Am citit o opinie interesantă a lui Petre Barbu în Libertatea care spune, în principiu, că o scădere de 7% a cifrei de afaceri este, în sine, o veste bună. Teoria pe care încearcă el să o demonstreze este că, srlsly, în condițiile astea de pandemie un picaj de doar 7% nu e nasol.
Și sunt ceva argumente pe ideea asta, unul dintre ele ar fi că, deși cifra de afaceri a scăzut față de 2019, profitul a crescut cu 0,6%. Iar acest lucru ar fi generat cumva de schimbarea paradigmei de comerț, respectiv au trebuit editorii să vândă mai mult online și mai puțin fizic.
Și e ceva adevăr aici, dacă lucrezi cu diverse librării, o să tot visezi la banii ăia care trebuie să ți-i dea pe cărțile vândute. Întârzierile sunt mari, dar cred că e valabil pentru orice domeniu în care lucrezi cu magazine fizice. Dacă vinzi robineți, ai agenți de vânzări de robineți în toată țara, sute de magazine sătești care trebuie să-ți dea banii pe robineții vânduți. Vânzările online reduc acest delta T între data în care produsul tău a fost vândut efectiv și când încasezi banii.
Ba chiar Barbu pune la final o listă cu cât profit au scos principalele edituri în perioada asta, și mai toate au scăzut, cu excepția uneia care vinde cărți pentru părinții care acum sunt disperați la ideea că trebuie să stea cu copiii acasă și ar trebui să discute cu ei și poate sunt salvați de o carte.
Ca om implicat vag în fenomen, eu observ altceva, mult mai nasol. Desigur, editurile s-au profesionalizat un pic, forțate de pandemie, dar problema din subteran rămâne.
Care e problema din subteran
Ca orice bussines, editarea de cărți presupune să găsești o idee bună și s-o exploatezi. Ideea aia e mișto, o printezi, lumea dă năvală s-o cumpere, bagi mesteacăn, faci profit.
DAR. Pentru asta ai nevoie de un om care să detecteze ideea bună, și aici e un bai. Nu avem critici literari buni, sau măcar culți cât de cât. Când zic de cultură nu mă refer la ce învață ei la Filo și dup-aia învață de la alți oameni de la Filo despre cum funcționează cărțile, și alte chestii care-i gâdilă pe ei la sentiment. Ci la oameni care văd, știu și înțeleg cum funcționează cărțile. Nu există bestseller românesc recomandat de critica de carte.
NIMENI, dar nimeni, nu vrea să facă o corelație între faptul că criticii literari din România recomandă cărți pe care nu le citește nimeni și faptul că lumea nu citește cărți. Bați toba cu furie spunând că românii nu citesc cărți în timp ce tu nu le spui cărți care ar putea fi citite și de ce. Pentru că nu știi.
Dar editurile lucrează cu oamenii ăia, editând cărți pe care nu le citește nimeni, după care dau vina pe românii care sunt prea țărani să citeacă cărți, după care dau vina pe Guvern că nu le dau bani să editeze mai multe cărți recomandate de criticii literari ca să nu citească mai multe cărți din librării.
Pentru că, da, nu-i așa, cea mai bună soluție e să finanțezi guvernamental un sistem greșit. A funcționat de fiecare dată, de-aia lumea dă năvală în muzeele susținute de stat din România și nu în ălea 99% private din US. Mircea Cărtărescu a beneficiat de 20 de ani de cel puțin 5 milioane de euro anual bani de la stat (premii/promovări/excursii), uite ce succes are.
Dar există ceva și mai în subteran
În bezna cea mai întunecată a negrului întuneric avem problema că nu s-a mai scris nimic vrednic de scandal, ură, interes sau laudă în ultimii doi ani. Literatura română nu a progresat, n-am mai produs nimic nou, porno, mișto sau atât de prost cât să enerveze lumea.
Cred că Coloja spunea pe-aici, într-un fel, că un anumit tip de creație funcționează și prin socializare. Și, empiric spun, e corect ce scrie el acolo.
9 din 10 persoane care merg la cursul de scriere a lui Marius Chivu sunt analfabete, că omul e în zona Filologie. 9 din 10 persoane care merg la cursul de scriere creativă a lui Dănuț Ungureanu sunt lipsite de talent, că omul are multă pasiune pe subiect și cam atât. Dar toți au ceva de câștigat din asta, nu neapărat de la profesor cât și de la interacțiunea cu alții. De la ideile aruncate unii într-alții poate ăla unul din 10 produce ceva.
