Despre cum să iei o decizie proastă II

Drama românului din ziua de azi: să muncesc puţin şi să am timp de familie şi copii sau să muncesc mult pentru a avea copiii şi familia de toate?

Acum 5 minute m-am intersectat cu o mămică ce ieşea din maşină şi intra in bloc. Părea frântă de oboseală. Am aşteptat să văd dacă urcă la etajul 1, unde era lumina aprinsă şi nişte ursuleţi în geam. A luat în braţe un copil care era bucuros să îşi vadă mama.

Parents and child in Bilbao Square by john.fisch

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest blog, cumpără un abonament de 3$

22 comentarii

  1. NOU
    #1

    Dar „sa muncesti putin si eficient”? Asa ar merge, nu? E adevarat ca nu se aplica la 80% din oamenii muncii, dar macar noi astia de muncim pe la cășile noastre. 😉

    00
  2. Orice ai alege, vorba ta, tot decizie proasta e… Muncesti putin, ai timp de familie si copii si traiesti neimpacat ca nu le poti oferi ce si cand isi doresc… Muncesti mult, le poti oferi mai usor tot ce isi doresc pe plan material (pana la un anumit punct) insa de cele mai multe ori nu iti mai joci cu adevarat rolul de parinte… Greu in ziua de azi…

    00
  3. Si care ar fi decizia buna?

    00
  4. Cam nasol. Nu întotdeauna putem alege şi chiar dacă am putea-o face, nu întotdeauna putem trăi împăcaţi cu alegerile noastre. Dar întotdauna este ceva de pierdut! Câştigul este doar relativ.

    00
  5. e exact ce tre sa fac eu acum, sa dau raspunsul la vreau copil 🙂

    si eu … dar cine aduce masina acasa blocat in trafic? 😛

    stewie, el stie sa conduca 🙂

    00
  6. Mai e si a 3-a optiune dar se potriveste doar pentru unii, sa lucrezi de acasa. Ideal ar fi sa lucrezi pentru tine, de acasa.

    00
  7. Nu stiu care din cele doua optiuni e mai buna dar cert e foarte important ca atunci cand ai timp liber sa iesi cu familia undeva.

    00
  8. Nu te vedeam asa preocupat. dar se pare ca the blogfather are si o soft side.

    00
  9. si care e decizia proasta din cele 2 ? mie mi se pare a lose-lose situation

    00
  10. Cred ca o solurtie ar fi sa ai atata imaginatie si incat sa le oferi copiilor cate o bucurie marunta in fiecare zi! Ceva care sa ii faca sa zica OAUUU! Si nu intotdeauna costa! De exemplu o iesire la marginea unui rau duminica cu mancare „la sacosa” se poate transforma usor pentru respectivul copil intr-o super amintire! Sau sunt eu prea optimist?!?

    00
  11. da, mai ales in bucuresti, o iesire pe malul dambovitei se poate transforma usor pentru respectivul copil intr-o super amintire
    @zoso
    asta e o problema existentiala specifica rromaniei, in principal, so, ca si alte probleme existentiale specifice rromaniei, nu prea exista rezolvare optima. fiecare cum se descurca. legea junglei.
    in tarile civilizate statul chiar sprijina familia, sprijina mama (cu o singura exceptie – ghiciti care 😉 ), sprijina familiile cu venituri mici, sprijina chiriasii, sprijina studentii, sprijina pensionarii, sprijina individul in general …

    00
  12. Si mai e o chestie: daca amani prea mult momentul (pentru ca vrei sa ii oferi un camin si conditiile necesare unui trai decent), te afunzi in munca, trece timpul si te trezesti pe la 40 de ani ca esti prea batran ca sa mai cresti un copil…

    00
  13. Las’ ca eu am implinit 10 ani in comunism. Pentru un copil o bucurie poate fi si o consola PS3 sau o excursie in Tenerife, dar si un fotbal cu o mingie de 35 care sa nu fie foarte ovala sau o tabara la Calimanesti-Caciulata.
    Cuvantul de baza trebuie sa fie echilibru. In tot ceea ce faci.

