Acum mai puțin de un an, pe vremea când eram guest author, am făcut un articol despre PoliTO comparând sistemul lor cu sistemul nostru. Bineînțeles, în comentarii au fost mulți care au explicat că „și la noi e la fel”, că „nu ai fost la de mult la școală în România și nu mai știi cum e sistemul”, că „totul a evoluat și la noi”; în general, „școala românească nu e cu nimic mai prejos decât școala de afară”. În ultimul an școala românească a fost testată foarte interesant prin pandemie, și putem compara destul de realist „sistemul lor” cu „sistemul nostru”.
Zilele acestea (de sărbători și înainte) am vorbit cu mai multe persoane: elevi, studenți, profesori, și am întrebat cum e cu școala, cum se descurcă… în general cum a evoluat sistemul în pandemie.
Am rămas surprins să aflu că nu există opțiune de ore înregistrate, iar surprinderea vine din faptul că profesorii nu vor să fie înregistrați. Atât de puternică este dorința lor de a nu fi înregistrați încât au făcut reclamații. Este dreptul lor de a nu fi înregistrați.
ÎN CONCLUZIE: legea prevede că nu se poate înregistra fără acordul profesorului nicio lecție, indiferent că aceasta are loc în sala de clasă față în față sau online. Scopul acestei interdicții este să se protejeze demnitatea profesorului și elevilor, datele lor personale (chipul și numele) și domiciliul, ca aspect al vieții private. Or, legea e făcută să fie respectată. De aceea, este indicat să fie semnate declarația solicitată de Ministerul Educației.
Nu știu cum să pun asta în balanță. Să compar cu ce face MIT, care înregistrează și pune cursurile gratuit pe YouTube? Sau cu ce face Khan Academy? Sau cu ce se întâmplă în PoliTo (atât este experiența mea cu universitățile din afară), care înregistrează cel puțin de 10 ani!?; cursurile fiind accesibile pe site-ul facultății: ai user ID și parolă, te conectezi, cursurile sunt „publice” pentru toți studenții: în momentul în care ai un user ID și o parolă poți accesa absolut toate cursurile înregistrate în Poli… că poate te răzgândești și vrei să te muți la altă facultate; sau poate profesorul X nu îți place, atunci ai opțiunea să urmărești cursurile profesorului Y (mi s-a întâmplat de cateva ori). Uneori chiar profesorii îți recomandau cursuri din alte universități (în special MIT) ca suport suplimentar pentru cursul lor; cursul de Fizică 2, de exemplu, nefiind înregistrat în 2015 (dar bănuiesc că în 2021 este).
În general, atitudinea universității față de student este proactivă. În termeni românești „să nu aibă nici un motiv studentul să se plângă că nu poate, că nu reușește, că i-a mâncat câinele tema”.
În 2021, după un an de pandemie, există un fel de lege prin care profesorul român se poate „apăra” să nu înregistreze cursuri. Mi se pare/părea ciudat, dar discutând și cu profesori mi s-a descris o atitudine a elevului român: profesorul este înregistrat de elev, tăiat din context, făcut meme cu ce spune și puse pe net. Acesta este unul din motivele principale pentru care un profesor nu dorește să fie înregistrat; cel puțin unul din profesorii cu care am vorbit eu.
Situația școlii și învățământului în România este ciudată, iar acest fapt nu trebuie, zic eu, aruncat numai în barca profesorului. Citând un proverb „It takes two to tango.”
Teoretic, ca bugetar, trebuie să lucrez 8 ore pe zi. Din care 6 sunt în online, cu elevii, de la 8 la 14, iar alte 6 ore îmi pregătesc lecțiile pentru a doua zi. În total, lucrez 12 ore pe zi, în loc de 8. Și în weekend alte câteva. Oboseala e de trei ori mai cruntă, nervii mai întinși de încă 10 ori.
Habar nu am ce procent din vină au profesorii și ce procent din vină au studenții/elevii, dar am vorbit cu elevi care mi-au spus că ei nu au chef de ore online, ei nu-și deschid camerele pentru că „nu am chef să vadă profesorul ce am eu în dormitor”.
Aceste situații în care profesorii se plâng de elevi, elevii se plâng de profesori; nu este net (în țara cu printre cele mai bune viteze la internet din lume); nu avem tablete; nu avem camere; nu avem… această situație e la mintea cocoșului că nu poate duce la ceva pozitiv.
În timp ce românii se plâng unii de alții, americanul mai pune pe internet niște cursuri, italianul mai schimbă niște PC-uri (încă mai există Olivetti!**), englezul, francezul, germanul bănuiesc că au și ei soluții. Chiar, oare la ei cum e cu „dreptul de nu fi înregistrat”?
Nu înțeleg de ce Ministerul nu face un cadru prin care profesorii să își înregistreze cursurile în mod oficial, acesta să fie puse pe un server, eventual cu acces național.
Iar pentru că suntem aici vă aduc în atenție (pentru cine nu îi știe deja), că poate aveți copii: MathPDR (click pe link pentru tot ce au ei material video – cred că toată programa, pentru toți anii de gimnaziu și liceu).
Doi profesori tată și fiu, care au făcut singuri mai mult decât decât a făcut un minister.
Cum de ei pot, iar Ministerul, profesorii, liceele, universitățile nu pot!?
Aș putea înțelege cumva reticența profesorilor de a fi înregistrați: poate pentru că nu sunt suficient de competenți.
Dacă aș fi ministru, pentru că știm sigur că nu tot corpul profesoral este competent (pe cine vrem să mințim?) aș face un sistem de înregistrare național, selectând cei mai buni profesori pe țară la materiile din programa și i-aș înregistra doar pe ei, punând cursurile pe un server național, la fel cum face MIT.
Trebuie să dau din nou exemplu PoliTO: făceam chimie cu… am uitat numele profesoarei, iar dacă nu înțelegeam, pe server exista cursul lui domnului Saracco (care întâmplător era decanul facultății).
Good Day Mr. Professor Strang,
My name is Cristian Ci. (…)
I am now a student of Polytechnic University of Turin. We have recorded classes but this particular class (Linear Algebra) was not recorded. I found MIT video classes taught by you and I start to follow them. ocw.mit.edu
I write this e-mail just to say Thank You, and to say that you are in my top 3 professors of mathematics. In fact, I believe you are in the top 3 professors I met in my life. Following your lectures is like watching a good movie. And this is coming from a guy who had BIG issues with Math in high-school.
I don’t know if the method of teaching practiced by you is „regular” in the US, but here, at least in Italy and Romania, I didn’t find it yet. The way that you interact with the student, the fact that you teach mathematics by using a lot of examples – is the best way for me (at least) to learn.