Aceste interacțiuni au dispărut în pandemie. Știu, am fost la evenimente culturale, știu că majoritatea celor de-acolo sunt impostori, știu că majoritatea fufelor care se învârt pe-acolo sunt varză, dar nu asta e important. Majoritatea scriitorilor sunt niște ființe sensibile, au nevoie de încurajare, aia se face om la om. E bine să scrii niște chestii să primești încurajări de la niște cucuoane. E fain să scrii ceva și să auzi că „criticul X” a spus ceva de tine.
E dificil să te duci singur la bătaie, ca creativ, fără să ai oameni care să-ți spună personal că e bine ceea ce faci. Uită-te că pandemia nu a produs o melodie bună, un hit, nu doar la noi, ci peste tot. Nu ai o carte care să rupă piața, la fel cum nu ai avut un film care să te facă să gândești, o melodie care să te ridice de pe scaun sau un stand-up care să te facă să bați la cap toți prietenii tăi să-l vadă, sau să citezi din el la fiecare trei minute.
Voiam să fac o concluzie
Pandemia ne-ar fi arătat că românii nu citesc cărți pentru că nu le vindem cărți bune, dar nimeni n-a stat să facă raționamentul ăsta, că nu-l făceau nici când lucrurile erau bune. Tot raportare la stat facem, sau la românii care nu citesc.
Am avut doi ani de pauză în care să arătăm că suntem creativi (rumânul e născut poet) și că această creativitate nu depinde de banii altora, ci că e ceva intrinsec, nu ceva ce ține de un ciubăr oferit de boierul care e în necaz că are molimă printre țărani. Totodată, uită-te cât de dispensabil e produsul oferit de ăștia, de se plâng că fac foamea.
Nasol, dar România a demonstrat în ultimii doi ani că nu este creativă nici măcar în tânguială. Mai trist decât asta nu e decât corul obedienților care zic „dar în alte țări…”. Sau ăia care ascultă corul obedienților.
Dar, hei, acest discurs de până acum e la fel de idiot ca orice alt discurs cultural. Un astfel de text este perfect pentru Dilema, Observator Cultural sau Scena9, oriuce revistă culturală unde se face labă ca și cum educația sexuală ar fi materie obligatorie la BAC.
Ce voiam eu să-ți zic e dacă ai o carte mișto, o poveste interesantă, dă-mi un semn, pot fi contactat ușor. Profităm de toleranța blogului ăsta la orice fel de prostii (dacă ai citit ce scriu aici, înțelegi despre ce vorbesc) și vedem dacă nu cumva povestea ta este ceva interesant de citit, promovat și încurajat. Trebuie să ieșim cumva din letargia asta și să ne întoarcem în momentul ăla superb al vieții literare românești în care toată lumea se poate contrazice pe cât de proastă, greșită sau legendară este o carte scrisă de un fraier de-al nostru.
Inteleg ce zici, dar îți și place să aberezi.
La partea cu „9 din 10 persoane care merg la cursul de scriere a lui Marius Chivu sunt analfabete, că omul e în zona Filologie” e hate gratuit, sau sunt eu din cei 9. Majoritatea care merg la cursurile de Creative Writing (am făcut cu el) sunt din altă zonă decât cea de filologie/jurnalism (câțiva din IT, câțiva avocați, niște Arhitecți sau doctori). Legat de cărți mișto apărute recent eu recomand, din cei care au făcut cursul cu Marius, cele ale lui Tudor Ganea (un roman pe an mi se pare aproape imposibil) și Bogdan Răileanu. Din cei mai „clasici” Schiop (deși <
> nu m-a impresionat la fel de mult ca Soldați) sau chiar și Coșa cu ploile reci, deși început greoi de Sadoveanu.Ca sa confirmi ce ai zis, nu mă înțeleg cu HTTP markup în comentarii, sau de ce a dispărut titlul de care ziceam și restul e strikethrough. Cartea de care ziceam e „Să ne fie la toți la fel de rău”
Între noi fie vorba, mi-a cerut un tip cu bani părerea despre niște băieți creativi, era și Ganea pe listă, singurul de care am spus „da, ăsta e creativ”. Presupun că l-a angajat, nu știu, Doamne-ajută.
Altfel, faptul că-mi spui ce studii aveți ăia care vă duceți la Chivu nu contrazice afirmația mea, dimpotrivă. Ar fi fain să-ți recitești comentariul cu atenție să vezi ce-ai scris exact, ce-am scris eu exact. Ce nu știi tu e că mie mi-a povestit Chivu cam ce scriu oamenii care vin pe la el.
