La ce ne pricepem noi, românii, cel mai bine? La văicăreală. Ce să fac, nu mai am bani, unde să mă duc, mă trateaza ca pe un sclav, nu pot să îmi dau demisia acum, nu pot să fac nimic.
Există soluţii.
-
Ştiu că e greu, dar înainte de a-ţi da demisia, trebuie să faci nişte socoteli simple. Cât cheltuiesc pe lună? 2.000 lei? Atunci trebuie să am economisiţi 6.000 lei. În 3 luni se pot întâmpla multe. Aşadar, primul pas este existenţa unei plase de siguranţă.
-
Dă-ţi demisia.
-
Stai o săptămână acasă, dormi, relxează-te, încarcă-ţi bateriile.
-
Caută-ţi altceva de muncă. Oamenii care au un serviciu îşi caută în altă parte în dorul lelii. Nu îşi dau interesul prea mult, pentru că au deja un serviciu. Dacă nu mă acceptă aici, lasă, am unde mă duce. E o strategie greşită şi e una din cauzele interviurilor în doi peri şi a candidaţilor nepregătiţi şi neinteresaţi.
Planul e extrem de simplu. Iar în perioada asta se caută oameni buni. Oameni cărora nu le e frică să îşi asume responsabilităţi şi să producă rezultate. Pentru că multe companii au realizat că plătesc cu prea multţ bani tot felul de clovni care nu ştiau decât să ceară şi mai mulţi bani, fără să ofere ceva la schimb (experienţă, valoarea adăugată, rezultate).
Da, dar dacă nu găsesc? De aia ai banii ăia economisiţi. Să îţi ofere destul timp să găseşti. Dar dacă nu găsesc nici după 3 luni? Atunci articolul ăsta nu e pentru tine. Ţin minte că prin 2005 am frecat-o pe acasă vreo jumatate de an, că nu aveam chef să muncesc şofer sau operator pc şi câştigam bani decenţi din colaborări. Părinţii se îngrijorau, ce o face odorul, sărăcuţul, stă acasă, hai să îi găsim noi ceva de muncă la fabrică…
Rezultatele şi viitorul aparţin celor care încearcă. Te-ai obişnuit cu serviciul tău prost, în care eşti tratat nasol? Perfect, rămâi acolo, capitalismul s-a clădit pe fraieri exploataţi la sânge (şi la moarte), e baza democraţiei prostia de a ţine capul jos când ai posibilitatea să nu o faci. Ţine-i pe sclavi cuminţi cu maşini de firmă, minute gratuite şi rate.
Buffett a facut 3 miliarde anul asta. Pe timp de criză. Kapra şi-a dat demisia şi o duce foarte bine spiritual şi la fel de bine monetar. Tot pe timp de criză. Oare noi ne putem găsi un job mai bun pe foamea asta? Nu vom afla dacă nu vom încerca…
Articol sponsorizat de pagina de joburi media.
Taci din gura! Daca nu ar exista oameni d-astia n-ar mai exista nici democratie. Lumea e facuta sa fie alcatuita din invingatori si fraieri.
Luptati, fratilor, cautati, aplicati, nu va lasati. Numa’ nu va bazati pe serviciile platite de la bestjobs si ejobs. Ca idee, stiti cite vizualizari de CV am avut dupa o luna de CV premium (serviciu platit cu 5 euro)? Hm, nu, n-ati ghicit. Nu o suta, nu zece. Ci zero. ZERO. As in… NICIUNA. O investitie deloc inspirata, if you ask me.
Bafta!
1. check
2. check
3. check
4. check
Rezultatul: Planul e prost. Tanti de la Resurse Umane (una din alea care trag mata de coada in stil mare si au program lejer de cafele) imi arunca nonsalant CV-ul direct in cosul de gunoi pentru ca indeplinesc una sau mai multe din urmatoarele conditii, aplicabile indiferent ca este vorba de un loc de munca la stat sau la privat:
a. nu fac parte dintr-un partid (respectiv din partidul d-sei);
b. nu am dat spaga (ex: 10.000 euro pentru un post la OPC);
c. nu suntem rude, prieteni, concubini, colegi de carciuma, etc.;
d. nu ma „recomanda” nimeni;
e. n-am sapca;
f. pentru ca!