Again Thank You and, who knows (PoliTO have some links with MIT), maybe I will have the chance to meet you in person – I will consider it a privilege.
Sincerely,
Cristian
–Dear Cristian,
Thank you for such a generous message – I am very happy that you found the videos and you like them.
Polytech Torino is a great place and I hope all your work goes well.
Very best wishes for the holidays.
Gilbert Strang
Închei cu o poveste de acum 25 de ani, când a fost pentru un an profesor suplinitor (calificat cu atestat de terminarea unui liceu de Informatică) de „opționale de informatică” (cred că azi se numește TIC), am predat la un liceu cu clase până la litera O, Liceul Industrial. Zeci de profile, predam cate două ore pe săptămână la câteva clase: cum se deschide calculatorul (386, 486DX2, Win 3.1), introducere date în calculator, componentele unui calculator personal… chestii din astea simple.
Pentru că știam că predau nimic, nu aveam mari pretenții de la elevi (elevi de la profile mecanică, țesătorie, electricieni; zi și seral). Făcusem un pact cu elevii: cei care vor să învețe materia mea să fie în față, iar cei care nu vor să învețe materia mea să stea în spate, să facă liniște, iar notele le vor lua pentru caietul complet cu ce am predat. Suntem în 1996, prea puține cărți de informatică elementară, de calculatoare, așa că un caiet în care să ai explicat ce e un calculator, cum se instalează, cum se deschide… era destul de important să îl ai (credeam eu). Le-am spus: „îți dau 5 fără să înveți nimic dacă îmi arăți caietul complet cu ce am predat. Pot să copiezi ce am predat de la elevii silitori, mă interesează că al sfârșitul anului/semestrului să ai undeva tot ce am predat eu.
În acest sistem „de lux”, au fost elevi care nu au fost în stare să își facă un caiet de 80 de file A5. La sfârșitul trimestrului și a anului am cerut caietele; am fost nevoit să las elevi corigenți pentru că nu au fost în stare să copieze 80 de file timp de un an. Am avut surpriza să vină cu un caiet în care au rupt foaia cu numele colegului să scrie numele lui; mi-a adus caietul ca și cum ar fi a lui. Atât de nesimțiți și delăsători erau unii elevi; iar aici vorbim de 1996, nu de 2021. Oare cum e azi?
Bineînțeles că eu fac tot timpul ce spun că fac: am lăsat corigenți pe vară; iar singura dorință în toamnă era, bineînțeles, să aibă caietul făcut. Ce credeți că s-a întâmplat după 100 de zile de vacanță, când s-a venit la corijarea pe vară? A venit cu caietul făcut, sau eu am fost chemat în cancelarie să mi se spună că nu am voie să las repetenți, pentru că oricum materia e opțională (un opțional obligatoriu)? La protestul meu, adică lăsăm acești elevi să ne ia la mișto după 100 de zile în care nu a fost în stare să copieze 80 de pagini (mai puțin de o pagină pe zi)!?, corpul profesoral a spus: Asta e, nu poți lăsa corigenți. Și oricum, tu anul ăsta pleci la facultate, așa că „lasă așa”.
Acestea sunt experiențele mele ca elev, ca profesor, ca student, ca student în străinătate. Moneda are două fețe, iar corpul profesoral este doar o față din cele două. Dacă elevii nu sunt mulțumiți de sistemul de învățământ, poate ar trebui chiar să încerce să dovedească că vor să învețe… Mai puțin prin ascultatul de manele și făcut memeuri cu profesori. Faptul că avem cinci vârfuri la 1 milion de elevi sunt doar o excepție care confirmă regula: vârfurile acelea ar fi de trei ori mai sus dacă ar fi învățat într-un sistem de învățământ normal.
Aștept sincer să văd cursul înregistrate „pe bune”, oficial, pentru că, mă credeți sau nu, îmi este câteodată dor de școală.
Post Scriptum: unul din elevii care nu aveau profil informatică, plecând de la cursul meu de „opționale” două ore pe săptămână, acum, după 25 de ani, este programator și lucrează pentru Olanda. M-am întâlnit cu el prin oraș „la mama acasă” și mi-a spus: „Îți aduci aminte, Cristi, de orele noastre când m-ai pedepsit și mi-ai pus în față o tastatură pe hârtie în loc de tastatură normală, m-ai forțat să tastez apăsând pe hârtie? Să știi că de atunci am învățat să tastez fără să mă uit la taste, atât de bine mi-a intrat în cap poziția lor.”
Nu era la profil informatică, era un elev simplu la un profil oarecare al unui liceu industrial. Azi e programator pentru Olanda, câștigă mai bine decât mine. M-a bucurat mult să aud povestea lui.
P.P.S.: Iar pentru că e seară, la povestea de seară, în temă cu articolul vă recomand această piesă de teatru radiofonic. Foarte interesantă, pentru cine are urechi de auzit:
* fotografia de sus din deschidere e făcută într-o sală de lectură din PoliTO, la ora 11. Sală de lectură, nu sală de curs. La ora 11 nu mai găseai locuri în ea.
** Olivetti e firmă italiană, cu sediul central în zona metropolitană Torino. Politecnico di Torino, ce laboratoare au, dotate cu ce computere? Un procent important din ele sunt Olivetti. Asta așa, apropo de autobuzele turcești din București, de exemplu, sau de Fabrica de tramvaie Arad care… câte tramvaie românești sunt în circulație în România?
Și pentru că să îți susții cât mai bine punctul de vedere, în schimbul de mailuri, ție ți-ai cenzurat numele iar profesorului nu
Profesorul e public pe net. Isi spune numele public pe YouTube, la inceputul inregistrarii.
Eu sunt un nimeni, unul din pulime, neimportant.
imparatul e gol si toata tara rade de el.
1. ori se apuca sa faca o platforma de predare online cu un grup de 1000 de profesori de top si ala e intreg corpul profesoral necesar.
2. ori se apuca sa cumpere abonamente pe platformele de afara (pretul final e inzecit mai mic decat actualul sistem)
Scolile oricum sunt o cresa si nimic mai mult.
Eu asta am spus de la inceput, de cand a inceput sa se vorbeasca de scoala online. Cea mai buna varianta e sa inregistreze toate lectile ministerul invatamantului apoi profesorii de la clasa discuta, clarifica si dau note. Sistemul actual este o imbecilitate din care toata lumea are de pierdut.