Pe de altă parte, am recomandat și eu un om la o editură, Chivu a zis că nu-l înțelege. Întrucât cuvântul meu valorează mai mult decât al lui Chivu, omul a fost publicat și a devenit cel mai bun/popular din colecția respectivă. Cuvântul meu a făcut oamenii să citească cărți.
Eu m-am luat punctual de ce ai zis, și cum ai zis-o (9 din 10 sunt analfabeți). Faptul că majoritatea nu sunt talentați, sau scriu compuneri de clasa a 4-a, me included, nu neg din păcate. Ideea era că dacă dintr-un astfel de curs/comunitate (mă refer aici la cea din jurul Revistei de Povestiri pe care o cunosc, de unde Marius și Florin au ieșit) ies la câțiva ani 2-3 scriitori mai mult decât decenți nu cred că e de rău.
Reformulez cu ce am început comentariul (ca să nu o iei ca atac la persoană): „Înteleg ce zici, dar îți și place să exagerezi.”
Cu cât mai mulți participă la cursuri sau întâlniri cu scriitori români cu atât se vinde mai multă literatură română conteporană. Eu personal în ultimii șase ani cred ca am citit majoritar autori români publicați după 2010 și nu regret.
De-acord cu partea în care oamenii care vor să scrie trebuie să se ducă la astfel de întâlniri. Aia și ziceam în text, pandemia a afectat pe mulți că nu au acces la astea.
„pandemia a afectat pe mulți că nu au acces la astea.” – aici te contrazic; cu ocazia asta au avut acces la întâlniri cu zeci de scriitori și oamenii din Botașani, Tecuci, Băicoi, Londra, Sălaj.
Textul mi-a adus aminte de cum m-am dus eu acum 2 ani să mă angajez redactor la revista ”Familia”. Citiți, că e amuzant.
Se dă anunț că se caută redactor la revista ”Familia” – da? Nu la ei pe site sau în presă, cum s-ar crede. Ci cu hârtia A4 direct pe ușa intrării în redacție. Nici nu știu cum truda am aflat, dar am aflat. Era peste parc de mine, zic merg să mă amuz, că nu mă costă. Mă duc și depun candidatura. Secretara face ochii mari; nu-i venea să creadă că s-a aflat cumva de postul ăla cplduț și deja promis de la Stat. Dar n-re ce să facă – intru în concurs, lol.
Merg la concurs. N-am învățat nimic din ce se cerea, că știam că nu merg să iau postul. Oricum – se cerea toată revista ”Familia” din 1965 până în prezent. Pentru post mai ”candida” Ion Simuț, fost profesor de la prima mea facultate, actualmente membru de redacție.
Și zic ”merg la concurs”.
Fâstâceală pe-acolo. Se uitau oamenii la mine ca la elefantul verde. Un fel de ”ce caută ăsta aici?”. Eu zâmbeam, povesteam cu Simuț. Și ne bagă în antreu, fiecare la o masă. Subiect de examen: toată poezia (lol) revistei ”Familia” din 1965 până în prezent. Coincidența face că era fix domeniul lui Simuț, că el se ocupa de critica poeziilor prin Familia deja de vreo 2 decenii, cel puțin.
Omul se pune să scrie pe foile A4, eu mă pun și scriu un text care începea cu ”Io care este domnii mei știu că nu iau concursul dar vă scriu totuși ceva să nu dau foile goale”. Și-am scris acolo despre curentul Beat Generation, neo-noir în literatură și whatnot, complet cu citate din Poe și Ginsberg și paralele cu curentul Generation-X. Simuț terminase, eu încă sfârâiam pe foaie. Se uita omul curios la mine.
Vine ”comisia” (colegii de redacție ai lui Simuț – cei din ”Familia”), ne ia foile. Merg la deliberare. Unde? În restaurantul de dedesubt, că era ora mesei. L-au chemat și pe Simuț cu ei, să le țină companie. Literalmente s-au dus cu el să hotărască cine ia postul, lol. Așa – fără jenă, de față cu mine ieșeau în șir indian și mergeau colegii la masă. Eu am mers să mă plimb prin parc vreo oră. Când am revenit Simuț era notat cu 9, să nu bată la ochi. Eu luasem 4. Cică nu scrisesem la subiect rofl. Am zis că am încercat, dar că a fost un subiect greu. A luat Simuț postul.