Sunt multe articole in care le zici foarte bine dar in asta ai dat-o pe langa!
@Radu: te-ai dus sa te angajezi la stat ca sa tragi mâţa de coadă?
ok! sa vorbesti despre cazurile romanilor si sa dai exemple de straini, care au alta situatie, e gresit
Ah cat de mult imi place pasajul urmator, cat de adevarat poate fi: „Perfect, rămâi acolo, capitalismul s-a clădit pe fraieri exploataţi la sânge (şi la moarte), e baza democraţiei prostia de a ţine capul jos când ai posibilitatea să nu o faci. Ţine-i pe sclavi cuminţi cu maşini de firmă, minute gratuite şi rate.”
@Radu: Concubin poti deveni… Poti sa-ti pui si sapca…
Valabile cele de mai sus doar în cazul celor care chiar ştiu să facă ceva, sunt buni pe felia lor sau au ceva la mansardă. Adică, 3% poate 5% din totalul clasei muncitoare.
Ce usor vorbesti/scrii; e mai greu de pus in practica.
De exemplu eu imi caut un loc de munca de un an de zile deja si NIMIC. Nu sunt cea mai calificata persoana din lume, dar am pierdut posturi in fata unor „fuste” (ca sa nu zic mai rau, ca-mi sare lumea-n cap) si in fata unor pilosi. Si nu, nu e vorba de lucru la stat. Nu tin neaparat sa am functie de conducere, asa ca am aplicat si pentru posturi inferioare calificarii mele. Cred ca am trimis peste 2000 de CV-uri si nu cred ca am fost la mai mult de 50 de interviuri.
O data am fost la un interviu pentru un post de „Contabil junior”; desi nu-mi place sa raspund la intrebarea legata de salariu din prima angajatorul mi-a propus salariul minim pe economie in primele 3 luni dupa care urma sa aiba loc renegocierea lui. Am acceptat si peste 2-3 zile omul m-a chemat la munca, dar mi-a spus din prima ca „tinand cont de contextul economic” nu-mi poate oferi mai mult de 600 de lei brut adica 461 lei net (in mana) si asta timp de 6 luni nu de 3 cum promisese la interviu. In secunda 2 l-am intrebat cat de bine cunoaste legislatia muncii si daca stie ca salariul oferit de el este pentru necalificati nu pentru cei cu studii superioare. Mi repetatat inca o data „e criza” si a zis ca el oricum nu poate oferi mai mult. Toata aceasta suma se referea la 6 zile a cate 10-12 ore/zi; evident ca n-am acceptat aceasta josnicie a „patronului” roman.
Acum va astept sa-mi sariti in cap si sa spuneti ca acei bani ii aveam de luat nu de dat si ca trebuia sa accept, dar nu stiti finalul apoteotic al povestii…
In cele din urma s-a angajat la firma respectiva o vecina de-a mea cu liceul terminat si pe care dupa ce a tinut-o 3 luni cu 700 lei si fara carte de munca facuta (nici macar pe perioada determinata) a dat-o afara. Din surse sigure stiu ca pe postul respectiv au trecut deja cel putin 3 angajati. Asta e „mariminosul” patron roman care-ti da de lucru pe timp de criza.