Când eram eu in facultate (de mecanică) prezența la unele cursuri era obligatorie (neoficial). Asta se traducea prin nota mai mica sau picat examenul. Nu am înțeles niciodată de ce ai obliga pe cineva să asiste la un curs care se regasea în aceeași formă și pe suport de hârtie. Un curs care nu aducea nimic în plus, nu era explicată teoria, nu se discutau probleme, ci efectiv, se preda exact ce era și pe hârtie. De ce cursuri interactive nici nu poate fi vorba.
Am avut un profesor in PoliTO care a spus asa: Cartea cursului meu costa 50 de euro, dar pentru ca voi sunteti studentii mei, am pus-o gratuit pe pagina mea din site-ul facultatii. PDF.
Practic, in prima ora de curs ne-a dat PDF cu tot ce va fi predat el semestrul ala.
Alt profesor, care lucrase la Nasa, in prima ora de curs ne-a dat PDF o culegere de probleme (200 de pagini) din care va fi dat examentul. Rezolvai culegerea aia, luai examenul „cum laude”.
Serviciul de printare in Poli Torino este gratuit pentru aia saraci (ca mine), doar ca trebuia sa stau la cozi imense, sau pe bani daca nu vrei sa stai la coada, sume mici.
Când există interacțiune cu profesorul, cursurile nu sunt plictisitoare. Dar când vine cate unul care 2 ore dictează definiții și scrie formule pe tabla, iar daca îl întrerupi îți spune sa nu o mai faci că își pierde ideile, cam îți piere cheful de învățat.
@Eu – da, asa e. Sunt putini profesori care stiu sa-si faca meseria. Majoritatea considera ca si-au facut treaba insiruind lucruri pe tabla sau dictandu-le. Treaba asta e din vechi stramosi in sistemul nostru ( am facut scoala in anii 80, liceul si facultatea in anii 90).
Insa afirmatia ta este a unuia ( presupun eu) care vrea sa invete si-l intereseaza aspectul. .. Poate ca esti din generatia mea ( +/_ ) sau poate ca esti genul pe care-l intereseaza ce si cum invata.
Generatia actuala ( nu mai dezbatem acum de ce – ca n-avem spatiu…) este complet dezinteresata de absolut orice inseamna lectii, profesori, materii etc. Sunt ( cum am citit ieri pe facebook) – Generatia Tefal – nu se prinde nimic de ei.
Suntem intr-o fundatura acum ( si intr-un fel de cerc vicios) – avem o generatie de profesori extrem de slaba ( cu niste varfuri) si o generatie de elevi/studenti la fel…
sos! in cantitati industriale
cristici, ia mai du-te la plimbare
eu ma plimb cu cls-ul, fac accident in parcare
am doi floci la oo si sunt cel mai tare
hatz!
Primul an ca profesor de Limba Romana la tara. Am lasat 11 corigenti pe vara, radeau ceilalti profesori de mine. Radea si directorul toamna, cand m-a trimis prin sat la astia acasa, sa ii anunt ca ”maine aveti corigenta”. „Maine” m-a asezat frumos intr-o sala de clasa, sa imi dau subiecte, sa rezolv si sa-mi pun 11 note. Pruncii n-au catadicsit sa apara la scoala.
Cristici, nu-ti bate capul man… din pacate, in tara asta (foarte multi, nu neaparat majoritatea) sunt analfabeti functionali si nu poti face o treaba ca lumea. Pe vremuri era o vorba „Un roman e mai destept decat un american, dar 5 americani sunt mai destepti decat 5 romani” si multa lume nu intelegea de ce. Chiar si azi, se toarna materie cu palnia in capul elevilor si nu sunt incurajati sa gandeasca singuri. De ce crezi ca la bacalaureat nu-s in stare sa „povesteasca” un text la prima vedere? Pentru ca inca se mai vand carti de comentarii ce trebuiesc tocite si daca nu repeti cuvant cu cuvant nu e bine si inseamna ca n-ai invatat. In liceu am avut parte de un profesor mai dezghetat la minte caruia i-am spus ca am sa citesc tot ce e nevoie, dar sa ma lase sa povestesc cu cuvintele mele. Tin minte si acum cand am zis ca am citit „Baltagul” de azi pe maine si nu i-a venit sa creada. M-a intrebat amanunte care apareau doar in carte si credea c-o sa ma prinda cu garda jos, dar am luat 10. La Bac, eu am povestit tot cu cuvintele mele si am luat 9,50, dar o colega care a invatat bine (era a 3 pe clasa) a tocit toate comentariile si dupa vreo 3-4 intrebari s-a pierdut si-a luat doar 7. Si in ziua de azi e suparata pe mine.
As vrea ca macar fica-mea care acum e clasa pregatitoare sa prin un invatamant mai „dezghetat”, dar ma tem ca nu.
In liceu la romana eu luam 4-5 (laolalta cu toata pulimea). Era o singura gagica care lua 8, nota maxima la romana.
Profa era asa de aroganta ca ne-a dat de facut comentarii ca tema si ne-a zis ca le noteaza.
Eu am facut schimb de comentarii cu gagica. Bineinteles eu 5, ea 8.
Cand am confruntat-o pe profa incepuse cu „Vai, bravo! Si tu Xuleasca, cum doar atat?”
De-atunci am fost doi care luau nota maxima … 8.
Bun articol.
> Teoretic, ca bugetar, trebuie să lucrez 8 ore pe zi. Din care 6 sunt în online, cu elevii, de la 8 la 14, iar alte 6 ore îmi pregătesc lecțiile pentru a doua zi. În total, lucrez 12 ore pe zi,
Ete fleosc. De parca toti ar preda bleeding edge quantum mechanics, si se schimba de la an la an materia, sa trebuiasca repregatite orele. Hai sa fim seriosi, 90+% dintre profesori regurgiteaza aceleasi porcarii de la an la an, in fiecare an, pana ies la pensie. Nu cred ca sunt mai mult de 0.x% dintre profesori care chiar sa pregateasca fiecare ora, si in niciun caz nu in fiecare zi, 6 ore pe zi. Hai sa nu exageram de dragul exagerarii.
Am citat ce mi s-a spus. Tu faci ce vrei cu informatia.
Singura parte de „opinie” din acest articol este intrebarea mea (sincera) de ce nu se inregistreaza cursurile? Nici nu trebuie prea multa tehnologie sa faci asta, si o poti face o data la cativa ani, daca spui ca nu poti anual.
Atat e „opinie” in acest articol. Restul sunt fapte, intamplari. Clipuri video cu ce fac altii, citate.
Inteleg ca-i citat, dar citatul nu trece de o minima gandire critica (a.k.a. bullshitometru). Tu faci ce vrei, si scrii ce vrei, dar pana una alta, ai rolul si de „jurnalist” si de „editor”.