Și partea bună abia acum vine: trec vreo 6 luni și se ceartă Simuț la sânge cu cei din redacție. Publică un articol în ”Familia” în care critica fix revistele astea literare de se vând în tiraj de 100 de exemplare și se adresează unui număr de 50 de oameni. Simuț e înlăturat din redacție. Se publică articole care au drept răspuns alte articole cu ironii fine. Simuț scria în ziarul X, ăștia răspudeau public în ziarul Y. A durat vreo 2-3 luni lupta asta.
Și ce exact critica Simuț? Că poate vă întrebați.
Păi faptul că nu sunt lăsați tinerii să scrie în ”Familia” și că babalâciii le iau locurile. Jur de mint – găsiți articolele lui online. Și dă-i și luptă cu ”salvarea culturii” și ”dreptul ălora mai tineri” și ”a venit rândul lor”. Făceam apoplexie de râs când apărea câte un articol de-ăsta nou semnat de el în care omul deplângea autorii tineri și cum ăia nu mai au cuvânt prin revistele literare. Omul care luase post cu dedicație vorbea acum despre corectitudine, virtuți, alea-alea. Jur – râdeam cu fața în palme citind editorialele lui publicate ici și colo despre cum moare literatura în România iar revistele sunt învechite și conduse de oameni haini.
S-a oprit omul la un moment dat. A intrat Bolojan în revistă cu buldozerul și a rupt redacția, de s-a schimbat redactorul-șef și acum merge într-o direcție mult mai OK. layout nou, articole pentru generațiile noi, subiecte mișto, deschidere către sugestii. Le-au crescut vânzările de vreo 5-10 ori.
Dar v-am scris episodul de mai sus ca să înțelegeți cum e cu literatura în România. Cum e cu virtutea de a scrie și stindardele astea fluturate de revistele culturale. Cu articolele alea în care un om din garda veche zice chestii care ung la inimă autorii și poeții tineri.
Cam asta e beletristica în România: sistemul ăla vechi al lui ”dă și tu un pachet de Kent, tovarășe”.
Cartusu de Kent e 0 fara un pachet de Jacobs.
cum zicea un cititor ieri, mulți au impresia că bariera e intrare e sus, când de fapt nu e.
in cercul meu de corporatisti, majoritatea folosesc servicii precum bookster pentru a citi carti fizice. le ceri cu imprumut, vine curierul si ti le aduce acasa, apoi tot el ti le si ridica, gratuit.
totodata, cei mai pasionati pe care-i cunosc au un kindle si folosesc metode neortodoxe pentru a face rost de ebooks. lumea citeste, dar pare mai lejer asa, decat sa cumperi carti.
elefant reader nu?
Multe dintre cartile de pe rafturile librariilor noastre nu sunt in sfera mea de interes. Sa cumpar carti pe care nu le citesc doar ca sa le am in casa?
Obisnuiam sa mai comand de pe amazon, plata cu cardul, ridicare de la posta dar acum nu mai merge nici asta. Bine ca mai merge macar Kindle store fara alte taxe si batai de cap.
n-am auzit de elefant reader pana acum
@vosidit98
„Obisnuiam sa mai comand de pe amazon, plata cu cardul, ridicare de la posta dar acum nu mai merge nici asta”
Incearca http://www.bookdepository.com (tine de amazon). Trimiterea de carti e gratis in orice tara. Ajung in 2-3 saptamini. Au preturi afisate in lei.
Elefant oferă cumpărătorilor de carte electronică ceva program Acrobat reader cu care să le deschidă/citească.
Poate la ăla se referă.
Sau poate mă bag eu aiurea.
eu unul mai comand de pe okian, care mai departe le aduce din UK si au preturi foarte bune. iar pentru ebooks.. google for libgen
„Uită-te că pandemia nu a produs o melodie bună, un hit”
Te contrazic, probabil n-ai ascultat Costel Biju – Te duceam la Han, te duceam la Mia.
21 milioane views in 6 luni.
Nfine, probabil esti de-ala care citește cărți și de-aia nu știe ce se mai întâmplă în realitate :))
Pot sa-ti fac rost de 10000000 vizionari cu 200$.. te bagi?
Melodia aia n-are nevoie de view-uri pe bani. Numai eu am ascultat-o de vreo 100 de ori.
Vulpita a scos melodii bune … jador a avut si el ceva. Dani Mocanu a mers cica binisor … dar voi nu vedeti din astea … “cultilor”
@XxX: bun exemplu de „ai vorbit ca sa nu taci”.
Vulpita nu mai exista de mult timp, jador n-a scos nimic bun iar Dani Mocanu s-a lasat de cantat de aproape 7 luni.
Bravo Eftimie e o placere sa citesc din nou ceva pozitiv de la tine (in afara de alea cu biserica).