Usor de zis, foarte greu de facut. Merge, daca lumea ar fi plina doar cu „antreprenori online”, ca Zoso, Voicu, Kapra, Arhi si Manafu…sau de oameni din media, marketing(cei mai slabi din lume-la noi, if you ask me). Dar exista si o lume reala, care n-are nicio treaba cu online-ul(cam 99%), o lume in care dog eats dog. O lume in care daca n-ai „recomandari”(pile) nu prinzi joburile bune, daca nu esti un geniu, nu prinzi joburile bune fara telefoane data cui trebuie, daca mama/tata nu au bani, nu te lansezi in „afacerea ta”, daca nu razi la glumele sefului, zbori, daca nu bei berea cu cine trebuie, pierzi.
Evident ca exista contraexemple, dar marea majoritate oamenilor stiu cum e in viata reala. Nu suntem toti in IT, nu suntem toti in media, marketing, and so on. Am multi prieteni din domeniile astea. Astia sunt aerieni, pur si simplu. Li se rupe de tot ce e in jurul lor, beau cafele, se plimba, chiulesc, ca deh, isi fac munca de-acasa. Pai nu ma mir ca pierd tangenta cu realitatea.
A, si daca n-ar exista „fraierii cu capul plecat”, n-ar mai fi nici oamenii cu laptopul. Gandirea asta cu „cine n-are bani, e fraier”…in Romania…nu merge nicicum.
De data asta trebuie sa-ti dau dreptate total. Si vreau sa soun: nu sariti peste punctul (3). E foarte important. Serios.
Radu, daca vrei sa te angajezi la OPC, planul asta in 4 puncte nu iti este ABSOLUT DELOC de ajutor. Asta e pentru oameni normali, care vor sa se angajeze ca sa munceasca si sa ia bani pe munca lor. Pentru aia care vor sa nu munceasca si sa ia bani din nemunca este un alt plan…
Ai insirat niste truisme rasuflate, lozinci fara nici o valoare, exemple aberante, in cel mai bun stil de parerist, ca la asta se pricepe tot romanul. Solutii concrete cunosti?
sau devino self-employed:D
Diferenta intre oamenii buni, profesionisti, si oamenii mai putin buni este aceea ca primilor nu le pasa daca ajung sa fie restructurati, sa zicem din motive legate de reducerea costurilor firmei cu salariile – stiu, e un motiv aberant de vreme ce oamenii aceia produc – dar se intampla, pentru ca stiu ca si in criza isi vor gasi de lucru pentru simplul motiv ca sunt buni; iar cei din urma tremura pentru ca daca raman fara servici se vor bate cu o multime imensa de insi in cautare de job in aceeasi criza. Asa incat cei care se stiu cu musca pe caciula (vezi mai sus vaicareala), munca si iar munca.
In general sunt de acord… Dar cred ca ceva nu se leaga la partea cu:”Dar dacă nu găsesc nici după 3 luni? Atunci articolul ăsta nu e pentru tine.”
Problema nu e a gasi de munca, de munca este si gasesti… Problema ar fi a individului si a atitudinii lui fata de munca sa.
Ce chestie, am scris pe acelasi subiect in aceeasi zi!
Singura problema in planul asta e ca angajatorul stie ca are un avantaj in fata unui somer. Adica daca stie ca esti fortat sa accepti un job pe care nu ti-l doresti f mult, poate sa-ti ofere un salariu mai mic, conditii mai proaste. Ca deh, esti somer. Si mai vede si de cat timp esti somer. Adica na, daca ai 3 saptamani nu esti disperat. Daca ai 3 luni, bun venit in uzina noastra…
Uneori te plangi de locul de munca din cauza unui superior ierarhic care e dus cu pluta, insa poate ca iti place mult unde lucrezi si ce faci.
Sa schimbi locul de munca din cauza unui prost (crescut) e pacat.
Sa-ti gasesti de lucru in alta parte e destul de dificil acum, mai ales cand mai toate companiile/firmele incearca sa faca economii si sa se descurce cu mai putin oameni si de ce nu, pe mai putini bani.