Zic c-ar fi trebuit sa prinzi chestia asta din ambele posturi. Din prima, poate intrebai ceva gen „inca 6 ore in zilele pline, nu? Poate cu corectat lucrari, sesiuni, etc. Nu?”. Ca editor poate-ai fi sarit peste paragraful ala, certandu-te pe tine jurnalistul ca n-ai pus intrebarea buna, sau ai acceptat un raspuns care nu trece de un minim bullshitometru.
Sa nu ma intelegi gresit, sunt de acord ca profesorii nu lucreaza doar 6 ore pe zi. Dar, in forma scrisa, citatul ala e prea exagerat sa fie relevant.
un copil de 14 ani stă 6 ore la școală și după aia are minim 2 ore teme la materii diferite, nu la același rahat pe care-l pitroceste în fiecare an, și nu are cui să se plângă. Profesorii îl amenință cu corigenta și părinții cu bătaie dacă nu învață.
Da, orele trebuie pregătite în fiecare an pt că
– se mai schimbă programa
– în fiecare an ai în față elevi diferiți. Anul ăsta la clasa a v-a ai în față oameni diferiți față de cei pe care îi aveai anul trecut la clasa a v-a.
Dacă profesorul nu e ultimul robot care citește din carte despre care zic unii oameni mai sus, își va adapta modul de furnizare a informațiilor astfel încât să fie asimilată de elevii din fața lui.
– hârtiile, hârtiuțele și hârțoagele despre lecție (și altele) pe care le cere directorul, inspectoratul și ministerul.
Astia-s oamenii cu care interactionez eu. Atatia cunosc, doi-trei. Din care, doar acesta „a avut timp de mine”. „bullshitometru” este pentru tine. Pentru omul ala, e viata lui, mi-a spus ce-l doare pe el. (un profesor care in primii ani de profesorat facea naveta la tara, zeci de km prin noroaie)
Despre „jurnalist” si „editor” cred ca sunt mai ok decat aia care o filmeaza pe Floricia Dansatoarea, gandesc. De fapt, as fi mai ok decat… ce procent din media e in majoritate cu manele?
Iei testele Pisa. Pe Europa ca sa nu spunem ca modelul asiatic (China Singapore Coreea etc nu se potriveste la noi). Faci un studiu care sa arate ce au in plus/diferit primii 5. Implementezi usurel in 4 ani ca sa nu tulburi sindicatele si loazele sau tai coada cainelui deodata fix Funeriu cu camerele la bac.
Hai să-ți vorbesc despre un alt motiv.
Spui că la PoliTo erau pe site-ul universități accesibile studenților cu user și parolă. User și parolă pt studenți. Cursurile alea nu erau accesibile pt mine, nea Gogu sau pt un comentator de pe zoso.ro.
Spui că MIT le pune la liber pe YouTube. Pot să pun pariu cu tine pe ce vrei tu că în contractul de muncă (sau ce formă de contract au profesorii la MIT) este prevăzut că sunt înregistrați și cursurile puse pe YouTube. Și probabil plătiți procent separat pt asta, că unii din asta trăiesc: cursuri și conferințe.
Având în vedere cele de mai sunt, revin la prima propoziție: „nu vreau să mă înregistreze pt că n-am chef să mă trezesc că unul pune pe net ora mea în care predau fracțiile/dicotiledonatele/rolul lui Ștefan cel Mare în renașterea Europeană și face bani din asta; eu muncesc acolo, n-am chef să facă altul bani pe munca mea”. Sunt unii profi care predau foarte mișto anumite chestii.
Minunatul minister să găsească soluții de protecție a acestor înregistrări, atât pt problema cu meme-urile, pt asta de mai sus și pt toate cele pe care le expun profesorii (în afară de „nu vreau, că n-am eu chef”) și după aia să aibă pretenții.
Ia de aici public, daca vrei niste cursuri in italiana de la universitati italiene. Domeniu .eu: https://www.wikivideo.eu/it
Sunt convins ca restul Europei are la fel, mai putin aia cu IQ mic (vezi harta IQ-ului european)
Invatamantul este pentru a destepta omul, pentru a cultiva creiere, nu pentru glume de rahat cu „nu ai dreptul sa ma inregistrezi”. Asta merge in suedejie, la șatră, nu in scoli.
Pai inregistreaza-te tu si fa tu bani. Inteleg ca esti la mare cautare
Lasand gluma la o parte, eu cred ca ar exista niste beneficii chiar daca, presupunem prin absurd, altul chiar ar face bani cu inregistrarea ta. Nu mai vorbesc ca poti sa-l blochezi probabil, daca chiar nu esti de acord cu ce face. Sau sa-i ceri o cota parte, sau ceva.
Si hai sa nu mai fin asa de prapastiosi si sa ne gandim la toate tampeniile care se pot intampla la orice si sa ajungem sa nu mai facem nimic.
crsitici are dreptate. MIT, dumniezo sa le dea sanatate. Cursurile alea sunt excelente.
Si argumentele astea sunt suedejie, mai ales ca afara se poate. Hai sa zic io secretul misterului: profesorii predau prost, se comporta abuziv fata de copii si ei stiu asta.
Nu vor sa fie vazuti, asta e tot.
Îmi amintesc și de articolul anterior despre Politehnica din Turin. Ce să zic…. minunat, superb, dar.
Întâmplarea face să cunosc foarte bine doi frați. De fapt frați vitregi, au același tată. Fata e mai mare, a plecat cu mama in Italia și s-a stabilit acolo, a învățat exact la politehnica din Turin, a terminat cu ceva timp in urmă. Băiatul a rămas în țară și a terminat…ce crezi? Exact! Automatică și Calculatoare București. Diferența între ei ca mentalitate, inteligență, abilități…e imensă. Ghici in favoarea cui.
Indiciu: motivația de a învăța e necesar a fi interioară. Dacă nu ești convins că procesul de învățare nu e doar in folosul tău exclusiv, nici toată tehnologia și nici toți profesorii extraordinari din lume nu te fac să depășești momentul „analfabet funcțional”. Învățarea e un privilegiu nu o corvoadă. Cine nu înțelege asta, poate avea toate facilitățile din lume. E absolut inutil. In rest, cine vrea cu adevărat să învețe, poate. Oriunde. Oricum. Azi.
Am o lista interminabila de frati dintre care unul e tampit si celalalt e destept.
@Ambra – asta cu daca vrei cu adevărat poți este o prostie, in special in educație. Sunt sisteme diferite de educație, suport, metoda etc. Un copil din Ghana nu are aceleași șanse cu unul din Romania și nici ăla din Romania cu ăla din US, că exemplu.