Nu am nici o carte de trimis, dar apreciez un articol pozitiv care incurajeaza oamenii cu talent sau macar vointa de a scrie ceva.
Ce mai e naspa la cartile publicate in romana e ca multi nu scot si ebook, si daca il au pe undeva trebuie sa il cauti pe n pagini, sa instalezi readere compatibile, si alte minuni care pe Amazon de ex nu se intampla.
Citesc despre o carte in engleza si cred ca mi-ar placea, intru pe Amazon si am imediat primele capitole pe kindle gratuit si pot sa cumpar continuarea pe loc cu 1 click.
Carti ebook in Romana? 2 carti luate 2 readere instalate si timp pierdut (intrebat autorul unde sa gasesc sau pierdut vremea pe site, instalare de chestii care nu imi trebuie si apoi stai sa vezi cum se importa fisierul, numai dinastea)
Faza e următoarea: Amazon vinde în format propriu și personal: mobi. Nimeni nu mai are voie să-și vândă cărțile electronice în format mobi.
Kindle are ca program/format/nu știu cum să zic pt cărți electronice mobi.
Kindle care a halit o bună parte din piața
Am apăsat aiurea pe buton
….. din piața de e-book-reader-e.
E ca iPhone cu program de operare iPhone și restul telefoanelor cu android.
Când mi-am luat e-book reader mi-am luat altceva decât Kindle (deși a fost mult mai scump) pt că voiam să-mi iau cărțile, inclusiv să le cumpăr, de unde voia mușchiu meu, nu doar de la Amazon. Pe vremea aia nici nu permitea convertirea în alte formate.
Maica-mea e in vreo 3-4 grupuri de facebook in care gaseste carti in format pdf sau format pentru e-reader. A rupt in pandemie cu cititul. Nu am vazut-o să citească atât de când a apărut smartphone-ul in viata ei.
Părerea mea este că literatura română și piața de carte nu au cum să progreseze atâta timp cât la școală noi rămânem blocați în aceleași clișee – Eminescu, Sadoveanu, Creangă etc.
Da, sunt din România, sunt importanți pentru cultura noastră, dar ar trebui să mai aflăm și de alți autori străini mai contemporani – Stephen King, Ton Clancy, George R.R.Martin, Robert Ludlum, Isac Asimov, Dean Koontz etc. care au cărți evident mai bune.
Adică unii copii (puțini) au înclinație spre citit și vor citi din proprie inițiativă.
Alții vor citi ce li se impune de la școală, adică Amintiri din copilărie, Baltagul, Neamul Șoimăreștilor etc. – care sunt niște cărți foarte greoaie și plictisitoare (să recunoaștem că sunt plictisitoare). Evident că acei copii vor crede că așa sunt toate cărțile și foarte greu vor citi altceva.
Oricum, pentru toți adulții ar fi un exercițiu interesant să dați unui copil de 13 – 15 ani să citească Amintiri din copilărie – o să vedeți că foarte multe cuvinte nu se mai folosesc în forma respectivă în ziua de astăzi, adolescentul nu le înțelege și evident cartea este foarte greoaie.
Părerea mea este că nu avem cum să ieșim din această problemă deoarece o mare parte dintre adulți nu citesc nicio carte, iar Eminescu, Sadoveanu, Creangă au rămas singurele lor repere în materie de citit deci orice încercare de a înlocui în programa școlară vreo carte ac acestor autori cu o carte a unui autor străin cred că ar duce la un mare scandal
@Mirel: Asta e o prostie „care au cărți evident mai bune”. Compari mere nu cu pere ca-i prea aproape, cu insecte probabil. Adica aia au carti evident mai bune in engleza sau traduse? Literaturi diferite, subiecte diferite, compari poezie, epic, basme cu SF/fiction ?
Plus, cum plamea sa fie Amintiri din copilarie greoaie? Daca ale lui Creanga-s greoaie, cum e de ex 1984 a lui Orwell? Care in opinia mea ar trebui sa fie in programa scolara obligatoriu de citit. My point, ca trebuie musai sa existe Eminescu/Sadoveanu/Creanga, e „literatura romana” nu „literatura engleza/franceza/germana tradusa-n romana”.
Macar bine ca acum la examenul de clasa a opta nu mai trebuie sa reproduca papagaliceste comentarii despre Gala Galaction, Calistrat Hogas, Creanga, Sadoveanu etc. Doar ca textul de ieri din Sorin Titel, un scriitoras, era lung si prost, iar articolul din Dilema… Subiecte tampite, neatractive. In fine, departajarea o va face gramatica. Ce vreau sa spun e ca nu cu asemenea texte atragi tinerii sa citeasca literatura buna.