Solutia ta poate da rezultate diferite in functie de mai multe aspecte, printre care si specializarea celui in cauza si cererea existenta pe piata.
breh, romanul nostru este prea important sa munceasca bine pe bani putini, este injositor, el prefera sa stea acasa si sa faca un fund mare. daca se pune problema sa munceasca o perioada fara sa ia bani, devine de-a dreptul scandalos, dar se plange ca nu gaseste, ca nu i se ofera oportunitati, ca moare de plictiseala acasa. e greu sa lasi loc de buna ziua, de fapt nici nu cred ca se mai cunoaste semnificatia termenului, este greu sa gandesti ca poate inveti ceva, altceva, muncind chiar si fara bani, cand nu se poate altfel, sau ca te observa cineva, te vede ca nu intinzi intai mana, dar asa ceva este degradant la noi in batatura.
Ai dreptate. Trebuie sa ai vointa pentru a reusi.
Pentru pct. 4…
Caz adevarat devenit cu timpul banc…
Manager de resurse umane intr-o corporatie are 1000 de cv-uri pe masa. Alege 500 de cv-uri si le arunca la cosul de gunoi.
Morala…. astazi nu vreau ghinionisti in firma…
Pentru cazul Ralucai:
Ce usor se uita……totul….
Criza a devenit un motiv. „N-am bani, e criza, n-am loc de munca din cauza crizei”. Eu oricum sunt de parere ca numai cine nu vrea sa munceasca nu munceste. Mai aveam eu amici care se plangeau ca nu gasesc de munca, iar la intrebarea „cate cv-uri ti-ai depus?” raspunsul era sub 10 de cele mai multe ori…
In plus, chiar exista pe la noi prin tara iubirea de birou. Orice prapadit care a luat bac-ul se vede lucrand la birou. In plus, prefera sa-si restranga aria de cautare, dorind sa gaseasca un loc de munca unde trebuie sa faca exact ceea ce stie.
Mai aveam un amic razna. Isi restransese aria de cautare a unui loc de munca asa mult, inca ajunsese la o singura firma. Vroia sa se angajeze la o firma la care, patronul a spus clar ca nu vrea sa-l angajeze, iar in plus, persoana nici macar nu s-a deranjat sa dea o fuga pana la firma sa vorbeasca fata in fata cu patronul. Toate discutiile se faceau prin intermediari. Rezultatul, inca mai incearca, de vreun an…
as mai adauga:
– du’te la toate interviurile la care esti chemat; du’te, afla exact ce presupune postu, s’ar putea sa fie mai bine decat ti’ai imaginat tu; in plus e mai bine sa ai de unde alege, decat sa stai in casa sa te plangi ca nu te cheama nimeni; la fiecare interviu mai inveti cate ceva;
– cand ai interviu in ziua respectiva, nu sta de la 9 dimineata pana dupa-masa cand tre sa mergi, cu ochii in monitor! o sa arati ca un drogat!
Acum 7 ani m-am apucat de facut un site. Despre arte martiale, ca aveam eu impresia ca tre’ sa ofer din intelepciunea mea si altora. Pe el am invatat diverse. In 3 ani aveam deja o retea de situri care inca nu producea nus’ cat de mult (un cec adsese la 6 luni, care acoperea insa hostingul). Eram de rasul lumii. Cunoscutii faceau misto de mine ca nu stiu altceva decat sa stau pe net, rudele de la sat nu intelegeau ce drac e internetul asta.
Eram gagica „ciudata’, care facea situri si nu le avea cu sarmalele.
Au mai trecut niste ani si munca in radio dadea roade. Pentru prima data in 7 ani de munca aveam un salariu misto. Eram angajata la un radio mare, cu filiala si in orasul meu. Salariu bunicel. Pe baza lui am pus de un leasing de masina pe 4 ani, cu rata marisoara, dar scapi repede. Pentru ca incepea sa mearga nitel si faza cu web designul, am decis in urma cu aproape 3 ani sa fac o microintreprindere (PFA nu pot, ca nu am studii de „calculatoare” ci de Litere, deci nu am diploma de „specialitate”), incat sa pot da si eu o factura etc.