Conform articolului ăstuia https://mobilitate.eu/prezentare-astra-siemens-imperio/ în iulie 2019 aveau așa: „Astra Arad este singurul ofertant al licitației pentru 28 de tramvaie noi în Arad, evaluarea ofertei va dura maxim până la data de 07.08.2019, urmând ca toamna să aducă finalizarea procedurii și semnarea contractului. Deci un total de 72 de tramvaie Imperio ar fi de livrat în următorii ani, în paralel cu licitația de tramvaie noi câștigată la Galați, unde Astra Arad este de asemenea câștigătoare, urmând să livreze 18 tramvaie, aici fiind vorba de modelul produs local, Astra Autentic, un tramvai produs în totalitate de Astra Arad, cu echipamente de tracțiune livrate de firma ICPE-SAERP București, un pionier al sistemelor de acționare și tracțiune pentru vehicule electrice în România (totuși nu există o confirmare 100% sigură legată de livrarea modelului Autentic la Galați).”
La care se adaugă cele din București https://www.digi24.ro/stiri/economie/transporturi/astra-arad-va-realiza-cele-100-de-tramvaie-noi-pentru-bucuresti-1365467
În Arad sunt 6 tramvaie și arădean fiind, am circulat cu el. Evident, tot pe principiul „țară avem, păcat de oameni” mizeria și vandalismul nu se fac singure.
+ cateva bucati la Oradea
Problema învățământului romanesc este una mai profunda și are legătură cu modul în care societatea românească se raportează la scoala.
Pe timpurile vechiului regim știai foarte clar din clasa întâi traseul tău educational. Știai ce examene vei da și ce opțiuni vei avea. De asemenea preocupările vechiului regim erau pentru educarea unor oameni ce pot intra rapid în zona de producție și pot veni cu diverse soluții la probleme existente. Soc, cam toate țările din fostul bloc comunist aveau acest interes(din cauza asta sunt o grămadă de matematicieni, fizicieni de prin Est acum la mari universitati). Fix din aceste motive examenele și orice modalitate de evaluare era un pic mai dura și facea din profesor un mic dumnezeu. Pe lângă asta diverse unități școlare nu aveau cei mai răsăriți profesori și competiția pe scoli bune era mare încă de pe atunci. Cu toate acestea nu era de ajuns sa termini o școală bună, trebuia sa și confirmi recte sa iei o nota buna la examenul de treapta/bacalaureat.
Cam după Revoluție societatea a inceput sa se schimbe și voia sa vadă altceva, iar scoala și mai ales faptul ca ești cu o diploma(inginer, medic, profesor,avocat) a devenit un fel de păcat….
Ulterior marii miniștri ai Educației au venit cu o viziune proprie și lucrurile s-au schimbat cu o viteza amețitoare. Practic fiecare schimba după ce avea chef, azi dam bacalaureat, mâine nu dam. Chestia a deranjat partea din societate care voia sa își educe copilul în România și din cauza asta a apărut moda studiilor în afara țării. Pe lângă asta madam Cati a desființat invatamantul dual(sam-uri pentru cunoscatori) a mai venit cu ideea ca cine nu ia testarea nationala sa intre la liceu pe locurile ramase și asa am ajuns la povestea ca scoala românească scoate idioții.
Azi invatamantul romanesc nu mai e pentru mase și șansele nu mai sunt egale pentru toată lumea. Ba mai mult sa ai un doctorat/masterat înseamnă pentru unii ca ești prost și incep cu diversele mistouri. Desigur când plagiatorul șef Ponta are doctorat, poți înțelege, dar deja lucrurile au început sa fie urâte.
Fix din motivele astea scoala românească este unde este, iar faptul ca și asa încă mai scoatem oameni de valoare e o performanță. Din păcate nu exista soluție rapidă, întrucât nimeni nu vrea o soluție peste 10 ani ci vrea ceva acum. Iar aia pe 10 ani are niște implicatii urate pentru mulți și știm că în România legile sunt bune cat timp mie mi nu mi se aplica.
Sint multe de spus despre subiect!
Inregistrarea cursurilor este mult mai complexa fata de cum credeti.
In fapt datorita covid au cam explodat oferte de solutii pentru predare online. Sisteme de teste online, sisteme de inregistrare a cursului online si apoi de transcriere automata, sisteme de examene automate cu banci de intrebari si asa mai departe. Problema este ca fiecare sistem este facut pentru profit si costa.
Acuma cind vorbesti de USA unde un an universitar costa zeci de mii de dolari ai unde sa mai adaugi un cost de 1000$ pe an/student pentru diferite sisteme informatice insa pentru Romania suma asta ar fi imensa asa ca stam pe fund.
Examene proctorate, Yuja software pentru inregistrari, Sapling, IClicker sint citeva dintre sisteme folosite.
In plus multe universitati au departament de marketing care are cameramani profesionisti care pot face minuni.
Orice este posibil dar cineva trebuie sa scoata banul. Iar cidn nu sint bani nu prea merge.
În teorie banii aia exista, vezi ultimele directive de la UE. Problema este, ca e foarte mult de munca și mulți prefera sa se plângă, în loc sa facă ceva.
În România maneaua cu nu sunt bani nu mai se aplică de mult timp. În schimb ca e mult de munca pentru acei bani, da.
Nu stiu despre ce directiva a UE vorbesti tu ca eu am plecat din Romania de 20 de ani.
Sistemele de care am vorbit sint facute sa faca mai usoara viata profesorului si nu sa o complice! E chiar ridicol sa dai bani pe ceva care iti face viata mai grea.
Ce e important de stiut este ca un profesor universitar la o universitate mare face in primul rind cercetare si apoi predare. Exista presiuni din partea universitatii sa publice cit mai mult deci toate aceste sisteme sint constuite sa le faca partea de predare cit mai usoara.
Greseala mea directiva UE=Planul National de Rezilienta, unde direcțiile sunt clare: energie verde și digitalizare. Asa ca propunerile tale ar intra lejer la digitalizare.
Dacă vrei sa vorbim în schimb de cercetare, respectiv publicarea de rezultate în diverse reviste aici e o discuție cu cântec. Odata ca soluția simpla pe care o au toți este sa publice în analele facultății și chipurile s-ar face cercetare. Ori pui studenții la masterat/doctorat sa colaboreze și pe lângă ei apar ca autori diverși oameni ce au nevoie sa publice. Si uite asa ajungi la 2 pagini publicate pentru care au muncit 10 oameni și toată lumea e fericită.
Nu a lăudat ma nimeni sistemul romanesc de învățământ care, sunt de acord, e de cacat, eu personal m-am luat de sala ta de lectura pe care ai prezentat-o ca pe ceva senzational.