Faza e că cel mai probabil și americanii (sau englezii sau francezii sau cine vreți voi) au în cursurile de literatură bănuți în cuie „greii”/clasicii literaturii respective Melville, Steinbeck, Dickenson(Dickens, Austin/Zola, – ăștia mi-au venit acum în cap). Să-i citești azi pe ăștia parcă nu-ți intră.
Doar că e posibil ca în alte părți de lume copiilor să li se recomande și altceva decât se studiază în școală. Ceva mai modern, mai aproape de problemele lor, ceva care are mai multe șanse să le placă.
Și nu vorbesc de „cărțile pt vacanță”, sau cum se mai cheamă conceptul, că văd pe grupuri că-s tot alea de când eram eu în școală acu’ 25-30 de ani.
Și nu doar profesorii recomandă.
Văd pe grupuri „vă rog să-mi recomandați cărți pt o fată/băiat de vârsta x, care să-i deschidă plăcerea cititului”.
50% din recomandări îmi stresezesc dinții și fac să-mi pulseze o venă. Cărțile alea nu plăceau copiilor (la modul general) nici acum 25-30 de ani. Îmi amintesc părerile si atitudinea colegilor mei de generație.
Asta în condițiile în care sunt câteva edituri specializate pe carte pt copii/adolescenți (zic de beletristică, separat sunt alte edituri pe carte educativă) plus destule edituri pt adulți care au o subdivizie specializată pe carte pt copii.
@DanC
Cei pe care i-am enunțat eu și mulți alți autori străini au cărți mai bune pur și simplu, așa cum sunt traduse în limba română, că doar nu o să citească un copil de 12 – 16 ani direct în engleză.
Poți să îți dai seama că acele cărți sunt mai bune dacă le citești și apoi le compari cu acele cărți din bibliografia școlară, indiferent de genul literar al fiecărei cărți, însă eu am dat niște exemple aleatorii, sunt convins că pot fi găsite cărți pentru orice gen literar care să fie mai bune decât echivalentul cărților lui Sadoveanu (de exemplu).
Dacă nu vrei să le citești te iei după faptul că acele cărți ale unor autori străini consacrați căștigă premii și se vând în milioane de exemplare – că dacă Neamul Șoimăreștilor sau Baltagul ar fi cărți atât de bune s-ar vinde foarte bine și ar fi fost ecranizate, nu s-ar fi complicat nimeni cu Stăpânul inelelor, Jocurile foamei, Harry Potter etc.
EU NU SPUN să nu se mai studieze la școală Sadoveanu, Eminescu și alți autori români, CI DOAR că ar trebui să existe în programă și cărți ale unor autori străini consacrați – care să se studieze la genul citește cartea X (unde X este o carte citibilă, pentru adolescenți) și spune ce ai înțeles
Referitor la Amintiri din copillărie probabil nu ai copii care să fi trebuit să o citească la școală, pentru că altfel ai fi văzut că sunt cuvinte precum (astea sunt selectate din primele 2 – 3 pagini) :
-suveica, vatale, poporeni, ţintirim, zăplaz, prizărit;
-cojocarul, pravilă, să se procitească, incuri, pocinog;
-buchile, trătaji, tântul, bleandă, draniţă.
Hai să fim realiști, nici noi adulții care am mai fost pe la țară când eram mici nu știm toate cuvintele de mai sus, de unde să le știe copiii ?
Da, le pot căuta, le învață, dar textul este greoi, ca urmare a cuvintelor folosite și ca urmare a faptului că adolescenții de astăzi nu rezonează în niciun fel cu acele întâmplări.
@Mirel, incearca sa citesti niste carti scrise in engleza de scriitorii aia prolifici pomeniti de tine. O sa ai surpriza, cum am avut si eu sa prefer uneori volumul in romana.Dar atunci nu mai e meritul scriitorului, e meritul editurii roamne care a platit un traducator cu imaginatie.
Lumea nu citeste, dar in schimb la targurile de carte elevii platesc intrarea, pensionarii intra gratuit.
Pleaca putin si din ce vad copii/tinerii acasa. Daca ei vad cum saliveaza mama la insula iubirii si tatal cum isi scote scame din buric in timp ce se uita la meci greu poate fi indemnat sa citeasca. Daca totusi vrea sa citeasca, unde se duce…la scoala. Unde da de Ion,Morometii si Lucefarul. Pe de alta parte, ia sa puna mana pe ceva adecvat varstei lui si timpului actual. Poate ceva fantasy, poate ceva SF, de ce nu chiar si ceva horror. Si pe urma o sa vrea sa citeasca…dar o carte este in jur de 50 lei. Si nu o gasesti la biblioteca sateasca/a scolii. Trebuie sa o cumperi…din librarie de la oras.
