci nu prea o sa (mai) fie ce sa re-pornesti
Prea multi bani ieftini in piata.
La cat a ajuns muntele de bani?
4 mii de miliarde $?
De ce cumpara chinezii porturi in Africa?
De ce fac chinezii autostrada in Afganistan?
De ce se investeste in Uber, Tesla si altele?
Transforma muntele de hartie in active.
Cand muntele de hartie se va transforma in cea mai mare si mai mirositoare gramada de hartie igienica, ce vei vrea sa detii? Bani sau active?
Companiile devin de tip „bula” (bubble) incep sa se uite mai mult la cum creste compania si mai putin la ce perspective reale de a produce profit la un moment dat. Cand investitorii cumpara actiuni doar pt ca spera sa le vanda (cat mai curand) la o valoare (cat mai) mare ne indreptam catre un nou crash de genul 1929.
Nu exista companii care sa fie foarte profitabile imediat. Periodata de functionare pe pierdere poate sa fie mai mica sau mai mare, la fel si nivelul pierderilor. Atata timp cat exista un plan clar si realist, pierderile de la inceput nu sunt o problema.
Cand vadi insa ce nivel de finantare primesc unele companii, incep sa ma intreb daca de fapt cineva nu sifoneaza banii aia. Softbank a investit 300 mil USD ca sa obtina 45% dintr-o companie de plimbat cainii (WAG) – adica compania aia era evaluata la 650 mil USD. Cati caini sa plimbi, la ce pret, la ce profit si mai ales ce oferi tu care nu poate fi copiat de altii?
Am ascultat un podcast de curand care explica ca sunt fonduri de investitii si banci care stau pe un munte de bani si este o presiune uriasa pe cei in pozitii de decizie sa arate ca fac ceva cu banii aia. Ca sa stii cu banii in conturi nu ai nevoie de directori, analisti etc.
Companiile devin de tip „bula” (bubble) cand oamenii incep sa se uite mai mult la cum creste compania si mai putin la ce perspective reale de a produce profit la un moment dat. Cand investitorii cumpara actiuni doar pt ca spera sa le vanda (cat mai curand) la o valoare (cat mai) mare ne indreptam catre un nou crash de genul 1929.
Nu exista companii care sa fie foarte profitabile imediat. Periodata de functionare pe pierdere poate sa fie mai mica sau mai mare, la fel si nivelul pierderilor. Atata timp cat exista un plan clar si realist, pierderile de la inceput nu sunt o problema.
Cand vadi insa ce nivel de finantare primesc unele companii, incep sa ma intreb daca de fapt cineva nu sifoneaza banii aia. Softbank a investit 300 mil USD ca sa obtina 45% dintr-o companie de plimbat cainii (WAG) – adica compania aia era evaluata la 650 mil USD. Cati caini sa plimbi, la ce pret, la ce profit si mai ales ce oferi tu care nu poate fi copiat de altii?
Am ascultat un podcast de curand care explica ca sunt fonduri de investitii si banci care stau pe un munte de bani si este o presiune uriasa pe cei in pozitii de decizie sa arate ca fac ceva cu banii aia. Ca sa stii cu banii in conturi nu ai nevoie de directori, analisti etc.
Offtopic. Cine si de ce il impinge pe Sebastian Dobrincu in fata? Vine asa in valuri, nu trece mai mult de cateva luni pana sa apara iarasi pe sticla.
Silicon Valley (the series) is more fun.
As vrea sa ma uit in balance sheet-ul lor pe ultimele 12 luni sa vad ce companii au. Investitiile anterioare, toate, au urmat acelasi model:
https://app.dealroom.co/investors/chamath_palihapitiya
Actions, not words.