Dar rămân partizanul ideii ca cine vrea sa facă scoala, face oriunde, indiferent de condiții, altfel nu ar fi spitalele pline de medici pakistanezi și firmele de dezvoltare nu ar geme de indieni.
Ok, toată lumea e ofuscată că nu vor profesorii să fie înregistrați. Dar voi ați accepta să fiți înregistrați?!
„Să le aratăm celor entry-level, să nu mai stea careva după curul lor să le arate, să vă verificăm cum lucrați și cum vă purtați cu cine interacţionați voi acolo”, nu contează motivul, o cameră pe voi și una în computerul vostru sau în ce lucrați voi.
Înregistrați non-stop. Ați accepta? V-ar conveni?! Pt că mie personal nu mi-ar plăcea.
Da, sigur, asta e motivul si nu faptul ca multi profesori sunt niste imbecili agramati care au luat examenele cu nota minima si le e frica sau rusine sa vada si altcineva in afara de elevi cat de varza sunt. La fel cum si multi elevi sunt imbecili.
@MihaiDB: și totuși ție ți-ar place să ai la muncă o cameră care să te înregistreze tot timpul de aproape și cu sonor iar ceilalți colegi să aibă acces la filmări (sau să aibă toată lumea acces la filmările camerelor de securitate)? Eventual să nu te superi dacă apare pe FB un filmuleț cu tine cu degetul în nas sau uitându-te lung la colega care a venit cu o fustă mai scurtă. Ți-e „frica sau rusine sa vada si altcineva in afara de colegii de muncă (elevi) cât de varza …” – am modificat puțin citatul de la tine.
Pentru cei care vor înregistrări pentru acasă există o mulțime de programe care pot face asta (caută „screen recording windows 10” în google). Dar nu vei putea pune pe FB momentele interesante din lecție (adică bâlbâielile) și nici nu te vei putea lăuda cu așa ceva.
Când vorbim de refuzul de a fi înregistrat, se face o confuzie. Nu vorbim de înregistrarea unei lecții care apoi sa fie accesibilă oricui, ca model etc. Vorbim de înregistrarea orelor obișnuite, desfășurate on-line. Ore in care pot apărea diferite situații umane( o greșeala de exprimare, un gest sau mimica a fetei, o reacție verbală etc) ce pot fi apoi folosite pentru a ironiza, batjocori etc. Așa cum nici părinții nu vor ( personal, până acum as fi avut zeci de clipuri cu copii care își fac de cap in timpul orelor și chiar și cu părinții lor). Cum ar fi sa posteze un părinte sau un elev o secvență din ora in care un profesor are o mimica anume a feței sau altceva asemănător? De care să facă bășcălie? Sau un profesor sa distribuie o secvență in care un părinte se schimba de haine in spatele copilului, in plină oră , sau in care copilul ignoră lecția și sare pe pat, se tolănește pe canapea etc. Despre asta e vorba. Să ne amintim de clipurile cu profesori batjocoriți in ore, filmate cu telefoanele, devenite virale. Toți au ras, nimeni nu a pățit nimic.
Prietena mea e invatatoare –> in fiecare dimineata sufrageria mea se transforma in sala de clasa pentru copii de clasa I. 90% din ora este interactiune.
Inregistrarea acestei ore ar aduce fix 0 valoare in conditiile in care aud ora si zice cam asa
„Ia sa vedem care este diferenta dintre cel mai mare numar natural din doua cifre si cinșpeeeee. Ce operatiune folosim cand auzim diferenta? Ala io, ala io, Daria ..scadere…braavo. Ce scadem? Ala io ala io…Alex…99…braaavo, ce scadem din 99 – …Ala io ala io… 15 . Braaaavo…Dar daca era din trei cifre? Ala io ala io…999…”. Si tot asa. Ieri a fost cu starea apei in natura (lichida, gazoasa, solida). S-a citit poveste cu unu norisor si pe urma iarasi exercitii. „Ce vedem pe geam..zapadaaaaa..cum a ajuns zapada zapada?” etc.
Imagineaza-ti ca esti copil si vezi inregistrarea in care 90% din timp vezi alti copii care raspund mai bine, mai rau la intrebarile profesoarei. Si dupa fiecare raspuns gresit profesoara ii explica aluia de ce a gresit si-l aduce tiptil catre raspunsul bun. Eu m-as plictisi de moarte si as da skip skip skip.
Iti poate confirma si Vali ca e greu al dracu sa faci video care sa fie …vizualizabil. In genere cand omul se stie inregistrat jumatate din creier se ocupa sa „arate bine”, sa nu greseasca, etc .
Dupa cum bine ai sesizat: sunt deja sute de videouri pe orice tema. Facute de oameni telegenici si care au structurat materia astfel incat sa fie potrivita pentru vizualizare solo.
Nu stiu cum e scoala online in Romania, unde sunt eu merge struna deocamdata si NU se inregistreaza NIMIC. Fiica-mea si nasa-sa participa online la cursuri (a mica e in clasa I, a mare in a IX-a). La scoala primara era vorba sa mearga full time in scoala (cei care aleg sa faca si in scoala, nu doar remote), au mers o zi, lunea trecuta, apoi marti s-a inchis scoala pentru 10 zile ca au 2 cazuri de COVID. Liceele nu sunt deschise, deci a mare presteaza oricum numa’ online.
Se preda in timp real, cu google meets (cl.I), zoom (cl.a IX-a), apoi sunt pe google classroom lectiile de facut acasa. Nu se inregistreaza nimic, nici nu vad de ce s-ar face asta. Intra in meet clasa in cauza cu profesorul, se preda, se discuta / participa, apoi se urca pozele cu foile completate sau se completeaza diverse teste/examene direct pe comp si gata. Nu participi la ora, iei absenta si nu stii ce s-a predat.
Nu vad cum sta in picioare comparatia cu Harvard si MIT, chiar si la scolile de aici, ambele scoli foarte bine cotate (9/10 rating). La facultatile in cauza dai o poala de bani sa fii student, scolile noastre sunt gratis. Este normal sa ceri inregistrari de cursuri, sau sa incerce facultatile sa ofere continut video, dupa cum considera, cand e vorba de costuri uriase pentru anii de studiu sau in conditiile in care multi studenti sunt din toate colturile lumii.
Povestea fiica unor prieteni, studenta la Boston University, ca acum, cu pandemia, are colegi care s-au dus cam prin toate colturile lumii. Si aia nu pot participa la cursuri la o anumita ora, ca probabil mai si dorm. Sunt multi chinezi, europeni, indieni, fiecare cu fusu’ lui orar. Si, cand dai 200 de mii pe 4 ani de scoala, parca nu te prea incanta ca nu mai poti sa stai in campus, nu poti accesa bibliotecile in cauza, nu mai ai chestiile pentru care PLATESTI oricum de te usuci.