Mă-sa are cărți în casă? Bunica are cărți în casă? Mătușa are cărți în casă? Dar altă mătușă? Bibliotecă are în oraș? În casele prietenilor lui sunt cărți? La școală mergeam să fac orice altceva decât să învăț. Aveam acasă o bibliotecă pe un perete întreg, o împărțeam cu mama. Sute de cărți erau acolo. Actual ce? Am recitit ,,Insula Misterioasă ,, pentru a șapteșpea oară. La fel de actuală ca acum 30 de ani.
@Paco
Cand zic actual zic inclusiv Jules Verne..orice inafara de ce este fortat sa citeasca la scoala.
Din pacate sunt multi care nu au carti in casa. Daca au au chestii cumparate fortat pentru scoala.
Nici eu nu am cate carti imi doresc…alte prioritati.
Si la bunica si matusa e poate greu de ajuns.
Repet: nu mi-a venit sa cred cand am vazut la targul de carte ca niste copii de aprox clasa 6 erau obligati sa plateasca intrarea in timp ce pensionarii se plimbau pe acolo. Sunt de acord ca torul costa, dar o idee buna ar fi ca acel bilet sa coste triplu si sa fie folositnca voucher la achizitie. In felul asta se incurajeaza lumea.
Ceva nou? Seria Furia de Pierce Brown.
Sunt o grămadă de cărți citibile sub 50 lei. La 50 lei deja e scumpicică.
Site-urile de cărți au periodic reduceri de ințepenești, de 50 lei cumperi un teanc.
Hm, totuși, dacă stau bine să mă gândesc reducerile sunt fie la cărți pt copii mici, sub 7-8 să zic (am prins niște reduceri la Universul Copiilor de era să leșin) sau la cărți pt adulți (fie pe site-uri gen libris, elefant, fie ale editurilor). Nu am prea văzut reduceri masive (sau nu m-am uitat unde trebuie) la edituri cu adresabilitate (geez, ce termeni pe capul meu) pe zona 8-18 ani.
PS. Aveți amândoi parțial dreptate.
Ovidiu,
Incredibil, am am trait sa citesc si asta (scrisa de tine.!)
Sa ne apucam de scris noi, cei care am vrut, dar am realizat ca n-avem talent (e mare lucru, sa stii!) este ceva epic, demn de un Mihai Bravu ordonand taranilor bine inarmati cu furci si coase sa atace frontul ienicerilor.
Ei da, a avut atata minte incat sa faca asta cu mercenari sarbi, unguri si cazaci (trei taleri de aur pe luna bucata, dar macar supravietuiesti sa poti povesti in exilul praghez strabunei lui Sveik cum l-ai lasat pe Sinan fara dinti).
Pai tu ce pazesti???
(Eu nici in Java sau Python nu-s prea creativ si astea-s chestii mecanice nu ca bogata limba romana…)
Ma astept sa apara si Simona Halep la TV si sa spuna: „Dragi compatrioti, puneti mana pe rachete si concurati la Wimbledon ca destul ne-am irosit prin turnee de 250k – chiar si pe acolo rar castiga o fata de la noi”.
PS: Amenintare severa: daca nu te mobilizezi sa povestesti cum il salveaza nea Silvica pe Andreius, iti trimit eu o poveste scrisa de mine care i-ar face cinste si lui Mihai Sadoveanu. Adormi dupa doua pagini garantat…
PS2: chiar si intr-un text simplu ca asta am o exprimare lina ca un pitoresc drum de tara din Teleormanul natal…
E ok nu e nevoie sa produci o carte care sa se tipareasca in 15 exemplare (numarul total de cititori care ar putea sa o inteleaga) poti sa redactezi ceva mai ch picioarele pe pamant :))
Rog sa se consemneze ca nu e al meu comentariul de mai sus.
Multumesc.
Habar n-am avut ca mai e un Marcian pe aici…
nu, are dreptate.
Toti clasicii romani au aparut intr-o perioada in care lumea scria pe rupte poezii si povestiri istorice, de toate nivelele posibile. Pana cand Maiorescu a zis stop, acum avem cantitatea, dar hai sa facem pasul spre calitate.