In vara asta postul minunat de radio s-a inchis.
In orasul meu in media este TRAGEDIE. Am avut o oferta de job la 50% din salariul anterior si emisie de 2 ori mai multa.
Am luat marea decizie de a ma „trage” pe firmulita mea si de a ma rupe total de lumea media, macar pana se revine la o normalitate. Salariul anterior l-am facut in jumate de luna pe freelancing si munca pe online in Romania.
Nu castig nici pe departe cat Zoso sau alti antreprenori de la noi. Sunt insa angajatul meu propriu, castig suficient incat sa acopar toate chestiile de platit si chiar sa mai pun un ban la „ciorap”, pentru ca nu se stie niciodata. Pot da lectii de engleza, pot face multe.
Nu este vorba neaparat aici de un exemplu despre cum trebuie sa faca toata lumea, pentru ca nu toti sunt web designeri si nu vor fi. Ceea ce iubesc eu nu este preferinta altora. Dar exista insa solutii, macar pentru unii mai norocosi. Este criza, dar inca se lucreaza. E nevoie clar si de noroc (perti, tu cred ca esti exemplu de ghinion la kilogram :)), dar sunt multi care reusesc.
Poate ca e momentul sa incercam ceva nou, sa ne respecializam, nu stiu ce sa spun. Eu mi-am gasit „calea” dupa ani in care am fost ridiculizata pentru ocupatia mea „nefeminina”. De colegi care acum inghit rahat pe 30% din salariul de odinioara, pentru ca nu stiu si nici nu vor sa incerce altceva.
BAFTA oricum tuturor.
ne vaicarim sau nu, realitatea e ca ne lasam calcati in picioare prea mult.
Oameni buni, stiu ca ne e greu pe criza asta si avem de platit datorii la banci sau de primit salarii de rahat, dar decat sa fiu erou dandu-mi demisia pentru asa zisu „job mai bun” prefer sa traiesc in continuare, atata vreme cat exista bun simt [ca altfel intram in juridic] pe salariu asta, asta pentru a nu fi la cheremul viitorilor angajatori
succes celor care au 2peul
Eu tocmai am facut ce a scris colegu in articol. Astept sa vad rezultatele. Mi se pare un plan bun.
Atunci cand o sa mai faca figuri vreun troll ori hater cand se va intampla sa iti mai iau apararea sau sa dau din cap la unele pareri de ale, pur si simplu o sa scuip pe jos ca un texan si o sa arunc in fata lor acest articol. Trei iepuri dintr-o lovitura:
– zoso
– paginademedia job-uri
– cititorii
La toti le este util si toata lumea ramane fericit in afara celor mentionati la inceputul comentariului meu.
eu am fost exact in situatia asta. am decis sa imi las o slujba de care ma plictisisem groaznic si nu mai aveam cum sa progresez , si am decis sa ma las. Mi=am luat vacanta fara plata si in 2-3 saptamani de cautat serios si intervievat, am obtinut o pozitie faina.
sint de acord cu ce a zis zoso. daca esti motivat sa cauti serios si sa faci treaba buna, slujbe se gasesc….In SUA.
@Jeleu: :))
Chiar aveam nevoie de un astfel de post, mai ales ca am trecut prin cele 4 etape de mai sus… Sunt inca in prima saptama, aia de odihna, iar dupa… iau taurul de coarne! si eu cred ca inca se mai cauta oamenii buni, mai tine si un pic de noroc, optimism si mult curaj! Asa ca… fingers crossed pentru toti cei care trec prin asta momentan!
Zoso esti optimist
Ai dreptate nu neg insa roz-ul nu mai e roz de mult.
Sa zicem ca intruneste cineva toate conditiile mentionate de tine, tot mai tre sa aiba umbrela sa se fereasca de ploaia cu rahat