La scolile „normale”, se fac intalnirile video, participi la lectii si asta este.
Nu vad de ce s-ar mai complica si cu inregistrari. Fetele noastre stau 5 ore pe zi cel putin la calculator in intalniri cu profesorii. Unde naiba sa mai aiba timp sa si vizioneze nus’ ce inregistrari, sa faca teme si eventual sa mai aiba si viata in afara scolii.
Eu nu inteleg de ce dumnezeul ma-sii nu s-a apucat nimeni de la minister sa pregateasca anumite lectii in power point? Cel putin la istorie, biologie si geografie ar iesi niste chestii super misto. Dar noi batman batman, tot cu dictarea si cu tabla mergem. E foarte important sa vezi profesorul la moaca.
Iar e plin de specialiști p-aci.
Ca si prin ministerul educatiei. Numai ca parerile noastre nu afecteaza pe nimeni in principiu, in schimb ale celor din invatamant din pacate da.
Florin, Profesorii care își făceau datoria la clasă și-o fac și în on-line. Elevii care învățau la școală învață și în on-line.
Sunt profesori care au cumpărat tablete grafice de 2700 de lei și nu s-au bătut cu pumnul în piept de ce reformatori ai sistemului sunt.
Și ba da, și opiniile de aici contează, pentru că sunt citite de diletanți și preluate ca certitudini.
Daca mi-ar da voie legea as pune niste capturi de ecran sau niste inregistrari ale lectiilor mele, ca asa din ”auzite” e usor sa tragem niste concluzii si mai ales sa generalizam. Adica fix asa cum face Cumpanasu acum, devenit model pentru jumatate de milion de elevi .
O sa-ti explic doua situatii. A mea, un amarat de profesor de liceu si a fratelui meu, profesor universitar in tara tuturor posibilitatilor.
Cand vorbesti de profesori și cursuri cred ca ar trebui sa faci o difernta intre universitar si preuniversitar. Cele doua nu prea se pupa din punct de vedere al metodologiei. Cum de altfel si povestea cineva in comentarii despre cum ar arata o inregistrare a invatatoarei X care se chinuie sa predea matematica unor copilasi de clasa a III-a.
Cum ai reusit tu sa generalizezi ideea ca principalul motiv pentru care nu se inregistreaza cursurile este pentru ca profesorii refuza? Uite ca la mine in scoala nu a refuzat niciun profesor ci dimpotriva, cei care s-au opus cu legea in mana au fost elevii, adica bulinutele alea colorate cu care ma intalnesc eu zilnic pe Meet .
Eu predau un obiect care presupune interactiune, colaborare, comunicare. Daca vorbesc mai mult de 10 minute ii apuca somnul in spatele camerelor inchise asa ca sunt vesnic in cautare de solutii pentru a le capta atentia. Problema e ca in momentul asta ne desfasuram activitatea sub forma de experiment, nimeni nu a fost pregatit pentru asa ceva. Unii s-au adaptat mai greu iar altii mai usor. Problema e ca in timp ce adultii au inteles care le este obligatia si responsabilitatea, multi dintre copilasi au priceput doar ca singura lor obligatie este sa stea in fata unui calcultator, cu camera inchisa pana in momentul in care profesorul le solicita participarea. Eu lucrez cu copii draguti si destepti si tot am dificultati in a-i motiva si nu pentru ca imi concep eu prost lectiile ci pur si simplu pentru ca nu stiu sa-si organizeze timpul si nu inteleg ce inseamna autonomia in invatare.
Majoritatea scolilor sunt deja dotate de cativa ani cu camere de supraveghere folosite la BAC , pe care directori mai stricti le si tin deschise pentru a supraveghea activitatea profesorilor. Asa ca problema cu ”nu vreau sa fiu filmat, urmarit” e falsa. La scoala nimeni nu mai da doi bani pe camerele din salile de clase.
Cursurile nu pot fi inregistrate in preunivesitar. Poate da, o lectie de istorie sau geografie dar nu vad o lectie de matematica, inregistrata, care sa-si atinga si obiectivele din planificare. Eu nu merg la clasa sa predau an de an acelasi bullshit despre care vorbea cineva in comentarii. Imi adaptez fiecare lectie la nevoile copiiilor din fata mea. Asta inseamna ca ma abat deseori de la ceea ce mi-am planificat daca vad in fata mea chipuri nedumerite.
Sa zicem totusi ca am putea inregistra lectiile. Pai asta inseamna sa ne transformam casele sau salile de clasa in studio-uri de inregistrare, adica exact ce face fratele meu in America. Dar la el e simplu. Preda doua cursuri pe an, are fix 4 ore pe saptamana interactiune cu studentii. Restul timpului este pentru cercetare. Insa stii ce se intampla in America in mediul universitar? Incep sa dea profesorii afara. Ok, inregistram cursurile, le punem pe platforma, luam o caruta de bani de la studenti si platim un singur profesor nu 5. Universitatile americane au in perioada asta mari dificultati financiare din cauza studentilor care nu mai vad motivul pentru care sa plateasca sume uriase pentru a urmari un curs online.
Eu trebuie sa lucrez diferentiat la clasa. Nu am clase in care elevii sunt toti de acelasi nivel. Nu pot merge la clasa cu o lectie la care unul sa moara de plictiseala si altul sa se uite la mine ca la masini straine pentru ca nu pricepe.
E usor asa de pe margine sa ne dam cu parerea, sa aratam ce fac cei de la MIT sau alte scoli celebre. Singura mea dorinta este sa nu generalizam. Da, sunt multe lucruri putrede in invatamantul romanesc insa sunt in egala masura si multe lucruri minunate pe care multi din colegii mei le-au facut. Si nu e cinstit sa cautam vinovati intr-un singur loc.
In ziua in care am intrat in carantina, in martie, aveam deja clasa virtuala. Am invatat zi de zi, m-am adaptat, am cautat solutii, m-am dotat cu aproape tot ce trebuie. Dar nu am cunostinte avansate de operare pe calcultator. Stau ore in sir sa editez un tutorial video sau sa fac niste exercitii interactive. Pe langa asta am de corectat teme, pregatit alte prezentari, adaptat fiecare lectie la online. Iar la mine tara a ajuns un singur curs pentru profesori sub forma unor slide-uri Power Point.