Cand 10 scriu poezii proaste, al 11lea care sta pe margine observa o vreme, stinge tigara si zice „o sa va arat eu acuma cum se scrie o poezie”, crescand entuziasmul. Dar fara primii nu ar fi intrat in joc.
Zilele trecute Macron a decis sa faca “ lectura o prioritate nationala” si a zis ca in curind vor fi anintate si initiativele in acest demers. Si in alte tari copiii sint cumva obligati sa citeasca un anumit numar de pagini pe zi, in timp rezultatele se vad la nivel de societate. In muzica iti recomand Maneskin, din Italia, a scos un album grozav in pandemie, cu una din melodii a cistigat Eurovisionul si a spart Spotify in toata Europa si nu numai.
Alte „initiative” care sunt pur populiste, nu intereseaza pe nimeni, dar au priza la public. Oamenii aud, le gâdila urechea momentan, „da, domne, asa da, monsieur Macron” si apoi mai nimic.
Inainte de pandemie, Macron a dat 300 de miliarde pentru modernizarea armatei in urmatorii ani. In acelasi timp, a dat doar câteva milioane (milioane, nu miliarde) ca sa se extinda programul de functionare a 3% din biblioteci, care, ce sa vezi, sunt misto, lumea ar veni mai des, mai mult, dar au orare imposibile, de functionari!
Asa ca „strategie”, „prioritate” nationala, am mai vazut, o sa mai vedem. Copiii vor citi daca parintii lor citesc. Atât. Nu daca face Macron vreo strategie…
Pentru că conform Eurobarometrului pe care îl invocă toți când scriu despre „românii nu citesc”, francezii citesc chiar mai puțin decât noi.
2lib punct org . Cu placere!
Uite bă că spune și Eftimie chestii cu care sunt de acord.
Criticii recomandă cărți tot pt critici, să zicem. Pentru ăia ultra-intelectuali. Genul care aleg ca lectură de vacanță Șopenhauăr și când vor să se amuze bagă Nice. Sau inverse.
Mai îmi pică sub ochi recomandări d-astea de la oameni deștepți cică. Imi vine să-mi scot venele cu decapsatorul.
„pandemia nu a produs o melodie bună”
Fraza asta e atit de ignoranta ca nu are rost sa o critic.
Am și eu o întrebare: cum poți afla câte exemplare dintr-o carte au fost tipărite? Bănuiesc că se utilizează codul ISBN, dar nu știu cum.
Cartarescu nu e un bun scriitor.
asta spunea și ovidiu subtil în text.
Cartarescu scrie pentru criticii literari, nu pentru cititori. Are si pagini foarte misto, unde scrie firesc si natural si organic, pagini care demonstreaza ca da, e un scriitor super talentat. Dar, din pacate, 90% din opera lui e o constructie artificiala, studiata, facuta sa ia premii si sa fie laudata de „intelectuali”. „Melancolia”, de exemplu, chiar m-a scos din sarite, am crezut ca o dau de pereti de 10 ori pana am terminat-o de citit. Am si eu o problema, ce-i drept, trebuie musai sa termin de citit o carte pe care am inceput-o, indiferent cat de mult imi displace.
Da sunt de acord, deea. Imi place ce scrie Ovidiu. Facusem o gluma, a sters comentariul el sau Vali.
Parca a mai zis unu’ acum ceva timp sa scriem orice, numai sa scriem.
Eu as scrie, dar n-am talent. Ce-i drept nici nu prea am incercat, asa ca-l astept cu rabdare si mare interes pe urmatorul Liu Cixin din Drumul Taberei, care sa dea pe spate intreaga lume hard SF. Pana atunci fac carare prin Carturesti si ma amagesc cu urmatoarea carte.
Citeam pe undeva (nu mai știu dacă era un sfat pe bune sau un text/citat dintr-o carte care avea sens în contextul cărții): talentul scriitoricesc se cultivă scriind scrisori.
Articolul lui Petre Barbu este scris de el in rol de contributor Libertatea. Pe mine ma deranjeaza ca un om al carui rol nu exista in DEX are opinii despre piata de carte.
Ba uite, eu ma angajez sa iti trimit ceva facut de mine la care ma gandesc de ceva timp. Si ca sa nu comitem pierdere de timp, iti (imi) dau un termen: o luna de zile.
Pana pe 24.07.2021 o sa ai povestirea.
Bun.
Ai trimis textul sau aștepți ziua de 24 de dinaintea Crăciunului?
am mai scris un comentariu, dar vad ca nu apare
recomand cu incredere romanul „camera 66(6)” de sorin-mihai grad
aparut la editura crux