    00
  14. „Timpul încetează de a mai juca vreun rol în activitatea oamenilor. Bărbaţi şi femei, în existenţa lor lipsită de capital, de pe o zi pe alta, încep să resimtă timpul asemenea fiarelor sălbatice – nu activ, ca un mijloc de planificare şi acţiune, ci în mod pasiv, ca simplă durată.” Joseph Salerno in prefata cartii ‘Birocratia şi imposibilitatea planificării raţionale în regim socialist’ – https://mises.ro/458/birocraia-i-imposibilitatea-planificarii-raionale-in-regim-socialist

    00
  15. Din experienta proprie: fetita mea de (aproape) 2 ani e cea mai fericita cand sunt(em) lângã ea sa ne jucam. Când vin acasa de la birou si ma vede intrând pe usa e cea mai fericita (si eu la fel cand vine si sare la mine in bratesi ma pupa). Pentru copiii (cel putin pentru cei mici) nu conteaza prea mult cat costa o jucarie atâta timp cât „mami” si „tati” sunt acolo sa se joace impreuna cu ei si sa se bucure TOTI ca o FAMILIE. Parerea mea – daca faci un copil si vrei sa-i oferi „totul” nu vei reusi, stai langa el sa-l vezi cum creste (sunt momente unice in viata unui copil cu care nu te mai intalnesti niciodata) si ofera-i o familie fericita in primul rand. Restul problemelor legate de bani … le rezolva fiecare cum poate. Am tot asteptat sa pot sa-i ofer copilului meu mai mult .. in momentul in care devii parinte realizezi 2 lucruri: 1. Ca pâna atunci ai trait degeaba si 2. Vei fi in stare de orice sacrificiu pentru a-i oferi copilului tau tot ce poti mai bun. Important e sa stai alaturi de copilul tau sa stie ca se poate baza pe tine cand are nevoie de un sfat sau de … orice. Daca „mami” si „tati” sunt la munca sa faca bani … te trezesti ca are 20 de ani si si-a descoperit „iubirea vietii” si vor sa se mute impreuna. Si stai sa te gandesti .. ce-am facut eu cand a crescut copilul meu ??
    In concluzie nu va agitati prea tare cu ce sa fac sa pot sa-i ofer copilului meu tot ce-i mai bun. Acordati-i timpul liber copilului vostru (he he .. am uitat sa va zic: atunci cand ai copil nu mai ai timp liber) – restul se rezolva cumva.

    00
  16. pana la urma lucrurile nu-s asa de complicate, dar oamenii tind sa le complice. tind sa uite ce e prioritar. tind sa-si caute scuze ca au prioritizat altfel decat ar fi dorit/trebuit sa o faca de fapt.
    am auzit de n ori mamici(ca ele se lamenteaza mai des 🙂 ) care zic: vai! tu probabil ca ai timp sa faci tzshpe chestii, dar stii, eu muncesc!
    bullshitt! si eu muncesc. mult. so what? copilul meu e mai important si ca urmare, trag de mine sa ne jucam, sa construim, sa citim, sa bricolam seara sau sa mergem la un teatru/workshop in we..sa petrecem timpul ala „calitativ” de care vorbesc strainezii.
    iar daca eu maine nu voi mai fi, copilului meu ii vor ramane o gramada de momente cu noi 2. well! pana la urma e o chestiune de echilibru..ceea ce va dorim si dumneavoastra, ca sa zic asa.

    00
  17. Clar optez pentru familie! Mi-am modificat optica asupra acestui subiect de curand…cand o sa-mi sune ceasul biologic si voi simti nevoia sa am un copil, o voi face si gata. Parintii mei nu mi-au oferit „de toate” si am avut o copilarie fericita. Important este ce valori ii insufli acelui copil, nu cate jucarii iti permiti sa-i cumperi…

    00
  18. deci pana nu avem copii traim degeaba?

    00
  19. ai construit un zmeu cu fiul tau ?
    i-ai facut vreodata o prastie ?
    l-ai invatat sa se urce intr-un copac ?
    ai scobit un bostan cu copilul tau ?
    când v-aţi mânjit cu noroi ultima dată ?
    ati jucat sotron in balta ?

    la intrebarile aste trebuie sa raspundeti, nu la cate slide-uri are ultima prezentare pauerpoint pentru sefu!

    (scuze am doi baieti, nu stiu sa ma joc cu fete)

    00
  20. Ideal ar fi sa poti sa acorzi copilului ( ilor ) cat mai mult din timpul tau liber si macar 2 vacante pe an. E greu altfel.

    00
  21. am 32 de ani si un copil de 14 ani. si l-am crescut singura. desi l-am facut cand am terminat liceul, am facut si o facultate..ba chiar si un master. am o cariera, acum am bani. atunci nu aveam. l-am crescut si prin camin, in regie. cand aveam examen il lasam la alti colegi si il gaseam la alte camere decat unde il lasasem. l-am uitat si in discoteca intr-o seara. daca ar sti…:) mi-a fost foarte greu, dar sincer..desi toata lumea m-a acuzat pt decizia mea…de la mama si toata familia, la prieteni, la tatal copilului care nu a vrut sa auda….nu regret decizia asta deloc. si cnad vad ce baiat mare si dragut am….uf…si cand il mai vad si cat e de mandru de mama lui tanara si frumoasa…:) chiar cred ca am decis foarte bine 🙂

    00

Susținere

Susține acest blog cumpărând de la eMAG sau de la Finestore.