Eu una nu mai am timp pentru nimic. Stau din martie inchisa in casa in fata a doua calculatoare si un telefon. Pentru ca lucrez cu elevi constiinciosi si interesati de feedback. Care nu se plang, nu sunt nemultumiti si vor sa invete. Primesc intrebari dimineata, seara , sambata sau duminica.
Tu dai exemple din sistemul universitar. La primara/gimnaziala și chiar la liceu lucrurile sunt puțin diferite.
Câteva observații împărtășite de o prietena (profesor limba romana) după aproape 1 an de videochat (aka școală online)
1. „profesorii de informatica” sunt nulități. Unii habar nu au să utilizeze o platforma gen MS teams. Ma rog, dacă ar fi fost buni informaticieni mergeau la multinaționale pe bani serioși. Dacă ar fi fost buni profesori se făceau profesori de Matematică.
2. Elevii au pretenția sa înregistreze orele dar ei sa nu fie înregistrați (cum stau în pijama). Au pretenția sa înregistreze orele dar nu deschid materialele postate de profesor pe platforma.
3. Dacă exista dorința de a învața din partea elevului („Fata era la ora 8 dimineata in sala de lectura, in zilele in care nu avea cursuri“ – ziceai acum un an) e imposibil sa nu apară rezultate. Cine a fost bun la școală off-line e bun și la online. Interesul personal și munca asigura 90% din succes. Dacă însă intrii la școală online în pijama și singura ta grija e sa o filmezi pe profa ca ii sta parul aiurea, degeaba ai lecțiile filmate.
4. Harmalaia digitala (la școala online) e mai greu de stăpânit decât în clasa.
5. Unii părinți sunt absolut idioti/nesimțiți. Nu numai ca asista la ore dar și intervin în timpul orelor
In toamna am avut ideea de a ma inscrie la ID la o universitate din centrul tarii. Asta si pentru ca, datorita pandemiei, inclusiv examenele se desfasoara online, ceea ce pentru mine e ideal. Inainte de inceperea cursurilor ni s-a cerut consintamantul de a fi inregistrati, insa in momentul in care am intrebat daca putem viziona cursurile ni s-a spus ca nu. Motivatia a fost ca inregistrarea cursurilor e doar o conditie necesara pentru acreditarea facultatii, iar inregistrarile sunt doar pentru eventuale controale a unei comisii de la minister.
Mi se pare cam aiurea, mai ales ca multi dintre noi ne-am inscris la ID tocmai pentru ca nu avem uneori timp pentru a fi prezenti la cursuri, fie ele online sau offline.
Profesorii sunt per total ok si s-au adaptat in mare masura. O parte dintre ei pun accent pe interactiune si reusesc sa capteze atentia, iar alta parte turuie intr-una cate doua-trei ore.
Cum sa lasi sa se inregistreze lectii… cand nu te lasa sa montezi usi ca-n State la clase, genul ala de usi prin care se vede de pe hol in clasa, cica distragi atentia elevilor, ca se uita cine e ppe hol =))
PS: Legat de mathPDR, numai de bine despre proiect. Pacat ca la nivel de minsiter nu avem o platforma pe care sa gasesti la orice ora, toate lectiile care necesita predare efectiv… facute de catre profesori care stiu sa predea si stiu sa explice lucruri.
PPS: Legat de MIT, daca te uiti ce fel de cursuri, seminarii, laboratoare au, ce prestanta au profesorii lor… poti lejer sa nici nu te mai inscrii la facultate in Ro, asta ca idee… stiu ca e MIT, dar atat timp cat poti sa te uiti la cursurile lor de pe net, nu vad de ce ti-ai pierde vremea sa-i asculti pe cei de pe la noi… unde minim 70% din ei sunt total depasiti de tehnologie si mai rau de atat… majoritatea stau prost tare la partea de pedagogie.
Am prins anul trecut pandemia în 2 sisteme diferite: Italia și România.
Italia: În martie a început pandemia și până la începutul lui aprilie aveam platforma online făcută de la 0(nu a dat crash nici măcar odată) cu tutoriale pentru profesori și studenții italieni și străini. Profesorii intrau și online și postau și video cu ei în care explicau materia ca să rămână pe platformă. Pentru mine era excelent pentru că puteam să îmi derulez cursul de câte ori vreau ca să îmi pot face scheme și să îmi fixez materia.
Alții intrau în online și apoi postau ppt cu câte o parte audio la fiecare slide în care comentau.
Ca să nu mai zic că până în sesiune, absolut toți și-au actualizat materia cu felul în care se manifestă covid19 în patologia lor (studiez medicina).
Între timp, colegii mei de acasă nu făceau nimic și profesorii nu au prea fost în stare să se descurce cu tehnologia așa că examenele au fost mai mult o formalitate. Mulți nu erau în stare să se conecteze și puneau doar ppt-ul pe classroom.
Nu face nimeni meme-uri cu oamenii pe care îi respectă. Profesorii se feresc pentru că le e teamă că poate afla oricine cât de nepregătiți sunt și nu mai sunt doar elevii/studenții care se plâng. Ați văzut doar scandalurile cu cei care își căutau escorte în timpul cursului sau făceau crize de personalitate. Nu face nimeni mișto în online de oamenii care își văd de treabă. Până la urmă îi putem filma și acum cu telefonul dacă vrem.
Elevii și studenții nu au rețineri în a-și arăta aprecierea față de profesori dacă aceștia își dau interesul.
Ianuarie 2021 după aproape un an de când se face școală online în România. Încă am profesori care nu se descurcă cu platforma. Încă sunt profesori care nu știu să genereze un link așa că nu putem intra mai mult de 100 la curs. Oricum nu e o pierdere.
Astăzi am avut cursuri de la 8 la 15 cu o pauză de la 10:30 la 12.
S-a citit de pe slide incontinuu fiindu-ne imposibil să urmărim și să înțelegem. Și apoi se plâng că nu avem întrebări. Cum să ai întrebări dacă tu nu apuci să urmărești ce citește proful de pe slide? Nu poți să citești medicina ca pe o carte de ficțiune, mai ales când auzi niște noțiuni pentru prima dată.
La final nu ne oferă materialele așa că trebuie să ne descurcăm. Nici măcar cursurile în format PDF.
Exact ca înainte. Învață medicina după cursurile și cărțile mele și scrie-mi așa la examen că examenul o să fie cuvânt cu cuvânt din ce am predat eu.
Sunt prea puțini profesori care își fac meseria pentru că vor să ajute mai departe.
E plină comunitatea din YouTube de profesori sau oameni pasionați care predau diverse domenii și fac școala faină. Oriunde te uiți în comentariile lor, vezi copii care spun că le-ar fi plăcut și lor să le fie predat așa.